Siria: După aproape un secol, istoria creştinilor din Asia Mică se repetă

Complicitatea marilor puteri aşa-zis creştine

 

Ce se întâmplă astăzi în Siria seamănă izbitor cu ce s-a petrecut în urmă cu aproape un secol în Asia Mică,
în străvechile centre creştine, dintre care Smirna a fost ultimul distrus. Astăzi, ca şi atunci, marile puteri occidentale
aşa-zis creştine închid ochii la atrocităţile comise de musulmani, din raţiuni banale: influenţă în zonă, acces la
rezervele de petrol etc. Dar astăzi, spre deosebire de atunci, toate acestea nu mai pot constitui un paravan
pentru adevăratul motiv care stă la baza atitudinii lor, ci este vădită dorinţa lor nestăvilită de a isprăvi
odată pentru totdeauna cu creştinismul, la ele acasă, dar şi pretutindeni în lume

 

A se vedea
Noii Mucenici ai Batak-ului
 
O relatare a exterminării sistematice a populaţiilor creştine
de către musulmani şi a vinovăţiei anumitor mari puteri;
Adevărata istorie a arderii din temelii a oraşului Smirna
 
Rolul Marii Britanii, răspunsul Statelor Unite ale Americii şi lecţii pentru astăzi

 

PARTEA I

Din martie 2011, Siria este măcinată de un război aprig[1] dus între regimul actual condus de preşedintele Bashar al-Assad şi o mulţime de grupuri islamiste salafi-jihadiste, care acţionează împreună şi separat. Deşi forţele de opoziţie se prezintă ca având o poziţie moderată, ele au o ideologie islamistă care cuprinde elemente de wahabism[2] şi salafism[3], scopul lor real fiind de a răsturna regimul actual şi a instaura un califat islamic, guvernat după principiile islamice.

În Siria acţionează în prezent câteva zeci de grupări islamiste înarmate, atât de origine siriană, cât şi de origine străină, în rândul cărora doar 1 din 20 oameni este sirian. A fost dovedită prezenţa pe teritoriul Siriei a islamiştilor din Marea Britanie, Pakistan, Cecenia, Indonezia, Albania, Irak, Afghanistan, Tunisia, Libia, Egipt etc. Cea mai importantă organizaţie din mediul jihadist sunnit este al-Jabhat al-Nusra lil-Ahl al-Sham min Mujahedin al-Sham fi Sahat al-Jihad (Frontul de susţinere a poporului Siriei Mari de către Mujahedinii Siriei pe câmpurile de luptă ale Jihadului), sau prescurtat Jabhat al-Nusra, care a fost declarată organizaţie teroristă în mod oficial, de guvernul Statelor Unite ale Americii, în decembrie 2012.

Pe 9 aprilie 2013, conducătorul Tanzim Qai’dat al-Jihad fi Bilad al-Rafidayn (Organizaţia Bazei Jihadului din Mesopotamia), sau al-Qaeda din Irak, a anunţat public unirea organizaţiei sale cu Jabhat al-Nusra şi înfiinţarea de către cele două organizaţii a unui stat islamic în Siria şi Irak. Altă grupare islamică militantă importantă este al-Jabhat al-Islamiya al-Suriya (Frontul Islamic Sirian), o mare coaliţie înarmată, alcătuită din mai multe blocuri şi alianţe interdependente organizate pe tot teritoriul Siriei. Chiar şi grupurile mai moderate precum al-Jaysh al-Suri al-HurrCugetari 83 1 (Armata Siriană Liberă) şi al-Majlis al-Watani al-Suri (Consiliul Naţional Sirian) nu sunt entităţi omogene, ci funcţionează mai degrabă ca organizaţii umbrelă pentru mai multe curente şi subcurente ideologice independente şi rivale, inclusiv islamism.

Minoritatea creştină din Siria, ce cuprinde circa 2,5 milioane persoane, este între ciocan şi nicovală în acest război. Preşedintele Siriei, Bashar al-Assad (foto), care face parte din secta musulmană alawită, a protejat minorităţile religioase, ţinând în frâu intoleranţa şi fanatismul musulmanilor sunniţi, majoritari şi conducători în celelalte ţări arabe. Siria se deosebea de celelalte ţări arabe din Orientul Mijlociu tocmai prin faptul că musulmanii şi creştinii reuşeau să convieţuiască paşnic pe teritoriul ei. În timpul conducerii lui Bashar al-Assad, creştinii au avut parte de un tratament echilibrat, bucurându-se de libertate religioasă şi de aceleaşi drepturi cu majoritatea musulmană. Mai mult, creştinii prigoniţi în ultimii ani în ţări precum Irak au găsit refugiu pe teritoriul Siriei.

În general, creştinii s-au opus războiului izbucnit în 2011 şi au susţinut guvernul, temându-se că venirea la putere a grupărilor de opoziţie islamiste nu va aduce nimic bun pentru ei[4]. Grupările islamiste însele şi-au exprimat dorinţa de a înfiinţa state islamice unde să nu fie permisă nici măcar prezenţa ‘necredincioşilor’. La ura viscerală şi ancestrală a musulmanilor faţă de creştini s-a adăugat faptul că ei au fost de partea actualului guvern.

În consecinţă, pe fondul luptelor cu forţele loiale regimului lui Assad, grupările de opoziţie islamiste duc, mai ales în ultimele luni, o politică de exterminare a creştinilor, şi de terorizare şi înspăimântare a celor rămaşi în viaţă pentru a-i determina să părăsească aceste ţinuturi.

În iunie 2013, la audierea din cadrul unui subcomitet al Camerei Reprezentanţilor SUA, directorul Centrului pentru Libertate Religioasă al Institutului Hudson, Nina Shea a declarat: ,,Creştinii sunt ţinta unei purificări etno-religioase de către militanţii şi tribunalele islamiste. În plus, ei au pierdut protecţia guvernului Assad, ceea ce i-a transformat într-o pradă uşoară pentru criminali şi luptători a căror afiliere nu este încă clară. Oricare ar fi situaţia, miliţiile islamiste au făcut viaţa imposibilă pentru creştini”.

Creştinii sunt persecutaţi şi hărţuiţi, torturaţi şi omorâţi în chinuri groaznice, răpiţi pentru răscumpărare sau pentru a fi folosiţi ca scuturi umane, siliţi să fugă numai cu hainele de pe ei din casele şi ţinuturile lor de origine, pentru a nu se mai întoarce niciodată, constrânşi să se convertească la islamism pentru a fi lăsaţi în viaţă, femeile creştine sunt necinstite, batjocorite şi ucise, iar cele însărcinate sunt împuşcate în pântece; sunt ucise familii, sate şi comunităţi întregi; bisericile, mânăstirile şi locurile sfinte ale creştinilor presărate pe tot teritoriul Siriei – dintre care unele străvechi şi cu o valoare inestimabilă pentru patrimoniul umanităţii – sunt făcute una cu pământul, arse sau cel puţin profanate, vandalizate şi jefuite; icoane, cruci şi altare de pretutindeni sunt profanate sau distruse. Bogata moştenire spirituală a Siriei – unică răscruce a vechilor culturi şi civilizaţii de semnificaţie mondială – este distrusă sub ochii noştri, într-o tragedie uriaşă şi o pierdere ireversibilă pentru întreaga lume creştină.

Un buletin al Comisiei Uniunii Europene din 16 aprilie 2013 informa că numărul creştinilor ucişi sau dispăruţi în Siria ,,se crede că a depăşit 1.220”, iar numărul creştinilor refugiaţi a depăşit 500.000.

 

Ucideri de persoane

În octombrie 2012, trupul preotului ortodox Fadi Haddad, în vârstă de 43 ani, a fost găsit la marginea unui drum, mutilat, cu ochii scoşi. O prietenă apropiată a familiei a declarat organizaţiei Ajutor pentru Biserica în Nevoie (Aid to the Church in Need): ,,Familia şi prietenii mei se simt foarte ameninţaţi. Oamenii din zonă au spus că extremiştii au mers pe străzi strigând: ‘Alawiţii în mormânt, creştinii la Beirut’. Ei vor să ne alunge şi spun că dacă creştinii refuză să plece, vor sfârşi în mormânt ca alawiţii. Nimănui nu pare să-i pese de ce ni se întâmplă nouă, creştinilor din Siria. Guvernul pe care l-am avut în trecut a fost prost, dar cel puţin eram în siguranţă. Cel puţin puteam merge pe străzi. Nu te gândeai niciodată că ai putea fi atacat de extremişti. Acum nu ! Acum este foarte înfricoşător. Acum ei atacă cu bombe bisericile. Uitaţi-vă ce s-a întâmplat cu bisericile noastre în locuri precum Aleppo şi Homs. Extremiştii ne ameninţă pe noi, creştinii, când vrem să prăznuim sărbătorile importante ca Naşterea şi Învierea Domnului. Nu ne vor deloc în zonă”.

Patriarhul Antiohiei, Ignatie al IV-lea Hazim a condus înmormântarea părintelui Haddad, pe care l-a hirotonit ca preot în 1995. El l-a numit pe preotul ucis un ,,mucenic al împăcării şi armoniei”, adăugând: ,,Condamnăm cu tărie acest act brutal şi barbar împotriva civililor nevinovaţi şi oamenilor lui Dumnezeu care se străduiesc să fie apostoli ai păcii”. În timpul înmormântării a explodat o bombă.

 

Cugetari 83 2

Înmormântarea părintelui Fadi Haddad

Cugetari 83 3

 

În februarie 2013, luptătorii grupării al-Nusra au preluat controlul oraşului al-Thawrah. Apoi, ,,Armata Siriană Liberă a demolat Biserica Sfinţii Serghie şi Vah (unde mergeau cele 250 familii ortodoxe din oraş). Ei au rupt zverele, Scripturile şi alte cărţi sfinte, au distrus toate crucile, stranele şi icoanele Mântuitorului şi ale sfinţilor. Au luat tot ce era în biserică şi au vândut. Acum nu mai este nimic acolo”. Creştinii din oraş au pierdut tot: case, bunuri personale, firme.

Un refugiat aparţinând de Biserica Creştină Asiriană din oraş relatează hărţuirea la care este supus în continuare: ,,Deşi am plecat, teroriştii încă mă sună şi îmi dau mesaje pe telefonul celular pentru a mă necăji. M-au sunat recent şi mi-au spus: ‘Dacă încerci să te întorci în al-Thawrah, îţi vom tăia capul şi îl vom expune la moschee pentru ca toţi musulmanii să-l vadă şi să fie mândri’. Îmi spun şi alte lucruri, însă sunt atât de tulburătoare încât îmi ţin telefonul închis”. Pe 21 septembrie 2013, un alt creştin asirian din oraş, de 26 ani, a fost omorât în bătaie de rebelii din al-Thawrah, unde se dusese să păzească proprietatea şi casa familiei sale.

După ce au trăit 45 ani în oraş, mulţi dintre aceşti refugiaţi au scăpat doar cu hainele de pe ei: ,,Am pierdut tot. Nu mai este nimic acolo pentru noi, nimic pentru care să ne întoarcem. Avem nevoie doar de ajutor ca să scăpăm de aici şi să ne stabilim într-o ţară sigură”.

