Eugenia scoate din nou capul pretutindeni (I)

 

În India, medicii au normă: ei trebuie să sterilizeze un anumit număr de femei pe an

În februarie 2013, medicii din India se străduiau să-şi facă norma pe anul financiar care tocmai se încheia. Doi medici care lucrau într-un spital din districtul Malda din Bengalul de Vest[1] au efectuat operaţii de sterilizare a 103 femei într-o singură zi. Pentru că spitalul nu putea găzdui decât 30 de femei, celelalte 73 au fost scoase pe tărgi rudimentare şi aruncate pe câmp pentru a-şi reveni. Unele au fost puse în ricşe, în timp ce încă sângerau şi erau într-o stare de semiconştienţă sau inconştienţă pentru a fi trimise acasă. Una dintre acestea a căzut din ricşă pe drumul către casă şi a trebuit spitalizată având leziuni grave.

Cugetari 79 1

Această scenă barbară, surprinsă cu camera video de activişti şi transmisă pe canalul de televiziune indian de ştiri NDTV (foto), poate părea o întoarcere în anii ’1970, când războiul lui Indira Gandhi[1] împotriva populaţiei era în toi, iar astăzi este doar ceva local şi anormal, dar nu aşa stau lucrurile. Activiştii indieni pentru drepturile omului declară că pretutindeni în ţară există tabere de sterilizare în masă, mai ales în statele cele mai sărace, ce urmăresc planurile de sterilizare feminină stabilite de guvernele statale în spiritul planului pentru populaţie al guvernului central.

În Revista Institutului pentru Cercetarea Populaţiei (PRI Review), un jurist american care face parte din Reţeaua Legală pentru Drepturile Omului (Human Rights Law Network, HRLN) din Delhi afirma: ,,Taberele există acum non-stop în toată ţara pentru că se apropie încheierea anului financiar – 31 martie – şi se fac presiuni asupra personalului medical pentru a-şi realiza cotele de sterilizare. Drept urmare, vom avea un val continuu de femei vătămate şi muribunde”.

În acelaşi articol sunt prezentate dovezi pentru cotele recent stabilite în statele Rajasthan[2] şi Bihar[3]. Pentru a convinge persoanele sărace pe care le vizează, autorităţile oferă stimulente precum telefoane mobile, bilete de loterie pentru maşini, motociclete şi frigidere. De asemenea, cele mai multe state oferă mici sume de bani ca mită. Angajaţii organizaţiei Activistul Acreditat pentru Sănătate Socială (Accredited Social Health Activist, ASHA), de obicei înseşi femei din satele sărace, primesc de asemenea o sumă de bani ca bonus pentru fiecare persoană din districtul lor pe care o aduc la o unitate ambulantă de sterilizare. Pe un afiş amplasat într-un sat din Bihar scria că fiecare angajat ASHA trebuie să aducă 12 femei şi un bărbat la sterilizare. Având în vedere că există 8.400 angajaţi, aceasta înseamnă că într-un an au loc peste 100.000 sterilizări.

,,Acestea sunt femei extrem de marginalizate”, continuă juristul HRLN. Cele mai multe din ele nu ştiu să citească şi sunt căsătorite de tinere. ,,Dacă guvernul are bani pentru stimulente, ar trebui să plătească pentru necesităţile de bază în îngrijirea sănătăţii. Aceste femei merg la spitale fără apă curentă sau electricitate”.

Uneori, sterilizările nici nu se efectuează într-un spital. În aprilie 2012, HRLN a adus înaintea Curţii Supreme a Indiei o sumă de informaţii privind modalităţile în care are loc sterilizarea populaţiei. De exemplu, în ianuarie 2012, în statul Bihar, au fost sterilizate 53 de femei dintr-o castă inferioară în 2 ore de către un singur medic, într-o sală de clasă a unui liceu, unde băncile au fost unite pentru a forma o masă de operaţie.

 

Cugetari 79 2

Un medic efectuează o procedură de sterilizare unei femei într-o aşa-zisă clinică din Sonhoula, statul Bihar

 

Orice justificări ar putea oferi India pentru politica actuală de reducere a fertilităţii, nimic nu poate îndreptăţi astfel de metode inumane şi iresponsabile.

 

Şase decenii de control al populaţiei în India

India este angajată de multă vreme în procesul de control al populaţiei. În 1952, fosta colonie britanică a devenit prima ţară din lume care a adoptat o asemenea politică (în practică, dacă nu prin lege), cu scopul de ,,a stabiliza populaţia la un nivel compatibil cu cerinţele economiei naţionale”. Occidentul a fost cel care a insistat ca guvernul indian să adopte o asemenea politică, ca Cugetari 79 3parte dintr-o campanie mai largă ce continuă astăzi şi care a fost documentată de istoricul Matthew Connelly de la Universitatea Columbia în cartea sa apărută în 2008 şi intitulată Concepţia greşită fatală: Lupta pentru controlul populaţiei la nivel mondial (foto).

