Renaşterea păgânismului în societatea contemporană

 

PARTEA I

Mai înainte de a iniţia acest nou serial despre păgânism, care se doreşte a fi continuarea vechiului serial ‘Se întorc zeii ?’, se cuvine să spunem două cuvinte despre pricinile pentru care scriem sau prezentăm articole pe această temă. Păgânismul, idolatria, sau închinarea la alţi dumnezei decât Dumnezeul cel adevărat, a existat dintotdeauna în istoria omenirii, iar astăzi ea renaşte cu putere, vrând să detroneze şi chiar să distrugă cu totul creştinismul. Din vieţile sfinţilor şi din slujbele bisericeşti aflăm despre lupta înverşunată a păgânilor de a face pierdută în negura istoriei orice referire la Hristos şi Evanghelia Sa.

Această luptă între cei care se închină adevăratului Dumnezeu şi cei care se închină la tot felul de zei, plăsmuiţi de mintea omenească sau întruchipări ale demonilor – precum spune Proorocul David: ,,Toţi dumnezeii păgânilor sunt draci, iar Domnul cerurile au făcut” (Psalmi 95, 5) – nu a încetat nicicând; de-a lungul secolelor, ea poate fi întrezărită în ereziile care au năvălit asupra Bisericii, ştiinţa care a încercat să nege creaţia lui Dumnezeu şi lucrarea Lui asupra lumii, şi multe alte fenomene. Astăzi însă, fiindcă lumea a apostaziat cumplit de la Dumnezeul cel adevărat, păgânismul însuşi – formele de religie prin care omul se închină făţiş zeilor – prinde puteri şi câştigă din ce în ce mai mult teren.

Este important să cunoaştem amploarea unui asemenea fenomen, de renaştere a păgânismului, pentru a fi în cunoştinţă de cauză cu privire la direcţia în care se îndreaptă lumea în care trăim. Socotim că este mai folositor pentru cititor să afle astfel de lucruri din scrierile altora – care expun pe larg diverse manifestări şi vorbesc într-amănunt despre păgânism, spre deosebire de ale noastre, care ar fi fost o sinteză a acestor informaţii şi, prin urmare, ar fi fost mai laconice în exprimare şi explicare. Astfel, acest nou serial va fi format din diferite materiale care tratează acest subiect, noi rezumându-ne la a le schiţa un mic preambul, pentru a puncta esenţialul.

 

Primul articol din această serie este un interviu cu Selena Fox, mare preoteasă la Sanctuarul Circle, care este o vrăjitoare, întru totul asemenea lui Simon Magul, cel care s-a încercat în puteri cu Sfântul Apostol Petru. Interviul este o relatare amănunţită despre păgânii de astăzi, care dezvăluie înaintea ochilor noştri lumea păgână aşa cum o cunoaştem doar din scrierile Sfinţilor Părinţi ai Bisericii.

Ce spune Selena Fox ? Ea vorbeşte despre o lume extrem de concretă şi ancorată în real la prima vedere, cu trăiri şi sentimente fireşti faţă de cele înconjurătoare; vorbeşte despre cum cineva poate să devină păgân, sau mai bine zis despre cum poate să recunoască că este păgân, despre punctele de atracţie către păgânism, cum este să practici păgânismul, câtă libertate de mişcare şi a cugetului oferă păgânismul şi ce gamă de relaţii normale se poate dezvolta de pe poziţii păgâne. Deşi extrem de voalat, ea nu pierde ocazia de a sugera că păgânismul este religia primară a lumii, căci iată câte obiceiuri păgâne pot fi întâlnite pretutindeni în lume, obiceiuri păstrate din moşi-strămoşi, pe care ei, păgânii, le scot astăzi la iveală, le şterg de colbul timpului şi le dau strălucirea de odinioară. Este vorba despre multitudinea de superstiţii existente pretutindeni în lumea creştină, într-o oarecare măsură inofensive, dar care se pot dovedi extrem de primejdioase în mâna unor oameni precum Selena Fox.

Aşadar, ea vorbeşte despre multitudinea de avantaje pe care le oferă păgânismul … Avantaje precum libertate de mişcare şi de cuget, dar, mai presus de orice, o respectabilitate crescândă în condiţiile în care lumea de astăzi nu mai vrea să audă de Hristos, şi-a astupat urechile precum o aspidă surdă (potrivit Psalmi 57, 4). Se poate conchide că, de fapt, cel mai mare avantaj de a fi păgân în zilele noastre este acela de a fi ,,în pas cu vremea” şi pe placul ei, fapt pe care noi, creştinii, îl numim atracţia fenomenală a acestei lumi, mirajul vieţii pământeşti.