În august 2013, un medic din Aleppo relata despre blocada la care rebelii au supus oraşul, oprind intrarea tuturor ajutoarelor umanitare: ,,În fiecare zi cad proiectile de mortiere în cartierele locuite în special de creştini. Aceste proiectile sunt trase de rebeli; ele sunt artizanale, însă omoară şi rănesc zeci de oameni. Mirosul morţii se simte pretutindeni astăzi. Locuitorii au aşteptat în zadar proteste din partea publicului occidental, atât de prompt în a protesta la cea mai mică ofensă, dar şi presiuni din partea conducătorilor occidentali ca rebelii să ridice blocada. Nu mai este o problemă militară sau politică, ci una umanitară. Înfometarea până la moarte a unei populaţii de 2,5 milioane persoane este în mod logic o crimă împotriva umanităţii pentru cei care cred în pace şi dreptate. A tăcea înseamnă a accepta dominaţia politicienilor occidentali”.

Pe 11 noiembrie 2013, în centrul Damascului, 9 copii au fost ucişi şi 27 persoane rănite când un obuz a lovit Şcoala Sfântul Ioan Damaschin şi un autobuz al şcolii. Tot pe 11 noiembrie, două obuze au lovit Biserica Sfânta Cruce, cea mai mare biserică ortodoxă din Damasc, şi biserica catolică melkită Sfântul Chiril.

 

Cugetari 83 4

Februarie 2013
Bombardament în districtul Mazraa din Damasc, care a afectat şi o şcoală din zonă şi a omorât 20 copii

 

Cugetari 83 5

Octombrie 2013

Mohammad Abdul-Sattar Al-Sayyed, ministrul sirian al WAQF (patrimoniul inalienabil al poporului, potrivit legii islamice, folosit în scopuri religioase sau caritabile), şi Patriarhul Ioan al X-lea al Antiohiei şi întregului Orient, vizitând Biserica Sfânta Cruce din Damasc

 

Printre victimele războiului din Siria se numără mii de copii morţi în cei aproape 3 ani de conflict. Organizaţia Oxford Research Group a adunat datele de la începutul conflictului până în octombrie 2013: din 11.420 victime cu vârste cuprinse între 1-17 ani, circa 400 de copii au fost omorâţi de lunetişti, iar alţi 100 au fost torturaţi. Dintre cei care nu au murit, mulţi şi-au văzut părinţii ucişi de islamişti sau suferă de foame şi alte lipsuri în taberele de refugiaţi. Aproximativ un milion de copii sirieni au fost siliţi să-şi părăsească locuinţele din cauza războiului. În februarie 2014, o echipă ONU a găsit rătăcind prin deşertul Iordaniei un băieţel de 4 ani pe nume Marwan, care avea asupra sa doar o pungă cu câteva lucruri. La scurt timp după ce a fost găsit, echipa ONU i-a descoperit părinţii într-o tabără de refugiaţi din Iordania.

 

Situaţia refugiaţilor

Refugiaţii sirieni se află într-o situaţie extrem de dificilă. S-a estimat că circa 500.000 creştini sirieni au fugit în Liban, Turcia, Iordania, Europa de Est şi Scandinavia. De exemplu, familia creştină Haddad a fugit din Homs. Fiica, Noura Haddad, de 18 ani, care stă la rude în oraşul Zahle din Valea Bekaa, declara: ,,Am plecat pentru că încercau să ne omoare. Au vrut să ne omoare pentru că suntem creştini. Ne numesc kaffir, adică necredincioşi, chiar şi copiii mici spun aceste lucruri. Vecinii noştri s-au întors împotriva noastră. În cele din urmă, când am fugit, am plecat prin balcon. Nici nu am îndrăznit să ieşim pe stradă în faţa casei noastre. Am păstrat legătura cu câţiva prieteni creştini rămaşi acasă, însă nu mai pot vorbi cu prietenii mei musulmani. Îmi pare foarte rău pentru acest lucru”.

 

Cugetari 83 6

August 2012
Turcia extinde taberele de refugiaţi pentru a găzdui 120.000 de sirieni
Nu numai creştinii părăsesc Siria, ci şi foarte mulţi musulmani ...

 

Cugetari 83 7

Ianuarie 2013
Tabăra de refugiaţi din Mafraq, Iordania
Numărul extrem de mare de refugiaţi care fug de violenţele din Siria
pentru a traversa graniţa spre nordul Iordaniei, face ca guvernul iordanian să ceară
ajutor organizaţiilor internaţionale umanitare, îndeosebi Agenţiei pentru Refugiaţi a ONU
(The Office of the United Nations High Commissioner for Refugees, prescurtat UNHCR)

 

Cugetari 83 8

Circa 3.000 de sirieni trec graniţa iordaniană zilnic. Mulţi dintre ei au mers
pe jos zile întregi, având ceva mai mult la ei decât hainele de pe ei

 

Directoarea de şcoală Rahel, 45 ani, afirmă că nu numai grupările radicale îi prigonesc pe creştini, ci şi luptătorii Armatei Siriene Libere şi musulmanii sunniţi din zonă. Ea a locuit în satul predominant creştin al-Yakubiye, din provincia Idlib din nord-vestul Siriei, unde nu se aflau jihadişti şi acum se află împreună cu soţul şi cei 4 copii în orăşelul Midyat din Turcia, unde a primit locuinţă prin intermediul unei organizaţii locale de caritate. Soţul ei a suferit un şoc şi doarme cu greutate, somnul fiindu-i continuu tulburat de coşmaruri. În Midyat şi satele învecinate, aflate la mai puţin de 30 mile de graniţă, au găsit adăpost cel puţin 300 sirieni.

După februarie 2013, aproape toţi creştinii au fugit din satul predominant creştin al-Yakubiye, după ce 6 creştini au fost executaţi, tăindu-li-se capetele, iar alţi 20 au fost răpiţi. Rahel afirmă: ,,Al-Nusra nu a venit în satul nostru; oamenii care au venit în sat erau din satele învecinate şi erau din Armata Siriană Liberă. Creştinii au devenit ţinta musulmanilor pentru că erau priviţi ca pro-Assad, însă o parte a persecuţiei a fost motivată de lăcomie, cei înstăriţi fiind omorâţi primii şi bunurile lor împărţite între familiile musulmane sunnite puternice locale”.

Najla Chahda, care lucrează la Caritas, o organizaţie catolică care oferă ajutor, afirmă că mulţi din refugiaţii creştini care sosesc în Liban sunt traumatizaţi: ,,Mulţi dintre ei ne împărtăşesc istorii groaznice despre cum i-au abordat fundamentaliştii, i-au silit să plătească o taxă sau sumă de bani pe care nu o au. Aşa că, înspăimântaţi, ei au fugit”.

Unii susţin că sirienii creştini sunt prigoniţi din cauză că au susţinut regimul, şi nu pentru că ar fi creştini. Heyfa, 50 ani, mamă a 3 fete şi un băiat, dintr-un sătuc aflat la sud de oraşul controlat de kurzi Al-Qamishli, este de altă părere. Ea spune că majoritatea vecinilor ei nu erau susţinători ai regimului Assad, unii fiind pentru revoltă, alţii neutri. Însă acest lucru nu i-a împiedicat pe rebeli să-i hărţuiască pe creştini şi să vâneze femeile[5]. ,,Am plecat pentru că mă temeam pentru fete, nu am vrut să păţească nici un rău. Am fost îngrijorată ca nu cumva să fie necinstite. Le-am ţinut înăuntru”.

Fiica cea mai mare, Dima, de 22 ani, a stat mare parte a războiului la Aleppo, unde a încercat să-şi continue studiile de engleză la universitate. Dar în urmă cu un an, a părăsit oraşul şi s-a alăturat familiei după ce una dintre prietenele ei a fost răpită, violată în grup şi apoi ucisă. ,,Nu ştim cine a făcut acest lucru şi de ce”, spune ea, arătând că unele violuri şi ucideri ale creştinilor sunt conjuncturale, în timp ce altele sunt în mod clar comise de islamişti. Ea adaugă că şi fetele musulmane sunt în pericol.

Ulterior, familia ei a părăsit Siria, jumătate aflându-se în Midyat, iar cealaltă jumătate într-o tabără de refugiaţi din Germania. În Midyat, ea este singura din familie care munceşte, mama fiind bolnavă şi sora ei necunoscând limba turcă, şi banii pe care îi primeşte nu prea le ajung pentru chirie şi mâncare.

Oarda Saliba, 40 ani, are 5 fete cu vârste cuprinse între 5-20 ani, şi se află tot în Midyat. Fiul şi soţul sunt de asemenea într-o tabără din Germania. ,,Pentru creştini este foarte greu să rămână în Siria şi femeile păţesc multe lucruri rele. Jihadiştii consideră că femeile creştine li se cuvin de drept. Nu am vrut să-mi asum acest risc pentru fetele mele. Pe străzi, ei le ating şi le hărţuiesc. Nu ştiu dacă erau din gruparea al-Nusra sau nu, deşi unii erau libieni şi tunisieni. Oricum, erau terorişti”.

Disperarea i-a cuprins şi pe creştinii refugiaţi din Irak în Siria în urmă cu un deceniu. Acum ei se confruntă cu o nouă strămutare, de vreme ce situaţia din Siria a devenit nesigură. Există rapoarte tragice despre emigrarea în masă a comunităţii armene străvechi din Siria.

 

Distrugerea de comunităţi întregi

Una dintre primele zone distruse în conflict a fost Homs, în 2011 (foto). Valea Creştină, care are 32 de sate dintre care 27 sunt locuite de creştini, a fost refugiul pentru creştinii din Homs, alungaţi peste noapte din casele lor, şi mai apoi pentru cei din Aleppo. Adnan, profesor universitar retras în zona natală, declara: ,,Nu suntem îngrijoraţi pentru noi înşine. Am trăit vremuri bune când mâncarea era din belşug şi siguranţa nu era o problemă. Sunt îngrijorat pentru tânăra generaţie. Sunt mai îngrijorat de ura care le este insuflată”.

Cugetari 83 9

,,Unde era BBC când un inginer creştin a fost măcelărit în patul său din Homs, în martie 2011 ? Ştiu ei că el a avut o contribuţie excepţională la departamentul de Inginerie Civilă de la Universitatea al-Baath, pentru care a primit un premiu, însă nu a trăit suficient pentru a se bucura de el ? Unde au fost ei când mulţi alţi tineri au fost omorâţi în paturile lor de rebeli ? Unde este Coaliţia Siriană ? Au ei oare de gând să denunţe actele barbare ale jihadiştilor ? Cred că-i pot cuceri din nou pe liberali cu tăcerea lor plină de laşitate ?”

Numeroasele istorii împărtăşite de aceşti sirieni care au refuzat să-şi părăsească casele adeveresc o realitate: dacă ai supravieţuit prin minune unui glonţ, unui proiectil de mortier, unei explozii sau dacă prin voia Atotputernicului Dumnezeu încă ai un acoperiş deasupra capului şi nu te afli într-o tabără de refugiaţi la o graniţă oarecare, unde trebuie să-ţi vinzi fetele pentru o zestre ieftină ca să cumperi pâine pentru restul copiilor, dacă ai reuşit să scapi de toate acestea, în curând vei avea nevoie de o altă minune pentru a scăpa de foamete ...

