UN NOU ASALT ASUPRA ORTODOXIEI

 

Luările de poziţie şi declaraţiile unor ierarhi ai Bisericii Ortodoxe
cu privire la ultima vizită a Papei Ioan Paul al II-lea în Georgia,
ca şi la dorinţa acestuia de a vizita Grecia

 

Reacţii ortodoxe la vizita papei în Georgia

La începutul lunii noiembrie, papa Ioan Paul al II-lea a efectuat o vizită de două zile în Georgia. Fosta republică sovietică este a doua ţară predominant ortodoxă, după România, care primeşte vizita şefului Bisericii Catolice. Aceasta a fost considerată drept o victorie politică a preşedintelui georgian, Eduard şevarnadze, care a declarat la conferinţa de presă că ,,vizita Sanctităţii Sale este, fără exagerare, un eveniment cu semnificaţie istorică pentru Georgia”. Mai mult, ,,el este una dintre cele mai deosebite personalităţi contemporane şi unul dintre cei mai mari gânditori ai timpului nostru”. La rândul său, papa a subliniat rolul pe care l-a avut, în urmă cu zece ani, preşedintele şevarnadze - în acea perioadă ministru de externe al Uniunii Sovietice - în căderea comunismului în Europa de Est.

În schimb, Biserica Ortodoxă a Georgiei a privit vizita papei cu multă reticenţă. Aceasta survine la doi ani după ce Biserica georgiană s-a retras din mişcarea ecumenică, renunţând la titlul de membru al Consiliului Mondial al Bisericilor şi al Conferinţei Bisericilor Europene. Ca atare, prezenţa papei şi, mai mult, declaraţiile sale privind realizările Comisiei Internaţionale Comune pentru dialog teologic între catolicism şi Ortodoxie nu au avut efectul scontat de Vatican şi mediile politice georgiene în rândul ierarhilor ortodocşi. Astfel, Patriarhul Ilia şi numeroşi clerici au insistat asupra faptului că vizita papei nu are un caracter ecumenic, ci politic. Adresându-i-se ca unui simplu şef de stat, patriarhul s-a abţinut să facă comentarii asupra relaţiilor dintre Biserica Ortodoxă şi cea Catolică, reliefând doar ,,ospitalitatea faţă de fratele iubit”.

Părintele George Andriadze, reprezentantul oficial al Patriarhiei Georgiei în Parlament, a fost şi mai tranşant în afirmaţiile sale: ,,este o vizită politică, fără nici o semnificaţie religioasă”, căci ,,ortodocşii şi catolicii nu mărturisesc aceeaşi credinţă şi, deci, nu se pot ruga împreună”. Respingând ecumenismul modern, el a adăugat: ,,Biserica Romano-Catolică va trebui să renunţe la dogmele neortodoxe pe care le-a proclamat, dacă doreşte cu adevărat unitatea creştinilor”. Mai mult, deşi preşedintele şevarnadze a negat presiunile făcute de către puterea politică asupra Bisericii Ortodoxe, declarând că ,,s-a consultat” cu ierarhii Bisericii, părintele Andriadze a afirmat că Biserica a acceptat vizita, ,,luând în considerare interese de stat”.

În plus, în urma protestelor credincioşilor, locul de desfăşurare a slujbei papale a fost schimbat, iar la aceasta nu a participat nici un reprezentant al Bisericii Ortodoxe georgiene. Patriarhia a declarat că ,,orice ortodox care va participa la mesa catolică, comite un păcat”. Singura acţiune comună a patriarhului şi a papei a fost semnarea unui apel pentru încetarea războiului din Cecenia, pentru rezolvarea paşnică a conflictelor din Abhazia şi respectiv dintre Armenia şi Azerbaidjan.