Apoi, ea subliniază, mai mult sau mai puţin vădit, valorile păgânismului, care nu sunt altele decât valorile umaniste ale societăţii laice în care trăim. Astfel, punctează pe alocuri, în mod discret, faptul că în sânul păgânismului există o armonie între religii, în vreme ce creştinismul, prin exclusivismul său – căci Hristos spune: ,,Cela ce nu este cu mine, împotriva mea este, şi cela ce nu adună cu mine, risipeşte” (Matei 12, 30) – a dat naştere multor animozităţi. Iată, spune ea, cum ne împăcăm noi, păgânii, între noi şi cu cei de alte credinţe. Iată mai multe căi către Dumnezeu, mai multe posibilităţi, mai multe forme ale aceleiaşi religii păgâne, şi altele. Într-un cuvânt, ea propovăduieşte un ecumenism grosolan, un sincretism barbar, cum de altfel este şi înţelegerea pe care o au păgânii asupra lumii …

O a doua valoare ‘strecurată’ în rândurile interviului este relaţia păgânilor cu natura. Ea sugerează că există o oarecare neînţelegere între om şi natură şi propovăduieşte păgânismul, care în general este o religie naturalistă, ca o soluţie la această problemă. De fapt, ideologia care stă în spatele unor astfel de afirmaţii este departe de a fi nevinovată: ea are la bază nu un respect autentic faţă de natură ca zidire a lui Dumnezeu, ci o închinare la natură, la soare, lună şi stele, vânt şi fulger, şi la toate celelalte elemente manifeste ale naturii înconjurătoare, şi chiar la plante şi animale.

O altă valoare, ale cărei implicaţii sunt fenomenale, este multiculturalismul. De altfel, ea propovăduieşte aceste valori direct proporţional cu importanţa lor, insistând mai puţin pe cele neînsemnate şi ţinând discursuri pe marginea celor primordiale. Prin urmare, multiculturalismul fiind extrem de important, ea stăruie asupra lui de fiecare dată când are ocazia.

Extrem de interesant şi legat direct de multiculturalism este faptul că Selena Fox aduce dovezi că păgânismul este unul şi acelaşi pretutindeni, de unde se naşte întrebarea dacă nu cumva el ar putea fi religia globală mult propovăduită. De altfel, ea face o paralelă între păgânii de odinioară – între care existau numeroase neînţelegeri şi care chiar duceau războaie unii cu alţii – şi cei de astăzi, subliniind unitatea celor din zilele noastre. Apoi, ea mai afirmă cu nonşalanţă faptul că păgânii sunt un popor global şi au o cultură păgână globală, care cucereşte noi teritorii clipă de clipă.

Tot în acest context se poate remarca că la Parlamentul Religiilor Lumii de la Barcelona, unde a fost prezentă, organizaţia a cărei lider este a prezentat ritualuri traduse în multe limbi, pentru a fi accesibile cât mai multor oameni. Astfel, în vreme ce odinioară, creştinii erau poporul global şi avea loc evanghelizarea întregii lumi, astăzi suntem martorii faptului că, pe zi ce trece, păgânii devin poporul global fiindcă a început păgânizarea globală …

Toate aceste valori păgâne – armonie între religii, armonie cu natura, multiculturalism – nu hrănesc, în ochii noştri, ai creştinilor, decât slava deşartă, nicidecum sufletul, şi nu ajută decât omului, zeul suprem al acestei lumi, care s-a reîntors pe pământ din vremurile de odinioară.

În fine, cine este cea care ne spune toate aceste lucruri despre păgânism ? Selena Fox este un personaj titrat, dornic de a cunoaşte cât mai multe şi capabil să asimileze tot felul de informaţii, exact personalitatea pe care trebuie să o aibă un lider de opinie. Ea a avut o carieră fenomenală, care trădează posibilităţile sale de a se adapta oricărui mediu, fiind extrem de îngăduitoare şi tolerantă faţă de orice fel de manifestare, mai ales dacă ţinem cont că a fost un lider de opinie al mişcărilor reformei sociale din America anilor ’1960. Un personaj feminin care a propovăduit cu ardoare feminismul, pe care l-a şi văzut introdus în religia păgână, ca o latură a închinării la diferite zeităţi feminine, precum zeiţa Bast, a iubirii şi plăcerii din mitologia egipteană. Un lider de opinie autentic, care are rolul de a propaga diverse idei, mai întâi la nivelele superioare ale societăţii, precum este elita intelectuală, care mai târziu infestează masele largi de oameni.