 

Surse
1. www.virtueonline.org, 31 mai 2013, ,,We cannot abandon Syrian Christians”
2. www.aina.org, 26 iunie 2013, ,,Islamist ultimatum to Syrian Christians: Convert, leave, or die”
3. http://ncronline.org, 17 iulie 2013, ,,’Shadow war’ targets Christians in Syria”
4. www.counterpunch.org, 19 iulie 2013, ,,The plight of Syrian minorities”
5. www.catholicworldreport.com, 23 iulie 2013, ,,The Arab springtime is a nightmare for Syrian Christians”
6. www.washingtontimes.com, 1 august 2013, ,,Millions of Christians are caught in crossfire of Muslim wars in Mideast”
7. www.examiner.com, 2 august 2013, ,,Syrian Christians starving as Obama and western nations support rebels”
8. www.aina.org, 9 august 2013, ,,Syrian rebels destroy Orthodox Church in Al-Thawrah”
9. www.christianpost.com, 13 septembrie 2013, ,,Syrian jihadist slits throat of Christian man refusing to deny Christ, then taunts fiancee, ‘Jesus didn’t come to save him’”
10. http://vestnikkavkaza.net, 14 octombrie 2013, ,,We have never had any division between Christians and Muslims”
11. www.aleteia.org, 4 noiembrie 2013, ,,Syriac Orthodox Archbishop Alnemeh: ‘In Sadad, the largest massacre of Christians in Syria’”
12. www.catholic.org, 6 noiembrie 2013, ,,Slaughter in Syria: 45 Christians killed by Islamists in Sadad and thrown into mass graves”
13. http://araborthodoxy.blogspot.ae, 12 noiembrie 2013, ,,Rebels shell Orthodox elementary school in Damascus, 9 children killed”
14. www.albawaba.com, 20 noiembrie 2013, ,,The Russian Orthodox Church has warned of a ‘genocide’ against Christians and other religious minorities, urging the international community to take action”
15. www.thedailybeast.com, 20 noiembrie 2013, ,,Syria’s Christians flee kidnappings, rape, executions”
16. http://ocl.org, 3 decembrie 2013, ,,Syria: Islamist rebels abduct 12 nuns from Orthodox Monastery in Maaloula”
17. http://theorthodoxchurch.info, 4 decembrie 2013, ,,Syria nun kidnapping: Greek Orthodox Patriarch urges release of Maaloula sisters”
18. www.pravoslavie.ru, 19 decembrie 2013, ,,‘Whole families murdered’: Syrian rebels execute over 80 civilians outside Damascus”
19. www.thenewamerican.com, 23 decembrie 2013, ,,World turns away as rebel massacres of syrian christians intensify”
20. www.raymondibrahim.com, 18 ianuarie 2014, ,,Syria: Christian stabbed with crucifix, decapitated”
21. www.pravoslavie.ru, 20 ianuarie 2014, ,,All shrines of Ma’loula either destroyed or desecrated”
22. www.raymondibrahim.com, 21 ianuarie 2014, ,,Confirmed: U.S. chief facilitator of Christian persecution”
23. www.orthodoxie.com, 27 ianuarie 2014, ,,Les rebelles syriens tentent de detruire le monastere de Saidnaya en Syrie”
24. www.pravmir.com, 29 ianuarie 2014, ,,Christians are vanishing in the Middle East”
25. www.aina.org, 4 februarie 2014, ,,Directive from history drives discrimination against Christians in the Middle East”
26. www.globalresearch.ca, 13 februarie 2014, ,,Christian city in Syria attacked by ‘Freedom Fighters’”
27. www.aina.org, 24 martie 2014, ,,ISIL crucifies a young man in Raqqa, Syria”

Episod apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 83/martie-aprilie 2014

 

 

 

PARTEA A II-A

Septembrie 2013

Cucerirea localităţii Maaloula

În iunie 2013, Custodia Franciscană a Ţării Sfinte a relatat că un grup de sate creştine situate de-a lungul Râului Orontes a fost aproape complet distrus în lupte. Preotul locului a afirmat că din 4.000 locuitori din satul Ghassanieh nu au rămas mai mult de 10 oameni.

În septembrie 2013, a venit rândul altui loc încărcat de semnificaţii duhovniceşti şi istorice pentru creştinii din întreaga lume: localitatea Maaloula, situată la 50 km nord de Damasc. Aici se află Mânăstirea Sfânta Tecla, Mar Taqla, înfiinţată de Sfânta Tecla, ucenica Sfântului Apostol Pavel, în primul secol după Hristos; aici, la rugăciunea ei fierbinte, muntele s-a despicat şi ea a intrat înlăuntrul lui scăpând de urmăritorii care vroiau s-o necinstească. În mânăstire se află moaştele sfintei.

Veacuri de-a rândul, mânăstirea a fost un refugiu pentru pelerinii încredinţaţi că apa care izvorăşte încet de pe tavanul de stâncă de lângă mormântul sfintei este tămăduitoare, Maaloula însemnând ,,mama îndureraţilor”. Pereţii criptei sunt plini cu daruri valoroase aduse de credincioşii care s-au rugat sfintei şi au primit ajutor de la ea.

Localitatea – care aparţine patrimoniului mondial al UNESCO – este înconjurată de peşteri în care creştinii se ascundeau odinioară de legiunile romane, şi întreaga regiune era socotită a fi plină de comori. De asemenea, Maaloula este printre puţinele locuri din Siria unde se mai vorbeşte limba aramaică, limba vorbită de Mântuitorul Hristos.

La începutul lunii septembrie, militanţii au atacat şi cucerit Maaloula după lupte aprige cu forţele guvernamentale. Majoritatea celor 3.300 locuitori au fugit dinainte de venirea rebelilor, însă catedrala şi bisericile din localitate au fost golite şi distruse (foto). Biserica Mânăstirii Sfânta Tecla a fost distrusă, moaştele sfintei, icoanele şi sfintele vase auCugetari 85 1 fost furate, spitalul şi şcoala creştină au fost vandalizate. Rebelii au distrus şi Biserica Sfinţii Serghie şi Vah, furând şi distrugând icoane cunoscute în întreaga lume, precum icoana Sfinţilor Serghie şi Vah şi catapeteasma lăcaşului.

Unul dintre creştinii rămaşi în Maaloula, Adnan Nasrallah, relata: ,,Am văzut oameni purtând eşarfele Al-Nusra care au început să tragă în cruci. Unul dintre cei care trăgea a spus: ‘Am pus pistolul la tâmpla vecinului meu şi l-am obligat să se convertească la islamism, silindu-l să repete: ‘Nu există alt Dumnezeu în afară de Allah’. Apoi ei au glumit şi au spus: ‘Acum el este unul de-ai noştri’”. Cugetari 85 2O femeie istorisea: ,,Au sosit în oraş în zori … şi strigau: ‘Suntem de la Frontul al-Nusra şi am venit să facem mizerabile vieţile cruciaţilor’”.

Rasha, altă locuitoare din oraş, a spus că jihadiştii l-au ucis pe Atef, logodnicul ei, care făcea parte dintr-o grupare de apărare a oraşului: ,,L-am sunat pe Atef şi mi-a răspuns un rebel, care mi-a spus că i-a tăiat gâtul”. El i-a spus că lui Atef i s-a cerut să renunţe la credinţă şi să se convertească la islamism şi a refuzat. ,,Iisus nu a venit să-l salveze”, a spus în bătaie de joc rebelul. Însă creştinii au ştiut să moară la Maaloula. Ultimele cuvinte ale altui bărbat căruia i s-a cerut să se Cugetari 85 3convertească şi a refuzat au fost: ,,Sunt creştin şi dacă vreţi să mă omorâţi pentru acest lucru, eu nu mă opun”.

Maaloula nu avea nici o valoare strategică reală pentru insurgenţii rebeli în războiul pe care îl duc cu guvernul Assad, iar acţiunile lor împotriva creştinilor dovedesc cu vârf şi îndesat faptul că oraşul a fost atacat din cauza identităţii sale religioase.

Pe 24 septembrie, Patriarhul Ioan al X-lea al Antiohiei a anunţat că circa 40 maici şi orfani sunt captivi înăuntrul Mânăstirii Sfânta Tecla din cauza ciocnirilor dintre armata siriană şi luptătorii din opoziţie, fără electricitate, apă sau mâncare. El a cerut Cugetari 85 4sprijinul Crucii Roşii şi tuturor organizaţiilor care se ocupă de probleme umanitare pentru a asigura necesarul pentru maici şi orfani.

Civilii refugiaţi din Maaloula au creat un comitet în Damasc. ,,Facem apel cu tărie la comunitatea internaţională. Nimeni nu ne ajută, radicalismul islamic devine tot mai discriminator. Ne simţim neprotejaţi. Nimeni nu face nimic pentru a împiedica aceste încălcări ale drepturilor omului: cerem Comisiei ONU de la Geneva să intervină”, au transmis ei întregii lumi.

În octombrie 2013, Episcopul Isaac Barakat de Apamea, ţinând de Patriarhia Antiohiei, a exprimat din nou cererea Ministerului Problemelor Sociale din Siria, ca şi a Crucii Roşii şi Semilunei Roşii din Damasc, de a ajuta la distribuirea de alimente şi lapte pentru bebeluşii pentru Siria, deoarece Uniunea Europeană a refuzat să furnizeze produse pentru copiii sirieni, ca sancţiuni pentru guvernul Assad.

La începutul lunii octombrie, militanţii au atacat Biserica Sfintei Cruci din Damasc, unde episcopul Isaac este stareţ şi biserica greco-catolică a Sfintei Fecioare. ,,Opt oameni au fost omorâţi şi 20 răniţi (…) Bombele şi obuzele nu au ochi, ele nu disting între creştini şi musulmani. Oricine poate muri. Astfel că toţi sirienii, nu numai creştinii, ci şi musulmanii suferă din cauza războiului. Se spune acum că unele regiuni din Siria sunt creştine şi altele musulmane; acesta este un limbaj nou care a apărut recent. Noi, cei din Siria, nu am împărţit niciodată aceste zone [între creştini şi musulmani]. În şcolile noastre învaţă creştini şi musulmani. Sunt foarte mulţi musulmani care vin să înveţe în şcolile noastre religioase. Doar în ultimii 3 ani au fost discuţii despre creştini, musulmani, diferenţele dintre ei, este un nou limbaj, este un fel de nouă realitate care nu a existat niciodată până acum”, a declarat episcopul.

 

Octombrie 2013

Masacrul din Sadad

După data de 21 octombrie 2013, islamiştii au invadat şi au controlat mai mult de o săptămână oraşul creştin Sadad, cu 15.000 locuitori în majoritate siro-ortodocşi[6], situat la 160 km nord de Damasc. Oraşul are o vechime de aproape 4.000 ani, fiind menţionat în Vechiul Testament, şi se află într-o regiune deşertică dintre Homs şi Damasc, majoritatea locuitorilor regiunii fiind săraci[7]. În Sadad se aflau 14 biserici, dintre care unele străvechi, şi o mânăstire cu 4 preoţi.