 

Declaraţii catolice cu privire la această vizită

Superiorul Comunităţii Ecumenice Italiene Bose, Enzo Bianchi, a încercat să explice ostilitatea cu care a fost primită vizita papei de către ierarhii şi credincioşii ortodocşi georgieni. El a declarat că ,,înţelege rigiditatea Georgiei, ca prima ţară din fosta Uniune Sovietică care primeşte o vizită papală”.

Astfel, cu toate că este ,,expert în relaţiile cu Estul”, el a dat dovadă de o profundă lipsă de înţelegere a Ortodoxiei: ,,nu există deocamdată condiţiile pentru dialog cu Bisericile Ortodoxe”, … ,,ele suferă din cauza trecutului”, … ,,lumea ortodoxă este înscrisă într-o psihologie defensivă … riscând să nu înţeleagă certitudinea noastră privind universalitatea”, … ,,ortodocşii nu disting foarte clar ce vine dinspre Vest”, … ,,reacţia Bisericii georgiene a fost mai mult umană decât evanghelică”. Iar dispreţul său faţă de Biserica Ortodoxă a atins apogeul în afirmaţia: ,,ortodocşii nu sunt contemporanii noştri: ei au de recuperat câteva decenii”.

 

Poziţia Patriarhului Alexei al II-lea al Rusiei cu privire la o eventuală vizită a papei la Moscova

Cu privire la vizita papei în Georgia, Patriarhul Alexei al II-lea a afirmat: ,,Această vizită este o problemă politică şi bisericească internă a Georgiei”. În plus, el i-a sfătuit pe ierarhii georgieni să cântărească cu multă atenţie consecinţele acesteia. În ceea ce priveşte o eventuală vizită a Papei Ioan Paul al II-lea în Rusia, patriarhul a fost extrem de categoric: ,,suveranul pontif nu este binevenit” şi ,,chiar dacă papa ar face o vizită oficială (de stat) în Rusia, nu am putea să-l întâlnim”.

Motivele refuzului şefului Bisericii Ortodoxe Ruse au fost prozelitismul înfloritor al Bisericii Catolice în Ucraina, Belarus şi Kazahstan, precum şi situaţia conflictuală dintre ortodocşi şi uniaţi în vestul Ucrainei datorată ocupării cu forţa de către uniaţi, după 1991, a bisericilor cedate ortodocşilor de autorităţile comuniste.

 

Atitudinea Bisericii Ortodoxe a Greciei faţă de intenţia papei de a vizita Atena

La sfârşitul lunii iunie, papa a dat o enciclică cu privire la Jubileul anului 2000, în care afirma că ,,ar fi frumos să pot vizita Atena, locul în care Sfântul Apostol Pavel a rostit, în Areopag, acel înalt cuvânt”. Cuvintele sale au declanşat o adevărată polemică în Grecia, ce nu a încetat nici azi, după mai bine de jumătate de an. Poziţiile favorabile ale politicienilor şi ale câtorva dintre intelectualii de seamă ai Greciei au fost contracarate de atitudinea potrivnică, uneori chiar radicală, a ierarhilor şi credincioşilor ortodocşi. Titluri precum: ,,Papa nedorit în Grecia ortodoxă”, ,,Nu planetarhului religios !”, ,,Papa, persona non grata !”, ,,Absolutismul papei şi fariseismul Vaticanului”, ,,Rătăciri papistaşe contemporane” sau ,,Instituţia papală constituie cea mai mare pervertire a spiritului creştin din istorie” sunt şi azi pe primele pagini ale ziarelor.

Astfel, majoritatea articolelor scrise, pe această temă, de personalităţile ecleziastice ale Greciei sunt unanime în viziunea lor asupra instituţiei papale şi a Bisericii Catolice. Profesori de teologie şi preoţi, clerici şi laici, condamnă ferm ideologia papală, subliniind adevăratele sale ţeluri, aceleaşi de la 1054 încoace. Datele istorice, împletite cu argumente dogmatice într-o expunere fără cusur, susţin atitudinea lipsită de echivoc a Bisericii Ortodoxe a Greciei.

