Noiembrie 2009

Un nou atac în războiul împotriva lui Dumnezeu

 

Ceea ce se întâmplă astăzi în Italia, sau în oricare altă ţară membră a Uniunii Europene,
mâine se va întâmpla în România. Şi în vreme ce lumea creştină occidentală se află în linia întâi
a acestui război şi chiar este angrenată într-un conflict permanent şi dur cu contestatarii ei, este
foarte probabil ca în curând noi, creştinii din estul Europei, să fim puşi în faţa faptului împlinit,
fiind siliţi doar să ne aliniem ‘tratatelor’ semnate în urma încheierii războiului

 

Ateii şi anti-creştinii tot mai furioşi şi mai puţin dornici de a suporta prezenţa simbolurilor creştine în societate duc un război aprig împotriva lor, pe toate căile posibile. De exemplu, în 2002, datorită convingerilor lor atee, Solie Lautsi şi soţul ei au cerut Şcolii publice Vittorino da Feltre din localitatea Abano Terme, Padova, la care erau înscrişi fiii lor, să dea jos crucile expuse pe pereţii sălilor de clasă. Când conducerea şcolii a refuzat să facă aceasta, ea a depus o plângere fondată pe argumentul că Republica Italiană este un stat laic ce protejează principiul libertăţii religioase, însă plângerea ei a fost respinsă de toate instanţele civile italiene.

În Italia, există din anii ’1920 o lege a crucifixului care cere ca acesta să fie prezent în şcoli. Deşi în 1984 a fost semnat un acord revizuit între Vatican şi guvernul italian, care a pus capăt poziţiei catolicismului ca religie de stat, legea crucifixului este încă în vigoare.

Nemulţumită de rezultatul demersurilor ei, Solie Lautsi a depus o plângere la Curtea Constituţională a Italiei, care i-a respins cererea, şi apoi la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) de la Strasbourg. Pe 3 noiembrie 2009, instanţa europeană a emis sentinţa împotriva statului italian, afirmând că ,,prezenţa crucifixelor în sălile de clasă constituie o încălcare a drepturilor părinţilor de a-şi forma copiii potrivit cu propriile convingeri şi încalcă libertatea religioasă a elevilor”.

În decizie, CEDO afirmă că prezenţa crucifixului ,,ar putea fi uşor interpretată de elevii de toate vârstele ca un semn religios şi ei ar putea simţi că sunt educaţi într-un mediu şcolar care poartă marca unei anumite religii”. De asemenea, prezenţa unor asemenea simboluri ar putea fi ,,tulburătoare pentru elevii de alte religii decât cea creştină sau atei”.

Solie Lautsi şi soţul ei, Massimo Albertin, s-au declarat mulţumiţi de decizia curţii europene. Ei au dobândit câştig de cauză în privinţa excluderii crucifixelor din şcolile italiene şi 5.000 de euro pe care statul italian trebuie să-i plătească ca daune morale. În plus, instanţa de la Strasbourg a anunţat că această primă hotărâre a sa legată de prezenţa simbolurilor religioase în şcolile publice urmează să deţină valoare de precedent juridic. Prin urmare, verdictul poate conduce la revizuirea modului în care sunt expuse simbolurile religioase în toate şcolile publice din Europa.

Avocatul şi expertul în legislaţie anti-discriminare Neil Addison a afirmat că decizia CEDO ar putea duce la îndepărtarea tuturor expunerilor publice de origine creştină din toate clădirile publice din Europa, în conformitate cu Tratatul de la Lisabona. Date fiind legăturile profunde dintre CEDO, Tratatul de la Lisabona şi Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, ,,dacă CEDO nu îşi anulează decizia, Italia şi într-adevăr restul Europei au o problemă serioasă”. Tratatul de la Lisabona votat recent dă Curţii Europene de Justiţie, instituţie a Uniunii Europene, puterea de a forţa răsturnarea oricărei legi din Italia sau oricare altă ţară membră, pe care Curtea o interpretează ca fiind o încălcare a Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.