Arhiepiscopul siro-ortodox Selwanos Boutros Alnemeh de Homs şi Hama a relatat ce s-a întâmplat în oraş, în perioada cât rebelii au avut controlul asupra lui: ,,Ceea ce s-a petrecut în Sadad este cel mai grav şi mai mare masacru al creştinilor din Siria din ultimii doi ani şi jumătate. (…) 45 de civili nevinovaţi au fost martirizaţi fără nici un motiv şi printre ei câteva femei şi copii, mulţi aruncaţi în gropi comune. Alţi civili au fost ameninţaţi şi terorizaţi; 30 au fost Cugetari 85 5răniţi şi 10 încă lipsesc. Vreme de o săptămână, 1.500 de familii au fost ţinute ca ostatice şi scuturi umane, printre ei aflându-se copii, bătrâni, tineri, bărbaţi şi femei. Unii dintre ei au fugit pe jos 8 km, de la Sadad la Al-Hafer, pentru a găsi adăpost. Circa 2.500 familii au fugit din Sadad, luându-şi numai hainele, din cauza năvălirii grupurilor înarmate şi astăzi ei sunt răspândiţi în Damasc, Homs, Fayrouza, Zaydal, Maskane şi Al-Fhayle. În oraş nu există electricitate, apă şi reţea telefonică; toate casele din Sadad au fost Cugetari 85 6prădate şi proprietatea jefuită. Bisericile sunt avariate şi profanate (foto), şi au fost luate cărţile vechi şi mobila preţioasă. Şcolile, clădirile guvernului, clădirile municipale au fost distruse împreună cu oficiul poştal, spitalul şi clinica. Ce s-a întâmplat la Sadad este cel mai mare masacru al creştinilor din Siria şi al doilea din Orientul Mijlociu după cel petrecut la Biserica Doamnei noastre a Mântuirii din Irak în 2010”.

Ierarhul îşi încheie relatarea cu un strigăt de disperare: ,,Am strigat către lume şi nimeni nu ne-a auzit cu excepţia unei minorităţi care ne-a venit în ajutor şi a stat alături de noi. Unde este conştiinţa creştină ? Unde este conştiinţa siriană ? Unde este conştiinţa umană ? Unde sunt fraţii mei, mitropoliţii, preoţii şi prietenii ? Unde … unde ? Şi nimeni nu răspunde, cu excepţia câtorva (…) Mi se pune un nod în gât şi îmi arde inima pentru tot ce s-a întâmplat în mitropolia mea şi poporul ei sărman suferind, care de-abia a fugit către un loc de scăpare, apoi a plecat de acolo cu mâinile goale şi după acestea nu ştiu încotro se va duce. (…) Mă gândesc la toţi cei care suferă astăzi în doliu şi nelinişte. Cerem tuturor să se roage pentru noi”.

Într-o filmare realizată în Sadad după masacru, se poate vedea cum trupurile mutilate ale unei familii sunt scoase dintr-un puţ, iar un bărbat tânăr, rudă cu morţii, declară în lacrimi: ,,Cel mai preţios lucru din tot universul – familia mea – nu mai este, am rămas singur, însă mulţumesc lui Dumnezeu că sunt încă înconjurat de aceşti oameni iubitori care au rămas. Vreau să spun: lăsaţi-i pe jihadişti să-şi vină în fire. Problemele lumii nu pot fi rezolvate decât prin cunoştinţă şi creier. Destulă nebunie, nervii oamenilor sunt zdruncinaţi. Destul, destul, reveniţi-vă în simţiri; voi, oamenilor, reveniţi la umanitatea voastră, destule crime” !

 

Decembrie 2013

Maaloula cucerită din nou de rebeli

La începutul lunii decembrie, luptele dintre armată şi rebeli au reizbucnit cu furie în Maaloula, ciocnirile fiind concentrate în partea cea mai veche a oraşului unde sunt mânăstirile Sfânta Tecla şi Sfinţii Serghie şi Vah. În ultimele luni, rebelii au ocupat cu intermitenţă localitatea, în timp ce luptă în regiunea înconjurătoare Qalamoun. Luptele s-au intensificat, după cum au declarat unele surse pentru agenţia de ştiri AsiaNews: ,,Armata încearcă să preia controlul asupra satelor din nordul Damascului. În acest scop, a lansat o ofensivă majoră Cugetari 85 7împotriva rebelilor, care încearcă să oprească forţele guvernului printr-o politică a pământului pârjolit în zonele aflate sub controlul lor”.

Pe 2 decembrie, Maaloula a fost din nou capturată de rebeli[8]. Portalul al Hadas a relatat că rebelii au profanat toate lăcaşurile din localitate. Potrivit declaraţiilor martorilor oculari care au fugit din Maaloula în cursul ultimelor lupte din regiune, membrii grupării Jabhat al-Nusra au încercat să schimbe în întregime imaginea religioasă şi arhitectural-istorică a străvechiului oraş creştin: au distrus complet unele biserici şi clopotniţele altora. Soarta a două monumente celebre în lume nu a fost mai puţin tragică, căci extremiştii au aruncat în aer statuia lui Hristos Mântuitorul care se afla la intrarea în Mânăstirea Sfânta Tecla (foto stânga) şi statuia Preasfintei Fecioare Maria din apropierea Hotelului Safir (foto dreapta).

De asemenea, sursele ziarului Levant Report apropiate de Mânăstirea Sfânta Tecla confirmă că străvechea biserică a mânăstirii şi paraclisele au fost golite complet de icoanele lor nepreţuite, şi alte obiecte religioase au fost pângărite cu excremente umane. Creştini prinşi în mijlocul asaltului s-au ales cu gâturile tăiate sau au fost executaţi.Cugetari 85 8

Multe obiecte de cult furate de rebeli au fost transformate în bunuri de contrabandă. Potrivit informaţiilor primite de al Akhbar din surse de încredere, militanţii Jabhat al-Nusra sunt în prezent cei mai activi negustori de obiecte vechi pe piaţa neagră din Orientul Mijlociu. Contrabandiştii locali ajută la exportul obiectelor peste graniţă, transportând valori creştine în multe ţări europene, în principal Italia şi Turcia. Se pare că un mare număr de icoane străvechi, cruci, racle şi statui au fost scoase deja din Siria.

Apoi, pe 3 decembrie, rebelii islamişti au răpit un grup de maici din Mânăstirea Sfânta Tecla, printre care se află şi stareţa Pelaghia Sayyaf. ,,Oameni înarmaţi au pătruns în Mânăstirea Sfintei Tecla din Maaloula în această după-amiază. De aici ei au luat cu forţa 12 maici”, a declarat Mario Zenari, nunţiul apostolic la Damasc, după ce a vorbit cu reprezentanţii Patriarhiei Ortodoxe a Antiohiei. El a mai declarat că mânăstirea era una dintre ultimele clădiri locuite din Maaloula, deoarece mulţi locuitori au fugit cu mult timp în urmă din cauza situaţiei periculoase. Maicile ostatice au fost duse la Yabrud, localitate aflată la circa 80 km nord de Damasc.

Patriarhul Ioan al X-lea al Antiohiei a cerut rebelilor să le elibereze pe maici: ,,Facem apel la sămânţa de conştiinţă pe care Dumnezeu a plantat-o în toţi oamenii, inclusiv răpitorii, de a le elibera pe surorile noastre în siguranţă. Facem apel la comunitatea internaţională şi guvernele lumii să ajute la eliberarea în siguranţă a maicilor de la Mânăstirea Sfânta Tecla”.

În septembrie 2013, după primele atacuri ale islamiştilor împotriva localităţii, maica stareţă Pelaghia declara pentru New York Times: ,,Dacă Maaloula va supravieţui va fi o minune. Maaloula este pustie. Vedeţi fantome pe pereţi”.

Ulterior, grupul rebel Free Qalamoun a pretins că el le-a răpit pe maici, cerând eliberarea a 1.000 deţinute femei din închisorile guvernamentale în schimbul maicilor. Purtătorul de cuvânt al rebelilor a afirmat că maicile ,,nu vor fi eliberate până când nu vor fi acceptate mai multe cereri şi, cel mai important, până când nu vor fi eliberate 1.000 femei siriene din închisorile regimului”. Această relatare nu a putut fi verificată.

Mitropolitul Luca al-Khoury, vicar al Patriarhiei Antiohiei, a declarat că răpirea maicilor este doar unul dintre actele zilnice de violenţă împotriva creştinilor sirieni: ,,Comunităţile creştine sunt atacate constant de diferite grupuri jihadiste. Ei pradă bisericile, ard casele, nimicesc locurile şi ne profanează moaştele. Scopul lor este de a distruge civilizaţia creştină din Siria. Militanţii islamici distrug moştenirea culturală şi religioasă a ţării noastre. Pacea şi unitatea frăţească în care naţiunea noastră a trăit, în ciuda diferenţelor confesionale şi etnice, este ameninţată astăzi”.

De asemenea, ierarhul sirian ,,a acuzat comunitatea internaţională că acceptă versiunea opoziţiei pentru evenimente, care spune că regimul îşi omoară oamenii; ei văd lucrurile doar cu un ochi”. Astfel, opoziţia a declarat că ,,maicile au fost salvate în cursul bătăliei de cucerire a Maaloulei”, că ,,au hotărât să le evacueze pe maicile blocate în mânăstire pentru siguranţa lor şi că ele au fost duse în Yabrud, un oraş situat în apropiere, deţinut de rebeli”.

 

Decembrie 2013

Masacrul din Adra

La începutul lunii decembrie 2013, rebelii au cucerit oraşul Adra situat în nord-vestul capitalei siriene. Luptătorii al-Nusra şi Liwa Al-Islam au ucis peste 80 de civili şi au răpit mulţi alţii pentru a-i folosi ca scuturi umane. Agenţiile de ştiri au relatat că forţele guvernului au întreprins o operaţiune pe scară largă împotriva rebelilor care au cucerit oraşul, şi că pe 13 decembrie au înconjurat oraşul, în care se aflau circa 1.000 militanţi.

Corespondentul RT Arab Abutaleb Albohaya a comunicat din Siria că ,,grupuri înarmate au comis o execuţie a civililor” din Adra. ,,Este sigur că peste 80 persoane au fost ucise în zone preluate acum de armată. Adesea au fost omorâte familii întregi”. Se aşteaptă ca numărul morţilor să crească după ce trupele guvernului au reuşit să recupereze mare parte din oraş şi se va face o evaluare a victimelor.

,,Unele familii au fost răpite pentru a fi folosite ca scuturi umane în zone în care armata siriană încearcă acum să elibereze civilii”, subliniază Albohaya. Televiziunea irakiană Al-Ahd a spus că acesta este motivul pentru care armata siriană nu foloseşte artileria. ,,Alte familii răpite au fost duse în zona situată la sud de Adra, în direcţia oraşului Douma, care a fost teritoriul strategic al opoziţiei de la începutul crizei siriene. De asemenea, acolo se află cele mai importante fortificaţii rebele”, explică el. Însă, numărul rebelilor aflaţi în Adra este încă mare, existând ,,trăgători ascunşi în clădirile înalte. Multe grupuri de opoziţie acţionează încă în zonele din afara şi interiorul oraşului”.

Militarii au realizat mai multe operaţiuni reuşite împotriva lor, ucigând din ei şi eliberând zeci de familii alawite, druze[9] şi creştine.