Sterilizarea a devenit rapid metoda preferată în India pentru ceea ce în mod eufemistic este descris a fi ,,planificarea familială”. În timpul recoltelor slabe cauzate de seceta din anii 1967-1968, Statele Unite ale Americii, al căror preşedinte era în acea vreme Lyndon Johnson (1908-1973), au condiţionat ajutorul în alimente de controlul naşterilor, justificând numărul mare de sterilizări şi implantări de dispozitive intra-uterine[4] din cursul acelor ani.

Faptul că se ştia că aceste dispozitive cauzează infecţii şi sterilitate, sau chiar moartea, nu a constituit o problemă din punctul de vedere al unui participant la o conferinţă din 1962 a Consiliului pentru Populaţie, citat de Connelly: ,,Poate că pacientul ca individ este dispensabil în schema generală a lucrurilor”, a spus el, ,,mai ales dacă infecţia pe care o dobândeşte sterilizează, dar nu este letală”.

La jumătatea anilor ’1970, guvernul lui Indira Gandhi a impus sterilizarea ca pe o condiţie pentru toate felurile de servicii şi tuturor, de la funcţionarii guvernamentali până la conductorii de tren, li s-a dat o cotă de sterilizare. În decursul unui an, au fost înregistrate 8 milioane sterilizări: 6,2 milioane vasectomii şi 2,05 milioane tubectomii. Paria au fost ţinte predilecte.

Deşi prin 1997 rata fertilităţii totale scăzuse la 3,3 copii per femeie (de la 6,0 în 1951), presiunea naţională şi internaţională ca India să atingă fertilitatea de ,,înlocuire”[5] a continuat. Documentul Politica Naţională pentru Populaţia Indiei din anul 2000 vorbeşte despre promovarea ,,cu tărie a normei familiei mici” pentru a atinge acest obiectiv. ,,Familie mică” înseamnă nu mai mult de 2 copii.

După Conferinţa Internaţională pentru Populaţie şi Dezvoltare din 1994, care a fost finanţată de ONU, India a anunţat că va aborda planificarea familială ,,fără ţintă”. De atunci guvernul a încetat să mai stabilească norme centralizate, însă nu acelaşi lucru l-au făcut autorităţile statale şi funcţionarii districtuali din domeniul sănătăţii.

În 2005, relatează Revista Institutului pentru Cercetarea Populaţiei, ,,Curtea Supremă a Indiei a poruncit guvernelor statale să acţioneze imediat pentru a reglementa condiţiile în care erau efectuate sterilizările şi să pună capăt practicilor coercitive. Statelor li se ordona de asemenea în mod specific să ofere despăgubiri femeilor care au suferit complicaţii în urma practicilor deficiente, ca şi rudelor victimelor care au murit din cauza avorturilor nereuşite”. Cu toate acestea, după 8 ani, ,,taberele de sterilizare în condiţii riscante sunt regula în toată India”.

Curtea Supremă cere răspunsuri de la state la petiţia depusă de HRLN anul trecut, care documenta abuzul larg răspândit faţă de recomandările naţionale privind sterilizările în masă. În februarie, jumătate din state nu se deranjaseră să răspundă.

 

A venit vremea sistării finanţării străine

Unii apărători ai drepturilor reproductive (alt nume pentru controlul populaţiei) sunt şi ei preocupaţi de gravele încălcări ale drepturilor omului care se petrec în aceste campanii. La întrunirea de la Londra pe tema planificării familiale din iulie 2012, Human Rights Watch împreună cu alte două organizaţii nu au fost impresionate de anunţul guvernului indian privind o ,,schimbare de paradigmă” în eforturile sale de reducere a fertilităţii. Cele trei organizaţii non-guvernamentale au atras atenţia asupra continuării folosirii de ţinte stabilite şi au îndemnat India să ,,elimine practicile coercitive de sterilizare feminină”.

Însă, oamenii cărora trebuie să se adreseze în realitate grupurile occidentale pentru drepturile omului sunt propriile lor guverne. Ca la început, aşa şi acum influenţa străină este cea care conduce politicile coercitive ale Indiei.

În ultimii 8 ani, guvernul britanic a cheltuit 166 milioane lire sterline pentru programul de control al fertilităţii din India, Programul de Sănătate Reproductivă şi a Copilului faza a doua. Dezvăluirile despre sterilizările forţate au determinat Departamentul pentru Dezvoltare Internaţională al Marii Britanii să anunţe în 2011 că a ,,schimbat complet” modul în care ajutorul său financiar este cheltuit în India; urma să se concentreze acum pe accesul la contracepţie în trei dintre cele mai sărace state. Două dintre aceste state, Madhya Pradesh şi Bihar, efectuau încă operaţii de sterilizare în masă în anul următor, 2012, când HRLN a depus petiţia la Curtea Supremă.