Într-un articol apărut la jumătatea lunii septembrie, părintele Georgios Metallinos - profesor la Facultatea de Teologie a Universităţii din Atena, reputat istoric şi membru al Academiei din Atena - declara: ,,Biserica Ortodoxă a Greciei nu îl poate primi în mod oficial pe papă, aşa cum îi primeşte pe patriarhii ortodocşi, fiindcă aceasta ar însemna recunoaşterea şi cinstirea papalităţii. Însă, refuzul Bisericii elene nu are nici o legătură cu persoana papei, ci cu instituţia papală, care este cel mai deplorabil reziduu al feudalismului rasist al franco-teutonilor, atât în calitatea sa de instituţie politică, cât şi religioasă. Nu este vorba de o simplă alunecare de la învăţătura creştină, ci de desfiinţarea completă a creştinismului”.

În plus, referindu-se la falsa unire a ortodocşilor cu catolicii de la Ferrara-Florenţa din 1439, care nu s-a putut înfăptui datorită împotrivirii Sfântului Marcu al Efesului, el concluzionează: ,,Politicienii pot face oricând pe plac papalităţii, după cum s-a întâmplat în 1439, astfel că papa nu mai doreşte decât acceptul ,,Sfântului Marcu al Efesului”. Întreaga istorie a relaţiilor dintre Biserica Ortodoxă şi papalitate din 1439 până în prezent abundă de neîncetatele strădanii ale papilor de a smulge, prin orice mijloace, această recunoaştere”.

Pe de altă parte, într-un articol apărut tot în luna septembrie, preotul Teodor Zisis, profesor de patrologie la Facultatea de Teologie din Tesalonic, pune accentul pe latura ecleziologică a problemei: ,,este posibilă o reconciliere prin renunţarea la prerogativele primatului şi revenirea la sistemul sinodal al bisericilor autocefale locale din primul mileniu, precum şi prin respingerea inovaţiilor credinţei catolice … Aceasta este poziţia ecleziologică stabilă şi clară a Bisericii Ortodoxe, şi nu ecleziologia textului declaraţiei de la Balamand în care partea ortodoxă a recunoscut Bisericii Romei plinătate şi legitimitate ecleziastică”.

Scrisoarea deschisă adresată papei de părintele Teoclit Dionisiatul - stareţul Mânăstirii Dionisiou din Sfântul Munte - are un alt ton. Sfinţia sa îi scrie papei: ,,să vă rugaţi lui Dumnezeu să vi se descopere mulţimea ereziilor care au invadat Biserica lui Hristos din Apus, în dogme, în teologie, în cult, în păstorire şi în rânduială”, pentru ca ,,având acelaşi curajos duh al pocăinţei, să mărturisiţi greşelile dogmatice”, pe care Teoclit le numeşte ,,demonice şi luciferice” şi ,,să vă recunoaşteţi greşeala că L-aţi îndepărtat pe Hristos şi L-aţi izgonit în ceruri, ca să-i ocupaţi sanctitatea voastră locul”. ,,Prea Sfinte Părinte, vă înştiinţăm mai dinainte, să nu îndrăzniţi să veniţi în Grecia, urmaşă a Bizanţului, pentru a nu trezi memoria dureroasă a poporului nostru”.

Faţă de această chestiune, ce a tulburat întreaga societate elenă, Sinodul Permanent al Bisericii Ortodoxe a Greciei a declarat oficial: ,,Papa este liber să vină în ţara noastră ca şef de stat”, respingând însă, fără echivoc, o vizită cu caracter ecumenic, căci făcând abstracţie de orice argument pro sau contra ,,tendinţele expansioniste, prozelitiste şi de subminare a Bisericii Ortodoxe ale instituţiei papale constituie tot atâtea piedici în calea unei eventuale vizite a şefului Bisericii Catolice”.

 

Andreea Popa

 

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 8-9/noiembrie-decembrie 1999