Război împotriva lui Dumnezeu

 

Veniţi să stingem toate praznicele lui Dumnezeu de pe pământ
(Psalmi 73, 9)

 

Alte articole pe această temă

 

PARTEA I

Asemenea unui mecanism care are nevoie de câteva ingrediente pentru a funcţiona după cum îi este menirea, fără a se arde, ştirbi sau distruge vreuna din piesele sale, societatea umană are nevoie de rânduieli şi norme, care îi reglementează bunul mers şi permit convieţuirea în pace şi armonie a membrilor ei. De-a lungul veacurilor, fiecare civilizaţie a avut bărbaţii ei de seamă care au întocmit coduri de legi specifice; astfel de coduri luau în considerare datinile şi cutumele popoarelor, ca şi moralitatea izvorâtă din religie.

Odată cu apariţia creştinismului, cei convertiţi la credinţa în adevăratul Dumnezeu au înscris în codul de legi al societăţii proaspăt zămislite filozofia şi moralitatea creştină. Cu timpul, acestea au impregnat gândirea, obiceiurile, într-un cuvânt întreaga viaţă a comunităţii, de la aspectele primordiale până la cele mai mici şi, în aparenţă, neînsemnate.

Începutul celui de-al doilea mileniu creştin va aduce însă, încetul cu încetul, noi învăţături şi filozofii care vor pune pe primul plan, în loc de cunoaşterea lui Dumnezeu şi năzuinţa către cele cereşti, câştigurile pământeşti şi supremaţia lumească. Aceste noi ideologii vor fi asemenea unor cari care rod la temelia creştinismului. Mişcări dinlăuntrul şi din afara lui vor primejdui credinţa în adevăratul Dumnezeu: Catolicismul – cu dorinţa sa nestăvilită de stăpânire, Renaşterea – cu întoarcerea ei la filozofiile păgânismului antic, Reforma şi Contrareforma – care au zguduit din temelii Europa creştină, raţionalismul biblic şi celelalte curente izvorâte din el – care vor nega practic revelaţia dumnezeiască, caracterul suprafiresc al Evangheliei şi minunile Mântuitorului, iluminismul, ca şi Revoluţia franceză şi revoluţiile din Europa din preajma anului 1848 – care vor aduce ideea de stat modern, laic, ş.a.m.d..

Ceea ce vreme de un mileniu a fost asemenea unor pârâiaşe care străbăteau întreaga lume, la începutul secolului XX se vor coagula pentru a da naştere unor fluvii, a căror revărsare asupra societăţii creştine va fi din ce în ce mai devastatoare. Acestea vor urmări remodelarea civilizaţiei omeneşti prin schimbarea fundamentelor sale creştine. Vor fi vizate învăţătura dumnezeiască, filozofia, psihologia umană, ca şi instituţiile societăţii creştine, precum familia, sistemul sanitar şi, în final, însuşi codul de legi care guvernează bunul mers al ei. În acest fel, Dumnezeu urma să fie alungat din educaţia, gândirea, însăşi viaţa omului contemporan, iar numele Lui să fie izgonit de pe buzele tuturor.

Unde s-a ajuns astăzi ?

 

Întoarcerea la practica păgână a incinerării morţilor

Războiul împotriva creştinismului are loc şi la nivelul obiceiurilor şi cutumelor adânc înrădăcinate în sânul societăţii. Spre exemplu, în Grecia, unde se duce în prezent un război pentru separarea Bisericii de stat, pe 26 septembrie 2008, Consiliul de Stat, cel mai înalt tribunal administrativ, a ratificat votul din 3 martie 2006 al Parlamentului grec care anula interdicţia de incinerare a morţilor.

Biserica Ortodoxă a Greciei s-a opus legii Parlamentului grec cu argumente scripturistice şi patristice, însă guvernul grec a cerut Consiliului de Stat să valideze legea. După ce parlamentarii au votat legea incinerării în 2006, purtătorul de cuvânt Charis Konidaris al Bisericii Ortodoxe a Greciei a spus: ,,Biserica nu se opune şi nu are nici un drept de a se opune incinerării morţilor celor de alte religii sau alte denominaţiuni creştine. Însă pentru ortodocşi, ea recomandă înmormântarea ca singură cale pentru descompunerea trupului uman, potrivit tradiţiilor sale îndelungate”.

Potrivit noii legi, familiile îşi vor putea incinera morţii dacă obţin un permis de la primarul local sau conducătorul comunităţii, în decurs de 60 de ore de la decesul rudei. În Grecia nu există crematorii, tocmai datorită faptului că este o ţară ortodoxă, iar interdicţia de incinerare era codificată în legea civilă naţională. Însă în ultima vreme, tot mai mulţi greci au ales incinerarea, călătorind către Bulgaria, unde există crematorii. Un alt motiv pentru care ei aleg să-şi incinereze rudele în Bulgaria este posibilitatea ca un preot ortodox bulgar să săvârşească o slujbă funerară, deşi rânduielile Bisericii nu îngăduie săvârşirea slujbei de înmormântare pentru cel incinerat.

Practica incinerării ‘asaltează’ astăzi Biserica Ortodoxă, după ce anterior a cucerit teritoriile catolice şi protestante. Astfel, în 1917, codul de legi canonice al Bisericii Romano-Catolice interzicea incinerarea credincioşilor săi (regula 1203:2), ca în 1983 să o permită (regula 1176:3), păstrând o menţionare a preferinţei Bisericii pentru înmormântare. De asemenea, Parlamentul Marii Britanii a aprobat oficial incinerarea în 1902, cu sprijinul Bisericii Angliei, care a argumentat că nu există probleme de natură teologică de vreme ce ,,nici o variaţie în forma de înmormântare nu poate afecta învierea trupului”. În plus, începând din 1910, toate persoanele înmormântate la Westminster Abbey (n.r.: catedrala unde sunt încoronaţi regii Marii Britanii) sunt în prealabil incinerate.

Semnificativ este şi faptul că tot mai mulţi europeni aleg să fie incineraţi, mai ales în ţările cu tradiţie protestantă, după cum arată statisticile Uniunii Europene din 2003: 78% elveţieni, 71% britanici, însă doar 4% bulgari, 7% irlandezi şi 8% italieni.

 

Europa încearcă să renunţe la respectarea duminicii

Un alt război se duce împotriva calendarului bisericesc şi a respectării praznicelor rânduite de Biserică. Recent, preşedintele Franţei, Nicolas Sarkozy, a cerut Adunării Naţionale să voteze un proiect de lege care stipulează extinderea muncii duminicale. Decizia a stârnit o dezbatere intensă la nivel naţional, iar pe 15 decembrie 2008, Adunarea episcopilor ortodocşi din Franţa, reunită la Paris, s-a pronunţat împotriva lărgirii muncii duminicale, cu argumente creştine, dar şi psihologice şi sociale.

,,Episcopii ortodocşi pot înţelege că anumite consideraţii economice, culturale sau sociale antrenează uneori adaptări necesare. Nu este mai puţin important că acestea nu trebuie să se facă cu preţul anumitor echilibre esenţiale în sânul societăţii, nici punând în discuţie reperele vitale care fundamentează anumite expresii culturale, sociale şi spirituale”, scriau episcopii în comunicatul dat publicităţii în urma întrunirii.

Acest atentat la calendarul bisericesc şi sărbătorile creştine are deja tradiţie în Europa. Să amintim doar reforma calendarului înfăptuită de Papa Grigorie al XIII-lea în 1582 – care a tulburat profund Biserica, încercarea radicală din cadrul Revoluţiei Franceze (1789-1799) – de a schimba săptămâna creştină, de 7 zile, cu decada (o perioadă de 10 zile), ceea ce ar fi atras după sine desfiinţarea duminicii, tentativa din timpul Revoluţiei Ruse (1917) – care a experimentat săptămâna de 5 zile, care se solda de asemenea cu desfiinţarea duminicii şi, nu în ultimul rând, reforma calendarului Bisericii Ortodoxe din 1923 – realizată de Congresul pan-ortodox de la Constantinopol din acelaşi an. Un proiect similar, de modificare radicală a calendarului, stă în aşteptare de câteva decenii la ONU, pentru a fi introdus pe plan mondial.

 

Numele lui Dumnezeu este izgonit din rugăciuni, discursuri, cântece publice sau alte tradiţii

Instituţiile de stat din diferite ţări se luptă pentru eliminarea completă a numelui lui Dumnezeu din spaţiul public. De exemplu, în statul american Virginia, în 2008, colonelul de poliţie W. Steven Flaherty a exclus rugăciunile creştine, impunând o politică de rugăciune strict ,,ne-denominaţională” – adică, necaracteristică vreunei confesiuni sau religii – pentru toate întrunirile publice.

Cinci capelani (n.r.: capelanii sunt clerici care deservesc angajaţii unor instituţii publice, precum unităţi de învăţământ, sanitare, ale poliţiei, armatei, penitenciare etc) care au refuzat să rostească acele rugăciuni din care era îndepărtat numele lui Dumnezeu au fost siliţi să demisioneze pe motiv că ,,s-au rugat public în numele lui Iisus”. Guvernatorul statului, Tim Kaine, a susţinut că administraţia sa a tratat corect problema şi a acuzat opinia publică că îl ,,persecută”.

Fostul capelan de marină Gordon James Klingenschmitt, care a fost de asemenea concediat în 2007 pentru că s-a rugat ‘în numele lui Iisus’ în uniformă (n.r.: însă a câştigat bătălia în Congresul SUA pentru alţi capelani militari), a intervenit în dispută:

,,Guvernatorul Kaine şi-a făcut campanie electorală ca un creştin pentru a ne câştiga voturile. Însă acum, în loc să guverneze ca un creştin, sau să respecte drepturile date de primul amendament pentru propriii capelani, administraţia sa a forţat demisia a 5 dintre ei, doar pentru că s-au rugat public ‘în numele lui Iisus’. Aceşti capelani şi-au pierdut posturile pentru că L-au cinstit pe Hristos. Ei sunt eroi ai credinţei, pentru că au refuzat să-L nege pe Hristos când li s-a ordonat de către administraţia Kaine. Iar acum guvernatorul Kaine pretinde că el este martir, pentru că noi întrebăm de ce i-a forţat să demisioneze ? El are încă o slujbă, ei nu o mai au. Guvernatorul Kaine nu este martir, ci persecutor”.

 

Capelanii creştini nu au voie să se roage public ,,în numele lui Iisus”, însă se înfiinţează servicii de capelani interreligioşi

În timp ce capelanii creştini sunt prigoniţi şi concediaţi pentru că îndrăznesc să rostească în public numele Domnului, autorităţile inventează noţiunea de capelani interreligioşi. Astfel, cele 9 spitale conduse de Serviciul Naţional de Sănătate din Cardiff şi Valea Glamorgan din Ţara Galilor vor avea un serviciu de capelani interreligioşi, care va deservi ,,un peisaj religios tot mai divers”.

Potrivit acestei facilităţi, pentru pacienţii, vizitatorii şi personalul spitalelor, indiferent de credinţă, va fi disponibil un capelan, în timp ce reprezentanţi ai diferitelor religii, printre care un rabin, un preot budist şi un imam, vor fi disponibili pentru a răspunde pe scurt oricăror nevoi religioase speciale …

 

Poşta canadiană este asaltată de aceeaşi problemă: eliminarea numelui lui Dumnezeu

Pe alt meridian, în Cornwall din provincia canadiană Ontario, exista o tradiţie de peste 25 de ani respectată de poştaşi. Când părăseau oficiul poştal pentru a-şi începe drumurile de distribuire a corespondenţei, ei spuneau: ,,Mulţumesc, Doamne, pentru ziua minunată”.

Însă în ianuarie 2009, în urma plângerii unui poştaş pe temeiul drepturilor omului, administraţia Poştei Canadei a interzis expresia la oficiul din Cornwall, pe motivul că ar ,,introduce religia la locul de muncă”. ,,Unde se trage linia când drepturile omului unei persoane încalcă drepturile omului altei persoane ?”, a întrebat poştaşul veteran Orvel Murphy, care lucrează de 35 de ani în acest oficiu. Murphy şi-a amintit de o vreme când elevii pictau scene de Crăciun pe ferestrele oficiului poştal, când exista un pom de Crăciun şi chiar o petrecere de Crăciun la oficiu. În prezent, toate acestea nu mai există.

El şi încă un poştaş au fost pedepsiţi recent fiindcă nu s-au conformat noilor reguli ale administraţiei şi au continuat să-I mulţumească lui Dumnezeu. Conducerea oficiului a fost extrem de drastică şi a pus în vedere angajaţilor ei că oricare dintre poştaşi nu se va alinia cerinţelor se va confrunta cu suspendarea. Reprezentantul Uniunii canadiene a lucrătorilor poştali a afirmat că majoritatea angajaţilor din oficiul din Cornwall cred că interdicţia a dus corectitudinea politică prea departe.

Corectitudinea politică a Canadei se face simţită şi în modul în care Comisiile pentru drepturile omului îi discriminează pe creştini. Astfel, în 2003, comisia din Alberta a respins o plângere împotriva unei formaţii de muzică rock care, într-una din melodiile sale, folosea versuri în care îi îndemna pe ascultători să-i ucidă pe creştini: ,,Omorâţi-l pe creştin/Tu eşti cel pe care noi îl dispreţuim/Zi de zi cuvintele tale neguţătoresc minciuni/Mă voi desfăta să te privesc murind”. Pe de altă parte, fiindcă a publicat o scrisoare în care trata sodomia din punct de vedere creştin, pastorul Stephen Boissoin a fost pus să plătească o amendă considerabilă, să publice o cerere de iertare şi renunţare la conceptele sale religioase.

Pastorul Stephen Boissoin scria: ,,Cred că un magazin care vinde muzică ce strigă ‘Omorâţi-l pe creştin ! Omorâţi-l pe creştin !’ este cât se poate de acceptabil în Canada. Cu siguranţă, nu mă număr printre cei care doresc suprimarea libertăţii de exprimare, însă se pare că prin aceste Comisii pentru drepturile omului creştinilor nu li se asigură acelaşi standard de protecţie ca celorlalţi canadieni. La urma urmei, unde am spus eu vreodată ‘Omorâţi-l pe homosexual ! Omorâţi-l pe homosexual !’ ?”

În timp ce pastorul creştin a fost condamnat pentru discurs de ură, jurnalistul evreu Ezra Levant, care a republicat în semn de protest scrisoarea pastorului ce aborda tema sodomiei, nu a fost condamnat de aceeaşi comisie. Levant remarca: ,,În întreaga istorie a secţiunii 13, începând din 1977, nici măcar un evreu, musulman sau sodomit nu a fost adus înaintea Tribunalului pentru drepturile omului din Canada de către Comisia pentru drepturile omului din Canada”. În schimb, spune el, ,,100% din ţintele comisiei au fost albi, creştini sau conservatori”. Secţiunea 13 este secţiunea Actului pentru drepturile omului care se ocupă cu ‘crimele de ură’.

Pe 21 noiembrie 2008, Levant a republicat încă o dată scrisoarea lui Boissoin către editor, arătând clar că nu are intenţia de a continua dezbaterea publică, ci mai degrabă face aceasta ,,ca o insultă personală adusă comisarului şef al Comisiei pentru drepturile omului din Canada, Jennifer Lynch”. Şi conchide: ,,Este legal pentru un evreu ca mine să publice (n.r.: scrisoarea lui Boissoin). Este ilegal pentru un creştin ca părintele Boissoin să o publice. Este o nebunie”.

 

Şi universităţile sunt afectate de această campanie de eliminare a numelui lui Dumnezeu

În octombrie 2008, Societatea ateilor şi agnosticilor de la Universitatea Alberta, Canada, a cerut eliminarea referirii la Dumnezeu din ceremonia de absolvire. În mod tradiţional, în cadrul acesteia, rectorul îi îndeamnă pe studenţi să-şi folosească cunoştinţele acumulate spre ,,slava lui Dumnezeu şi onoarea ţării voastre”.

Ian Bushfield, conducătorul societăţii în speţă, afirmă că referirea este învechită şi nu reflectă sondajele naţionale recente, care arată că circa 35% din canadienii sub 25 de ani nu cred într-un dumnezeu. Într-o declaraţie pentru Canadian Press, el spunea: ,,Dorim o adunare inclusivă unde fiecare să se simtă binevenit şi în stare să participe. O mulţime de şcoli au îndepărtat aceste referiri. Vrem ca şcoala noastră să adapteze ceea ce Universitatea din Toronto şi Universitatea din Calgary au făcut deja”.

În 2006, Alianţa seculară din Toronto a afirmat că studenţii de la Universitatea din Toronto au fost ,,dezgustaţi” de faptul că au fost nevoiţi să asculte cuvinte precum ,,Dumnezeul veşnic” la o ceremonie publică. Rugăciunea de la Universitatea din Toronto, existentă din 1827, suferise deja o ‘purificare’ în 1990, când ,,Tată veşnic” a fost înlocuit cu ,,Dumnezeu veşnic”. De această dată, Alianţa seculară a luptat pentru a îndepărta toate elementele de rugăciune de la adunările universităţii.

În vreme ce ateii şi agnosticii din universităţile americane şi canadiene luptă pentru drepturile lor, cele ale creştinilor sunt încălcate în mod constant. Astfel, în 2006, Erica Croder a fost sancţionată fiindcă a îndrăznit să vorbească despre credinţa ei în Iisus Hristos în cuvântul rostit la absolvire. La scurt timp după aceasta, ea a fost informată că nu îşi va primi diploma de absolvire dacă nu îşi cere iertare în public pentru că şi-a exprimat credinţa. De frică ea s-a conformat somaţiei, însă în 2007, cu sprijinul Consiliului Liberty, a depus plângere împotriva şcolii.

Un alt caz de încălcare a libertăţii de exprimare este cel al studentului Ryan Dozier de la Colegiul Yuba. El a fost ameninţat cu exmatricularea pentru că a înmânat broşuri care explicau mesajul Evangheliei în timpul orelor de ,,limitare a discursului liber”. Colegiul Yuba permite ,,discursul liber” doar marţea şi joia între orele 12-13, pentru care trebuie obţinută permisiune cu 2 săptămâni înainte !

Heather Gebelin Hacker, consilier pe probleme de litigii al Asociaţiei Alliance Defense Fund, afirmă că o asemenea cerere încalcă dreptul constituţional al studenţilor la libera exprimare: ,,Dacă un student poate fi ameninţat cu o citaţie şi exmatricularea în timp ce împărtăşeşte paşnic un mesaj creştin, colegiile americane nu mai pot fi considerate o piaţă de idei”.

 

După numele lui Dumnezeu este rândul crucii să fie surghiunită ...

În Spania, a reizbucnit conflictul dintre Biserica Catolică şi guvernul socialist, după ce la sfârşitul anului 2008, judecătorul Alejandro Valentin Sastre a interzis crucifixul din şcoala primară Macias Picavea din Valladolid, nordul Spaniei. În decizia sa, el a specificat că ,,prezenţa simbolurilor religioase precum un crucifix este un element de agresiune care încalcă drepturile şi libertăţile omului”. Confederaţia catolică a părinţilor a afirmat că hotărârea este tipică pentru ,,o campanie de secularism înverşunat împotriva simbolurilor religioase”.