Când rebelii islamişti au intrat în Adra în dimineaţa zilei de 11 decembrie au comis un adevărat masacru. ,,Situaţia a fost teribilă: cu ucideri, atrocităţi şi frică plutind în aer. Oameni înarmaţi neidentificaţi au intrat în oraş, însă era evident că erau militanţi Jabhat al-Nusra”, a afirmat Muhammad Al-Said. ,,Cea mai groaznică crimă pe care au comis-o a fost că au ars oameni în cuptoarele folosite pentru coacerea de pâine când acei oameni au venit să cumpere pâine. Ei au răpit şi au bătut pe mulţi alţii”, a adăugat el.

El crede că rebelii au comis atrocităţile pentru a putea acuza forţele guvernului de toate acestea. Însă, locuitorii din Adra ,,aşteaptă trupele siriene să-i salveze de teroriştii care au venit din alte ţări”. ,,Cei care au putut, au fugit la Damasc. Unii s-au ascuns în pivniţe cu prunci, bătrâni, femei şi bolnavi printre ei. Situaţia a fost cu adevărat groaznică”.

 

Cugetari 85 9

Refugiaţi din Adra, plecând către locuri mai sigure

 

* * *

 

În noiembrie 2013, reprezentanţii Bisericii Ortodoxe Ruse au avertizat despre genocidul împotriva creştinilor şi a altor minorităţi religioase, îndemnând comunitatea internaţională să ia măsuri. Apelul a fost făcut în cadrul unui forum dedicat crizei din Siria, organizat în Liechtenstein, la care au participat clerici ortodocşi şi catolici şi diplomaţi. Mitropolitul Ilarion de Volokolamsk a declarat: ,,Noi toţi trebuie să exprimăm un protest puternic împotriva actualului genocid al creştinilor din Orientul Mijlociu, care este o politică premeditată comisă de forţe extremiste şi teroriste ce are drept scop eliminarea totală a creştinismului din această regiune”.

Mitropolitul rus a spus că politicienii şi presa arareori ridică problema persecuţiei creştinilor, adăugând că extremiştii se fac vinovaţi de atacarea creştinilor şi a altor minorităţi: ,,În fiecare săptămână, aflăm ştiri că nemernicii au distrus o biserică sau o mânăstire creştină, au răpit sau au omorât un cleric, au necinstit o creştină şi că familiile creştine au fost alungate din casele lor. Este necesar să luăm măsuri pentru a proteja populaţia creştină din regiunea Orientului Mijlociu”.

Către sfârşitul anului, comunitatea creştină siriană a început să se teamă de izbucnirea iminentă a unui pogrom religios. Creştinii afirmă că persecuţia se înrăutăţeşte cu fiecare zi mai ales în teritoriile deţinute de rebeli în nordul ţării. ,,Cred că totul este sistematic şi plănuit. Forţarea creştinilor să plece. (…) În Irak, de pildă, au rămas mai puţin de 200.000 creştini”, afirma preotul creştin Sami Housni din Damasc.

Un alt preot sirian declara: ,,Singurul lucru pe care-l pot face acum creştinii sirieni este să se roage. Nu este important cine va muri mai devreme şi cine mai târziu, ci unde vor merge sufletele noastre după moarte. Acum, moartea este aproape de toţi”.

La sfârşitul lunii noiembrie 2013, au avut loc alte incidente sângeroase. În oraşul Tel Abyad, aflat în apropiere de graniţa cu Turcia, o grupare teroristă a ars o biserică, a furat vasele sfinte, a ars icoanele şi a topit clopotele acesteia. În aceeaşi regiune, în oraşul Raqqa au fost răpiţi mai mulţi creştini, iar în oraşul Deir ez-Zor, forţele guvernamentale au descoperit un depozit în care au fost închişi mai mulţi creştini, depozitul fiind ulterior incendiat.

(Aceleaşi surse ca la partea I)

Episod apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 85/iulie-august 2014

 

 

 

PARTEA A III-A

Asedierea Saidnayei

După Maaloula, la sfârşitul anului 2013, a venit rândul Saidnayei – alt loc cu puternică încărcătură creştină – să fie atacată de islamişti. Saidnaya este o localitate situată la nord de Damasc, la poalele Munţilor Qalaman, cu populaţie majoritar creştină, vorbitoare de limbă aramaică. În Saidnaya sunt zeci de biserici şi 5 mânăstiri, unele originare din secolul al VII-lea, din vremea împăratului Iustinian. Cea mai cunoscută este mânăstirea unde se află una dintre cele 4 icoane ale Maicii Domnului pictate de Sfântul Apostol Luca, făcătoare de minuni. Această mânăstire are, precum Mânăstirea Sfânta Tecla din Maaloula, un orfelinat de fete, dar mult mai mare.

Cugetari 86 1

După ce timp de 3 ani, conflictul nu s-a apropiat de această zonă a Siriei, în ultima perioadă, Saidnaya (foto) a stat sub ameninţarea constantă a miliţiilor islamiste din Yabrud şi Munţii Libanului, care au rănit şi ucis civili pentru a crea teroare în rândul populaţiei. Populaţia creştină din oraş a înţeles că supravieţuirea ei depinde de soldaţii, tancurile şi punctele de verificare ale forţelor armate ale guvernului care o apără de miile de insurgenţi, susţinuţi din străinătate, ascunşi în munţii din împrejurimi.

Începând din octombrie 2013, aceştia au făcut numeroase încercări nereuşite de a cuceri vârfurile munţilor de deasupra Saidnayei – loc strategic de unde ar putea distruge oraşul. Unul dintre lăcaşurile de cult atacate a fost Mânăstirea Heruvimilor, situată în cel mai înalt vârf al muntelui. Aceasta are o biserică ce datează din secolul al III-lea şi una dintre cele mai înalte statui de bronz din lume ale Mântuitorului Iisus Hristos (39 metri), care a fost ridicată Cugetari 86 2recent pe terenul mânăstirii, cu ajutorul binefăcătorilor ruşi.

 

Mânăstirea Heruvimilor

 

În cursul primăverii şi verii, Mânăstirea Heruvimilor găzduieşte tabere de tineret creştine şi şcoli bisericeşti. Recent, monahii au fost nevoiţi să părăsească mânăstirea din cauza incursiunilor frecvente ale rebelilor din jurul muntelui; ei s-au adăpostit în Mânăstirea Sfântul Gheorghe amplasată mai jos.

Pe 19 ianuarie 2014, a avut loc cel de-al patrulea atac al mânăstirii la care au participat câteva sute de islamişti. Ei au asaltat lăcaşul din mai multe părţi. Drumul spre mânăstire era acoperit de tiruri de foc. ,,Bandiţii au început asaltul în zori. Mai întâi au aruncat în aer porţile lăcaşului şi au tras cu mortiere în curtea mânăstirii. Dacă nu ar fi fost zidurile de piatră ar fi fost mulţi morţi”, relata părintele Nectarie, egumenul Mânăstirii Heruvimilor.Cugetari 86 3

În ajutorul mânăstirii a venit un grup de auto-apărare din oraşul Saidnaya, alcătuit din locuitori creştini şi musulmani, care a reuşit să-i oprească pe rebeli înaintea porţilor. Bătălia a durat 6 ore, apoi atacatorii, văzând probabil că nu au sorţi de izbândă, s-au retras lăsând în urmă, la picioarele statuii Mântuitorului o grămadă de trupuri mutilate şi carbonizate ale tovarăşilor lor.

,,La un moment dat mi s-a părut că vom pierde mânăstirea. Erau 300 de rebeli şi atacau din mai multe părţi. Ne-a salvat o garnizoană venită din oraş”, declara Samir, un luptător din grupul de auto-apărare. Samir este musulman, însă a sărit în ajutorul mânăstirii ortodoxe. Dacă nu ar fi fost detaşamentul său, în care se află creştini şi musulmani, Saidnaya ar fi avut poate destinul oraşului Maaloula.

Unii creştini înţeleg foarte bine că mare parte a mizei rebelilor este alungarea lor din zonă; alţii însă nu pot pricepe dezlănţuirea de ură împotriva lor. Egumenul Nectarie afirma: ,,Mânăstirea creştină este o ţintă pentru rebeli. De câte ori au tras asupra statuii lui Iisus Hristos cu toate felurile de proiectile cu singurul scop de a o distruge. Procedând astfel, ei declară că luptă împotriva guvernului lui Assad”. Unul dintre luptătorii din detaşamentul de la Mânăstirea Heruvimilor spunea: ,,Nu doar cred, sunt convins că ei ne atacă pentru că suntem creştini şi am fost aici martorul multor atacuri”.Cugetari 86 4

În mod similar, toate bisericile şi mânăstirile din Saidnaya se află în tirul islamiştilor. Lăcaşurile sunt păzite, dar nu pot fi protejate de tirul mitralierelor. ,,Nu înţeleg de ce, chiar în momentul convorbirilor de pace din Elveţia, rebelii nu au încetat focul. De ce îi împiedică pe credincioşi să vină în mânăstire. Şi de ce, după ce a existat aproape 1500 de ani, mânăstirea este acum ameninţată”, se întreabă sora Paraschiva, vieţuitoare în mânăstirea de maici din Saidnaya.

 

Statuia Mântuitorului Hristos de pe platou

 

Maicile nu erau pregătite să părăsească mânăstirea, deşi rebelii erau pe punctul de a intra în oraş. Însă orfanii adăpostiţi între zidurile mânăstirii au fost duşi într-un loc mai sigur. Asaltul împotriva oraşului şi mânăstirilor sale nu a încetat, oraşul fiind atacat şi în februarie.

În octombrie 2013, Christianity Today a publicat un articol notând realitatea ,,religiocidului”[10] din această regiune creştină istorică. Publicaţia enumera dovezi în sprijinul acuzaţiei de religiocid: atacurile împotriva oraşelor cu tradiţie creştină şi nenumărate lăcaşuri de cult precum Maaloula şi Saidnaya, ambele situri UNESCO, preţuite de toţi sirienii; ambele oraşe au orfelinate de fete conduse de mânăstiri şi centre caritabile; zeci de mii de creştini refugiaţi şi mulţi creştini ucişi; multor creştini li s-a cerut să se lepede de credinţa lor. Relevante sunt şi declaraţiile unor demnitari locali din Saidnaya, care afirmau: ,,Voi veţi fi următorii după Maaloula”.

 

Alte incidente

În decembrie 2013, cotidianul de limbă arabă Middle East Monitor a publicat informaţii despre cucerirea altei localităţi din Siria de către forţele al-Nusra. Oraşul Deir Atieh a fost invadat de militanţi care au distrus biserica creştină din localitate şi principalele clădiri deţinute de creştini.

Apoi, ca pentru a aduce o nouă dovadă de râvnă anti-creştină, insurgenţii au intrat în spital, i-au luat ostatici pe cei bolnavi şi i-au separat pe creştini de restul pacienţilor. Pacienţii creştini au fost mutaţi toţi într-un salon care a fost izolat şi rebelii au interzis îngrijirea lor. Circa 25.000 creştini au încercat să fugă, însă localitatea a fost înconjurată, rebelii organizând mai multe puncte de control. În aceste puncte, ei cereau actele de identitate şi tuturor celor care erau creştini le refuzau dreptul de a părăsi localitatea.