Declaraţii faţă de decizia Curţii Europene

Hotărârea CEDO a stârnit un noian de reacţii în întreaga Italie, dar şi în restul lumii creştine. Vaticanul, Conferinţa Episcopilor Italieni, diferiţi episcopi, alături de politicieni din toate partidele şi alte personalităţi ale societăţii italiene, cotidienele de frunte ca şi oameni de rând au reacţionat cu furie şi sfidare faţă de decizia instanţei europene.

Purtătorul de cuvânt al Vaticanului, Federico Lombardi, declara: ,,Sentinţa CEDO a fost primită la Vatican cu şoc şi tristeţe. Crucifixul a fost considerat dintotdeauna semnul dragostei lui Dumnezeu, semnul unităţii şi deschiderii faţă de întreaga omenire. Este păcat că acum el este considerat un semn al diviziunii, excluderii sau limitării libertăţii. (…) Este o eroare şi o miopie a vrea să excluzi din realitatea educativă un semn fundamental al importanţei valorilor religioase din istoria şi cultura italiană”.

Conferinţa Episcopilor Italieni a declarat la rândul ei că decizia CEDO ,,trezeşte amărăciune şi mai ales nedumerire”: ,,Procedând astfel, se riscă să se separe în mod artificial identitatea naţională de matricele ei spirituale şi culturale, ceea ce nu constituie cu siguranţă o expresie a laicităţii, ci degenerarea ei în secularism, ostilitate faţă de toate formele de importanţă politică şi culturală a religiei, faţă de prezenţa, în particular, a oricărui simbol religios în instituţiile publice”.

Episcopul Luigi Negri de San Marino-Montefeltro a exprimat ceea ce cred mulţi catolici, anume că una dintre consecinţele pacifismului şi deschiderii excesive a lumii catolice este apariţia unui laicism radical anti-creştin. El scria: ,,Din anumite puncte de vedere, decizia CEDO era de aşteptat. Aceste instituţii adăpostesc de fapt cel mai rău soi de laicism, unul cu o tendinţă anti-catolică care urmăreşte să elimine – chiar prin mijloace violente – prezenţa creştină în viaţa societăţii, inclusiv simbolurile acelei prezenţe. (...)

Cred că este corect să afirmăm că suntem martorii intenţiei de a elimina prezenţa creştină; o intenţie feroce care este comparabilă doar cu obiectivitatea sau neutralitatea aparentă a instituţiilor consacrate. (...) Este însă corect să ne întrebăm dacă noi, ca creştini, şi mai mult ca reprezentanţi ai Bisericii, nu suntem parţial responsabili pentru această situaţie. Brutalitatea cazului Strasbourg este, de asemenea, o consecinţă a pacifismului excesiv al lumii catolice, existent de acum de câteva decenii. (...) Un asemenea pacifism, deschidere şi dorinţă de dialog cu orice preţ sunt răsplătite în singurul fel în care instituţiile omeneşti au răsplătit întotdeauna poziţiile dezorganizate ale compromisului: cu repulsie şi violenţă”.

Reacţiile guvernului şi politicienilor au fost mai tranşante, majoritatea numind sentinţa o jignire serioasă adusă culturii, istoriei, tradiţiilor religioase şi independenţei italiene. Silvio Berlusconi a declarat că ,,decizia CEDO este o încercare fără sens de a nega rădăcinile creştine ale Europei”. Ministrul agriculturii, Luca Zaia, a deplâns hotărârea, de asemenea: ,,Curtea a decis că crucifixul jigneşte sensibilităţile necreştinilor. Adevărul este că, de fapt, Curtea este cea care jigneşte sentimentele popoarelor europene, care s-au născut din creştinism”.