Tot în Spania, ofiţerii gărzii civile au îndepărtat o statuie a Fecioarei Maria din birourile lor din Cordoba, diferiţi cetăţeni au cerut înlăturarea unei cruci dintr-o secţie de poliţie din Tenerife, iar cupluri din ţara bascilor au insistat ca primăriile să scoată crucifixele înainte de căsătoriile civile. Ca o ironie cumplită, această cauză a găsit un aliat în preotul catolic Florentino Escribando Ruiz din Badajoz, vestul Spaniei, care a sugerat ca semnul sfintei cruci să fie înlocuit cu fotografii care arată copii suferinzi din întreaga lume.

Unii americani au o reacţie similară faţă de cruce. Pe 17 ianuarie 2009, organizaţia Americanii uniţi şi alte grupuri pentru libertăţi civile şi religioase au cerut celei de-a noua Curţi de Apel mobile a Statelor Unite ale Americii să anuleze decizia unui tribunal inferior care susţine că crucea de pe Muntele Soledad din San Diego, California, este un monument de război. Directorul executiv al organizaţiei, pastorul Barry W. Lynn, a declarat: ,,Personalul de serviciu american vine din multe credinţe diferite şi unii nu urmează nici o cale spirituală. Este lipsit de respect faţă de veteranii noştri decedaţi să folosim simbolul unei singure credinţe pentru comemorarea tuturor. Ca pastor creştin, ştiu că sfânta cruce are o mare însemnătate pentru mulţi creştini, însă pur şi simplu nu este un simbol potrivit pentru necreştini”.

 

Cugetari 47-1

Crucea de pe Muntele Soledad din San Diego, California
Monumentul are la bază un brâu de marmură neagră pe care
sunt expuse fotografiile celor decedaţi în primul şi cel de-al doilea
război mondial, ca şi în războaiele din Vietnam, Coreea etc

Cugetari 47-2

 

Disputa pe marginea crucii înalte de 43 de picioare de pe Muntele Soledad durează de aproape 20 de ani. Câteva curţi federale au decis împotriva amplasării ei pe proprietatea oraşului. Într-un efort de a salva crucea, guvernul federal a cumpărat, în 2006, pământul de sub monument. Ca urmare, a fost deschis un proces împotriva deţinerii de către guvernul federal a măreţului simbol religios. În iulie 2008, judecătorul districtual Larry Alan Burns a hotărât că monumentul în formă de cruce ,,transmite mesaje, în primul rând nereligioase, de serviciu militar, moarte şi sacrificiu” şi poate să rămână pe proprietatea publică.

În această plângere, organizaţiei Americanii uniţi i s-au alăturat Hadassah, organizaţia sionistă a femeilor din America, Alianţa interreligioasă, Asociaţia militară a ateilor şi liber-cugetătorilor, Fundaţia Libertate religioasă militară, Creştinii progresişti uniţi, Asociaţia universalistă unitariană ş.a.m.d..

Conflictul legat de crucea de pe Muntele Soledad nu este singular. În februarie 2009, Curtea Supremă a Statelor Unite ale Americii a decis, în cele din urmă, să intervină în procesul îndelungat cu privire la crucea de 2,4 metri – monument de război – din Parcul Naţional Mojave din California. Aceasta a fost ridicată în 1934 pe o înălţime numită Stânca Răsăritului.

De aproape 8 ani, organizaţia anti-creştină Uniunea Americană pentru Libertăţi Civile (ACLU) se luptă pentru desfiinţarea acestui monument în cinstea soldaţilor căzuţi la datorie, susţinând că prezenţa crucii implică faptul că guvernul american sprijină religia creştină, încălcând dreptul la libertatea religioasă. Cea de-a noua Curte de Apel mobilă a SUA a hotărât în două rânduri că monumentul în formă de cruce trebuie înlăturat. Pentru a-l salva, în 2004, Congresul American a aprobat transferul unei mici părţi de proprietate publică – pe care este plasată crucea – în proprietate privată. Însă ACLU a continuat procesul, în cele din urmă judecătorii de la Curtea Supremă a SUA acceptând să preia cazul.

Un caz similar se referă la amplasarea de monumente în formă de cruce pe marginea şoselelor, pentru comemorarea membrilor echipelor care patrulează pe autostrăzi în statul american Utah. Cele 14 cruci memoriale, plătite de Asociaţia Patrulelor de Autostradă din Utah, cuprind simbolul patrulei, poza şi o scurtă biografie a celui mort la datorie. Asociaţia Ateii Americani contestă amplasarea acestor cruci sub pretextul că reprezintă un simbol religios şi, ca urmare, transmit mesajul că guvernul federal susţine o religie anume. Cazul din Utah ar putea influenţa situaţia monumentelor-cruce din alte state americane precum Colorado, New Mexico, Oklahoma sau Kansas.

În vreme ce crucea este prigonită, familiile veteranilor înhumaţi în cimitirele naţionale au dreptul de a alege ce simbol religios să se aşeze pe pietrele funerare ale rudelor lor. Organizaţia Americanii uniţi a luptat cu succes pentru dreptul văduvei sergentului Patrick Stewart, mort într-o confruntare armată în Afganistan în septembrie 2005, de a aşeza o pentagramă pe mormântul soţului ei (a se vedea imaginea din articolul Renaşterea păgânismului în societatea contemporană, partea a III-a).

 

Surse selective
- 15 martie 2006, ,,Atheists insist prayer be stripped from University of Toronto Convocation”
- 25 septembrie 2008, ,,Five chaplains lose jobs for praying ‘in Jesus name’. Virginia governor Tim Kaine urged to stop persecuting Christians”
- 27 octombrie 2008, ,,University of Alberta looks at erasing God from Graduation Ceremony”
- 3 noiembrie 2008, ,,Human Rights Commission: ,,Kill the Christian’ lyrics OK, but criticize homosexuality ? no way”
- 21 noiembrie 2008, ,,Levant acquitted after republishing letter by pastor previously found to be ‘hate speech’”
- 25 iulie 2008, ,,Greece considers allowing cremations”
- 26 septembrie 2008, ,,Greece’s highest court says cremation legal”
3. www.religiousintelligence.co.uk, 1 octombrie 2008, ,,Greece rebuffs Church over cremations”
4. www.cwalac.org, 20 octombrie 2008, ,,Religious Liberties under attack !”
5. www.orthodoxpress.com, 17 decembrie 2008, ,,France: L’Assemblee des eveques orthodoxes de France (AEOF) se prononce contre l’extension du travail dominical”
6. http://cnews.canoe.ca, 10 ianuarie 2009, ,,Canada Post bans religious blessing”
7. www.walesonline.co.uk, 14 ianuarie 2009, ,,Multi-faith hospital chaplains for Cardiff and Vale of Glamorgan”
8. www.timesonline.co.uk, 16 ianuarie 2009, ,,Parents win fight to remove crucifix from school”
9. www.clarksvilleonline.com, 17 ianuarie 2009, ,,Christian Cross does not represent all deceased vets, UA tells Federal Appeal Court”
10. www.standard-freeholder.com, 28 ianuarie 2009, ,,Religious phrase banned by Canada Post”
11. http://hosted.ap.org, 24 februarie 2009, ,,Supreme Court will rule in dispute over 8-foot Mojave Cross”
12. www.latimes.com, 24 februarie 2009, ,,Supreme Court to hear Mojave cross case”
13. www.boston.com, 10 martie 2009, ,,Judges weigh whether Utah crosses are secular”

Episod apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 47/ianuarie-februarie 2009 

 

 

 

PARTEA A II-A  

Scenele care înfăţişează Naşterea Domnului dau naştere an de an la dispute virulente

Catolicii obişnuiesc ca de Naşterea Domnului să amenajeze în biserici, dar şi în alte instituţii şi locuri publice scene cu naşterea Pruncului în peştera din Betleem. Alături de numele lui Dumnezeu, rugăciuni şi cruce, acestea au devenit obiect de dispută între creştini şi necreştinii care se luptă să le izgonească din spaţiile publice.

Începând din anul 1946, clubul catolic pentru femei din districtul Manitowoc a plasat pe peluza din faţa tribunalului districtual o astfel de scenă. Aceasta atrage atenţia pentru al doilea an consecutiv. În 2007, Fundaţia Eliberarea de Religie, o asociaţie a ateilor şi agnosticilor, a trimis o scrisoare conducerii districtului în care cerea îndepărtarea scenei din spaţiul public; în 2008, ea nu s-a mai rezumat la atât, ci a înaintat un dosar federal împotriva acesteia: ,,Facem plângere, deoarece guvernul din districtul Manitowoc a arătat o aprobare a religiei şi o preferinţă pentru creştinism, o preferinţă pentru ca grupurile romano-catolice să-şi plaseze scenele pe proprietatea publică”.

O controversă similară, urmată de un proces, a izbucnit în Green Bay anul trecut, când o scenă a Naşterii Domnului a fost aşezată deasupra intrării în primărie. Din pricina situaţiei create, primăria din Green Bay a hotărât ca anul acesta să pună doar scene nereligioase cu Moş Crăciun şi reni.

Fundaţia Eliberarea de Religie a atacat şi obiceiul primarului din Whitehall de a plasa o scenă a Naşterii Mântuitorului deasupra intrării în clădirea municipală, numindu-l ,,neconstituţional”. ,,Naşterea lui Hristos se află chiar la intrarea principală şi aceasta este o problemă. Nu poţi intra în clădire fără să nu remarci acest simbol religios”, a declarat Rebecca Kratz, avocatul fundaţiei care s-a ocupat de acest caz.

Primarul John Wolfe a afirmat că nici un locuitor din Whitehall nu s-a plâns de scenă şi că nu are intenţia de a o muta. În 2008, scena cu Naşterea lui Hristos, veche de 20 de ani, a fost plasată din nou deasupra intrării în clădirea municipală, după ce, în 2007, în urma discuţiilor cu fundaţia, fusese plasată afară, pe peluză. ,,Le-am spus ca anul acesta să fie pusă la loc, acolo unde a stat mereu. Este parte din Whitehall”, a spus primarul Wolfe.

Pentru a evita conflictul, primăria din Reynoldsburg a încetat să expună ieslea în 2006, când primarului i s-a spus că trebuie să deschidă peluza primăriei pentru toate formele de expresii de sărbători. De asemenea, primăria din Mount Vernon a îndepărtat temporar scena Naşterii Domnului în 2008, înainte ca un torent de plângeri să îi răstoarne decizia.

 

Cugetari 48-1

Scenă a Naşterii Domnului plasată în Tribunalul Districtual din Bucks,
statul Pennsylvania. Deoarece este o clădire publică, ieslea este goală …

 

Acelaşi război se duce în şcoli

Aceeaşi bătălie se duce în şcoli, unde este cunoscută ca ,,dilema lunii decembrie”, care constă în ‘echilibrarea’ menorelor, pomilor de Crăciun, semilunelor cu stele[1] pe coridoare şi în faţa birourilor. Departamentul pentru Educaţie al oraşului New York permite de mulţi ani expunerea, în spaţiul public, a unor astfel de simboluri – pe care le defineşte a fi seculare –, pe câtă vreme nu îngăduie scene ale Naşterii Domnului, pentru că le consideră pur religioase.

Pe 14 ianuarie 2009, într-un ultim efort, creştinii au încercat să-i convingă pe membrii Departamentului pentru Educaţie al consiliului oraşului să intervină pentru a fi anulată interdicţia cu privire la scenele Naşterii lui Hristos în şcoli. Chestiunea a fost analizată anterior în instanţă, care a hotărât că menorele şi semilunele sunt simboluri religioase şi nu laice, însă a afirmat că politica departamentului a fost gândită cu intenţie şi efect seculare – de a promova diversitatea în sezonul de sărbători – şi nu denigrează creştinismul. Curtea Supremă a SUA a refuzat să se ocupe ulterior de problemă.

 

Cenzură anti-creştină în şcoli

Programa şcolară din numeroase ţări de pe mapamond începe să reflecte din ce în ce mai mult tendinţa actuală de a exclude creştinismul din spaţiul public.

Spre exemplu, în şcolile din Annapolis, Maryland, elevii învaţă despre sărbătoarea creştină naţională anuală Thanksgiving[2]. Profesorii le vorbesc despre întâlnirea dintre pelerinii europeni şi amerindieni şi despre faptul că au mâncat împreună în semn de pace, însă omit să le spună că pelerinii au mulţumit lui Dumnezeu pentru cele petrecute atunci. ,,Vorbim despre Thanksgiving dintr-o perspectivă pur istorică, nu dintr-o perspectivă religioasă”, afirmă Charles Ridgell, director de educaţie şi programă al şcolilor publice din districtul St. Mary.

Cei care se opun cenzurii sunt îngrijoraţi de amploarea pe care o ia fenomenul de la an la an. Ei consideră că, prin eliminarea din programa şcolară a unor astfel de informaţii legate de moştenirea religioasă a poporului, profesorii compromit educaţia elevilor. ,,Suntem într-un pericol real, de a distruge moştenirea culturală din ţara noastră”, remarca Joel Whitehead, preşedinte al Institutului Rutherford, o organizaţie de apărare a drepturilor constituţionale.

Şi în şcolile publice de stat din Texas, elevilor încep să li se impună restricţii cu privire la creştinism. Eleva Kendall Pounds de la Şcoala primară Hazel Patttison a relatat presei cum a fost mustrată fiindcă a vorbit despre Iisus Hristos când a fost întrebată despre semnificaţia Paştelui. Mama sa, Dawn Pounds, şi-a manifestat îngrijorarea o dată în plus, când conducerea şcolii la care învaţă fiica ei a interzis participanţilor la ,,Petrecerea de iarnă” să-şi ureze unii altora ,,Crăciun fericit” (Merry Christmas). Când a cerut lămuriri, reprezentanţii şcolii i-au răspuns că ţara nu a fost întemeiată pe principii iudeo-creştine, iar şcoala trebuie să rămână neutră în privinţa religiei, cu toate că elevilor li s-a permis să coloreze imagini ale Kwanzaa, Ramadan şi Hanuka[3]. De asemenea, fiicei unui pastor local, după ce a recitat un poem despre Iisus în clasă, i s-a spus ,,să-i transmită tatălui ei să-şi ţină predicile pentru locul de muncă”.

Persecuţia creştinilor din Texas se întinde dincolo de Şcoala Pattison. Copiilor din districtul şcolar Plano li s-a spus că nu pot să scrie ,,Crăciun fericit” în scrisorile pe care le trimit trupelor de peste hotare. Altui elev, care a încercat să împartă colegilor săi pixuri pe care scria ,,Iisus te iubeşte”, i-au confiscat inofensivele unelte de scris. În cadrul unei întâlniri cu comunitatea, directorul districtului şcolar Plano a admis că intenţionează să ,,elimine discursul religios” din şcoală.

 

Corectitudinea politică (a se citi anti-creştină) afectează concertele de colinde ale corurilor de copii

Potrivit cotidianului britanic Daily Mail, corul de copii al Şcolii primare Arthur Bugler din Stanford-le-Hope, Essex, a fost silit să se retragă de la un spectacol de Crăciun, deoarece organizatorii au considerat colindele sale ,,prea religioase”.

Circa 60 de copii, cu vârste cuprinse între 7-11 ani, au exersat vreme de 6 săptămâni colindele favorite, printre care ,,Odinioară în oraşul împărătesc al lui David” şi ,,Noapte Cugetari 48-2liniştită”, pentru festivalul de iarnă din Corringham. În ultimul moment, profesorul lor a fost informat că programul corului ,,nu se potriveşte” cu tema festivalului, deoarece colindele sunt ,,prea creştine”. În cele din urmă, evenimentul s-a desfăşurat pe 4 decembrie 2008, cu muzică nereligioasă şi dansuri irlandeze.

Vestea i-a întristat foarte tare pe copii, ca şi pe părinţii lor. Nicola Hales, 36 de ani, a cărei fiică de 9 ani merge la Şcoala Arthur Bugler, afirma: ,,Copiii au exersat vreme de 6 săptămâni. Toate programele festivalului au fost tipărite cu numele şcolii pe ele (foto), însă am primit o scrisoare acasă în care îşi cereau iertare pentru confuzie. Este ridicol să nu poţi cânta cântece religioase. Este Crăciunul – când le poţi cânta ?”

Pe 11 decembrie 2008, preşedintele asociaţiei care organizează festivalul din oraşul Corringham a făcut afirmaţia bizară că asociaţia a eliminat colindele din program fiindcă festivalul de iarnă era gândit să fie ‘vesel’.

Societatea Cartea de Rugăciune susţine că aceste ‘festivaluri de iarnă’ ameninţă să ia locul sărbătorilor tradiţionale de Crăciun. Preşedintele societăţii, Prudence Dailey, adăuga: ,,Aceste festivaluri de iarnă politic corecte caută să transforme Crăciunul într-o parte a unui melanj ‘multi-religios’ şi să revină la respectarea solstiţiului de iarnă păgân”.

În ultimii ani există o preocupare crescândă pentru atitudinea politic corectă faţă de Crăciun, afirmându-se cât de des posibil că oamenii de alte credinţe decât cea creştină pot fi jigniţi sau se pot simţi excluşi din comunitate. Consiliile oraşelor au renunţat la a mai promova sărbătorile creştine de iarnă, organizând festivaluri de iarnă sau doar sezoane de iarnă - Winterval, firmele interzic personalului să pună decoraţii de Crăciun şi a luat naştere o industrie înfloritoare de felicitări cu teme nereligioase.

În 2007, Episcopul Carl Cooper de St. David, din Pembrokeshire, a avertizat cu privire la faptul că semnificaţia Crăciunului este distrusă de corectitudinea politică. ,,Profesorii şi ceilalţi funcţionari publici sunt paralizaţi de frică şi corectitudine politică. Ei trebuie să-şi recâştige încrederea în cultura şi tradiţiile noastre”, a spus el.

Un eveniment similar a avut loc în Maplewood, New Jersey. În 2007, când elevii din cor au cântat cântece de Crăciun la concertele de sărbători, mai multe persoane s-au plâns că versurile despre pruncul Iisus sau îngeri i-au făcut pe necreştini să se simtă ca neaparţinând comunităţii. Ca urmare, directorul muzical al districtului New Jersey a emis o hotărâre prin care cerea să fie evitate toate cântecele care sunt reprezentative pentru o religie.

,,A crede că poţi îndepărta toate referirile la sacru şi totuşi să prezinţi un lucru frumos în acest sezon de sărbători înseamnă că eşti intolerant”, spune Claire Simon, locuitor din Maplewood. Însă un părinte priveşte lucrurile din altă perspectivă: ,,Susţin interdicţia asupra muzicii religioase în şcoli pentru că simt că face copiii, care nu ţin o anumită sărbătoare sau nu au o anumită religie, să se simtă stânjeniţi, ca şi cum ar trebui să aleagă între a fi într-un cor sau formaţie şi religiile lor”.

 

Războiul împotriva Crăciunului face ravagii şi în colegii şi universităţi

Colegiul Yorkshire Coast din Scarborough, Marea Britanie, pune la dispoziţia profesorilor şi personalului auxiliar un plan intern al anului şcolar. În trecut, vacanţele de iarnă şi primăvară erau numite cu numele de Crăciun şi Paşti, însă începând din 2008, aceşti termeni au fost eliminaţi, fiind înlocuiţi cu cel neutru, de ,,vacanţă de sfârşit de trimestru”. Modificarea a fost operată pentru a răspunde la apelurile Ofsted[4] de ,,includere socială”.