Pe 15 decembrie 2013, jurnalistul Raymond Ibrahim – care se ocupă îndeaproape de prigonirea creştinilor în Siria şi alte ţări din Orientul Mijlociu şi din lume – a publicat o ştire referitoare la un preot sirian. Clericul melchit din Biserica Caldeeană a revenit acasă unde i-a găsit pe cei 4 copii ai săi, 3 băieţi şi o fetiţă, ucişi de rebeli. Postul de televiziune libanez Al Ahram a prezentat un material intitulat ,,Imaginea care a zguduit lumea: preotul întors de la slujirea lui Dumnezeu a găsit trupurile celor 4 fii ai săi pe podea”.

După ce şi-a înmormântat copiii, preotul a scris televiziunii libaneze câteva rânduri: ,,M-a încercat Dumnezeu. Dar nu ca să reducă la tăcere glasul meu. Voi propovădui cuvântul lui Dumnezeu mai mult ca oricând, mai mult decât în trecut, şi voi binevesti credinţa noastră. Am plătit un preţ scump, un preţ mare pentru acest lucru. Dar cum a făcut Dumnezeu cu Iov, cred că aşa va face şi cu mine. Am această nădejde !”

Pe 8 ianuarie 2014, doi tineri creştini Fadi şi Firas călătoreau cu maşina între Homs şi satul creştin Marmarita. Pe drum, ei au fost atacaţi de 5 ‘luptători pentru libertate’ care au deschis focul asupra maşinii. Ştirea menţionează că ,,atunci când jihadiştii s-au apropiat de maşină, au observat că Fadi purta o cruce la gât, aşa că au hotărât să-i taie capul şi apoi i-au înfipt crucea în piept”. Însoţitorul său Firas a fost bătut, fiind lăsat mai mult mort decât viu, iar apoi rebelii le-au jefuit maşina. Firas şi-a revenit – trezindu-se pentru a-şi vedea prietenul decapitat – şi a reuşit să ajungă în satul al-Mushtaya, de unde a fost transportat la spital.

Tot în ianuarie, islamiştii din gruparea Statul Islamic al Irakului şi Siriei Superioare au decapitat doi prizonieri creştini armeni din satul Deir Hassan (numit şi Idlib). Ştirea a fost relatată de prizonieri kurzi care au reuşit să evadeze. Rashid Arif, unul dintre cei evadaţi, a spus că rebelii au adus doi armeni în tabără, pe care i-au ţinut captivi o săptămână. Apoi, au fost scoşi din închisoare şi nimeni nu i-a mai văzut vii de atunci. Ulterior, unul dintre răpitori le-a adus prizonierilor o cutie de biscuiţi şi le-a sugerat să-i mănânce. Însă când prizonierii au deschis cutia, au găsit înăuntru capul unuia dintre cei doi armeni.

Abdel Rahman, jurnalist la agenţia de ştiri libaneză News Orient, a relatat la sfârşitul lunii ianuarie despre devastarea altei localităţi populate preponderent de creştini, Latakia, din nordul Siriei. Potrivit lui, frontul al-Nusra a încheiat un acord verbal cu primarul localităţii, potrivit căruia dacă creştinii plăteau o taxă erau lăsaţi să-şi practice credinţa. Deşi creştinii s-au învoit şi au plătit taxa neoficială inclusiv în ianuarie 2014, satul a fost ocupat de islamişti pe 26 ianuarie. Biserica siro-iacobită din localitate a fost devastată în timp ce creştinii se aflau la slujbă; 10 persoane au fost omorâte în biserică, iar alte 6 la şcoala duminicală. Singurele persoane care au reuşit să scape de asediu au fost câteva femei, care s-au refugiat la o biserică din satul din apropiere.

 

Apelul prinţului Charles

Năpasta ce s-a abătut asupra creştinilor din Orientul Mijlociu a primit recent puţină publicitate după ce Prinţul Charles a atras atenţia asupra chestiunii. Însă, de cele mai multe ori, comunităţile creştine suferă prigoană în timp ce lumea occidentală rămâne neştiutoare, în primul rând din cauza presei internaţionale care refuză să relateze faptele sau le muşamalizează în modul cel mai grosolan cu putinţă.

Vorbind despre acest subiect, la sfârşitul lunii ianuarie 2014, prinţul a afirmat că are loc una dintre cele mai mari deplasări de populaţie din timpurile moderne. ,,Mi se pare că noi nu putem ignora faptul că creştinii din Orientul Mijlociu sunt tot mai mult ţinta intenţionată a militanţilor islamişti fundamentalişti”. Noi toţi vom pierde ceva extrem de preţios şi de neînlocuit când o asemenea tradiţie bogată, veche de 2000 ani, începe să dispară, a subliniat prinţul Charles.

Nu numai regalitatea britanică recunoaşte dimensiunile vaste ale purificării religioase care are loc în Orientul Mijlociu, ci şi unii politicieni britanici au afirmat public acest lucru. Baroneasa Sayeeda Warsi, membră musulmană a cabinetului britanic, a declarat recent la Universitatea Georgetown: ,,În toată lumea, oamenii sunt aleşi şi vânaţi doar pentru credinţa lor. (...) Creştinii din Orientul Mijlociu sunt înrădăcinaţi în societăţile lor, adoptând şi chiar modelând obiceiurile locale. Însă (...) are loc un exod în masă, de dimensiuni biblice; în unele locuri, există un pericol real că creştinătatea va dispărea”.

 

Surse
1. www.lifesitenews.com, 21 octombrie 2013, ,,Syrian snipers targeting pregnant moms: British surgeon”
2. www.christianpost.com, 5 martie 2014, ,,Syria jihadist group forces ‘Christians’ to submit to Islam or face death”
- 24 martie 2014, ,,Five Assyrians fleeing Syria drown off the coast of Greece”
- 10 mai 2014, ,,Iraq’s vanishing Christians”
- 3 iunie 2014, ,,Assyrian boy killed by sniper in Syria”
- 11 iunie 2014, ,,The cleansing of Iraq’s Christians is entering its end game”
- 13 iunie 2014, ,,ISIS expands control, begins persecuting Christians in Mosul”
- 17 iunie 2014, ,,Iraqi Christians flee homes amid militant push”
- 19 iunie 2014, ,,Iraq’s dwindling Christians wonder if it’s time to leave Iraq”
- 19 iunie 2014, ,,Christians’ last journey through Lebanon, Syria, and Iraq”
- 19 iunie 2014, ,,ISIS cuts off water, electricity, destroys churches”
4. http://asbarez.com, 24 martie 2014, Reports cite 80 dead in Kessab; churches desecrated”
5. www.armenianorthodoxchurch.org, 29 martie 2014, ,,His Holiness Aram I briefs the Executive Committee of the Catholicosate on the situation in Kessab”
6. www.interfax-religion.com, 26 martie 2014, ,,98 churches, 1900 mosques destroyed in Syria – Syrian ambassador”
7. www.iocc.org, 8 aprilie 2014, ,,IOCC assists displaced Syrians fleeing embattled Kessab”
8. www.pravmir.com, 9 aprilie 2014, ,,Gunman kills Dutch priest in Homs”
9. www.fait-religieux.com, 19 aprilie 2014, ,,Accusation de crucifixions de chretiens en Syrie”
10. www.copticsolidarity.org, 4 mai 2014, ,,The tragic situation of Syria’s Christians”
11. www.pravmir.com, 4 mai 2014, ,,United States fueling instability în Syria”
12. http://news.nationalpost.com, 11 mai 2014, ,,’They cut hands, cut heads, play with corpses’: Islamic extremists fighting brutal war against Kurds in Syria”
13. www.pravmir.com, 13 iunie 2014, ,,Mosul now emptied of Christians, says Archbishop”
14. http://rt.com, 16 iunie 2014, ,,Syrian forces expel rebels from Christian town on turkish border”
15. www.foxnews.com, 21 iunie 2014, ,,The religious cleansing of Iraq’s Christians”
16. www.foreignpolicy.com, 24 iunie 2014, ,,Mosul’s Christians say goodbye”

Episod apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 86/septembrie-octombrie 2014

 

 

 

PARTEA A IV-A

O altă năpastă pe capul creştinilor

Unele grupări de insurgenţi fundamentalişti au reuşit să câştige controlul asupra unor zone din teritoriul Siriei, mai ales în nordul ţării. Ca urmare, ele se luptă să impună legea sharia în aceste zone şi vor să instituie un stat islamic fundamentalist – califat islamic. A institui un califat islamic implică reintroducerea unei legi din secolul al VII-lea, alcătuită de conducătorii musulmani ai califatului islamic înfiinţat după cucerirea Siriei de la Imperiul Bizantin. Această lege ‘oferă’ locuitorilor nemusulmani şi în special creştinilor 3 opţiuni: convertirea la islamism, plata unui tribut conducătorilor musulmani sau părăsirea pentru totdeauna a pământului pe care au trăit de milenii. Creştinii care nu se conformează acestei legi trebuie să se aştepte să fie ucişi de musulmani.

Legea a ajuns un punct major de discuţie între adepţii introducerii legii sharia. În prezent gruparea ISIS (Statul Islamic al Irakului şi Siriei; denumire alternativă Statul Islamic al Irakului şi Levantului) afirmă deschis că doreşte să reînvie cele mai stricte condiţii ale legii pentru creştini, inclusiv demolarea şi distrugerea bisericilor. Frontul Al-Nusra, un grup extremist mai mic, are o abordare mai pragmatică şi vrea să aştepte până la victoria totală.

După cucerirea Maaloulei, luptătorii islamişti au intrat în oraş, strigând: ,,Allah este mare” şi ,,O, creştini, convertiţi-vă la islamism şi veţi fi în siguranţă”. Potrivit unui martor ocular, creştinilor li s-a spus că au de ales între 3 lucruri simple: să se convertească la islamism, să plătească jizya (tributul tradiţional plătit de nemusulmani) sau să părăsească zona.

Această atitudine este o reînviere a unei perioade întunecate din istoria Orientului Mijlociu. Aceste grupări extremiste folosesc aproape aceleaşi cuvinte pe care le-a rostit conducătorul militar musulman din acel veac, Abu Ubaida ibn al-Jarrah, către populaţia Siriei după bătălia de la Ajnadayn[11]: ,,Islamism, tribut sau război”.

După cum am mai menţionat, de la începutul crizei din Siria rebelii au strigat: ,,Alawiţii în mormânt şi creştinii la Beirut”. Înainte de cucerirea Maaloulei, extremiştii au intrat în zeci de localităţi ale căror locuitori au fugit înainte de sosirea lor, aflând de uciderile şi distrugerile de biserici înfăptuite de aceştia. Nemusulmanii care au rămas s-au trezit siliţi să plătească tribut pentru protecţie, ca odinioară.

În Aleppo, unde diferite zone ale oraşului sunt sub controlul efectiv al grupurilor extremiste, creştinilor cu afaceri li s-a cerut să plătească 50% din profituri ca o formă de taxă. Cu toate acestea, lăcaşurile de cult creştine nu sunt în siguranţă şi sunt atacate cu explozivi, profanate, jefuite, arse etc.