Agenţia pentru Dezvoltare Internaţională a Statelor Unite ale Americii (USAID) este alt finanţator de bază al programelor de control al fertilităţii, numai în 2011 distribuind 23 milioane dolari pentru planificare familială. Un document din 2008 analizat de Institutul pentru Cercetarea Populaţiei ia în discuţie introducerea ,,politicii pentru populaţie” în statul Uttar Pradesh[6], de pildă, al cărei scop principal declarat este reducerea ratei fertilităţii de la 4,3 la 2,1 până în 2016. ,,Prin urmare, nu este surprinzător faptul că în fiecare an 450.000 de femei din acest stat sunt sterilizate, cele mai multe dintre ele în tabere finanţate de guvern”, remarcă Revista Institutului pentru Cercetarea Populaţiei.

O lege a SUA interzice USAID să finanţeze asemenea programe, însă agenţia nu a reuşit să răspundă la întrebările Institutului pentru Cercetarea Populaţiei cu privire la taberele de sterilizare.

Întrunirea de anul trecut de la Londra, la care unii dintre principalii vorbitori au fost Melinda Gates[7] şi David Cameron, prim-ministrul Marii Britanii, a fost o încercare de a da un nou avânt războiului de lungă durată al occidentului împotriva populaţiei din lumea a treia. Întrunirea avea ca scop strângerea a 4 miliarde dolari pentru a oferi mijloace contraceptive pentru 120 milioane de femei din sudul globului până în 2020. Ţările bogate au dat 2,6 miliarde dolari. Ţărilor în curs de dezvoltare li se cere să furnizeze restul de 1,4 miliarde dolari.

Pentru ţările bogate, a continua să finanţeze programele cu ţinte sau ,,norme” de populaţie înseamnă a încuviinţa metodele coercitive, fără a exclude orori ca taberele de sterilizare în masă. Şi acest lucru se petrece în timp ce suntem bombardaţi încontinuu cu aşa-zisele drepturi reproductive. Cu alte cuvinte, avem dreptul de a ne înmulţi, dar numai teoretic ... În practică, prin metodele coercitive de sterilizare care se răspândesc în lume asemenea unei plăgi, acest drept lipseşte cu desăvârşire ...

 

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 79/septembrie-octombrie 2013

 


[1] Stat în nord-estul Indiei (India este împărţită în 28 state şi 7 teritorii unionale), cu capitala la Calcutta.

[1] Om de stat indian (1917-1984), fiica lui Jawaharlal Nehru, ea a fost de două ori prim-ministru al Indiei, între anii 1966-1977 şi 1980-1984. Ea a fost asasinată de membri ai gărzii ei de corp sikh.

[2] Stat în nord-vestul Indiei, la graniţa cu Pakistan.

[3] Stat în nord-estul Indiei, la graniţa cu Nepal, străbătut de Fluviul Gange.

[4] Dispozitivul intra-uterin este un dispozitiv de metal sau plastic, care se introduce în uter, unde eliberează hormoni cu scopul de a împiedica o sarcină, pe o perioadă de 5 ani. Este unul dintre mijloacele contraceptive pe termen lung. Deşi producătorii îl comercializează ca pe un produs sigur şi eficient, printre efectele secundare se numără: lipsa menstruaţiei, sângerări, dureri abdominale, dureri pelviene, chisturi ovariene, infecţii, sterilitate, migrene, acnee, depresie şi oscilaţia stărilor sufleteşti. Cel puţin câteva zeci de femei au murit în lume din cauza purtării unui astfel de dispozitiv, şi sute de mii au avut efecte secundare.

[5] Fertilitatea de înlocuire este 2,1 copii per femeie, ceea ce înseamnă că din 2 părinţi, tată şi mamă, se nasc 2 copii, adică populaţia nici nu creşte, nici nu scade, doar este înlocuită de generaţiile mai tinere, rămânând constantă. Specialiştii afirmă că această rată de înlocuire este necesară pentru menţinerea stabilităţii economice. Scăderea ratei sub valoarea prag de 2,1 duce la scăderea demografică şi antrenează consecinţe nebănuite pentru viitor. Majoritatea ţărilor din lumea dezvoltată, printre care Japonia, Canada, ţările europene, Australia se află în această situaţie dramatică, în care numărul de copii este mai mic de 2 per femeie şi populaţia este în scădere.

[6] Stat în nordul Indiei, la sud de Nepal. Este cel mai populat stat din India.

[7] Melinda Gates este soţia lui Bill Gates, preşedintele miliardar al Corporaţiei Microsoft. Ea, ca şi soţul ei, este unul dintre principalii promotori ai reducerii populaţiei la nivel mondial. Ei luptă pentru această cauză prin Fundaţia Bill şi Melinda Gates prin intermediul căreia acordă milioane de dolari pentru diverse programe în lume, printre care se numără sterilizarea femeilor de culoare din lumea în curs de dezvoltare pentru ,,reducerea sărăciei”. Fundaţia sprijină de asemenea o serie de alte campanii ,,filantropice” cu efect letal, precum larga răspândire a plantelor modificate genetic, vaccinarea obligatorie a copiilor etc.