Parlamentarul Tory de Scarborough, Robert Goodwill, declara: ,,Aceasta este corectitudinea politică, care a luat-o razna. Nădăjduiesc că şcoala se va gândi încă o dată şi va reboteza vacanţele Crăciun şi Paşti. Este de-a dreptul prostesc. Haideţi să sărbătorim diversitatea, şi să nu fim stingheriţi deloc de ea. Şi noi suntem o ţară creştină şi suntem mândri de acest lucru. Suntem extrem de bucuroşi că oameni de alte credinţe au venit aici, însă acest fapt este supersensibil şi va alimenta probabil resentimentele şi va reduce caracterul atotcuprinzător”.

O altă ‘victimă’ a acestui război este faimoasa Universitate Oxford. În decembrie 2008, oraşul Oxford a decis să renunţe la împodobirea tradiţională creştină cu lumini de Crăciun şi să numească sezonul sărbătorilor de iarnă ,,Festivalul Lumină de iarnă” (WinterLight). Cotidianul britanic Daily Mail relata că oraşul s-a descotorosit nu numai de numele de Crăciun, ci şi de ornamentele caracteristice sărbătorii creştine. În consecinţă, în Oxford a fost amplasat ,,un ansamblu de lumini mobile în forma sistemului solar, înalt de 25 metri”.

În urma protestelor faţă de secularizarea sărbătorilor de iarnă, un consilier al oraşului Oxford a afirmat: ,,Nu suntem ucigaşii Crăciunului”. Însă nici măcar conducătorii locali musulmani şi evrei – care au dezaprobat eforturile de a elimina caracterul creştin al ornamentelor de Crăciun – nu cred aceasta, remarcă Daily Mail.

Tot în decembrie 2008, Universitatea de Coastă din Golful Florida a dat o interdicţie categorică cu privire la decoraţiile de Crăciun în spaţiile publice. Presa locală relata că, începând din acest an, universitatea nu mai organizează concursul de felicitări cu urări, iar pomul cu daruri s-a transformat într-o ,,grădină de daruri”. Decizia a supărat pe mulţi studenţi şi angajaţi, iar conducerea universităţii a primit 44 de plângeri.

De asemenea, conducătorul Bibliotecii UNC Chapel Hill, Sarah Michalak, decan asociat pentru bibliotecile universităţii, a dispus ca cele două biblioteci, Wilson şi Davis, să nu mai amplaseze, în incinta lor, pomi de Crăciun împodobiţi cu beculeţe şi ornamente. Decizia ei este urmarea plângerilor primite din partea angajaţilor şi patronilor bibliotecii, care au fost deranjaţi de imaginile creştine. Având îndoieli cu privire la o astfel de hotărâre, Sarah Michalak s-a consultat cu colegii săi de la alte biblioteci, descoperind că nicăieri nu se mai amplasează în prezent pomi de Crăciun.

 

Intimidarea cetăţenilor

Nu numai tribunalele, primăriile, şcolile publice, colegiile şi universităţile sunt asaltate de războiul împotriva Crăciunului, ci acesta se răsfrânge şi asupra persoanelor particulare. Astfel, în 2008, Dorothy Glenn din South Shields, Marea Britanie, care îşi decora an de an casa cu beculeţe, pom şi Moş Crăciun, a fost somată de un delegat al unei asociaţii locative să le îndepărteze, fiindcă sunt ,,ofensatoare pentru comunitate”.

 

Valul de anticreştinism a atins şi magazinele

Asociaţia Familia Americană a luat notă de modul în care comercianţii folosesc, evită sau chiar interzic termenul ‘Crăciun’, pentru a descrie marfa din magazine şi pentru publicitate. Printre cei care nu utilizează termeni creştini se numără Costco Wholesale[5].

În magazinele sale, mărfurile legate de Crăciun sunt denumite pomi de sărbători, felicitări de sărbători, ambalaje pentru cadouri de sărbători etc. Jeff Long, vicepreşedintele Costco Wholesale pentru regiunea de nord-est a Americii, a încercat să nege evidenţa, folosind pretextul existenţei sărbătorilor mai multor religii în această perioadă a anului. ,,Costco lansează de obicei programe de vânzări în noiembrie. Reclamele folosite pentru aceste programe pot menţiona ‘sărbătorile’, făcând referire la Thanksgiving, Crăciun, Hanuka, Kwanzaa şi Anul Nou”.

 

Soluţia interreligioasă

După ce au interzis iniţial amplasarea simbolurilor creştine în locuri publice, pe motiv că ofensează pe cei de alte religii, strategii războiului împotriva lui Dumnezeu ‘oferă’ astăzi creştinilor posibilitatea de a-şi afişa simbolurile alături de cele ale altor credinţe. Astfel, de peste un deceniu, lângă pomul de Crăciun naţional de la Washington există o menoră şi o semilună cu stea.

De asemenea, imaginea din Mineola de pe Long Island cuprinde un pom de Crăciun, o scenă a Naşterii Domnului, o menoră, o semilună cu stea şi un sfeşnic Kinara pentru sărbătoarea afro-americană Kwanzaa. În 2008, oraşul Armonk din statul New York s-a alăturat numărului crescând de oraşe care expun aranjamente interreligioase de sărbători, aşezând o semilună cu stea alături de menora evreiască şi pomul de Crăciun. ,,Am decis să devenim atotcuprinzători”, a declarat Reese Berman, administratorul oraşului de 11.000 locuitori, unde se află cartierul general al celui mai mare producător de calculatoare din lume, IBM.

Spre deosebire de Armonk, oraşul învecinat, Briarcliff Manor a renunţat în urmă cu 2 ani la aranjamentul său de sărbători, format dintr-un pom de Crăciun şi o menoră evreiască, decât să adauge la el o scenă a Naşterii Domnului, donată de un locuitor. În realitate, caracterul atotcuprinzător încetează să mai funcţioneze când vine vorba de un simbol creştin autentic.

 

Surse selective
1. www.lifesitenews.com, 13 mai 2008, ,,New online video details suppression of any mention of christianity in Texas Public Schools”
2. www.religiousintelligence.co.uk, 20 septembrie 2008, ,,Anger as college axes Christmas and Easter from calendars”
3. www.ncregister.com, 10 noiembrie 2008, ,,The grinch that stole Oxford”
4. www.foxnews.com, 22 noiembrie 2008, ,,Students free to thank anybody, except God”
5. www.upi.com, 26 noiembrie 2008, Florida University bans Christmas decor”
6. www.foxnews.com, 4 decembrie 2008, ,,School’s carol rule for the Grinch ?”
7. www.charlotteobserver.com, 5 decembrie 2008, ,,UNC libraries to forgo Christmas trees”
8. www.cnsnews.com, 9 decembrie 2008, ,,Costco makes ‘naughty’ list for avoiding the word ‘Christmas’”
9. www.dailymail.co.uk, 12 decembrie 2008, ,,School choir forced to pull out of Christmas concert as carols were ‘too religious’”
10. Associated Press, 13 decembrie 2008, ,,Star and crescent joins Christmas tree, menorah”
11. www.telegraph.co.uk, 14 decembrie 2008, ,,Woman told to remove Christmas lights to avoid offending non-Christian neighbours”
12. www.wwlp.com, 18 decembrie 2008, ,,Community sued over Nativity scene”
13. www.dispatch.com, 19 decembrie 2008, ,,Whitehall defending manger once again”
14. www.nytimes.com, 13 ianuarie 2009, ,,Battle on creches in schools goes to City Hall”

Episod apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 48/martie-aprilie 2009 

 

 

 

PARTEA A III-A  

Oameni de zăpadă hinduşi şi dragoni chinezeşti în scenele Naşterii Domnului la Westminster Abbey

Soluţia interreligioasă a început să fie aplicată şi de catolici sau protestanţi. În decembrie 2008, clericii anglicani de la Westminster Abbey au transformat decoraţiile de Crăciun în ,,decoraţii multiculturale”, transmiţând oamenilor că ,,sărbătorirea Crăciunului nu este exclusiv pentru creştini” şi sperând în îmbunătăţirea relaţiilor şi dialogului cu alte credinţe. Pe pajiştea tradiţională unde este plasată scena Naşterii Domnului, ei au adăugat oameni de zăpadă cu veşminte şi însemne hinduse, un dragon chinezesc şi un templu evreiesc.

Oamenii de zăpadă hinduşi au fost alcătuiţi de un grup de copii de la Templul Sivan Kovil din Lewisham, Londra. În perioada sărbătorilor, ei au fost invitaţi la Westminster Abbey, unde au vizitat stăreţia şi au participat la rugăciunea de seară anglicană tradiţională. Şi aceasta a fost transformată într-o rugăciune ‘multiculturală’, care a cuprins o rugăciune din Rig Veda şi o predică în care au fost menţionaţi oamenii de zăpadă.

Canonica Jane Hedges de la Westminster Abbey declara pentru cotidianul britanic The Telegraph: ,,Am făcut aceasta, fiindcă este o bună oportunitate pentru creştini să întâlnească şi să audă despre istoriile oamenilor de alte credinţe. Crăciunul este o ocazie pentru toţi să se oprească şi să reflecteze, şi să discute între ei oameni de diferite credinţe. De oriunde aţi veni, trebuie să fie ceva de sărbătorit la Crăciun”.

Ea a arătat că istoria naşterii lui Iisus Hristos este inclusă în Coran şi a remarcat că oamenii de zăpadă hinduşi plasaţi îi invită şi pe hinduşi să sărbătorească Crăciunul. ,,Strict vorbind, mesajul Crăciunului vorbeşte despre naşterea Domnului, însă sărbătoarea are un mesaj mai larg de pace şi bunăvoinţă”, a mai spus canonica Jane Hedges.

De asemenea, în cadrul unui proiect susţinut de Arhiepiscopul John Sentamu de York, dioceza de Liverpool a amenajat o scenă a Naşterii Domnului, în care a inclus un dragon chinezesc şi o procesiune cu felinare. Decoraţiile interreligioase de Crăciun au atras criticile tradiţionaliştilor, care au afirmat că acestea subminează mesajul creştin. Pastorul Rod Thomas, preşedintele unui grup evanghelic important, a spus: ,,Oamenii vor ca creştinii să sărbătorească Crăciunul fără compromisuri. Numai procedând astfel, oamenii de alte credinţe vor respecta poziţia noastră. Totul pare foarte bizar”.

 

Moschee în scena Naşterii Domnului

Nici catolicii nu se lasă mai prejos. În Italia, preotul catolic Prospero Bonzani, un cleric devotat dialogului interreligios, a plasat o moschee în miniatură în scena Naşterii Domnului de la Biserica Doamna Noastră a Providenţei din Genova. Mario Borghezio, parlamentar al Ligii Nordului, o organizaţie politică de dreapta, s-a întrebat: ,,Ce va face acest preot când va spune liturghia în timpul ramadanului ? Ne va cere să ne întoarcem către Mecca ?”

Preotul Bonzani s-a apărat, spunând că moscheea are menirea de a transmite un mesaj de armonie interreligioasă: ,,Am inclus moscheea ca semn că ar trebui să dialogăm mai mult cu credinţa musulmană. Nu am nici un regret. Am avut o singură plângere din interiorul parohiei. Cineva m-a întrebat de ce am pus moscheea în scenă şi am răspuns că am vrut să fie un Betleem modern” ...

 

Multiculturalismul începe să ia forme aberanteCugetari 49-1

Oamenii pentru care creştinismul este mai degrabă vorbă goală, sau o tradiţie oarecare, primesc cu uşurinţă principiile multiculturalismului şi egalităţii religiilor, pe care le pun în practică cu un fanatism uluitor.

De exemplu, Centrul budist de pe Autostrada 908 din Natrona a plasat, alături de statuia lui Buddha, un pom de Crăciun cu beculeţe multicolore şi a sărbătorit Crăciunul. La templul budist a avut loc o slujbă şi o masă la care au participat 50-60 de persoane, care consideră că învăţăturile celor două religii nu sunt incompatibile. Bhante Pematarana, unul dintre călugării budişti de la templu, a spus: ,,Dacă cunoaşteţi budismul şi sunteţi creştin, puteţi fi un creştin bun. Dacă sunteţi budist şi cunoaşteţi învăţăturile lui Iisus Hristos, puteţi fi un bun budist”.

Tot în America au fost inventate felicitările de sărbători care pot fi trimise credincioşilor diferitelor religii. Compania de felicitări MixedBlessing din Raleigh, N.C., s-a numărat printre primele care au început să tipărească, în urmă cu 15 ani, felicitări concepute pentru familiile mixte creştino-evreieşti. În 2008, firma a socotit că va vinde circa 200.000 de felicitări din cele 55 de modele.

 

Felicitare creştino-evreiască pentru sărbătorile de iarnă, Naşterea Domnului şi Hanuka

 

De asemenea, companiile Hallmark Cards Inc. din Kansas şi American Greetings Corp. oferă doritorilor felicitări interreligioase pentru sărbătorile de iarnă. În 2008, Ron Gompertz a înfiinţat compania Chrismukkah, un termen format din cuvintele ‘Christmas’ – Crăciun şi ‘Hanukkah’ – Hanuka, sărbătoarea evreiască a biruinţei Macaveilor asupra Cugetari 49-2Imperiului Seleucid în secolul al II-lea î.Hr.. Tot la sfârşitul anului trecut a fost lansată urarea ,,Merry Chrismukkah”.

 

Album cu muzică pentru sărbătorile de iarnă, intitulat ,,Vă urăm Merry Chrismukkah”

 

Pastor concediat de la radio pentru că a apărat creştinismul

Însă, încetul cu încetul, acest multiculturalism se transformă dintr-o situare a creştinismului în acelaşi plan cu alte religii ale lumii într-o adevărată prigonire a celor care îndrăznesc să aibă o poziţie creştină autentică.

Pastorul creştin Mahboob Masih a fost, vreme de 6 ani, gazda unei emisiuni regulate la postul de radio Awaz FM din Glasgow. Postul a fost înfiinţat în 2001 şi deserveşte populaţia originară de pe subcontinentul indian. Într-o emisiune de la sfârşitul lunii iulie 2008, pastorul Masih a realizat o emisiune în care au fost comentate afirmaţiile lui Zakir Naik, musulman de seamă şi critic al creştinismului, care a negat recent dumnezeirea lui Iisus Hristos.

Pastorul Masih l-a acuzat pe Zakir Naik de ,,minimalizarea credinţei creştine”, afirmaţie pentru care conducerea postului de radio i-a impus să-şi ceară iertare. Pastorul s-a conformat şi a citit cererea de iertare impusă, pentru a calma disputa. Ulterior, i s-a cerut să facă acelaşi lucru în faţa comunităţii musulmane, mergând la moscheea centrală din Glasgow, cerere refuzată de pastor şi care a avut ca urmare suspendarea sa temporară. Ulterior, deoarece şi-a permis să critice într-o scrisoare conducerea postului, el a fost concediat imediat.

Printr-o întâmplare similară, însă mai violentă, a trecut Noble Samuel, pastor la Biserica Reformată Unită Heston, din vestul Londrei. După o dispută încinsă cu invitaţi musulmani la emisiunea sa TV Gospel, pastorul a fost atacat cu brutalitate în stradă de 3 oameni care i-au smuls crucea, l-au lovit şi l-au ameninţat cu represalii, dacă mai realizează emisiuni radio creştine. În pofida atacului suferit, pastorul şi-a continuat emisiunea în direct din studiourile Wembley, Londra. Este de remarcat că proprietarul musulman al postului de radio, Tahir Ali, a luat cuvântul în emisiune, condamnând atacul.

Însă nu toţi creştinii îşi păstrează demnitatea în faţa tensiunilor existente între creştini şi musulmani sau a impunerii corectitudinii politice, astfel că unii dintre ei recurg la compromisuri aberante. De exemplu, de teamă că-i vor jigni pe deţinuţii musulmani, o închisoare britanică a hotărât să nu aşeze un crucifix în noua capelă a instituţiei. Cotidianul Daily Mail relatează că ,,spaţiul multireligios” de la închisoarea HMP Lewes este despărţit în două: o jumătate cuprinde băi pentru picioare pentru închinătorii musulmani, iar cealaltă jumătate conţine un altar mobil şi o cruce de lemn simplă, de asemenea detaşabilă. Planurile de a include crucifixul creştin tradiţional au fost eliminate din schiţa capelei, la sfatul unui imam musulman.

Într-un mod similar, spitalul australian Royal North Shore a decis ca Sfintele Scripturi, crucifixele şi celelalte simboluri creştine să nu se afle la vedere în capela spitalului decât în timpul slujbelor, pentru a nu-i jigni pe pacienţii musulmani, hinduşi sau de alte religii, care doresc să se roage în capelă. Astfel, deşi capela a fost construită pentru creştini, personalul spitalului doreşte ca aceasta să fie nedenominaţională.

 

Pe câtă vreme prăznuirea Naşterii Domnului este privită din ce în ce mai ostil, sărbătorile musulmane sunt binevenite !

Unele şcoli cu specific creştin încep să dea întâietate sărbătorilor musulmane. De pildă, la sfârşitul anului trecut, Şcoala primară britanică Greenwood a anulat o piesă de teatru de Naşterea Domnului cu actori elevi. Motivul anulării a fost faptul că reprezentaţia urma să aibă loc în perioada sărbătorii musulmane a sacrificiului, Eid al-Adha, când elevii musulmani au avut o mini-vacanţă de 3 zile, iar conducerea şcolii a socotit că este prea dificil să pregătească ambele evenimente.

După ce părinţii creştini şi-au exprimat public nemulţumirea, conducerea şcolii a reprogramat piesa de Crăciun pentru luna ianuarie. Într-o scrisoare adresată părinţilor, directorul şcolii şi şeful comitetului de părinţi şi-au cerut iertare ,,pentru orice neînţelegere”, însă au susţinut cu fermitate că ,,trebuie să respecte culturile şi religiile tuturor copiilor”.

Pe de altă parte, în Olanda, cotidianul Reformatorisch Dagblad anunţa că mai multe şcoli secundare cu bază creştină au fost închise în timpul sărbătorii musulmane a zahărului, care marchează sfârşitul ramadanului. Ele au acordat zile libere elevilor, deoarece, deşi sunt creştine, marea majoritate a elevilor lor sunt imigranţi.

 

Poziţia conducătorilor creştini

Astfel de evenimente – care au loc în întreaga lume creştină occidentală – sunt favorizate de poziţia conducătorilor creştini, care poartă dialoguri interreligioase şi propun o mulţime de concesii pentru credincioşii altor religii.

Marii prelaţi ai Vaticanului au afirmat în repetate rânduri că pentru a întări securitatea în ţările occidentale este necesară construirea mai multor moschei în Europa. La sfârşitul anului trecut, cardinalul Peter Erdo, arhiepiscop de Budapesta, cardinalul Jean-Pierre Ricard, arhiepiscop de Bordeaux, şi arhiepiscopul Josip Bozani de Zagreb afirmau: ,,Libertatea religioasă necesită ca credincioşii să aibă propriile locuri de închinare. Aceasta se aplică musulmanilor şi creştinilor deopotrivă, atât în Europa, cât şi în ţările islamice”.

În cuvântul său tradiţional de ziua Sfântului Ambrozie, 7 decembrie 2008, cardinalul Tettamanzi, arhiepiscop de Milano, a vorbit despre dialogul şi înţelegerea cu musulmanii. El a cerut ca, în cursul zilelor de sărbătoare prilejuite de Naşterea Domnului, clericii şi mirenii să ofere felicitări musulmanilor ,,în semn de deschidere şi dialog”.