Mii de italieni şi-au exprimat dezaprobarea pe diferite site-uri de comentarii. CEDO a primit nenumărate petiţii împotriva sentinţei sale. Sute de demonstranţi au mărşăluit în Piaţa Sfântul Petru în semn de protest faţă de dispoziţia CEDO de a interzice amplasarea crucilor în şcoli; alte mii de oameni au ocupat pieţe din diferite oraşe pentru a manifesta în favoarea crucifixului. Pe 8 noiembrie 2009, cotidianul Corriere della Sera publica un sondaj de opinie care arăta că circa 84% din italieni se opun hotărârii CEDO, iar în acest procent sunt incluşi mulţi care nu sunt catolici practicanţi. Circa 68% dintre cei care au declarat că nu au participat niciodată la o liturghie spun că nu doresc defel îndepărtarea crucifixelor din şcolile publice.


Acţiuni concrete faţă de decizia Curţii Europene

Potrivit declaraţiei judecătorului Nicola Lettieri, care a apărat Republica Italiană înaintea Curţii de la Strasbourg, guvernul italian va înainta recurs. Pe ordinea de zi a ultimei şedinţe din 2009 a Senatului italian, senatorii Partidului Liberal condus de Silvio Berlusconi au introdus un proiect de lege pentru apărarea semnului sfintei cruci.

Proiectul stipulează că semnul sfintei cruci ,,este un semn inviolabil al culturii italiene, iar afişarea lui în locurile publice are ca scop mărturisirea legăturii continue a Republicii Italiene cu moştenirea ei istorico-culturală, ale cărei rădăcini se ascund în tradiţiile specifice creştinismului”. De asemenea, el prevede pedeapsa cu închisoarea (6 luni) şi amendă până la 1.000 de euro pentru cei care vor încerca să scoată crucea din instituţiile de stat şi pentru refuzul conducătorilor civili de a expune acest semn în încăperile publice. În plus, a fost alocat un fond special din bugetul de stat al Italiei pentru procurarea a 40.000 de cruci care să fie plasate în toate instituţiile publice, inclusiv gări, aeroporturi, închisori.

Mass-media italiană a relatat revolta generală iscată în peninsulă de decizia instanţei europene. Primarii împreună cu consiliile locale au emis ordonanţe pentru obligativitatea expunerii crucifixului în şcolile şi birourile publice, prevăzând amenzi pentru cei care încearcă să-l îndepărteze sau nu se supun ordonanţei. Toate şcolile din League Monza, regiunea Lombardia, au primit 7 zile pentru a asigura prezenţa crucifixelor în toate sălile de clasă. Primarul Vittorio Gatti din Besana a spus: ,,Vom da directorilor timp pentru a împlini ordinul, însă apoi acesta va fi respectat”.

Primarul Umberto Macci din Priverno, centrul Italiei, a semnat un ordin pentru păstrarea crucifixelor în sălile de clasă din şcolile primare din tot oraşul. El a cerut poliţiei municipale să verifice dacă crucifixele sunt la locul lor, nerespectarea ordinului fiind pedepsită cu 500 euro. Primarii din Sezzadio, Sassuolo, Trapani, Montegrotto Terme, Assisi, Padova, Grosseto etc au luat măsuri similare, în semn de protest.

Preotul paroh Marcello Stanzione de la parohia Santa Maria la Nova din Campagna, provincia Salerno, a anunţat că la liturghia de duminică, 29 noiembrie 2009, parohia va dărui câte un crucifix tuturor comercianţilor din localitate care vor cere acest lucru şi se vor angaja să-l expună în spaţiile lor comerciale.


Mesaje de solidaritate din partea altor Biserici

În cursul aniversării Zilei Independenţei de la Varşovia, preşedintele Kaczynski a afirmat: ,,Nici un polonez nu va accepta mesajul că nu poţi pune cruci în şcoli. Nu ar trebui să se bizuie pe asta. Poate în altă parte, dar niciodată în Polonia”.

Biserica Ortodoxă a Greciei se teme că acest caz va constitui un precedent şi i-a îndemnat pe creştinii europeni să se unească într-un apel împotriva sentinţei CEDO. De asemenea, ierarhii greci au convocat o sesiune specială a Sfântului Sinod pentru a decide ce măsuri ar trebui luate.