În ce priveşte religiozitatea, Selena Fox are neîndoios trăiri mistice, dar care sunt generate de relaţia ei cu duhurile căzute, din văzduh, cu care intră în legătură – lucru pe care îl şi mărturiseşte, vorbind despre ‘puterile divine antice’, despre care ştim prea bine ale cui sunt ... Cine cunoaşte modul înşelător în care vrăjmaşul caută să-l păcălească pe om va recunoaşte, în descrierile ei, manifestări clare ale vicleniei diavoleşti. Dintre acestea fac parte şi sugestia demonică din timpul meditaţiei, de care ea pomeneşte, ca şi credinţa în spiritism.

Aşadar, să luăm aminte la mărturia ei şi să privim cu ochi duhovniceşti, întorşi către cer şi nu către lumea aceasta vremelnică şi amăgitoare. Şi să vedem capcanele pe care le întinde vrăjmaşul oamenilor din zilele noastre: cât de bine ticluite şi ascunse sunt, cât de alunecoase şi sofisticate.

Să luăm aminte !

 

 

* * *

 

 

De la renaşterea păgânismului la cultura păgână globală

Interviu cu Selena Fox

Religioscope, 9 august 2005

 

În ediţia originală (1979) a cărţii sale de referinţă despre păgânismul contemporan în Statele Unite ale Americii, Trăgând în jos luna, Margot Adler scria: ,,În ultimii 10 ani, alături de adesea remarcata renaştere a grupurilor ‘oculte’ şi ‘magice’, a răsărit o mişcare religioasă diversă şi descentralizată, care rămâne prin comparaţie neobservată, iar atunci când este recunoscută, este în general înţeleasă greşit”. Aceştia sunt cei care se prezintă pe ei înşişi ca fiind păgâni sau neo-păgâni. ,,Renaşterea păgânismului include noile grupuri feministe de închinare la zeiţe, oarecare religii noi bazate pe viziunile scriitorilor de literatură ştiinţifico-fantastică, încercări de reînviere a vechilor religii europene – norvegiană, greacă, romană – şi supravieţuirea religiilor tribale”, scria Adler.

În acest răstimp, cu siguranţă, păgânismul nu a fost în descreştere, iar modalităţile sale de exprimare au devenit încă mult mai variate decât obişnuiau să fie. Astăzi, există multe cărţi şi articole academice despre păgânismul contemporan, mai ales în America de Nord. Mai mult, păgânismul s-a dezvoltat, transformându-se într-un fenomen internaţional. Însă, oamenii care se manifestă în moduri păgâne încă simt că sunt înţeleşi greşit în multe părţi ale lumii. Cu toate acestea, cel puţin în Statele Unite ale Americii, păgânismul îşi are acum locul său printre alte căi religioase, de exemplu într-un număr de iniţiative interreligioase locale, regionale şi naţionale.

Pentru a afla mai multe despre păgânismul de astăzi, Religioscope s-a întâlnit cu Selena Fox, care a desfăşurat o activitate intensă vreme de mulţi ani în acest domeniu ca lider al Sanctuarului Cercul. Născută în 1949 în Arlington, Virginia, preoteasa Selena Fox este slujitor senior şi mare preoteasă a Sanctuarului Cercul, o biserică şamanică Wicca[1], centru păgân de resurse şi de conservare a naturii, cu o slujire eco-spirituală răspândită în lumea întreagă, care include relaţii internaţionale, activităţi de publicare, educaţie, ecologie, consiliere, sponsorizare de evenimente şi alte activităţi. Vreme de mai bine de 30 de ani, preoteasa Fox a fost unul dintre cei mai mari activişti pentru libertate religioasă şi reprezentanţi pentru relaţiile cu mass-media, la nivel naţional şi internaţional, a religiei Wicca şi formelor înrudite de păgânism şi eco-spiritualitate contemporană.