Dincolo de îndemnul la dialog, arhiepiscopul a afirmat: ,,Avem nevoie de locuri de rugăciune musulmană în fiecare cartier al oraşului. Persoanele care aparţin altor religii decât cea creştină, adică islamismului, au o nevoie şi mai urgentă de aceste lăcaşuri” ...

 

Şcolile creştine sunt îndemnate să ofere spaţiu de rugăciune pentru copiii de alte religii

Marea Britanie este tot mai afectată de efectele multiculturalismului, care pătrunde până în cele mai ascunse unghere ale sale. În ultima perioadă, organizaţiile seculare britanice au cerut impunerea de condiţii drastice de restricţionare a laturii religioase şi morale a educaţiei primite de elevi în cadrul şcolilor religioase. Ele au mers până la a cere desfiinţarea acestor şcoli, acuzându-le că ,,seamănă divizare” şi nu contribuie la ,,coeziunea societăţii”.

Ca urmare, Ministerul Educaţiei a impus noi reguli prin care cere şcolilor să promoveze toleranţa rasială şi mai ales religioasă. Această decizie a fost luată după ce guvernul britanic a amânat planul de a forţa toate şcolile religioase să admită ca cel puţin un sfert din elevi să fie de alte religii.

Ulterior, Comisia de Egalitate Rasială a lansat un avertisment, afirmând că şcolile segregate din Marea Britanie sunt ,,bombe cu ceas care aşteaptă să explodeze”. De asemenea, Serviciul de Educaţie Catolică a emis un document intitulat ,,Şcolile catolice. Copiii de alte credinţe şi coeziunea comunităţii”, care a fost supervizat de episcopii catolici din Anglia şi Ţara Galilor.

Documentul recomandă tuturor şcolilor catolice primare şi secundare să amenajeze camere de rugăciune interreligioase pentru personalul şi elevii evrei, musulmani, hinduşi, sikh; să îşi adapteze facilităţile pentru a permite purificarea rituală a elevilor musulmani dinaintea rugăciunii potrivit credinţei lor; să arate ,,înţelegere respectuoasă” faţă de elevii de alte credinţe care se retrag sau rămân tăcuţi în cursul rugăciunilor creştine; să se asigure că ,,sănătatea elevilor este îngrijită în perioadele de post” şi cantinele să ţină cont de cerinţele de dietă religioasă ale copiilor (n.r.: Ce ironie ! Catolicii, care au renunţat în urmă cu mult timp la a posti, sunt dispuşi astăzi să-şi arate respectul faţă de modul de a posti al necreştinilor).

În timp ce episcopii catolici se conformează cerinţelor multiculturalismului, ,,predicatorul urii” Anjem Choudary a ţinut o cuvântare foarte dură la adresa Crăciunului, afirmând că este ,,calea către iad” şi a cerut musulmanilor să o boicoteze.

,,În lumea de astăzi, mulţi musulmani, mai ales cei care locuiesc în ţările occidentale, sunt expuşi la sărbătoarea rea a Crăciunului. Mulţi iau parte la celebrări cu mese cu curcan. Împodobirea caselor, cumpărarea de pomi de Crăciun sau mese cu curcan sunt complet interzise de Allah. Mulţi încă ţin această sărbătoare coruptă ca o amintire a naşterii lui Iisus. Cum ar putea un musulman să aprobe sau să participe la asemenea practici care se întemeiază pe noţiunea că Allah are un fiu ? Însuşi conceptul de Crăciun contrazice şi este în conflict cu temelia islamului. Fiecare musulman are responsabilitatea de a-şi proteja familia de călăuzirea greşită a Crăciunului, pentru că respectarea sa va conduce la focul iadului. Feriţi-vă ca nu cumva să vă fie luat paradisul …”, s-a dezlănţuit el într-o predică.

De asemenea, Ministerul Educaţiei din Turcia a introdus un nou manual care încurajează discriminarea micii comunităţi creştine din ţară. Cartea, publicată în 2008, este dedicată copiilor de 13 ani. Ea descrie activitatea misionară ca pe o ameninţare la unitatea naţională prin distrugerea valorilor naţionale şi culturale prin convertirea oamenilor la altă religie. Un purtător de cuvânt al Alianţei Bisericilor Protestante din Turcia explica: ,,Pentru statul şi societatea turcă, cuvintele ‘activitate misionară’ fac referire nu numai la lucrarea misionarilor creştini, ci la toată activitatea creştină din ţară. Statul şi diferite grupuri au răspândit de ani de zile, prin dezinformare neîncetată, convingerea că creştinii turci fac parte dintr-un complot străin secret, menit să distrugă Turcia”.

 

Cele mai recente cazuri de discriminare a creştinilor

Lumea occidentală a început să-i persecute pe creştinii care doresc să-şi păstreze credinţa, Marea Britanie fiind în prezent ‘campioană’. În ultimele luni au existat mai multe cazuri de suspendare sau ameninţare cu concedierea a celor care îndrăznesc să-şi exprime credinţa, într-un fel sau altul, la locul de muncă.

La sfârşitul anului trecut, asistenta baptistă Caroline Petrie, în timp ce îngrijea o pacientă, s-a oferit să se roage pentru ea. Pacienta a povestit altei infirmiere, care a adus la cunoştinţa conducerii spitalului, iar asistenta a fost suspendată. În urma presiunilor publice, Caroline Petrie şi-a recăpătat postul.

Secretara Şcolii Primare Landscore, Jennie Cain, se teme că va fi concediată în urma unui incident în care a fost implicată fiica ei de 5 ani, Jasmine. Fetiţa a vorbit cu colegii de clasă despre credinţa ei în Mântuitorul Hristos şi a fost certată de un profesor, care a făcut-o să plângă. Mama a fost chemată în faţa comisiei disciplinare şi ameninţaţă. Într-un mail personal, ea a cerut prietenilor de la biserică să se roage pentru fiica ei, iar directorul şcolii, când a luat cunoştinţă de conţinutul mailului, i-a vorbit de concediere pentru ,,comportament profesional nepotrivit”.

La sfârşitul lunii februarie a.c., Duke Amachree, angajatul unui consiliu local din Wandsworth, Londra, a sfătuit o femeie suferindă de o boală incurabilă şi cu probleme financiare grave să aibă nădejde în Dumnezeu şi să caute ajutorul Lui. Pentru aceasta, el a fost suspendat, angajatorii spunându-i că ,,Dumnezeu nu trebuie amestecat la locul de muncă”. I s-a spus limpede că nu are voie să vorbească despre Dumnezeu, nici să rostească ,,Doamne binecuvântează”.

În aprilie, o instituţie filantropică l-a suspendat pe angajatul creştin David Booker, din pricina unei discuţii amicale cu o colegă, căreia i-a răspuns la întrebări legate de credinţa şi poziţia sa faţă de sodomie. Instituţia este finanţată de bisericile din întreaga regiune Hampshire.

Un părinte adoptiv a fost exclus din registrul de părinţi adoptivi (n.r.: în occident, există un sistem în care copiii pot fi daţi în grija unor astfel de părinţi adoptivi, pentru o perioadă de timp) de consiliul local, după ce o adolescentă musulmană aflată în grija sa s-a hotărât să treacă la creştinism. Funcţionarii consiliului au afirmat că părintele adoptiv nu a reuşit să-şi facă datoria şi să păstreze religia fetei, chiar dacă aceasta, având 16 ani, şi-a exprimat interesul pentru credinţa creştină înainte de a intra în grija ei. Fata a fost botezată, iar consiliul a decis că ea nu are voie să se apropie de biserică vreme de 6 luni !

În luna mai, asistenta Helen Slatter de la Spitalul Gloucestershire Royal s-a confruntat cu demiterea, după ce a refuzat să se conformeze ordinelor de a-şi da jos lănţişorul cu cruciuliţă pe care-l purta la gât. Motivele invocate de conducerea spitalului au fost … teama de infectare a pacienţilor prin rănirea cu cruciuliţa şi faptul că asistenta ar putea fi apucată de lănţişor de pacienţi. Pe scurt, i s-a cerut să poarte cruciuliţa în buzunar.

Fetiţei de 8 ani, Lauren Grimshaw-Brown, i s-a cerut un lucru similar la Şcoala Primară St. Peter din Chorley, Lancashire, administrată de Biserica Anglicană: să-şi dea jos de la gât cruciuliţa, pe care să o poarte eventual ca pe o broşă. Motivele au fost aceleaşi: sănătate şi siguranţă. Discriminarea se remarcă însă limpede, fiindcă şcoala permite elevilor sikh să poarte brăţări, un simbol religios pentru credinţa lor.

Paul Eddy, laic din dioceza Winchester, spune: ,,În Marea Britanie, avem de-a face lună de lună, dacă nu chiar săptămână de săptămână, cu o marginalizare strategică, înalt politizată a creştinătăţii în sfera publică”.

Mike Judge de la Institutul Creştin declară: ,,Nu-mi imaginez că un părinte adoptiv ateu ar fi exclus din registru, dacă un copil creştin din grija sa ar înceta să creadă în Dumnezeu. Acesta este un fel de standard dublu cu care se confruntă creştinii în Britania modernă. În ultimele luni am văzut bunici, asistente, agenţii de adopţie, pompieri, ofiţeri de stare civilă, azile de bătrâni şi acum un părinte adoptiv pedepsiţi din cauza credinţei creştine” ...

 

Surse
- 23 septembrie 2008, ,,Dutch Christian schools to close for Ramadan feast”
- 4 noiembrie 2008, ,,Dutch take Islamic festival as their own”
- 12 decembrie 2008, ,,Turkey teaches anti-Christian discrimination”
- 19 ianuarie 2009, ,,Radio presenter takes legal action over sacking”
- 2 decembrie 2008, ,,Multi-faith prayer rooms ‘should be in Catholic schools’”
- 4 decembrie 2008, ,,School cancels Christmas nativity in favour of Muslim Eid celebrations”
- 13 decembrie 2008, ,,Anglicans give Christmas a multicultural makeover”
- 25 decembrie 2008, ,,Priest puts mosque in Nativity scene”
- 11 ianuarie 2009, ,,Presenter sacked for ‘supporting the Bible’s techings’ on radio”
- 28 martie 2009, ,,Council worker suspended for suggesting terminaly-ill woman ‘put her faith in God’”
- 10 decembrie 2008, ,,’Christmas is the pathway to hell’: Muslim lawyer’s extraordinary rant at ‘evil’ celebration”
- 15 martie 2009, ,,Minister beaten after clashing with muslims on his TV show”
- 1 iulie 2009, ,,CoE school bans girl from wearing crucifix – but allows Sikh pupils to wear bangles”
4. www.foxnews.com, 29 noiembrie 2008, ,,Holiday cards combine Christmas, Hanukkah”
5. http://europenews.dk, 3 decembrie 2008, ,,Britain: Catholic bishops bowing to Islam deserve swift kick”
6. www.foxnews.com, 15 decembrie 2008, ,,British prison bans crucifix from new chapel to avoid offending Muslim inmates”
7. www.christianpost.com, 15 decembrie 2008, ,,Anglicans add Hindu snowmen, Chinese dragons to Christmas displays”
8. www.hinducounciluk.org, ,,Children unveil Hindu snowmen at Westminster Abbey to celebrate Christmas festivities”
9. www.adnkronos.com, 18 decembrie 2008, ,,Vatican: Three senior clerics back more European mosques”
10. www.buddhistchannel.tv, 22 decembrie 2008, ,,Buddhist center celebrates Christmas with ceremony”
11. www.christian.org.uk, 8 februarie 2009, ,,Christian carer struck off after Muslim girl converts”
12. www.worldnetdaily.com, 12 februarie 2009, ,,Secretary threatened after daughter mentions Jesus”
13. www.lifesitenews.com, 15 aprilie 2009, ,,Christian Charity worker suspended for sharing beliefs in ‘calm and friendly’ conversation with colleague. Britain being turned into a nation of ‘sneaks and Judases’ by ‘diversity’culture”
14. www.traditioninaction.org, 16 mai 2009, ,,Card. Tettamanzi: Every neighborhood of Milan should have a mosque”

Episod apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 49/mai-iunie 2009 

 

 

 

PARTEA A IV-A

Pe lângă măsurile oficiale luate în ţările occidentale pentru ştergerea oricărei urme a învăţăturii creştine din inimile oamenilor (a se vedea episoadele anterioare), diferite persoane sau organizaţii anti-creştine încep să-şi manifeste făţiş ura faţă de creştinism. Acestea nu se mai sfiesc să-şi exprime duşmănia şi se dedau la declaraţii şi acţiuni violente împotriva credincioşilor, lăcaşurilor de cult şi simbolurilor, organizaţiilor şi întrunirilor creştine.

În cele de mai jos prezentăm câteva dintre cele mai reprezentative evenimente de acest gen, care s-au petrecut din 2007 încoace, cu precizarea că ele constituie doar o mică parte dintr-un fenomen vast ce afectează civilizaţia contemporană.

 

Profanări în Rusia, Franţa şi SUA

În ultima vreme, s-au înmulţit considerabil atacurile împotriva lăcaşurilor de cult, cimitirelor, troiţelor etc. Un cotidian românesc titra că ,,vandalismul împotriva aşezămintelor de cult a devenit un flagel”. Aceste atacuri nu au ca scop jaful, ci profanarea şi distrugerea.

De pildă, în Rusia (a se vedea articolul August 2007. Ştiri – Uciderea slujitorilor lui Dumnezeu), în decembrie 2008, persoane necunoscute au ars din temelii o casă care aparţinea ieromonahului Serapion Mitko, conducătorul departamentului misionar din Yaroslavl şi pro-rector al Seminarului Teologic din Yaroslavl. Părintele, care a reuşit să scape cu viaţă din incendiu, a declarat că necunoscuţii au pus foc în trei locuri pentru a fi siguri de izbândă.

În iunie 2008, s-a încercat incendierea unei biserici de lemn din districtul Solomenski din Kiev. Oamenii care nu doreau ridicarea unei biserici în zonă s-au adunat în număr mare, au scris lozinci şi au desenat seceri şi ciocane şi stele cu 5 colţuri pe gardul împrejmuitor al lăcaşului de cult, şi au aruncat cu petrol către biserică, în încercarea de a-i da foc. Poliţia a intervenit însă la timp şi nu au avut loc alte incidente.

În august 2008, Biserica Icoanei Maicii Domnului a Semnului din satul Znamensk, districtul Gvardeisk, regiunea Kaliningrad, a fost atacată. Vandalii au spart ferestrele, au intrat în lăcaş şi au distrus tot ce le-a stat în cale; Evanghelia au aruncat-o la pământ.Cugetari 50-1

Nici cimitirele din Rusia nu scapă de furia urâtorilor de Dumnezeu. În iunie 2008, cimitirul din Krasnenkoe, Sankt Petersburg, a fost profanat, fiind răsturnate crucile şi pietrele de pe circa 70 de morminte. În octombrie 2008, oameni necunoscuţi au spart o cruce aşezată pe malul râului Yauza, aproape de cimitirul Raievskoe din districtul Babuşkinski, Moscova, rămânând doar partea de jos a crucii de aproape un metru.

Franţa este altă ţară europeană unde acest fenomen face ravagii. În raportul său pe anul 2007, Misiunea interministerială a vigilenţei şi luptei împotriva derivelor sectare şi-a exprimat îngrijorarea cu privire la ,,recrudescenţa categorică a satanismului” în Franţa. Statisticile sale arată că a avut loc o creştere de 300% în decurs de 3 ani.

Site-ul www.indignations.org prezintă cazurile relatate în diferite ziare locale sau pentru care s-a depus plângere. Numeroase biserici şi capele, unele dintre ele monumente istorice, sunt profanate în plină zi. De pildă, în 2006, au fost profanate 173 de cimitire, şi au fost deteriorate 216 proprietăţi catolice. În ianuarie 2007, după ce a avut loc furtul unor obiecte de cult şi profanarea unor biserici, Arhiepiscopul Cattenoz de Avignon declara cu amărăciune: ,,De 4 ani nu mai număr bisericile vizitate şi profanate din dioceza noastră”.

 

Biserică incendiată în iulie 2007

 

În iunie 2007, pe cartea de rugăciune a bisericii din satul Saint-Cheron au fost scrise texte obscene şi s-a pus foc în sfântul altar, autorii fiind copii de 11 ani; la o lună după aceasta, nişte adolescenţi au vandalizat în timpul zilei o biserică în Vercours, distrugând crucifixul, statuile şi vasele de flori din lăcaş. În septembrie 2007, a fost prădată catedrala din Perpignan, a fost profanată o biserică în Loire-Atlantique, iar într-o biserică din comuna Anetz, aproape de Nantes, cărţile Cugetari 50-2bisericeşti au fost aruncate pe jos, scaunele răsturnate, în lăcaş fiind găsite excremente umane.

 

Cimitire profanate în Havre, Canet d’Aude, Notre Dame Lorette

 

La începutul anului 2008, Biserica Sfântul Nicolae din Beaujeu, Rhone, a fost devastată, iar statuia magului Baltazar a fost decapitată în ajunul Naşterii Domnului. Pe 30 ianuarie 2008, Biserica Sfântul Iosif din Angers a fost profanată în plină zi; cu riscul de a fi prinşi de credincioşi, vandalii au aruncat obiectele din biserică de pământ, zdrobind tot ce se putea.

Cugetari 50-3Multe statui din biserici, cimitire sau locuri publice sunt deteriorate sau chiar distruse. Pe 30 septembrie 2007, celebra statuie Madona Neagră din Notre-Dame-de-Marceille, Limoux, veche de secole, a fost decapitată. Pe 11 aprilie 2008, în Haute-Marne a fost vandalizată o capelă, crucile fiind zdrobite şi mâinile statuii Maicii Domnului distruse. Pe 9 mai 2008, o statuie a Maicii Domnului amplasată într-o intersecţie din oraşul Dijon, la picioarele căreia catolicii obişnuiau să pună flori, a fost tăiată în două.

Numeroase biserici şi capele sunt incendiate, cimitirele sunt profanate, ravagiile fiind extrem de întinse, şi nu de puţine ori făptaşii sunt copii sau adolescenţi.

Cugetari 50-4Furia atacatorilor se revarsă şi asupra troiţelor şi crucifixelor amplasate în spaţii publice. În Franţa, ridicarea de noi troiţe este interzisă, iar de cele vechi se ocupă … barbarii. În octombrie 2004, un crucifix a fost bătut cu pietre, iar în Finistere au fost distruse 3 troiţe. Este de remarcat faptul că unele dintre ele sunt de piatră şi sunt foarte grele, astfel că pentru distrugerea lor sunt necesare un vehicul şi cabluri pentru agăţarea crucilor.

Fenomene similare se petrec şi în alte ţări europene, dar şi peste ocean, în Statele Unite ale Americii. Punctăm câteva dintre cele mai recente evenimente: în iunie 2009, statuia Maicii Domnului de la Biserica Sfântul Bernard din Mt. Lebanon a fost răsturnată, spartă în bucăţi, iar pe fruntea ei s-a scris, cu vopsea portocalie, cifra 666; în iulie, un om a aruncat la pământ statuia Maicii Domnului de la Biserica Turlock; în august, în Wauwatosa, Wisconsin, a fost vandalizată statuia Sfântului Iosif cu pruncul Iisus, capul pruncului fiind tăiat şi furat.

 

Vandalizarea scenelor Naşterii Domnului

Pe lângă războiul legal dus împotriva scenelor Naşterii Domnului sub diverse motive, există un altul, al devastării şi distrugerii lor. An de an au loc evenimente de acest gen.