Consiliile sharia ale principalelor grupuri extremiste au început o dezbatere serioasă despre cum să trateze ,,nazarinenii” şi cum trebuie priviţi de către statul islamic.

Cele două grupuri de ‘experţi sharia’ au discutat într-amănunt problema, invocând pactul lui Omar, care a fost făcut cu creştinii din Siria în secolul al VII-lea. Califul Omar ibn al-Khattab a promis siguranţă creştinilor din Siria în schimbul unui tribut pe care ei l-au acceptat cu greu. Omar a fost conducătorul fondator al califatului şi a luat puterea ca conducător al islamismului după moartea lui Mahomed. Califul Omar şi-a extins foarte mult teritoriul stăpânit, a cucerit Persia în mai puţin de 2 ani şi o mare parte din Imperiul Bizantin.

Iată câteva fragmente din pactul lui Omar:

,,Ei [creştinii] nu trebuie să construiască în oraşul lor sau în suburbii nici o mânăstire, biserică, schit sau chilie nouă; nu trebuie să repare nici o clădire de acest gen care poate cădea în ruină, nici să le reînnoiască pe cele situate în cartierele musulmane ale oraşului; ei nu vor refuza intrarea musulmanilor în bisericile lor nici ziua, nici noaptea; ei vor primi orice călător musulman în casele lor şi îi vor da mâncare şi găzduire 3 nopţi; ei nu vor primi nici un spion în bisericile sau casele lor, nici nu vor tăinui vreun duşman al musulmanilor.

Ei nu îşi vor învăţa copiii Coranul; nu vor face nici o manifestare [publică] a religiei creştine, nici nu vor invita pe nimeni să o adopte; nu vor împiedica nici o rudă de-a lor să treacă la islamism, dacă doreşte. Îi vor cinsti pe musulmani şi se vor ridica în adunările lor când aceştia doresc să le ia locurile; nu îi vor imita în îmbrăcăminte, pălărie, turban, sandale sau aranjarea părului; ei nu vor călători în şa şi nu vor purta sabie; nu vor vinde vin [...]

Nu vor pune cruci pe bisericile lor, nici nu vor expune cruci sau cărţile lor sfinte pe străzile musulmanilor; nu vor rosti slujbele cu voce tare când este prezent un musulman [...]. Dacă încalcă oricare din condiţiile acestui acord, atunci îşi vor pierde protecţia de care se bucurau şi musulmanii au libertatea de a-i trata ca duşmani şi rebeli”[12].

 

Cum a fost aplicat pactul lui Omar în oraşul Raqqa

Concret, oraşul Raqqa, din nordul Siriei, este condus de peste un an de zile de grupul ISIS – alcătuit în mare parte din terorişti străini şi considerat unul dintre cele mai radicale grupuri care luptă în războiul civil sirian. Grupul i-a silit pe conducătorii creştini să semneze un fel de contract de supunere şi să se încadreze în termenul islamic medieval dhimmi în schimbul protecţiei.

Potrivit contractului care a fost postat pe internet, creştinilor din Raqqa li s-a dat să aleagă între a se converti la islamism, a rămâne creştini supuşi puterii islamice şi moarte. În contextul legii islamice sharia, evreii şi creştinii care trăiesc sub dominaţia musulmană trebuie să plătească o taxă sau jizya în schimbul protecţiei şi să devină dhimmi. În finalul documentului, în care sunt notate prevederile expuse mai sus, se cere ca fiecare bărbat creştin să plătească o taxă de până la 17 grame aur, taxă comună în Evul Mediu.

Potrivit agenţiei AFP, ISIS a impus reguli similare creştinilor irakieni în timpul războiului din Irak. ,,Dacă ei acceptă aceste condiţii, vor fi aproape de Dumnezeu şi vor primi protecţia lui Mohamed profetul lui. [...] Nici unul din drepturile lor religioase nu va fi micşorat şi nici un preot sau călugăr nu va fi nedreptăţit”, scrie documentul, potrivit Times of Israel. ,,Dar dacă ei nu respectă vreuna din aceste condiţii, ei nu mai sunt protejaţi şi ISIS îi poate trata într-un mod ostil şi războinic”.Cugetari 87 1

În Raqqa, grupul a înfiinţat un tribunal sharia pentru a ,,conduce oraşul potrivit cu principiile fundamentale ale islamismului”. Drept urmare, Raqqa a avut parte de o mişcare largă de strămutare de civili din cauza violenţei crescute şi a practicilor ISIS.

Pe 24 martie 2014, membrii grupului ISIS au executat un tânăr în Raqqa şi i-au pus trupul pe o cruce de lemn în piaţa principală a oraşului, însoţit de o tăbliţă pe care scria: ,,Fapta acestui criminal este că a ucis şi a jefuit un musulman”. Conducerea ISIS a poruncit ca trupul tânărului să fie lăsat acolo 3 zile (foto).

 

Iadul de dincolo de iad

Un chirurg britanic eminent a creionat o imagine înfiorătoare a conflictului sirian. Dr. Nott, chirurg vascular la Spitatul Chelsea şi Westminster din Londra, a făcut voluntariat în multe zone de război în decursul anilor, inclusiv recent într-un spital din Siria. El declară că ce a văzut în Siria este ,,iadul de dincolo de iad”.

,,De la primii pacienţi care erau aduşi dimineaţa, puteai să spui ce vei vedea tot restul zilei. Era un joc”, a afirmat medicul pentru The Times, despre cum lunetiştii ţinteau anumite zone ale trupului. ,,Într-o zi erau răni în partea de jos a pântecelui. A doua zi, oamenii erau împuşcaţi numai în partea stângă a pieptului. În ziua următoare, nu vedeai nici o rană în piept; toate [rănile] erau în gât”.

Unul din lucrurile cele mai terifiante relatate de medicul britanic este acela că lunetiştii ţintesc în mod intenţionat femeile însărcinate şi le împuşcă în pântece. Mărturie pentru un asemenea tratament stă o radiografie oferită presei, care înfăţişează un copil în pântecele mamei sale având un glonţ în craniu. Dr. Nott a văzut într-o zi 6 asemenea femei: ,,Femeile erau toate împuşcate în uter, ceea ce înseamnă că acolo fuseseră ţintite. Nici măcar nu pot să încep să vă spun cât de cumplit a fost. (…) De obicei, civilii sunt prinşi în focul încrucişat. Aceasta este prima oară când am văzut aşa ceva. Era intenţionat. Era iadul de dincolo de iad”. El a spus că operarea femeilor însărcinate împuşcate este ,,unul dintre cele mai tulburătoare lucruri pe care le-ai putea face vreodată”.

Şi soarta refugiaţilor poate fi uneori foarte grea sau cu necazuri cumplite, pe unii aşteptându-i chiar moartea pe drumul spre libertatea sperată. Pe 19 martie 2014, 17 sirieni s-au urcat într-o ambarcaţiune mică pentru a trece din Turcia spre ţărmurile europene, însă 9 dintre ei şi-au pierdut viaţa când barca s-a scufundat în Marea Egee, 6 au supravieţuit, iar 2 sunt daţi dispăruţi.

Printre cei morţi se numără şi Suheyla, o asiriană de 53 ani din al-Hassake, Siria, văduvă, care îşi creştea copiii singură. Pentru a nu-şi vedea copiii vătămaţi de islamişti, ea şi-a vândut toate bunurile, casa, mobila şi toate celelalte şi banii strânşi i-a dat contrabandiştilor pentru a o scoate pe ea, fiul Fadi, fiica Rozalin cu soţul Josef şi cei doi copii ai Cugetari 87 2lor din Siria. Contrabandiştii i-au trecut graniţa din Siria în Turcia, unde au stat 5 luni, aşteptând o ocazie favorabilă pentru a veni în Europa (călătoria din Turcia în Grecia costă circa 3.000 euro de persoană). Însă toate încercările contrabandiştilor au eşuat. În cele din urmă, pe 19 martie au pornit către Europa, într-o călătorie considerată sigură de contrabandişti. La numai 2 km de ţărmul Greciei, Suheyla, Rozalin, Josef şi copiii s-au înecat. Numai Fadi a supravieţuit. Rudele care îi aşteptau în Suedia au fost nevoite să vină în Grecia pentru a participa la înmormântarea lor (foto).

La sfârşitul lunii martie, ambasadorul sirian în Rusia, Riad Haddad, a fost primit de Patriarhul Chiril al Rusiei. În cursul întrevederii, ambasadorul l-a informat pe ierarhul rus că 98 de biserici creştine au fost parţial sau total distruse în cursul conflictului militar, iar proprietatea lor a fost furată. Totodată, 1.900 de moschei, 1.600 de şcoli şi 60% din spitalele siriene au fost parţial sau total distruse.

 

Atacul împotriva localităţii Kessab

Oraşul Kessab din nord-vestul Siriei, aflat la graniţa cu Turcia, locuit de armeni, a fost ţinta a 3 zile de atacuri brutale ale bandelor de terorişti islamişti. Până în martie, localitatea scăpase de conflict şi populaţia armeană locală a crescut în ultimii ani cu cei veniţi din oraşele afectate de război Yacubiye, Raqqa şi Aleppo.

Potrivit ştirilor, incursiunea armată a început pe 21 martie când rebelii din grupările al-Nusra, Sham al-Islam şi Ansar al-Sham au trecut graniţa dinspre Turcia spre Siria şi au atacat Kessab. Teroriştii au ocupat dealul situat în preajma localităţii şi punctul vamal; lunetişti izolaţi au tras în populaţia civilă şi au lansat atacuri cu mortiere împotriva localităţii şi satelor înconjurătoare.

Martorii oculari au relatat că atacatorii au traversat graniţa dintre Turcia şi Siria nefiind împiedicaţi absolut deloc de grănicerii turci. Au fost ucişi 80 de oameni şi majoritatea populaţiei Kessab-ului – circa 670 familii armene – a fost evacuată de conducerea comunităţii armene în oraşele învecinate, Latakia şi Basit; 10-15 familii cu persoane prea vârstnice au ales să rămână.

Pe 22 martie, trupele siriene au lansat o contraofensivă pentru a recâştiga punctul de frontieră. Însă pe 23 martie grupurile extremiste au intrat din nou în Kessab, au luat ostatici armenii rămaşi, au profanat cele 3 biserici din oraş, jefuind casele şi ocupând oraşul şi satele învecinate.

 

Cugetari 87 3

Fotografie postată de un susţinător al Armatei Siriene Libere cu nota:

,,Cel mai tânăr ostatic al nostru din rândul sectelor ostile din Kessab”

 

Soarta refugiaţilor din Kessab este grea. Ei sunt ajutaţi de organizaţia International Orthodox Charities (IOCC) şi Patriarhia Ortodoxă a Antiohiei. Mulţi dintre ei au fost strămutaţi de mai multe ori. ,,Nu am nimic pe care să mă bazez pentru a supravieţui”, spune Santic, o femeie care a fugit din Kessab şi este găzduită acum într-o şcoală din Latakia. ,,Fără ajutorul vostru aş dormi în stradă”. Femeia a trăit iniţial în Aleppo, apoi a fugit în Kessab şi cel mai recent în Latakia. ,,Am pierdut tot ce am reuşit să salvez din casa mea din Aleppo şi toţi banii pe care i-am cheltuit pe casa din Kessab”.