Fiind implicată în relaţiile dintre toate tradiţiile păgâne, Selena Fox este cu siguranţă unul dintre cei mai competenţi lideri păgâni în a ne ajuta să dobândim o mai bună înţelegere a acestui fenomen religios. În acest interviu, ea ne spune, de asemenea, cum a ajuns ea însăşi să-i urmeze pe vechii zei. Interviul a avut loc pe 12 iulie 2004, la Parlamentul Religiilor Lumii din Barcelona, Spania, şi a fost revăzut de Selena Fox în august 2005.

 

Cugetari 43-4

Selena Fox într-un câmp de levănţică în Provence, sudul Franţei

 

Religioscope: Cum ţi-ai dat seama că erai păgână ?

Selena Fox: De când eram copil, am avut o afinitate puternică faţă de natură. Am descoperit că una din acţiunile mele preferate era să fiu în aer liber în decoruri naturale. De-a lungul întregii mele vieţi, mi-a plăcut să ascult cântecele păsărilor şi să stau în contemplaţie în preajma copacilor. Plantele, animalele şi elementele naturii sunt prietenii mei. Am avut relaţii apropiate speciale cu pisicile tovarăş în viaţa mea. Cu toate că nu spuneam că sunt păgână pe când eram copil, acum ca adult, îmi dau seama că aveam deja înclinaţii păgâne.

Se formau şi se dezvoltau legături speciale între mine şi animale, locuri şi plante, cu vântul, cu pământul, focul sacru, soarele, apele. Am descoperit că spiritul meu păgân lăuntric începea să iasă la iveală foarte timpuriu în viaţă, în ceea ce ar fi numite cel mai bine ,,experienţe mistice” în vreme ce comunicam cu natura. În timpul acestora, m-am aflat pe mine însămi trecând dincolo de limitele conştiinţei mele umane şi simţind că sunt una cu Divinul. Nu am experimentat doar Divinul înlăuntrul meu, ci şi înlăuntrul Cercului mai mare al Vieţii.

Am fost crescută într-o familie de baptişti fundamentalişti din sud. Deşi câteva din experienţele mele mistice au avut loc în interiorul unei biserici creştine, cele mai multe au apărut în mod spontan afară, când săvârşeam modul meu de comuniune cu natura. Mi-am dat seama că eram extrem de liniştită în activitatea spirituală în aer liber şi când eram în locuri unde am simţit că sunt una cu Creaţia şi Creatorul.

 

Religioscope: Dar aceasta era un fel de cunoaştere păgână solitară. Când ai intrat în contact cu alţi păgâni ? Când a început pentru tine viaţa în comunitatea păgână ?

Selena Fox: Am început să am experienţe de grup când aveam 21 de ani şi eram în ultimul an la colegiu. Am mers la College of William and Mary din Williamsburg, Virginia. Studiile mele preuniversitare erau în psihologie dar, pe lângă domeniul meu de bază, am continuat studierea clasicilor, pe care-i iubeam, studiu pe care l-am început pe când aveam 13 ani şi eram în clasa a IX-a, în urmă cu 8 ani.

Pe parcursul ultimului an de colegiu, am fost preşedintele Societăţii de Cinstire a Clasicilor, Eta Sigma Phi, ca şi preşedintele Clubului Clasicilor, care avea porţile deschise pentru oricine, indiferent de pregătirea sa academică. Am hotărât, ca preşedinte al ambelor organizaţii, că aveam nevoie să ne sporim studiul cu privire la clasici pe o cale experimentală. Departamentul de studiu al clasicilor era unul dintre cele mai vechi departamente din campus, datând de aproape 300 de ani, de la întemeierea colegiului în 1693. Astfel, exista deja o lungă tradiţie. Am obţinut de la profesorii noştri să fie de acord să participe la o re-creare a unui Ritual al Primăverii pentru care ne-am inspirat atât din grecii antici, cât şi din tradiţiile romane.