În decembrie 2008, în timp ce îşi împodobea biserica, un pastor creştin din Loma Linda, California, a fost asaltat, bătut şi lăsat în stare critică. În Districtul Orange, Florida, o scenă a Naşterii Domnului amplasată în curtea unei biserici a fost complet distrusă. De două ori în curs de două săptămâni, ieslea din Norwood, Massachusetts, a fost devastată.

În Waggaman, Louisiana, un bărbat de 38 de ani, însoţit de 2 băieţi, a distrus decoraţiile de Naşterea Domnului la 5 case particulare. Chipul Maicii Domnului a fost furat dintr-o scenă din faţa unei case din Colorado Springs, Colorado; Sfânta Familie (adică, Maica Domnului cu Pruncul şi Sfântul Iosif) a fost furată dintr-o scenă din faţa unei case din New Albany, Indiana; iar Pruncul Iisus a fost furat din casele sau bisericile din Memphis, Tennessee; Littletown, Pennsylvania; Valrico, California; Akron, Ohio şi lista este foarte lungă.

 

Proteste violente în grup

Diferite grupări cu ideologii anti-creştine organizează manifestaţii violente împotriva lăcaşurilor şi credincioşilor. În septembrie 2008, feministele argentiniene care participau la Întrunirea Naţională a Femeilor, eveniment organizat anual, au atacat un grup de catolici din oraşul Neuquen, care stăteau în faţa catedralei din oraş, în linişte, cu braţele încrucişate, pentru a o proteja de profanare. Feministele au aruncat cu sticle în credincioşi, le-au smuls pancarta pe care au ars-o, urlând injurii anti-catolice.

În urmă cu un an de zile, la întrunirea anterioară, au avut loc tulburări similare în faţa catedralei din Cordoba, unde, în timp ce mărşăluiau prin faţa credincioşilor, participanţii au explodat într-un tumult de obscenităţi şi violenţă. Feministele s-au dezbrăcat, au aruncat cu vopsea către catedrală şi au atacat cel puţin o fată, pe care poliţia a refuzat să o apere. Ele au atacat şi alţi participanţi care au refuzat să ia o poziţie pro-avort.

În octombrie 2008, vasul de avorturi condus de grupul olandez ,,Femei pe valuri” a acostat în portul Valencia, Spania. Prezenţa ‘vaporului morţii’ a generat unul dintre cele mai mari proteste anti-avort din istoria oraşului, locuitorii venind zilnic să protesteze faţă de serviciile de avort oferite de vas.

Pe 18 octombrie, un grup de 40 de feministe s-au adunat pentru a se opune protestelor locuitorilor. Ele au împărţit cutii de chibrituri cu imaginea unei biserici care arde, sub care scria: ,,Singura biserică ce aduce lumină este cea care arde. Alăturaţi-vă nouă !” A doua zi, feministele s-au întâlnit din nou pentru a împărţi chibrituri, însă au decis să se împrăştie după ce au fost copleşite de numărul mare de protestatari care erau adunaţi în portul unde era ancorat vasul.

 

Atacarea unui festival creştin

Pe 30 aprilie 2008, un grup de circa 450 de protestatari violenţi i-a atacat verbal şi fizic pe unii dintre cei 15.000 de creştini care s-au adunat paşnic pentru deschiderea festivalului pentru tineret Christival, desfăşurat în oraşul german Bremen.

Ei au cântat ,,Fără Dumnezeu, fără stat, fără patriarhie”, ,,Desfrânare în loc de evanghelizare” şi ,,Niciodată din nou Iisus”, comparându-i pe creştinii adunaţi cu naziştii. Cuplurile sodomite au început să se sărute ostentativ, în timp ce renumitul vorbitor creştin Ulrich Parzany aştepta să ţină un discurs la Biserica Sfântul Martin.

Atacurile au continuat pe parcursul întregului festival, încheiat pe 4 mai. În seara zilei de 1 mai, site-ul festivalului a fost atacat şi s-a postat mesajul: ,,Site-ul Christival.de este temporar închis. Ştim că credinţa în Dumnezeu este vindecabilă. În trecut am fost foarte religioşi. Acum a trecut”. Pe 3 mai, demonstranţii anti-creştini au împins cu putere porţile care îi separau de terenul pe care avea loc festivalul şi unii creştini au fost bruscaţi şi s-a aruncat cu sticle în ei.

 

Asaltarea manifestaţiilor pro-viaţă

Diferite persoane sau grupuri sunt deranjate de poziţia fermă pro-viaţă a creştinilor şi ajung să recurgă la violenţă împotriva lor. În campusurile americane, studenţii plasează în spaţiul public imagini ale copiilor avortaţi însoţite de însemne creştine, pentru sensibilizarea opiniei publice împotriva acestui act de ucidere.

În ultimii ani, mai multe astfel de expuneri au fost vandalizate, crucile însoţitoare fiind rupte şi aruncate. De exemplu, pe 1 mai 2008, o expunere a fost vandalizată de un student la Universitatea Wisconsin. Când studenţii din grupul care o amplasase au început să refacă expunerea, au reapărut opozanţi pentru a o distruge din nou.

În februarie 2009, un eveniment similar s-a petrecut la Universitatea George Washington. Crucile amplasate pentru comemorarea deciziei Roe vs. Wade din 1973, de permitere a avortului în SUA, au fost deteriorate, mâzgălite şi distruse. Robert Lockwood, preşedintele filialei Fundaţia America Tânără, a declarat: ,,Am fost şocat şi îngrozit. Acesta este un act de intoleranţă religioasă făcut pe proprietatea universităţii, şi sute, dacă nu mii de studenţi au fost jigniţi de acest act”.

Congresul Mondial al Familiilor este o reţea internaţională de organizaţii pro-familie din peste 60 de ţări, care caută să restabilească familia tradiţională ca unitate fundamentală a societăţii civile. Ca urmare, reţeaua organizează regulat întruniri pentru apărarea familiei, anul acesta întrunirea internaţională având loc între 10-12 august la Amsterdam, fiind prezenţi reprezentanţi din peste 50 de ţări de pe 5 continente.

Pe 30 iunie 2009, birourile din Amsterdam ale EuroCongress, organizatorul de conferinţe pentru Congresul Mondial al Familiilor, au fost vandalizate. Turbulenţii au deteriorat faţada clădirii, au aruncat cu vopsea şi au scris obscenităţi şi sloganuri anti-creştine. Directorul reţelei, Larry Jacobs, a declarat: ,,În 12 ani de organizare de congrese internaţionale pro-familie, aceasta este prima oară când ne-am ciocnit de acest gen de violenţă. Ştim că opozanţii noştri nu sunt de acord cu noi într-un spectru larg de probleme. Ceea ce este uimitor este că aceşti activişti anti-familie cred că au dreptul de a se angaja în acte criminale de vandalism într-un efort de a-i intimida pe cei care participă la congres”.

În plus, Jacobs a remarcat că vandalismul nu este primul indiciu al opoziţiei puternice faţă de congres. De exemplu, grupul Acţiunea Feministă Autonomă a organizat întruniri împotriva congresului şi a realizat un afiş ameninţător cu un bărbat şi o femeie având un copil şi o cruce între ei. Pe gâturile bărbatului şi femeii sunt trasate linii punctate, şi o foarfecă pare că le taie capetele.

În februarie 2009, la Universitatea St. Mary din Halifax, Nova Scotia, a fost invitat să ţină o conferinţă pe tema avortului, ca parte a unui tur de conferinţe în campusurile canadiene, Jose Ruba, co-fondator al Centrului Canadian pentru reforma bioetică de orientare pro-viaţă şi fost director executiv al Reţelei naţionale pro-viaţă din campus.

La mai puţin de un minut de la începerea conferinţei, în sală a pătruns un grup de studenţi care au început să cânte şi să urle pentru a-l acoperi pe vorbitor. După 40 de minute de ţipete continue, a intervenit poliţia din Halifax, care a făcut grupul să tacă, până când Jose Ruba a arătat imagini de copii avortaţi, moment în care gloata a început să urle din nou. Poliţia a ameninţat că îi arestează pe protestatari, însă înainte de a putea face ceva, un oficial al universităţii i-a cerut vorbitorului să întrerupă conferinţa. Jose Ruba a fost uluit de faptul că, în loc să-i potolească pe studenţi, securitatea campusului i-a cerut să încheie prezentarea.

 

Violenţe fizice împotriva susţinătorilor vieţii

Războiul dintre susţinătorii vieţii şi cei ai avortului înregistrează şi violenţe fizice. În Statele Unite ale Americii, persoane particulare stau în faţa clinicilor de avort, încercând să le arate femeilor însărcinate că avortul este o crimă şi să le îndemne să renunţe la gândul lor. Atitudinea lor este urmare a faptului că sistemul le vorbeşte femeilor doar despre avantajele avortului, favorizându-l prin orice mijloace şi trecând cu totul sub tăcere urmările nefaste ale acestuia, atât la nivel medical, cât şi psihic.

Medicii ginecologi implicaţi în acest fel de activitate au obţinut un ordin judecătoresc ca aceste persoane să nu aibă permisiunea de a se apropia prea mult de clinici, stabilind o limită de distanţă. Dacă depăşesc distanţa permisă, persoanele pot fi arestate şi pedepsite cu amenzi sau chiar închisoare. Unele clinici au în ferestre sloganuri anti-creştine şi imagini blasfemiatoare, iar medicii care săvârşesc avorturi se exprimă într-un mod extrem de violent şi vulgar la adresa celor care îndrăznesc să le conteste activitatea.

Recent, au început să se înmulţească atacurile violente împotriva persoanelor care stau în faţa clinicilor. Pe 1 iulie 2009, un bărbat a fost arestat după ce a ameninţat cu arma o femeie care oferea broşuri anti-avort în faţa unei clinici din Phoenix, Arizona.

În iunie, la Chico, o clinică de avort din California, o femeie care protesta împotriva avortului aproape că a fost lovită de un vehicul de teren. Martorii oculari au declarat că şoferul a turbat când a văzut imaginea unui copil avortat pe care femeia o ţinea în mână. O reacţie asemănătoare a avut Matthew Haver, care a înnebunit de furie când copiii săi aflaţi în maşină i-au cerut să le explice o imagine similară, ţinută în mână de veteranul pro-viaţă James Cantfield. Ca urmare, a încercat să treacă cu maşina peste el. A fost ulterior arestat, însă pretextând o problemă medicală, nu a mai fost pus sub acuzare. Acestea sunt doar câteva din cele peste 8.500 acte de violenţă – dintre care 1.200 sunt omucideri – documentate săvârşite în SUA în ultima perioadă, împotriva celor care se opun avorturilor.

În Franţa, pe 8 februarie a.c., în faţa unui spital din Grenoble, urma să se desfăşoare o demonstraţie pro-viaţă. Înainte de sosirea demonstranţilor, zona a fost ocupată de o mulţime gălăgioasă şi violentă de susţinători ai avortului. Ei i-au asaltat verbal şi fizic pe demonstranţi, fiind necesară intervenţia poliţiei, care a rămas pe poziţii până la plecarea demonstranţilor pro-viaţă.

Mai târziu, 15 dintre ei au fost atacaţi în parcare de o bandă de 90 de persoane pro-avort; au fost loviţi cu pietre şi ameninţaţi cu cuţitele. Au căutat adăpost într-un supermarket, însă aceasta nu a oprit atacul, fapt ce a dus la spargerea unei ferestre a magazinului. Poliţia a sosit la faţa locului şi susţinătorii avortului au fugit.

 

Cugetari 50-5

Ianuarie 2006, San Francisco. Manifestanţi pro-viaţă

 

Cugetari 50-6

Cugetari 50-7

Manifestanţi pro-avort, care ripostează faţă de marşul vieţii organizat de primii. Se pot remarca replici extrem de acide din partea acestora, de genul: ,,Ţineţi-vă departe legile de trupul meu şi eu îmi voi ţine departe mâinile de gâturile voastre” … şi altele ce nu pot fi reproduse

 

Violenţe împotriva slujbelor creştine

Atacurile anti-creştine nu se limitează la avarierea lăcaşurilor de cult sau asaltarea participanţilor la diverse manifestări, ci sunt tulburate chiar slujbele bisericeşti. Pe 24 decembrie 2006, clericul Thomazeau săvârşea privegherea Naşterii Domnului în catedrala din Montpellier, Franţa. El a fost întrerupt brutal în plină slujbă de un grup de indivizi care au pătruns în lăcaş, proferând injurii, urlând şi manifestându-şi ostilitatea faţă de credinţa creştină. Unii dintre ei erau dezbrăcaţi, pentru a sublinia provocarea.

Am relatat deja (în articolul Decembrie 2008. Sodomia îşi dezvăluie adevărata faţă ...) atacul premeditat asupra bisericii evanghelice din Lansing, Michigan, şi celelalte acte de violenţă care au urmat referendumului din statul California, prin care cetăţenii s-au opus legalizării căsătoriei sodomite.

Pe 26 iulie 2009, poliţia din Milano a arestat un transsexual brazilian, după ce acesta a intrat în Biserica Sfântul Vavila, s-a apropiat de altar şi s-a dezbrăcat, apoi a luat un par, cu care l-a atacat pe preotul care slujea. Oamenii au încercat să-l oprească şi el a fugit către capela baptismală, unde a încercat să fure o placă comemorativă plină cu bani. A fost arestat, fiind acuzat de jaf, vătămarea proprietăţii, tulburarea liniştii publice şi opoziţie la arestare.

În august 2009, Departamentul securităţii publice din Mexic a luat cu asalt o biserică în timp ce se săvârşea liturghia duminicală, pentru a aresta un suspect implicat în traficul de droguri. Într-adevăr, poliţia federală l-a arestat pe Miguel Angel Baeza, pretins conducător de rang înalt din cartelul drogurilor La Familia. Însă episcopii mexicani au protestat faţă de eveniment, cerând autorităţilor civile să respecte slujbele bisericeşti.

 

Profanarea euharistiei în spaţiul catolic

O altă manifestare de ură faţă de creştinism este profanarea ostiilor sfinţite şi furtul lor pentru utilizarea în ritualuri satanice. Spre exemplu, la Lourdes, Franţa, în momentul împărtăşirii, un copil a luat ostia din mâna preotului (n.r.: una din inovaţiile catolice recente este de a da ostia sfinţită în mâna credinciosului) şi nu a mâncat-o. Preotul i-a făcut semn să se împărtăşească cu ea, moment în care copilul a băgat-o în gură, însă a scuipat-o şi a călcat-o în picioare. Credincioşii au rămas înmărmuriţi de gestul copilului, neştiind cum să reacţioneze, iar voluntarii din Palermo, prezenţi la eveniment, au relatat că furtul ostiei este obişnuit în cartierele sărace şi este răsplătit cu 10 euro ...

În Statele Unite ale Americii, anul trecut, un student de la Universitatea din Florida a luat euharistia de la liturghia catolică, ţinând-o ‘ostatică’ mai multe zile, înainte de a o înapoia unui preot. Liga Catolică l-a criticat pe student, fapt ce a declanşat furia profesorului de biologie Paul Zachary Myers de la Universitatea Minnesota, un ateu convins şi adept al darwinismului, care-şi manifestă adesea ostilitatea faţă de creştinism.

Pe 8 iulie 2008, el a scris pe blogul său: ,,Poate cineva să-mi obţină câteva ostii sfinţite ? Dacă cineva poate să-mi obţină câteva sau măcar una şi să mi-o trimită, vă voi arăta profanare, cu bucurie şi mult scandal. Nu voi fi tentat să o ţin ostatică … ci dimpotrivă o voi trata cu o lipsă de respect profundă şi o maltratare atroce, toate fotografiate şi prezentate pe internet”.

Organizaţii catolice şi sute de persoane particulare au protestat faţă de atitudinea profesorului Myers, iar el a replicat, pe 23 iulie 2008: ,,Da, micul biscuit trist (adică, ostia) şi-a găsit sfârşitul nedemn, aşa că nu mă mai cicăliţi. Biscuitul, coranul şi altă surpriză au fost profanate şi sunt distruse”.

Mark Shea, apologet şi autor catolic, spune că hotărârea profesorului Myers de a profana euharistia este un act deschis de ură şi fanatism, ca şi un act de ,,hoţie, vandalism şi instigare”. El afirma: ,,Nu, catolicii nu cer ca Myers şi adepţii lui să respecte euharistia. Noi cerem ca ei să nu ne invadeze slujbele religioase, să nu fure ceea ce nu le aparţine şi să nu-i instige pe alţii să vandalizeze ceea ce ne aparţine nouă, şi nu lor. Însă lucrul curios este că el nu se poate mulţumi doar cu blasfemiile verbale. El trebuie să aibă o ostie în mâinile sale şi să o distrugă cu o bucurie sălbatică, care, în mod straniu, îl plasează nu printre oamenii de ştiinţă, ci printre cei mai fanatici oameni cu gândire vrăjitorească din epoca bronzului”.

Profesorul Myers nu a publicat dovada profanărilor sale, însă la jumătatea lunii august 2008, pe site-ul YouTube au fost postate 40 de filme care cuprindeau o varietate de profanări ale euharistiei, utilizând o toaletă, un fierăstrău, un malaxor, dată de mâncare la raţe etc. Organizaţiile catolice au luat imediat poziţie, cerând administratorilor site-ului să îndepărteze filmele. Potrivit politicii sale, YouTube interzice materialele ofensatoare şi, la cererea catolicilor, a îndepărtat şi aceste filme, însă le-a repostat în aceeaşi zi.

Astfel de profanări au loc în contexte dintre cele mai diferite. De exemplu, în Ecuador, conducerea socialistă a propus anul trecut un proiect pentru o nouă constituţie, care are un limbaj ambiguu cu privire la respectarea vieţii şi familiei, recunoaşte drepturile minorităţii sodomite şi introduce pedepse pentru cei care se opun acestora. Conferinţa Episcopilor Catolici din Ecuador a dat o declaraţie publică în care a criticat cu asprime proiectul de constituţie, iar episcopii s-au exprimat public în mai multe rânduri împotriva acestor propuneri, în ciuda faptului că guvernul i-a acuzat în mod repetat de amestec în politică. Conflictul s-a adâncit într-atât de mult, încât conducătorul Conferinţei Episcopilor Catolici şi cel al organizaţiei Human Life International au primit numeroase ameninţări cu moartea; în plus, unii socialişti furioşi au profanat euharistia.

La începutul lunii august 2008, un grup de oameni a intrat într-o capelă din Guayaquil, au înşfăcat euharistia expusă spre adorare, au zdrobit-o, au scuipat-o şi au călcat-o în picioare, consemna agenţia de ştiri ACI Prensa. Aceeaşi agenţie afirmă că aceasta nu este prima profanare, în săptămânile anterioare având loc evenimente similare la Biserica Sfânta Treime din Nobol şi Biserica Cinei de Taină din Guayaquil.

 

Profanarea euharistiei în mediul ortodox

Şi în spaţiul ortodox au loc profanări ale sfintelor taine, sub diverse forme, unele dintre ele extrem de abjecte. În noiembrie 2005, un membru al redacţiei noastre a avut o discuţie particulară cu un arhiereu ortodox din străinătate pe tema rolului femeii în Biserica Ortodoxă. Intrigat de apariţia unor articole în presa ortodoxă de peste hotare, care făceau referiri la hirotonia femeii, el l-a întrebat pe înaltul ierarh dacă este real că se pune în mod serios problema hirotoniei femeii. Prea sfinţitul a afirmat că există în sânul Bisericii Ortodoxe o mişcare feministă, condusă de preotese – soţii ale unor preoţi ortodocşi aflaţi sub jurisdicţia Patriarhiei Constantinopolului – puternic implicate în ecumenism şi feministe radicale, care încearcă să influenţeze ierarhia către accentuarea rolului femeii în Biserică; ele poartă adeseori portul clerical catolic (!) şi frecventează cercuri bisericeşti influente, ca urmare a implicării în Consiliul Mondial al Bisericilor.