După atacul din Kessab, Comitetul Executiv al Catolicosatului de Cilicia[13] a ţinut o şedinţă extraordinară. Catolicosul Aram I a anunţat că toţi armenii din Armenia şi diaspora au hotărât să-i ajute pe cei din Kessab. El a mai afirmat: ,,Turcia se află în spatele distrugerii Kessab-ului şi evacuării populaţiei sale, iar poporul nostru nu trebuie să rămână tăcut, ci să atragă atenţia comunităţii internaţionale asupra acestui nou act genocidal al Turciei împotriva poporului nostru”.

La rândul său, Catolicosul Karekin II de Etcimiadzin a declarat: ,,În primăvara acestui an, regiunea Kessab din Siria, construită şi populată în mare parte de armeni, a fost cucerită de grupuri radicale în colaborare cu Turcia şi implicarea directă a armatei sale, iar locuitorii paşnici din Kessab au fost izgoniţi. În prezent, datorită colaborării continue a Turciei cu opoziţia, zone armene din Aleppo şi Damasc sunt distruse. Poporul nostru consideră în mod corect că aceste acţiuni ale Turciei sunt o continuare a politicii genocidului”.

Într-o declaraţie scrisă, Comitetul Naţional Armean - Internaţional a condamnat atacurile şi rolul activ al Turciei în ajutarea şi încurajarea grupurilor extremiste în atacurile lor împotriva populaţiilor creştine şi minoritare din Siria: ,,De luni de zile am avertizat comunitatea internaţională de ameninţarea iminentă pe care o reprezintă luptătorii străini extremişti la adresa populaţiei minoritare creştine din Siria. Aceste atacuri sălbatice şi spontane împotriva oraşului şi satelor din [regiunea] Kessab locuite de armeni sunt ultimele exemple ale acestei violenţe încurajate activ de Turcia. Cerem tuturor statelor cu influenţă în conflictul sirian să folosească toate mijloacele posibile pentru a opri aceste atacuri împotriva populaţiei civile paşnice din Kessab, pentru a le permite să se întoarcă în siguranţă la casele lor. În ultimul secol, aceasta este a treia oară când armenii sunt siliţi să părăsească Kessab şi în toate cele 3 cazuri Turcia este agresorul sau de partea agresorilor”.

Atacul împotriva Kessab-ului a determinat guvernul Assad să protesteze la ONU pentru ajutorul dat rebelilor de către Turcia. De asemenea, guvernul Armeniei a cerut ONU să protejeze Kessab, a evocat genocidul armean din 1915 şi a acuzat Turcia că a permis jihadiştilor să treacă graniţa pentru a ataca oraşul. Oraşul a fost recucerit de armata siriană abia în iunie 2014.

 

Cugetari 87 4

Biserică din oraşul armean Kessab

 

Creştini răstigniţi

În Vinerea Mare, Radio Vatican a difuzat un interviu cu o călugăriţă catolică din Siria, sora Raghid, care a condus şcoala Patriarhiei Greco-Catolice din Damasc şi trăieşte în prezent în Franţa. Ea a afirmat în cadrul interviului: ,,În oraşele şi satele care sunt ocupate de elemente înarmate, jihadiştii şi toate grupurile musulmane extremiste oferă creştinilor [să aleagă între] shahada (mărturisirea de credinţă islamică) sau moarte. Uneori noi cerem [să plătim] o răscumpărare”, a declarat ea, [pentru cel] a cărui familie este încă în Siria.

,,Este cu neputinţă – continuă ea – a renunţa la credinţă, aşa că ei pătimesc mucenicia. Mucenicia şi un fel teribil de inuman de violenţă extremă care nu are nici un nume. Dacă vreţi exemple, la Maaloula, ei au răstignit doi tineri pentru că nu au vrut să rostească shahada. Atunci, au spus ei, ‘vreţi să muriţi cum a murit Învăţătorul vostru în care credeţi. Aveţi de ales: fie rostiţi shahada, fie sunteţi răstigniţi’”.

,,Un tânăr a fost răstignit în faţa tatălui său. Apoi a fost omorât şi tatăl său. Acest lucru s-a petrecut în Abra, în zona industrială din suburbiile Damascului”, afirmă călugăriţa. Potrivit ei, după masacre, uneori jihadiştii ,,luau capetele şi jucau fotbal cu ele”, luau pruncii femeilor şi ,,îi agăţau în copaci de cordonul ombilical”.

De asemenea în localitatea Raqqa, islamiştii au făcut uz de această metodă de ucidere extrem de brutală. ISIS a anunţat că a ‘executat’ în total 7 persoane, acuzate că ar fi atacat cu grenade un militant al grupării din localitate. Doi dintre bărbaţi au fost răstigniţi în public, într-o intersecţie, pozele fiind publicate pe internet. Unul dintre cei doi bărbaţi răstigniţi apare fotografiat cu un carton înfăşurat în jurul trupului pe care scrie în limba arabă: ,,Acest om a luptat împotriva musulmanilor şi a aruncat grenade în acest loc”.

În provincia kurdă Kobani, ISIS a tăiat electricitatea, apa, mâncarea se găseşte cu greutate, ca şi rezervele medicale. Referindu-se la islamişti, o femeie kurdă declara: ,,Taie mâini, taie capete, se joacă cu cadavrele. Mulţi dintre ei se droghează. Atacă la întâmplare”. Un bărbat kurd luptător a fost mai concis. Întrebat despre cecenii care alcătuiesc o parte din jihadişti, el a spus că ,,sunt nişte monştri”.

Cugetari 87 5

Între timp, creştinii din Siria se străduiesc să refacă lăcaşurile de cult şi să revină la viaţa de dinainte de conflict …

(Aceleaşi surse ca la partea a III-a)

Episod apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 87/noiembrie-decembrie 2014

 

Sofia Petcu

 


[1] Conflictul a făcut până în prezent peste 136.000 morţi, dintre care peste 40.000 civili, 1,9 milioane de refugiaţi peste hotarele Siriei şi 4,5 milioane sirieni strămutaţi înlăuntrul hotarelor ţării.

[2] Wahabismul este doctrina religioasă oficială a Regatului Arabiei Saudite, fiind o formă salafistă de islamism sunnit, întemeiată în secolul al XVIII-lea de clericul Mohammed Ibn Abd al-Wahhab, şi bazată pe o interpretare extrem de strictă a Coranului şi Ahadith (cuvintele, declaraţiile şi actele profetului Mahomed), pe care le consideră a fi singurele texte cu autoritate.

[3] Salafismul este o mişcare radicală din cadrul islamismului sunnit care caută să restabilească modul de guvernare islamică din secolul al VII-lea, socotit a fi epoca de aur a islamismului, care a existat în timpul al-Salaf as-Salih (strămoşilor plini de virtute), adică al profetului Mahomed şi însoţitorilor săi, ca şi al celor patru califi.

[4] Aceasta este concluzia logică pe care o poate trage oricine care a urmărit conflictele din ultimii ani din ţările musulmane precum Egipt – unde ridicarea Frăţiei Musulmane la putere a însemnat arderi de biserici şi revolte împotriva copţilor, sau Irak – unde două treimi din creştini au părăsit ţara după căderea lui Saddam Hussein. De asemenea, în 2010, în timp ce pe teritoriul Afghanistanului se aflau 90.000 soldaţi americani şi trupe NATO, ultima biserică creştină din ţară a fost rasă de pe faţa pământului cu buldozerul.

[5] Violul şi abuzul sexual au fost soarta multor mii de femei răpite de ‘luptătorii pentru libertate’ din Siria. Într-un Raport al Comisiei Naţionale de Reconciliere se afirmă că, de la începutul războiului, au fost violate circa 37.000 femei. Islamismul permite rebelilor jihadişti să violeze orice femeie doresc. Un cleric islamist a permis răpirea şi violarea oricărei femei siriene cu condiţia să nu fie sunnită. Totuşi, din cauză că se pare că nu sunt suficiente femei pentru hoardele jihadiste – un copil creştin a fost violat recent de 15 bărbaţi, înainte de a fi ucis – unii clerici islamişti au început să acorde permisiune prin fatwa (hotărâre religioasă emisă de un conducător islamic) şi pentru violarea femeilor sunnite.

[6] Adică, din Biserica Ortodoxă Siriană, monofizită.

[7] Regiunile deşertice erau considerate până acum mai sigure şi mai ferite de atacurile rebelilor. Ca urmare, în Sadad îşi găsiseră refugiu 600 de familii creştine.

[8] Armata Siriană Liberă (FSA) şi grupurile aliate au jucat un rol central în cucerirea Maaloulei. Dovezile foto şi video disponibile după atac arată că operaţiunea a fost un efort coordonat de următoarele grupuri: Ahrar al-Sham, Jabhat al-Nusra, Brigadele Baba ‘Amr, Unitatea de comando FSA, Soqour al-Sham.

[9] Religie din Orientul Mijlociu, similară cu islamismul, ai cărei credincioşi se află în principal în Israel, Liban şi Siria.

[10] Termen alcătuit în mod similar cu cel de genocid. Dacă genocid înseamnă exterminarea unei comunităţi etnice, religiocid înseamnă exterminarea reprezentanţilor unei religii.

[11] Bătălia de la Ajnadayn, care s-a purtat pe 30 iulie 634 într-un loc necunoscut, în apropiere de Beit Guvrin, actualmente în Israel, a fost prima bătălie majoră sângeroasă dintre armata Imperiului Bizantin şi armata Califatului Arab Rashidun. Rezultatul a fost o victorie decisivă a musulmanilor.

[12] Atitudini asemănătoare a avut Turcia faţă de grecii rămaşi pe teritoriul ei după războiul greco-turc. Deşi drepturile minorităţilor religioase din Turcia au fost stabilite prin Tratatul de la Lausanne din 1923, turcii au făcut propria lege când a venit vorba de creştini. Le-au confiscat proprietăţile – printre care se numărau nu numai clădirile bisericilor, ci şi ale şcolilor, orfelinatelor, azilelor etc – sub diferite pretexte, nu le-au permis să le repare sau reînnoiască etc.

Reminiscenţe ale împilării suferite de creştini în epoca de aur a Imperiului Otoman au fost descoperite recent în Sfânta Sofia: în 2009, specialiştii au îndepărtat tencuiala veche de 160 ani de pe anumite zone din Sfânta Sofia, dând la iveală cruci şi mozaicuri cu îngeri, care au fost acoperite la porunca sultanului Abdulmecid. A se vedea articolele: Septembrie 2007. Conflict între Patriarhia Constantinopolului şi statul turc, Februarie 2008. Ştiri - Noua legislaţie privind minorităţile religioase, adoptată de statul turc, nu rezolvă problemele acestora, Grecii din Turcia. Este oare prea târziu ?, Pogromul Turciei din 6-7 septembrie 1955, Tainica Sfânta Sofia îi înspăimântă pe turci.

[13] Biserica Armeană are în prezent peste 5 milioane de credincioşi, grupaţi în două catolicosate: Catolicosatul de Etcimiadzin, Armenia şi Catolicosatul de Cilicia şi a tot Libanul. Cele două catolicosate sunt independente, dar se află în comuniune euharistică.