Deja grupul Helsinki Monitor, care militează pentru drepturile omului, încearcă să folosească sentinţa Curţii Europene ca precedent. El a cerut ca tribunalele greceşti să îndepărteze icoanele Mântuitorului aşezate deasupra scaunului judecătorului şi să nu mai folosească Evanghelia când martorii depun jurământul. În plus, grupul îndeamnă sindicatele să conteste prezenţa simbolurilor religioase în şcolile greceşti.

Şi Patriarhul Chiril al Bisericii Ortodoxe Ruse şi-a exprimat ,,sprijinul deplin şi necondiţionat” pentru planul guvernului italian de a face recurs la CEDO. Igumenul Filaret Bulekov, reprezentantul Patriarhiei Moscovei la Consiliul Europei, a declarat: ,,Precedentul stabilit este extrem de periculos. Astăzi, ei cer îndepărtarea crucifixelor din şcolile din ţările catolice. Mâine, ei vor cere îndepărtarea ‘semnelor creştine’ din simbolurile naţionale istorice ale ţărilor europene. Ne putem imagina că va veni vremea când, pe acelaşi temei şi folosind aceleaşi argumente, ei vor cere îndepărtarea crucilor din mii de catedrale europene”.


Epilog

La sfârşitul lunii ianuarie 2010, parlamentarii europeni întruniţi la Interlaken, Elveţia, au adoptat o declaraţie privitoare la scopul jurisdicţiei CEDO. Noua politică limitează deciziile Curţii privitoare la tradiţiile şi cultura naţională a ţărilor membre. Parlamentarii au afirmat: ,,Suntem îngrijoraţi de modul în care această decizie poate afecta dreptul ţărilor care au o religie de stat să afişeze simboluri religioase în spaţiile publice”.

În plus, pe 28 ianuarie 2010, Italia a făcut recurs faţă de sentinţa din noiembrie trecut. ,,Acţiunea de recurs a fost deschisă înaintea Marii Camere – instanţa de apel – de către guvernul italian. Aceasta va fi examinată cât mai curând posibil de un colegiu alcătuit din 5 judecători”, a anunţat Stefano Piedimonte, şeful serviciului de presă al CEDO. Marea Cameră va da un răspuns definitiv în cursul anului 2010.


Damian Ilie


Surse
- 4 noiembrie 2009, ,,Italian politicians furious over anti-crucifix decision by European Human Rights Court”
- 9 noiembrie 2009, ,,All public displays of Christianity could end with Italian crucifix ruling: legal expert”
- 17 noiembrie 2009, ,,Italian mayors order crucifixes put in classrooms in revolt against European Court ruling. Polish president and Greek Orthodox Church also hit out at decision against crucifixes in classrooms”
- 6 ianuarie 2010, ,,Italian High Court defends crucifixes, national sovereignty against European Human Rights Court”
2. www.directionstoorthodoxy.org, 3 noiembrie 2009, ,,European court: No crucifixes in Italian schools”
3. www.catholica.ro, 4 noiembrie 2009, ,,Amărăciune şi nedumerire pentru ‘nu’-ul Europei la crucifixurile din şcoli”
4. Cotidianul, 5 noiembrie 2009, ,,Precedent: CEDO interzice crucifixul în şcolile italiene”
5. Ziua, 5 noiembrie 2009, ,,Reacţii de protest în Italia şi la Roma în urma deciziei CEDO de condamnare a expunerii crucifixelor în şcolile publice”
6. www.interfax-religion.com, 5 noiembrie 2009, ,,ECHR’s banning of crucifix in Italian schools could destabilize Europe - Russian Church”
7. www.catholicnewsagency.com, 12 noiembrie 2009, ,,Italian mayors respond to Strasbourg ruling by hanging more crucifixes in schools”
8. www.traditioninaction.org, 16 noiembrie 2009, ,,A sentence against Christ crucified”
9. Gardianul, 20 noiembrie 2009, ,,Biserica Ortodoxă Greacă cere Europei să condamne interzicerea crucifixelor în şcolile italiene”
10. www.catholicnewsagency.com, 22 februarie 2010, ,,European court no longer able to rule on crucifixes in Italy”

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 54/ianuarie-februarie 2010