Un alt grup de feministe ortodoxe, care militează pentru aceleaşi scopuri cu primele, au înfiinţat o organizaţie numită Mironosiţele şi contestă tradiţia Bisericii. Una dintre formele prin care protestează faţă de tradiţie este hotărârea lor de a se împărtăşi cu sfintele taine doar în zilele de necurăţie. Prea sfinţitul a spus: ,,Acesta nu este un zvon. Una dintre conducătoarele acestei organizaţii, astăzi maică într-una din cele mai moderne jurisdicţii ortodoxe, mi-a spus personal acest fapt, mândră de ceea ce face”.

Şi aceasta este doar ceea ce ştim noi ...

 

Surse
- 7 mai 2008, ,,Caught on video: Wisconsin U student senator vandalizing pro-life display of crosses”
- 22 mai 2008, ,,Vicious protestors in Germany harass 15.000 strong Christian Youth Festival”
- 23 iulie 2008, ,,Atheist professor follows through on promise and desecrates Eucharist”
- 11 august 2008, ,,Socialist forces in ecuador desecrate eucharist in conflict over new ‘abortionist’ constitution”
- 24 septembrie 2008, ,,Video shows feminists attacking pro-lifers in front of Argentinean cathedral”
- 29 septembrie 2008, ,,YouTube asked to pull anti-Catholic ‘eucharistic desecration’ hate videos”
- 9 februarie 2009, ,,Pro-life event at St. Mary’s U told to disband after protesters disrupt”
- 11 februarie 2009, ,,Abortion supporters pelt pro-lifers with stones in France”
- 6 iulie 2009, ,,Gun pulled on pro-life sidewalk counselor”
- 3 august 2009, ,,World Congress of Families Conference organizer offices vandalized”
- 5 iunie 2008, ,,Unknown vandals overturned 70 crosses and gravestones in St. Petersburg cemetery”
- 1 octombrie 2008, ,,Vandals pulled down a cross and thrown it to the river in Moscow”
- 1 decembrie 2008, ,,House of Orthodox missionary priest burned to ashes in the Yaroslavl Region”
- 21 octombrie 2008, ,,Spanish abortion supporters call for church burnings”
- 29 iulie 2009, ,,Transsexual attacks priest during mass in Italy”
4. www.orthodoxie.com, 7 mai 2008, ,,France: nette recrudescence du satanisme en 2007”
5. www.christiannewswire.com, 22 decembrie 2008, ,,Nativity scenes vandalized nationwide”
6. www.washingtonpost.com, 3 februarie 2009, ,,GWU College democrats apologize for vandalism”
7. www.post-gazette.com, 8 iunie 2009, ,,Mt. Lebanon church’s statue of the Virgin Mary damaged by vandals”
8. www.all.org, 2 iulie 2009, ,,Pro-abortion violence on rise after media build up, ALL reports”
9. http://news.yahoo.com, 4 august 2009, ,,Mexico apologizes to Church after raid during Mass”
10. www.wisn.com, 20 august 2009, ,,Baby Jesus’ head stolen from church statue”
11. www.indignations.org, site de prezentare a profanărilor din Franţa

Episod apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 50/iulie-august 2009 

 

 

 

PARTEA A V-A

Violenţele anti-creştine din India

Pe o altă pagină din războiul împotriva lui Dumnezeu se scrie încontinuu cu litere de sânge prigonirea creştinilor în multe ţări necreştine de pe glob. Din India, Pakistan, Bangladesh, China, Vietnam, până în Algeria, Egipt, Yemen, Arabia Saudită, Irak, Nigeria sau Sudan, creştinii sunt urmăriţi şi prigoniţi fără cruţare.

Persecuţiile din aceste ţări pot fi de tip politico-ideologic şi de tip religios. În primul caz, este vorba în general de persecuţii ale statului împotriva oricărei religii în numele ateismului comunist, cum este cazul în Coreea de Nord, Cuba sau China; acestea pot fi asociate cu motivaţii etnice, precum în Nigeria sau Sudan.

În ce priveşte opresiunea creştinilor de tip religios, aceasta are loc în primul rând în ţări unde religia dominantă este islamismul şi hinduismul. În unele cazuri, autorităţile însele sunt cele care îi prigonesc pe creştini, precum în Arabia Saudită, Iran, Vietnam sau Yemen, în timp ce în alte cazuri, prigonitorii aparţin unor grupuri extremiste, precum în India sau Pakistan.

Fenomenele nu sunt deloc simple, motivaţiile lor fiind adesea complexe şi cuprinzând raţiuni de natură religioasă, etnică, economico-socială etc, dar în multe cazuri, oprimarea creştinilor este bine organizată, ţintind stârpirea creştinismului în acel colţ al lumii. Ele sunt cu atât mai flagrante, cu cât imigranţii din aceste ţări care aleg să trăiască în state predominant creştine se bucură de libertate religioasă, asigurându-li-se dreptul de a-şi practica religia, de a ridica lăcaşuri de cult etc.

 

* * *

 

Una dintre ţările în care creştinii sunt puternic prigoniţi este India. La ultimul recensământ, din 2001, în toată India erau 80,5% hinduşi, 13,4% musulmani şi 2,3% creştini. Numărul creştinilor variază în diferite state indiene. În zonele cele mai populate din partea centrală şi nordică a ţării, numărul lor este mic, cei mai mulţi creştini aflându-se în partea estică a Indiei, în state precum Nagaland, Mizoram, Meghalaya (în aceste 3 state, creştinii reprezintă 90% din populaţie), Manipur (45% creştini), însă aceste regiuni sunt slab populate şi foarte înapoiate economic. De asemenea, în partea sudică, în state precum Goa, Tamil Nadu sau Kerala, numărul creştinilor este destul de mare. În Kerala, creştinii reprezintă 19% din populaţie, majoritatea fiind catolici.

 

Cugetari 51-1

India este împărţită în 28 de state şi 7 teritorii unionale

 

În India, există o coabitare stranie a democraţiei – separarea puterilor în stat, justiţie independentă, un sistem politic pluripartinic, presă liberă - cu o corupţie larg răspândită, un sistem politic nepotist care nu pedepseşte aproape deloc acţiunile violente ale grupărilor extremiste. Ca urmare, la nivelul întregii ţări, intoleranţa şi fanatismul hindus sunt în creştere, ca şi actele de violenţă împotriva creştinilor, de genul: amestecul în construcţia bisericilor şi în slujbe, închiderea bisericilor, distrugerea lăcaşurilor de cult, locuinţelor, firmelor şi altor proprietăţi, evacuarea de locuinţe, arestări nedrepte, hărţuiri, răpiri, violuri, bătăi, ameninţări cu moartea, ucideri, convertiri forţate şi muşamalizări ale guvernului. Această violenţă îşi face drum chiar înlăuntrul guvernelor unor state indiene, în multe cazuri, poliţia ignorând atacurile sau chiar fiind complice la violenţa anti-creştină.

Ura faţă de creştini este cauzată, în principal, de ajutorul pe care aceştia îl dau indienilor paria sau dalit (n.r.: termen în limba hindi, cu sensul de ‘oprimat’, preferat astăzi celui de paria), care se află la temelia sistemului piramidal al castelor potrivit căruia este organizată în mod tradiţional societatea hindusă. Viaţa paria este o viaţă de ,,excludere socială, dezumanizare, degradare, exploatare şi opresiune”, mărturisea în 2007, în Parlamentul britanic, Indira Athawale, un oficial din Confederaţia castelor şi triburilor enumerate din toată India[6].

Milioane de femei dalit ,,sunt împinse către prostituţie – cea mai rea formă fiind practica confirmată religios de devadasis, sau prostituate la templu. Ele sunt fete închinate templelor din adolescenţă, unde slujesc drept concubine pentru preoţi şi alţi oameni din castele ‘înalte’”. Castele superioare ale societăţii indiene se tem că emanciparea completă a indienilor dalit, prin intermediul lucrării din instituţiile sociale şi educaţionale creştine, ar genera schimbări sociale în defavoarea castelor superioare.

Rădăcinile extrem de profunde ale împărţirii în caste a societăţii indiene se fac simţite şi în sânul comunităţilor creştine, unde indienii creştini continuă să ţină cont de castele din care fac parte, în virtutea apartenenţei lor la societatea indiană. Spre exemplu, în luna martie 2008, în Earyur, districtul Villupuram, statul Tamil Nadu, au izbucnit tulburări între catolicii din casta superioară Vanniyar şi catolicii dalit. Aceştia din urmă, supăraţi de continua lor discriminare, au dorit înfiinţarea unei parohii separate, doar pentru ei.

Ca răspuns, peste 500 de creştini din casta superioară i-au atacat pe dalit şi au ars peste 30 de case. Poliţia a intervenit şi a tras, ucigând doi creştini şi rănind mai mulţi. Preotul Cosmon Arokiaraj, secretarul Comisiei pentru caste şi triburi enumerate a Conferinţei Episcopilor Catolici din India, explica motivele conflictului: ,,De ani de zile, dalit au fost discriminaţi chiar în biserică. Ei nu pot sta în aceeaşi biserică cu membrii castei superioare; sunt îngropaţi în cimitire separate; nu pot folosi aceleaşi drumuri ca cei din casta superioară. Când mama unui preot dalit a murit în anii ’1990, casta superioară nu a permis procesiunii funerare să folosească drumul principal; nici măcar episcopul nu a reuşit să ajungă la o înţelegere cu ei”.

Incidentele tragice arată divizarea profundă a societăţii indiene. Pentru a reduce discriminarea şi a compensa statutul social de mizerie al indienilor dalit în sistemul indian de caste, statul acordă beneficii specifice şi alocaţii, un număr precis în şcoli şi serviciile publice pentru indienii dalit. Însă, deoarece comunitatea creştină este percepută ca o singură entitate, guvernul indian nu recunoaşte creştinilor dalit aceleaşi drepturi ca altor indieni dalit.

Violenţa anti-creştină este promovată de o serie de grupări fundamentaliste hinduse, care conlucrează cu partide naţionaliste însufleţite de conceptul ‘hindutva’ (n.r.: care presupune un mare entuziasm pentru modul de viaţă hindus), inventat de Vinayak Damodar Savarkar în 1923. El susţinea că subcontinentul indian este ţara hinduşilor, iar creştinii şi musulmanii sunt duşmanii săi pentru că vin ‘dinafară’.

Printre aceste grupări extremiste, un loc de frunte îl ocupă Vishwa Hindu Parishad sau Consiliul Mondial Hindus, şi Partidul naţionalist hindus Bharatiya Janata, care aparţin de fapt unei familii de organizaţii naţionaliste hinduse, conduse de gruparea Rashtriya Swayamsevak Sangh. Această ultimă organizaţie este cel mai influent grup naţionalist hindus din India, care a fost scos în afara legii de 3 ori până în prezent, prima oară în 1948, după ce un fost membru al său l-a asasinat pe Mahatma Gandhi (1869-1948). Unii jurnalişti consideră că aceste organizaţii sunt de tip nazist, ,,expresie a unei culturi de tip nazist”, care propovăduiesc prin violenţă că a fi indian înseamnă obligatoriu a fi hindus.

Fundamentaliştii hinduşi din grupările mai sus amintite profită de numărul mare de hinduşi din diferite ţări occidentale, pentru a desfăşura prin intermediul lor o propagandă intensă şi campanii de strângere de fonduri. Astfel, prin înfiinţarea de filiale în ţări precum Statele Unite ale Americii şi Marea Britanie, aceste organizaţii îşi atrag sprijin financiar, social şi mediatic; aşa se face că presa internaţională nu publică nimic negativ despre India şi hinduism, iar prigoanele şi violenţele la care sunt supuşi creştinii de către hinduşi sunt prezentate la minimum.

În plus, grupurile fundamentaliste hinduse îi acuză pe creştini că folosesc banii, alte bunuri materiale sau forţa pentru a-i converti pe hinduşii din castele inferioare. Pe acest temei, ele au impus introducerea de legi dure anti-convertire în mai multe state indiene.

De pildă, în statul Orissa există Actul libertăţii religioase, adoptat în 1967, care acordă pedepse celor care permit convertiri ilegale. Mai mult, cei care se convertesc trebuie să se prezinte înaintea unui magistrat şi să declare că s-au convertit liber. Parlamentul din statul Rajasthan a aprobat recent o lege anti-convertire care pedepseşte cu 5 ani închisoare şi 50.000 rupii amendă (1.250 dolari) pe cei care săvârşesc convertiri ,,prin forţă, silire sau înşelare”. Rajasthanul este cel de-al şaselea stat indian unde există o asemenea lege, îndreptată împotriva misionarilor creştini.

Pe 25 iunie 2008, într-o întrunire secretă a consiliului executiv al Consiliului Mondial Hindus, s-a cerut ca fenomenul convertirii religioase să fie socotit ‘o crimă atroce’ şi toţi misionarii creştini să fie deportaţi.

 

Persecuţii anterioare anului 2007

Pe lângă declaraţii sforăitoare şi ameninţări, fundamentaliştii hinduşi nu au pregetat nicicând să purceadă la violenţe împotriva creştinilor. Pe 22 ianuarie 1999, misionarul evanghelic australian Graham Stewart Staines şi cei doi fii ai săi de 7 şi 9 ani au fost arşi de vii de o gloată hindusă în timp ce dormeau în maşina lor, după o întrunire a creştinilor în junglă.

În loc să condamne actul, prim-ministrul de atunci, Atal Bihari Vajpayee, a cerut o dezbatere naţională pe tema convertirii şi, timp de o săptămână, Consiliul Mondial Hindus a distribuit peste 5 milioane de pamflete propagandiste împotriva minorităţii creştine. Mai târziu în acelaşi an, preotul Arul Doss, de 35 ani, a fost ucis cu săgeţi în timp ce ieşea din biserica sa cuprinsă de flăcări.

Oficiali ai Bisericii estimează că între anii 1998-2000, în India, au avut loc 400 de atacuri asupra clădirilor şi păstorilor creştini. În 2008, de Paşti, în statul Madhya Pradesh, guvernul a fost nevoit să intervină cu forţe armate pentru a apăra bisericile creştine; măsura a fost luată după ce au avut loc peste 100 de acte de agresiune începând din decembrie 2003, când Partidul Bharatiya Janata a preluat puterea.

Cele mai atroce violenţe anti-creştine s-au petrecut în anii 2007-2008 în statul indian Orissa. Ele continuă să producă multă suferinţă creştinilor ...

 

Violenţele din statul Orissa

Statul Orissa, situat în estul Indiei, către Golful Bengal, este o regiune mai mult rurală, cu resurse minerale semnificative, însă destul de săracă, jumătate din locuitorii săi fiind tribali şi dalit – grupurile sociale cele mai dezavantajate din sistemul rigid de caste. Temple medievale cu mare semnificaţie arhitecturală marchează peisajul; aici se află oraşul Puri cu templul său din secolul al XII-lea, Jagannath, închinat zeului Vishnu. În fiecare an are loc aici festivalul Rathayatra (a se vedea articolele Noiembrie 2007. Ştiri – 7 noiembrie 2007. Hinduşii ridică temple în Europa, iar ierarhii creştini propovăduiesc compatibilitatea dintre cele două religii şi August 2008. Ştiri – Noutăţi hinduse).

Orissa are 36,7 milioane de locuitori, dintre care 94% sunt hinduşi şi peste 2% creştini (adică, circa 900.000) – catolici şi protestanţi. În districtul Kandhamal, unde au izbucnit violenţele, numărul creştinilor a crescut de la 6% din populaţie în 1971 la 27% în 2001.

În 2008, statul Orissa era condus de Partidul local Biju Janata Dal şi Partidul naţionalist hindus Bharatiya Janata. La declanşarea violenţelor au contribuit conducerea statului, înclinată spre fanatism, şi convertirea în număr mare a indienilor dalit la creştinism, ca şi factori de natură economică şi socială, asociaţi cu emanciparea dalit.

În plus, un rol deosebit de însemnat în instigarea gloatelor de hinduşi extremişti împotriva creştinilor l-a jucat Swami Laxmanananda Saraswati, un fanatic hindus, cu aură de sfânt şi mentalitate de fascist. În 1969, el a venit în statul Orissa şi s-a sălăşluit în districtul Kandhamal, în ashramul Jalespata. Dornic să-i întoarcă pe convertiţi la hinduism, el călătorea din sat în sat, intra în legătură în primul rând cu comunitatea de afaceri şi organiza slujbe hinduse, care s-au transformat foarte curând în mesaje care-i asmuţeau pe hinduşi împotriva creştinilor din regiune. Atacurile din anii ’1970 au fost îndreptate împotriva satelor mici.

În 1987 a avut loc primul atac organizat. Au fost adunaţi oameni din 6-7 sate pentru a ataca un sat cu un număr mare de creştini. În anii 1986-1987, sub conducerea lui Saraswati, au fost arse 16 biserici; în urma acestor violenţe, au fost depuse 56 de plângeri, însă el nu a fost arestat nici măcar de guvernele mai puţin extremiste care s-au perindat la conducerea statului Orissa. Din acest motiv, el a căpătat îndrăzneală şi campaniile sale au devenit tot mai agresive, ajungând la un apogeu în ultimii ani.

 

Orissa, decembrie 2007

Ura şi instigările liderului hindus au dat roade amare începând din decembrie 2007. Tulburările au debutat pe 24 decembrie 2007, în satul Bamunigam, în apropiere de secţia de poliţie Daringibadi Block din districtul Kandhamal. Cu permisiunea administraţiei, mai Cugetari 51-2mulţi hinduşi au smuls decoraţiile de Crăciun; în decurs de câteva minute, un grup de oameni, staţionat în împrejurimi, s-au năpustit asupra creştinilor cu bastoane, cuţite, puşti şi alte arme de foc. Ei au tras, rănind 2 oameni, şi au distrus circa 15 magazine aparţinând creştinilor, după ce au jefuit magazinele şi casele acestora.Cugetari 51-3

Saraswati a călătorit de îndată către Bamunigam, unde creştinii dalit au aruncat cu pietre în maşina lui. El a afirmat apoi într-un interviu că a fost atacat de 200 de creştini şi şoferul şi garda sa de corp au fost bătuţi. La incitarea liderului hindus, violenţa s-a răspândit rapid în toată Orissa.

 

Atacatori furioşi

 

În după-amiaza zilei de 24 decembrie 2007, 400-500 de oameni au distrus mai multe biserici în Balliguda. Până pe 27 decembrie, 48 de biserici, 6 mânăstiri, 3 sacristii, un seminar minor, un centru pentru leproşi, 3 cămine şi 400 de case creştine au fost distruse în tot statul Orissa, şi 5 creştini au fost omorâţi. Violenţele au continuat timp de o lună, fiind distruse în total 730 de case şi 95 de biserici. Mii de creştini s-au refugiat în tabere provizorii, construite de guvernul statului. Creştinii s-au plâns în mai multe rânduri de indiferenţa poliţiei care, în unele cazuri, a stat şi a privit. Organizaţia Human Rights Watch a acuzat grupurile de extremişti hinduşi din Orissa că duc o campanie anti-creştină, ,,în timp ce autorităţile guvernamentale privesc în altă direcţie”.

Arhiepiscopul Raphael Cheenath de Cuttack Bhubaneswar, ierarhul catolic care conduce comunitatea catolică din statul Orissa, a afirmat că atacurile au fost plănuite dinainte. Făptaşii aveau arme precum puşti sau săbii de fier, topoare, bâte şi aveau suficientă hrană pentru a zăbovi în zona de atac. În general, atacatorii ,,erau din alte sate, pentru a evita recunoaşterea” şi mulţimi de agresori apăreau de nicăieri chiar înainte de atac.

 

Toamna anului 2008: ,,Ucideţi-i pe creştini şi distrugeţi-le instituţiile”

După câteva luni de acalmie, violenţele au reizbucnit după uciderea lui Saraswati şi a 4 dintre ucenicii săi de către un grup de 30 de oameni înarmaţi, pe 23 august 2008. În decurs de 2 ore de la ucidere, cotidianul naţional principal de limbă engleză, Times of India, a relatat că circa 30 de oameni înarmaţi, ,,suspectaţi că sunt maoişti”, au intrat în ashramul unde locuiau aceştia şi au deschis focul. Deşi maoiştii au afirmat în mai multe rânduri că ei l-au ucis pe liderul hindus, fanaticii hinduşi au profitat de eveniment pentru a declanşa un adevărat pogrom împotriva creştinilor din districtul Kandhamal.

Lucrurile au fost bine regizate, într-un mod asemănător evenimentelor petrecute în 2002 în statul Gujarat, când hinduşii au pornit o serie de violenţe împotriva musulmanilor. Astfel, pe 24 august 2008, Consiliul Mondial Hindus a declarat interdicţie de circulaţie, iar pentru a-i întărâta pe hinduşi, trupul lui Saraswati a fost purtat în procesiune de înmormântare pe o distanţă de peste 150 km, însoţit de o mulţime de extremişti, poliţie şi administraţie. Procesiunea furibundă, din care făceau parte şi membri ai comunităţii de afaceri conduşi de liderii duri ai Consiliului Mondial Hindus, s-a oprit în faţa multor biserici creştine, strigând lozinci ofensatoare şi provocatoare şi chiar atacând bisericile, instituţiile creştine şi oamenii. Poliţiştii participanţi la procesiune, inclusiv înalţi ofiţeri ai statului şi districtului, au asistat pasivi la evenimente.

Violenţele au fost săvârşite sistematic: toate intrările unui sat au fost blocate pentru a nu putea părăsi zona nici un vehicul, iar casele creştinilor au fost atacate de gloate de 300-500 de hinduşi înarmaţi cu topoare, cuţite, benzină etc. Într-o izbucnire teribilă de ură, ei au ars casele, bisericile, magazinele, autovehiculele, au bătut şi ucis creştini. În plus, ei au blocat drumurile cu trunchiuri de copaci pentru a îngreuia accesul forţelor de ordine.

Toate persoanele şi organizaţiile care i-au ajutat şi susţinut pe creştini după violenţele din decembrie 2007 şi toate cele 5 organizaţii pentru drepturile omului care îi sprijină pe indienii dalit au fost atacate. Centre pastorale, mânăstiri şi orfelinate au fost asaltate şi distruse. Agresiunile au continuat vreme de peste 2 luni, cu o intensitate variabilă; era necesară o scânteie cât de mică – precum declaraţii virulente ale fundamentaliştilor – pentru a reaprinde focul violenţelor.

În această perioadă, bande de hinduşi furioşi au colindat regiunea, au bântuit pe drumuri şi prin sate, pe care le-au atacat uneori şi noaptea, ucigându-i pe creştinii care dormeau în case sau în ruinele caselor deja distruse. Conducătorii fundamentalişti au trimis adevărate hoarde în raiduri de jaf şi violenţă.

Atrocităţile săvârşite sunt inimaginabile: oameni arşi de vii, îngropaţi de vii, maici necinstite, oameni bătuţi până în pragul morţii; familii întregi au fost ucise. Un bărbat paralizat a fost ars de viu în prezenţa fraţilor săi, în timp ce mulţimea de peste 1.000 de hinduşi îi batjocoreau, îndemnându-i să vină să-l salveze. ,,Ca într-un film, ei ne-au provocat să venim şi să-l salvăm dacă putem. A trebuit să privim cum este ars de viu. Nici măcar nu am putut să ne apropiem să-i luăm trupul”, mărturisea îndurerat unul dintre fraţi, Motilal Pradhan, pe 10 septembrie 2008.

Hinduşii i-au vizat cu precădere pe conducătorii comunităţilor creştine: preoţi, pastori, conducători de orfelinate sau alte instituţii sociale, asistenţi din domeniul social şi apărători ai drepturilor dalit. O sursă a declarat: ,,Aceşti fundamentalişti îi ţintesc pe conducătorii creştini influenţi şi îi elimină în mod sistematic”.

 

Bilanţul evenimentelor

S-a estimat că în violenţele din toamna anului 2008 din statul Orissa au fost distruse sau avariate 252 de lăcaşuri de cult catolice şi protestante, au fost atacate 315 sate, au fost arse 4.640 de case creştine (n.r.: martorii oculari relatează că, în satele mixte, agresorii au ştiut cu precizie ce case să atace, fiindcă nu au distrus case ale hinduşilor), Cugetari 51-4au fost distruse 13 şcoli sau centre sociale, mânăstiri, azile, orfelinate etc, sute de autovehicule şi nenumărate obiecte personale, 53.000 de oameni au fost siliţi să se refugieze şi peste 18.000 au fost răniţi. Asalturile au afectat 14 din cele 30 de districte Cugetari 51-5ale statului Orissa.

 

Biserici distruse

 

În ce priveşte numărul morţilor, cifrele sunt controversate. Guvernul indian a vorbit de cel mult 60 de morţi – dintre care 2 pastori şi un preot catolic, alte surse au afirmat că numărul se ridică la peste 100. Pe de altă parte, potrivit unei echipe de investigaţii marxist-leniniste, în cursul violenţelor din statul Orissa au murit peste 500 de creştini. Echipa Partidului Comunist din India a vizitat districtul Kandhamal în perioada 15-16 octombrie 2008, iar datele au fost publicate la începutul lunii noiembrie, în revista Liberation. Un oficial guvernamental, care a vorbit cu condiţia păstrării anonimatului, afirmă că a participat personal la arderea a 200 de trupuri găsite în junglă.

La rândul său, dr. Sajan George, preşedintele naţional al Consiliului Mondial al Creştinilor Indieni, a declarat: ,,Am primit informaţii serioase că numărul morţilor este 100 şi încă sunt găsite alte trupuri măcelărite şi arse”. De asemenea, Consiliul Creştin a toată India a avansat cifra de 200 de morţi şi crede că bolile ar putea ucide şi mai mulţi. Estimarea numărului de morţi sunt, într-adevăr, îngreunate mult de faptul că mulţi creştini se ascund încă în junglă, iar o parte din trupurile celor morţi au fost arse şi distruse.

Evenimentele din Orissa au constituit un adevărat semnal de extindere a violenţelor în alte state indiene, precum Madhya Pradesh, Kerala, Uttarakhand, Bihar, Uttar Pradesh, Chhattisgarh, Tamil Nadu şi chiar în capitala naţională New Delhi. În acestea, creştinii au fost atacaţi, sau chiar ucişi, iar bisericile au fost arse.

Cele mai însemnate violenţe s-au petrecut în statul sud-vestic Karnataka, condus tot de Partidul Bharatiya Janata. Pe 14 septembrie, 14 biserici catolice şi penticostale au fost atacate, iar pe 21 septembrie alte 3 biserici au fost vandalizate. Agresorii se aflau sub comanda ‘înţelepţilor’ hinduşi locali, care îi instigau pe oameni împotriva creştinilor.

 

Refugierea creştinilor

Pentru a scăpa de furia hinduşilor, mulţi creştini şi-au părăsit casele şi s-au refugiat în junglă. Treptat, guvernul, dar şi felurite organizaţii creştine şi simpli credincioşi au deschis tabere de refugiaţi spre a-i ajuta pe oameni. S-a estimat că peste 50.000 de persoane au fugit în junglă, dintre care 15.000 şi-au găsit adăpost în taberele de refugiaţi.

Însă, nici acestea nu au fost un liman sigur pentru oameni. Pe de o parte, condiţiile din tabere erau extrem de proaste, după cum mărturisea preotul Ajay Singh: ,,Oamenii noştri sunt trataţi ca animalele. Au primit doar o pătură per familie şi igiena şi canalizarea sunt inexistente. Dar ceea ce este mai tragic este faptul că lor nu li se permite să se roage, fiind în schimb urmăriţi îndeaproape de forţele de securitate. Circa 12.000 de creştini din statul Orissa au părăsit taberele de refugiaţi şi Orissa, într-o încercare de a începe o nouă viaţă în alte state indiene”.

Pe de altă parte, mulţi creştini nu s-au simţit în siguranţă în incinta acestor tabere, deoarece hoardele de hinduşi au bântuit în jurul lor, căutând să pătrundă şi să-i atace. Guvernul a plasat forţe de securitate în jurul celor 13 tabere ale sale din districtul Kandhamal, însă a interzis accesul creştinilor în tabere, iar voluntarii şi personalul medical de la diferite organizaţii non-guvernamentale au fost supravegheaţi, fiind bănuiţi că doresc să favorizeze convertirile la creştinism. Un număr de refugiaţi au părăsit taberele şi s-au ascuns în junglă.

De asemenea, în incinta acestor tabere au avut loc incidente. La începutul lunii septembrie, în tabăra de refugiaţi din Raikia s-a stârnit tulburarea. Creştinii au cerut ca nici un membru al grupărilor fundamentaliste să nu aibă acces în tabere, însă ofiţerul de pază a fost găsit stând de vorbă prieteneşte cu trei membri ai unui grup hindus. Unul din cei trei i-a ameninţat pe creştini că va aduce mii de hinduşi pentru a ataca tabăra. Spre seară, oamenii au descoperit că apa din rezervor avea culoarea albastră şi au suspectat că apa a fost otrăvită; ulterior, otrăvirea a fost confirmată de medici.

În tabăra din Udayagiri, un paznic i-a descoperit pe extremişti chiar în momentul în care se pregăteau să arunce conţinutul unui recipient în rezervorul de apă. Pe 4 septembrie 2008, 2.500 de extremişti au venit la tabăra de la Liceul Tikabali, i-au ameninţat pe creştini şi le-au luat proviziile, în timp ce poliţia a asistat tăcută. În altă zonă, un grup de femei instigate au încercat să incendieze o tabără.

Bineînţeles, printre hinduşi au existat şi atitudini pline de compasiune faţă de cei de un neam cu ei, dar de altă religie. Lucrătorul creştin social Ranjit Nayak, care a deschis o tabără de refugiaţi în casa sa din Cuttack, la 35 km de Bhubaneswar, capitala statului Orissa, a afirmat că a primit sprijin generos din partea hinduşilor din regiune, care i-au hrănit pe cei 130 de creştini din tabăra sa.

Din nefericire, la începutul acestui an, autorităţile civile au hotărât închiderea taberelor de refugiaţi, pentru a demonstra opiniei publice interne şi internaţionale că incidentele din decembrie 2007 şi august 2008 au încetat să mai aibă urmări şi lucrurile au revenit la normal. Pe 12 ianuarie 2009, cotidianul britanic The Telegraph relata că o refugiată din zona Raikia, districtul Kandhamal, a depus o plângere la Curtea Supremă a Orissei căutând ajutor împotriva evacuării forţate a victimelor din taberele de refugiaţi, ,,fără măsuri adecvate de protecţie a vieţii, ajutor şi compensaţii”.

 

Surse selective
- 30 august 2008, ,,Orissa: thousands of refugees and new victims, massacre of Christians continues”
- 4 septembrie 2008, ,,Shame on India, Europe and the world”
- 9 octombrie 2008, ,,Orissa: Christian villages burned, 12,000 people missing from refugee camps”
- 10 octombrie 2008, ,,Indian activist: Massacre of Christians planned in advance”
- 16 octombrie 2008, ,,Sangh Parivar wants to remove every Christian trace in Orissa”
- 15 noiembrie 2008, ,,50,000 Hindu fundamentalists demonstrate in favor of religious intolerance”
- 6 aprilie 2009, ,,Orissa: murderer of missionary Graham Staines runs for election”
- 9 iunie 2009, ,,Orissa: tensions in Kandhamal. Christians still targeted by extremists”
- 1 iulie 2009, ,,Orissa: first conviction in anti-Christian riots case”
- 26 iunie 2008, ,,Hindu nationalists declare conversion a ‘heinous crime’”
- 26 august 2008, ,,Carnage, attacks on Christians follow killing of Hindu nationalists in Orissa, India”
- 22 septembrie 2008, ,,India’s ‘religious’ violence, spontaneous or instigated ?”
- 8 octombrie 2008, ,,Hindus nationalist group admits to supporting attacks on churches”
- 19 noiembrie 2008, ,,Hindu militants bribing supporters to kill, say campaigners”
- 12 ianuarie 2009, ,,Christian victims being evicted from relief camps in Orissa, India”
- 23 iulie 2009, ,,Another Hindu nationalist killed in Orissal tensions feared”
- 24 iulie 2009, ,,Maoist couple surrenders, confesses to killing Orissa Hindu nationalist leader”
- 19 mai 2008, ,,India at peace. But not with the Christians”
- 29 august 2008, ,,In India, the Christians’ offense is fighting against slavery”
- 28 august 2008, ,,En Inde, les violences antichretiennes continuent”
- 31 august 2008, ,,Orissa: thousands of refugees and new victims, massacre of Christians”
- 2 septembrie 2008, ,,The fruits of ecumenism in India. How a 20-year-old girl was burnt to death by a cheering crowd”
- 20 noiembrie 2008, ,,Useful data to understand the Catholic situation in India”
6. http://orissaburning.blogspot.com, 11 septembrie 2008, ,,Orissa burning”
7. www.ekklesia.co.uk, 18 septembrie 2008, ,,Orissa’s Christians still fear for their lives in the face of attacks”
8. http://christianpost.com, 16 noiembrie 2008, ,,Orissa bishops warn of ‘master plan’ to wipe-out Christianity”
9. http://timesofindia.indiatimes.com, 18 noiembrie 2008, ,,VHP opposes govt relief to rebuild Orissa churches”
10. http://spectator.org, 2 iunie 2009, ,,Reputation reversal”
11. http://news.bbc.co.uk, 12 iunie 2009, ,,Bigotry alive for Christian Dalits”
12. www.ucanews.com, 29 iulie 2009, ,,Five sentenced to prison in Orissa violence case”

Episod apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 51/septembrie-octombrie 2009 

 

 

 

PARTEA A VI-A

Violenţele anti-creştine din India  

Poziţia autorităţilor

În decursul violenţelor din decembrie 2007 şi august 2008, conducerea statului Orissa, cu orientare fundamentalistă, nu a acordat sprijin creştinilor. Într-o primă fază, autorităţile locale şi poliţia nu au intervenit în nici un fel pentru a pune capăt violenţelor. Arhiepiscopul Raphael Cheenath de Cuttack-Bubhaneswar, în eparhia căruia se află districtul Kandhamal, remarca: ,,În februarie 2008, aici a avut loc un atac al gherilelor maoiste. Acestea au luat cu asalt o cazarmă a poliţiei şi au ucis câţiva ofiţeri. A fost declarată imediat starea de urgenţă: militarii au sosit în masă în câteva ore. În schimb de Crăciun (n.r.: decembrie 2007), când creştinii au fost atacaţi în masă în districtul Kandhamal, au fost necesare 4 zile pentru ca poliţia să intervină. De ce această diferenţă de reacţie ?”

De asemenea, în toamna anului 2008, poliţia a intervenit foarte greu sau deloc pentru a-i ajuta pe creştini; s-au formulat scuze pentru nereuşită, pretextându-se că geografia districtului deluros şi împădurit a făcut dificil accesul oamenilor legii. Într-un cotidian Cugetari 52-1naţional, comandantul Forţei de Poliţie centrale a declarat recent că poliţia statului a eşuat complet în a acţiona împotriva insurgenţilor. Scuzele invocate ridică însă câteva întrebări: forţele de poliţie nu sunt familiarizate cu geografia districtului în care se Cugetari 52-2presupune că trebuie să asigure liniştea publică şi buna desfăşurare a activităţilor cotidiene ? Apoi, cum este posibil ca fundamentaliştii hinduşi să-şi poată trimite bandele înarmate în regiune, iar poliţiştii să nu poată pătrunde în aceeaşi zonă ?Cugetari 52-3

 

Case distruse

 

Dar chiar atunci când a intervenit, poliţia nu a asigurat protecţia creştinilor; atacurile au continuat, în ciuda faptului că în cele mai sensibile zone a fost instituită starea de asediu şi a existat ordin de a trage la vedere. În plus, există mărturii ale creştinilor care au dorit să depună plângeri la poliţie împotriva jafurilor sau crimelor săvârşite, cerând ajutorul nemijlocit al forţelor de ordine, iar acestea i-au alungat. Nu puţine voci au acuzat poliţia de complicitate cu fundamentaliştii.

Abia în octombrie 2008, în urma nenumăratelor apeluri naţionale şi internaţionale de oprire a violenţelor, guvernul statului Orissa a luat iniţiativa, arestând mai multe persoane implicate, dar odată cu acest lucru nu s-a schimbat atitudinea ostilă a autorităţilor faţă de comunitatea creştină. Pe 18 octombrie 2008, prim-ministrul Indiei, Manmohan Singh, care a declarat violenţele ,,o ruşine naţională”, a afirmat că guvernul va ajuta la reconstruirea bisericilor distruse în Orissa. Guvernul Orissei a contracarat îndată declaraţia, şi, invocând principiul secularismului, a spus că nu se poate implica în reconstruirea bisericilor.

Vreme de 42 de zile, arhiepiscopul romano-catolic al locului, Raphael Cheenath, nu a avut permisiunea de a vizita comunităţile afectate. El comenta: ,,Oficial, ei ne spun că nu se poate din motive de securitate. Însă adevărul este că doresc să blocheze prezenţa organizaţiilor creştine. (…) Ştim că mulţi hinduşi sunt împotriva violenţei. În particular, ei şi-au exprimat solidaritatea cu noi, dar le este frică să vorbească. Şi, în acest fel, această campanie de ură condusă de fanatici dă roade. Ne zugrăvesc ca duşmani şi afirmă deschis că vor să ne distrugă”. El a mai declarat că autorităţile din Orissa au trimis doar trei poliţişti pentru a apăra reşedinţa arhiepiscopală: ,,Ne simţim total abandonaţi. (Poliţiştii) nu au nici măcar un baston pentru a ne proteja de mulţimea furioasă” ...

Mai mult, guvernul Orissei a pus nenumărate piedici organizaţiilor internaţionale care au dorit să se implice în procesul de reconstrucţie; a refuzat deschiderea unei anchete a episcopilor catolici indieni cu privire la evenimentele petrecute în decembrie 2007 şi august 2008; a refuzat cererea opoziţiei de a permite Biroului Central de Investigaţii al Indiei – prima instituţie de investigaţii a Indiei – să se implice în cercetarea evenimentelor.

Pe 29 septembrie 2008, cotidianul indian de frunte The Hindu a publicat un interviu cu arhiepiscopul Cheenath, care s-a plâns de pasivitatea guvernelor federal şi statal şi de comentariile făcute de prim-ministrul Naveen Patnaik din Orissa. Acesta din urmă a dat o declaraţie referitoare la cele petrecute în districtul Kandhamal, în care nu a pomenit nici un cuvânt despre zecile de mii de persoane refugiate, miile de case distruse, nici măcar despre creştinii ucişi !

 

Convertiri forţate la hinduism

Întreaga gamă de violenţe, menite să intimideze şi în final să arunce în disperare comunitatea creştină, are drept scop ultim a-i determina pe creştinii indieni să se lepede de creştinism, să se convertească la hinduism şi să distrugă bisericile creştine. Conferinţa Episcopilor Catolici din India afirma: ,,Biserica este şocată să afle că creştinii sunt siliţi să devină hinduşi şi să-şi atace propriile biserici în care s-au închinat atâta vreme”.

Campania de convertire la hinduism este condusă de gruparea Rashtriya Swayamsevak Sangh de mai bine de un deceniu, este bine organizată şi are loc în toată India. Ceremonia de reconvertire are loc în modul următor: creştinii trebuie să-şi arunce Bibliile şi cărţile de rugăciune în foc, apoi sunt aşezaţi în cerc, aprind batoane de tămâie şi persoana care conduce ceremonia rosteşte o rugăciune hindusă. Creştinii se ridică pe rând, depun un jurământ că devin hinduşi şi urmaşii lor vor pieri, dacă vor redeveni creştini. Fiecare creştin sparge o nucă de cocos şi hinduşii îi aplică semnul tilak pe frunte, semn al închinării către zeul Shiva. După câteva săptămâni, cei care s-au convertit vor participa la un ritual hindus cu capetele rase şi vor bea urină de vacă spre purificare.

După declanşarea violenţelor din statul Orissa, hinduşii au început un proces de convertire forţată şi rapidă. Ei s-au răspândit prin sate şi au silit creştinii să semneze hârtii că se întorc ,,de bunăvoie” la hinduism. Ei sunt raşi în cap, forţaţi să bea urină de vacă şi plasaţi câteva zile sub ochiul atent al grupărilor hinduse pentru a nu avea contacte cu foştii co-religionari. Uneori, ca semn al ,,noii vieţi”, sunt trimişi să ardă biserici şi casele altor creştini.

,,Radicalii ne-au spus că putem trăi aici doar ca hinduşi. Ei dau oamenilor termene limită pentru a se converti sau a se pregăti pentru ce este mai rău. Au cerut familiei mele să se conformeze până pe 3 septembrie, la orele 20. Când noi nu am fost de acord să ne convertim, ne-au şters proprietăţile de pe faţa pământului”, declară Jitender Digal, refugiat în tabăra de la Liceul Bijaya din Raikia. Ramesh Naik, martor al uciderii tatălui şi bunicii sale, relata: ,,I-au dat trei avertismente tatălui meu. Când a refuzat să se lepede de credinţa sa, l-au măcelărit. Bunica a avut aceeaşi soartă”.

Kabi Chandra Nath, care a preluat conducerea ashramului Jalespata după uciderea lui Saraswati, afirma: ,,Noi nu convertim pe nimeni. Noi doar aducem înapoi în turmă adepţii prost călăuziţi”.

 

Plănuirea cu minuţiozitate a atacurilor anti-creştine din statul Orissa

În această perioadă tulbure, conducătorii creştini şi hinduşi au dat mai multe declaraţii dezvăluind că violenţele anti-creştine din toamna anului 2008 au fost planificate cu grijă de grupurile hinduse fundamentaliste. Ele au făcut parte dintr-un program de expulzare a creştinilor din regiune şi de convertire-reconvertire (n.r.: convertire, fiindcă unii indieni sunt creştini de mai multe generaţii, din tată în fiu, reconvertirea fiind pentru cei care se află la prima generaţie) a persoanelor dalit şi tribale la hinduism.

Un purtător de cuvânt al Consiliului Creştin a toată India a declarat: ,,Oamenilor li s-au oferit recompense în bani, mâncare şi băutură pentru a ucide creştini şi a distruge bisericile şi proprietăţile creştine. (...) Sarcini diferite au răsplăţi diferite. Li s-a oferit băutură, pui, oi şi arme. Li s-a dat petrol şi kerosen”. Dr. Yohannan, reprezentant al organizaţiei Evanghelia pentru Asia, remarca: ,,Ceea ce este cel mai tulburător este că aceste atacuri par a fi bine organizate şi coordonate”.

Un conducător al grupării hinduse Bajrang Dal a recunoscut că a susţinut atacurile recente împotriva bisericilor din statul Karnataka. În cadrul unui interviu publicat pe 5 octombrie 2008 în revista The Week, Mahendra Kumar a declarat: ,,I-am susţinut pe cei care au atacat bisericile, pentru că este o luptă justificată”.

Lenin Raghuvanshi, director al Comitetului de vigilenţă a poporului pentru drepturile omului, a vizitat Orissa ca membru al unei echipe de investigaţii înfiinţate de Comisia europeană pentru prevenirea torturii. El afirma: ,,Campania de atacuri împotriva creştinilor din statul Orissa a fost plănuită luni de zile. În districtul Kandhamal, este foarte limpede că are loc o purificare a populaţiei creştine marginalizate de cadre ale grupărilor Rashtriya Swayamsevak Sangh, Bajrang Dal şi Consiliului Mondial Hindus. Pe 14 august 2008, cu aproape 10 zile înainte de moartea lui Saraswati, o bandă de membri Rashtriya Swayamsevak Sangh au venit în satul Sahasipudar şi au avertizat oamenii cu privire la pericolele de a urma credinţa creştină. Aceşti extremişti au prevenit comunitatea creştină marginalizată că, de acum încolo, Gita (n.r.: carte sfântă hindusă) va fi cartea lor sacră”.

Preotul Cosmon Arockiaraj, secretarul executiv al Comisiei pentru caste şi triburi enumerate a Conferinţei Episcopilor Catolici din India, a spus că seria de acţiuni violente împotriva creştinilor din Orissa a fost orchestrată de hinduşii din castele superioare, care doresc să oprească Biserica de a-i ajuta pe indienii dalit să progreseze. Un argument în acest sens este faptul că, în cazul atacurilor din decembrie 2007, majoritatea proprietăţilor distruse aparţineau dalit şi membrilor triburilor.

De asemenea, o asistentă din domeniul social a declarat că ,,atacatorii aveau liste cu victimele” şi în timp ce arhiepiscopului catolic, asistenţilor sociali şi chiar ministrului de interne al statului Orissa li s-a interzis accesul în zonă, liderii Consiliului Mondial Hindus au putut circula nestingheriţi ...

 

Mass-media internaţională a ignorat evenimentele

Mass-media internaţională a ocolit cu multă abilitate să relateze evenimentele din Orissa, acordându-le spaţii minime în cadrul programelor de ştiri. Cu toate acestea, spre deosebire de campania violentă din decembrie 2007 din Kandhamal, care nu a fost prezentată deloc de presă, cele petrecute în toamna anului 2008 au fost expuse de presa indiană şi internaţională.

Nici politicienii de talie internaţională nu s-au implicat în condamnarea violenţelor. Un jurnalist scria: ,,Însă ceea ce se întâmplă nu este numai ruşinea Indiei. Este de asemenea ruşinea Europei şi a lumii. Cu excepţia câtorva voci, precum cea a ministrului de externe italian Franco Frattini, nici un guvern nu a îndrăznit să spună nimic despre masacrele din Orissa şi să ceară încetarea lor”.

În plus, unii jurnalişti creştini nu au putut să nu facă o comparaţie între modul în care mass-media prezintă violenţele anti-creştine săvârşite de hinduşi, faţă de cele săvârşite de musulmani. ,,După ce au fost ucişi atâţia oameni, şi au fost arse atât de multe case şi biserici creştine, rămâne o întrebare. Care este diferenţa dintre acestea şi violenţa islamică din alte regiuni, pentru care – pe drept cuvânt – a fost acordat atât de mult spaţiu în mass-media ? Şi de ce nimeni din occident nu ridică vocea pentru a întreba ce se întâmplă în Orissa ? Mulţi pacifişti şi asociaţii grabnice în a apăra alte grupuri, minorităţi, specii primejduite, au ales tăcerea” ...

 

Evenimentele ulterioare

Spre sfârşitul anului 2008, după perioada de apogeu a violenţelor, lucrurile nu se normalizaseră încă. Preoţii din regiune au descris situaţia sumbră a creştinilor din Orissa; astfel, Manoj Digal declara pentru agenţia de ştiri AsiaNews: ,,În fiecare noapte, sfidând interdicţia de circulaţie dintre 10 seara şi 5 dimineaţa, grupurile de extremişti hinduşi cutreieră satele din aceste zone izolate, distrugând tot ce le iese în cale ... După distrugerea materială şi rănirea oamenilor, este rândul animalelor. Sunt furate găini, capre, bivoli şi tauri. În diferite sate, după distrugerea caselor ce aparţin creştinilor, extremiştii ucid caprele şi găinile şi sărbătoresc printre ruine”.

Totodată, ca o nouă dovadă a intenţiilor grupărilor fundamentaliste hinduse de a şterge orice urmă a prezenţei creştinilor în regiune, acţiunile lor au devenit mai sistematice. Uneori cu sprijinul forţelor de poliţie, i-au împiedicat pe creştini să se întâlnească pentru Cugetari 52-4a se ruga, i-au ucis pe noii convertiţi la creştinism şi s-au străduit să preia terenurile pe care s-au înălţat odinioară bisericile şi casele creştine. Potrivit declaraţiei unui jurnalist, ,,distrugerea a 180 de biserici, 4.500 de case şi 50.000 de refugiaţi reprezintă doar Cugetari 52-5primul capitol dintr-un program al cărui ultim scop este să extermine definitiv creştinismul din stat”.

 

Tabere de refugiaţi

 

După declaraţiile martorilor oculari, în satele distruse de furia fundamentalistă, gruparea Sangh Parivar a început ,,curăţirea” pământului pe care au fost construite biserici şi case creştine. Membrii săi scot cărămizile din fundaţii, astupă gropile, şi îndepărtează semnele de demarcaţie dintre proprietăţile deţinute de creştini. Dr. Sajan George, preşedintele naţional al Consiliului Mondial al Creştinilor Indieni, explica: ,,Scopul lor este să folosească metode necinstite pentru a prelua proprietatea creştină, pentru a arăta că nu a existat prezenţă creştină, case creştine, nici o biserică creştină. Sunt îngrijorat că ei ar putea începe să ridice temple hinduse pe pământul pe care au existat odinioară biserici şi case creştine”. El spune că purificarea mai are un motiv: ,,Radicalii hinduşi vor să ascundă de opinia publică mărturiile brutalităţii lor împotriva oamenilor nevinovaţi, acum, că indienii au văzut ce s-a întâmplat în timpul atacurilor lor”.

 

Ce noutăţi a adus anul 2009 ?

În anul 2009, în India au avut loc alegeri generale, care au fost câştigate de Partidul Congresului, de orientare moderată, ce respinge politica naţionalistă fanatică a grupărilor extremiste. Jurnalistul Vijay Simha a afirmat că ,,rezultatele alegerilor reprezintă o declaraţie împotriva persecutării non-hinduşilor” şi ,,o respingere puternică a programelor religioase extremiste”.

Iată cum prezintă Asit Mohanty, coordonatorul regional al Consiliului Mondial al Creştinilor Indieni din Orissa, situaţia din acest stat: ,,Îndată ce Partidul Biju Janata Dal (care a rupt alianţa politică cu Partidul Bharatiya Janata înainte de alegeri) a venit la putere, creştinii au primit un semn că guvernul statului va face tot ce-i stă în putinţă pentru a potoli forţele anti-creştine. Luna trecută (n.r.: mai 2009), creştinii care se dădeau hinduşi au mărturisit deschis că sunt creştini. Însă este adevărat că alte sute de oameni din zone izolate din districtul Kandhamal nu pot practica deschis creştinismul”.

Tot el afirmă că Praveen Kumar, conducătorul poliţiei din Kandhamal, şi-a condus personal forţele în unele sate şi a îndepărtat steagurile galbene de pe case – semn al apartenenţei la religia hindusă, asigurând familiile creştine că vor fi protejate. În plus, începând din luna iunie, tribunalele locale au început audierea în cazurile hinduşilor acuzaţi de orchestrarea atacurilor împotriva creştinilor şi chiar au dat primele sentinţe.

Însă violenţele anti-creştine nu au încetat în diferite state indiene şi chiar în Orissa, deşi au loc cu o intensitate mult mai mică. Circa 1.500 de creştini trăiesc încă în taberele de refugiaţi din districtul Kandhamal, iar alţii îşi ascund religia, susţinând că sunt hinduşi pentru a se apăra de militanţii care continuă să-i ameninţe. Discriminarea şi persecuţia continuă: se ridică temple hinduse pe locul bisericilor distruse, gloate fanatice atacă refugiaţii, poliţia îi hărţuieşte pe creştini, încă au loc vandalizări de biserici, incendieri etc.

Şi în timp ce acestea se petrec încă, mai multe persoane însemnate, printre care se numără prim-ministrul Indiei, Manmohan Singh, şi cardinalul Oswald Gracias, arhiepiscop de Mumbai, spun cu voce tare că ceea ce s-a întâmplat în toamna anului trecut în statul Orissa a fost un pogrom.

 

* * *

 

Să nu credem că cele relatate mai sus sunt un coşmar care s-a desfăşurat şi continuă să se desfăşoare pe alte meridiane ale lumii, departe de noi, şi prin urmare nu ne atinge decât în măsura în care suntem mâhniţi şi îndureraţi pentru cele petrecute. În Uniunea Europeană, numărul hinduşilor creşte pe zi ce trece, templele hinduse răsar ca ciupercile în principalele oraşe europene – fireşte, astfel de fenomene sunt favorizate şi de letargia fatală a creştinismului apusean –, iar organizaţii hinduse dintre cele mai extremiste au porţile deschise către occident. Astfel, în noiembrie 2008, conducerea Marii Britanii a refuzat să interzică accesul în ţară al reprezentanţilor Consiliului Mondial Hindus şi grupărilor Sangh Parivar şi Rashtriya Swayamsevak Sangh, pe temei că acestea nu sunt organizaţii teroriste (?).

Să nu uităm nici faptul că atât adepţii hinduismului, cât şi cei ai budismului nu au fost nicicând cu adevărat dornici de relaţii prietenoase cu lumea creştină. Dalai-lama, conducătorul tibetan al budiştilor (a se vedea articolul Iulie 2007. Ştiri - 31 iulie 2007. ,,Creştinii nu au ce căuta în Mongolia”, afirmă deschis Dalai-lama), mult-iubit şi respectat de lumea occidentală şi un mare promotor al dialogului interreligios, ,,întreţine relaţii foarte strânse cu Partidul Bharatiya Janata şi gruparea Rashtriya Swayamsevak Sangh”. Oare ce au în comun aceste grupări hinduse fundamentaliste cu liderul budist, atât de implicat în dialogul interreligios ? Dacă ne mai trebuia vreo dovadă – pe lângă oceanul de mărturii deja existente – iată, aceasta este, că mişcarea ecumenistă nu are nici un interes în a dezvolta relaţii de frăţietate între credincioşii tuturor religiilor lumii, ci ţinteşte cu multă claritate spre a şterge creştinismul de pe faţa pământului.

(Aceleaşi surse ca la partea a V-a)

Episod apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 52/noiembrie-decembrie 2009 

 

Damian Ilie



[1] Este vorba despre simbolurile religioase ale mai multor religii. Astfel, menora este un simbol al religiei iudaice, mai precis al sărbătorii Hanuka; pomul de Crăciun este considerat un simbol creştin, al Naşterii Domnului; semiluna cu stea este un simbol al islamismului.

[2] Thanksgiving este o sărbătoare creştină naţională în Statele Unite ale Americii (a patra zi de joi din luna noiembrie) şi Canada (a doua zi de luni din luna octombrie) care comemorează mulţumirile aduse lui Dumnezeu de primii colonişti stabiliţi pe teritoriul american, în 1621, pentru prima recoltă şi masa festivă comună cu amerindienii.

[3] Kwanzaa, Ramadan şi Hanuka sunt sărbători ale unor religii diferite, ce au loc în sezonul de iarnă.

Kwanzaa este o sărbătoare afro-americană a recoltei, care a început să fie ţinută în Statele Unite ale Americii în anul 1966, la îndemnul lui Maulana Karenga, un conducător cultural afro-american şi profesor de studii pan-africane. Ea are loc între 26 decembrie-1 ianuarie (vreme de 7 zile) şi se concentrează în jurul celor 7 principii ale culturii negre, combinând practici africane tradiţionale cu idealuri afro-americane. Sărbătoarea constă în aprinderea a 7 lumânări şi mese cu mâncare africană tradiţională.

Ramadan este a noua lună a anului în calendarul islamic, care are 30 de zile. Deoarece calendarul islamic este un calendar lunar, Ramadanul începe la o dată diferită, de la an la an. Pentru musulmani, Ramadanul este o lună de post, în care credincioşii postesc de la răsăritul până la asfinţitul soarelui.

Hanuka este o sărbătoare iudaică de 8 zile, care începe pe 25 Kislev, lună din calendarul evreiesc care corespunde cu aproximaţie lunii decembrie. Sărbătoarea comemorează resfinţirea Templului din Ierusalim în anul 165 î.Hr., după o perioadă în care a fost pângărit de împăratul Siriei, Antioh Epifanes (215-163 î.Hr.), cu jertfe închinate zeilor greci. În timpul acestei sărbători, credincioşii aprind în fiecare zi în menora – un sfeşnic cu 7 braţe – câte o lumânare, în amintirea minunii petrecute la resfinţirea templului, când cu toate că uleiul nu ajungea decât pentru o zi, menora a rămas aprinsă vreme de 8 zile.

[4] Ofsted este Biroul pentru Standarde în Educaţie. Acesta este un departament al guvernului britanic care controlează calitatea educaţiei în şcolile şi colegiile din Anglia şi Ţara Galilor.

[5] Costco Wholesale este o reţea de magazine din Statele Unite ale Americii, asemănătoare reţelei de magazine Metro din ţara noastră, care are circa 500 de supermarketuri şi peste 20 de milioane de membri.

[6] Castele şi triburile enumerate sunt castele şi triburile discriminate în societatea indiană, recunoscute de constituţia Indiei. Ele reprezintă peste 24% din populaţie. Guvernul le plasează pe liste şi le oferă facilităţi împotriva discriminării. Castele enumerate sunt castele inferioare, iar triburile sunt alcătuite din băştinaşii din vechime ai subcontinentului indian. Ultimii reprezintă 8% din populaţia ţării de astăzi, adică circa 65 milioane de oameni, împărţiţi în mai multe triburi şi sub-triburi.

În 1955, constituţia Indiei a interzis pentru prima oară discriminarea pe baza sistemului de caste, prin introducerea Actului anti-paria, redenumit în 1979 Actul pentru drepturi civile. În 1989, a fost acordată o protecţie suplimentară pentru dalit şi membrii triburilor, prin Actul de prevenire a atrocităţilor. Însă, potrivit conducătorilor bisericeşti şi asistenţilor din domeniul social din India, aplicarea acestor legi a fost aproape inexistentă.