Am ales o zi frumoasă de primăvară pentru a face această experienţă-studiu, care a constat într-o re-creare a unei cinstiri a Divinului ca Marele Tată în forma lui Dionysos, zeul renaşterii şi al extazului la grecii antici, şi a Divinului feminin, pământul-mamă, cunoscut ca Terra la romani şi Gaia la greci. Am fost preoteasa acestui ritual. Am dus o tamburină şi un toiag împodobit cu frunze de viţă şi în vârf cu un con de pin, numit tirs, în mod tradiţional parte din ritualurile lui Dionysos. Ne-am îmbrăcat în veşminte lungi, cu falduri, asemănătoare togii, cu iederă în păr, şi am mers în procesiune prin campus, scoţând sunete voioase. Cineva a cântat la flaut, iar eu am cântat la tamburină. Am ajuns la un loc minunat din campus, Sunken Garden, datând din era colonială şi proiectat de Thomas Jefferson, care a studiat aici. În mijlocul acestei grădini frumoase, am săvârşit ritualul nostru. L-am chemat pe Dionysos: ,,Io ! Evohe ! Io ! Evohe ! Io ! Evohe !” Apoi am început să dansăm extatic şi făcând aşa am fost în legătură cu vechile tradiţii greceşti dionisiace. Am ajuns în apogeul dansului nostru extatic şi apoi ne-am întins pe pământ şi am cinstit pământul-mamă.

Această experienţă de grup ritualică a fost atât amuzantă, cât şi educativă. Dar pentru mine, s-a petrecut ceva în plus înlăuntrul meu – a fost transformatoare din punct de vedere spiritual. Mi-am dat seama că am ajuns acasă la religia mea. Am realizat că aveam nevoie să săvârşesc ritualuri ca acesta ca parte a vieţii mele. În acel moment, nu am ştiut chiar că voi fi realmente o preoteasă păgână cu normă întreagă, având o carieră. Dar am înţeles cât de tămăduitor şi transformator a fost acest ritual păgân. Acum, privind retrospectiv, pricep că porţile percepţiei mele spirituale au fost deschise cu putere prin săvârşirea acelui ritual şi invocarea puterilor divine antice. M-am pus în acord cu rădăcinile păgâne antice şi din acel punct încolo am fost schimbată pentru totdeauna.

Cu două luni înainte de acel ritual, am întâlnit un mic grup de femei care practicau o formă a religiei păgâne înrădăcinată în tradiţiile populare ale vechii Europe într-o regiune cunoscută odinioară sub numele de Prusia (n.r.: fost stat în Germania, cu capitala la Berlin). O femeie care se numea Marianne era păgână din familie. Tradiţiile păgâne fuseseră transmise din generaţie în generaţie în familia ei. Era o tradiţie orală şi nu exista nici o carte. Nu era o slujbă foarte elaborată, complicată şi calea aceasta era foarte simplă în unele din practicile ei. Era esenţialmente o continuare a tradiţiilor cu o dimensiune spirituală în ea. Păgânismul lui Marianne era o tradiţie a femeilor, transmisă ei de bunica sa.

Ceea ce am împărtăşit împreună a constat în a ieşi afară sub luna plină, invocând zeiţa Luna şi sărbătorind legătura noastră cu întreaga natură şi făcând vrăji. Am început prin a lucra doar cu ea, iar apoi, în acea vară, ni s-au alăturat alte femei. Deci, primele mele experienţe cu păgânismul în cadrul comunităţii au fost aceste experienţe cu Marianne, ca şi ritualul pe care l-am condus ca experienţă educativă. Fiindcă am continuat să merg mai adânc în explorările mele, de fapt vechii zei şi zeiţe, vechile căi, m-au găsit pe mine, şi am început să practic tot mai mult păgânismul cu alţii.

Cum am întâlnit-o pe Marianne ? Cu toate că m-am specializat în psihologie şi am fost o absolventă merituoasă, prima slujbă pe care am obţinut-o a fost să lucrez pe un şantier arheologic. De-a lungul vieţii mele, am avut un interes susţinut pentru civilizaţiile antice, păstrarea istoriei şi cercetarea ei. Mi-am croit calea către o slujbă arheologică chiar dacă nu aveam nici o pregătire academică în arheologie. Am putut restaura obiecte de ceramică şi face expoziţii având o oarecare pregătire artistică. Şi chiar am mers pe şantiere arheologice în câteva ocazii. Marianne lucra pe acest şantier arheologic şi amândouă lucram în laborator, catalogând sticlele de vin sparte, sticla de geam, ţevile de pipă sparte şi alte vestigii de la o grămadă de gunoi a unei taverne coloniale. Am descoperit interesul nostru comun de a cinsti dimensiunile sacre ale naturii. În plus, am realizat că ea împărtăşea asociaţiile mele pozitive cu cuvântul ,,vrăjitoare”. Ea m-a invitat să practic vrăjitoria împreună cu ea. Aceasta se petrecea în vara anului 1971.

Episod apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 43/iulie-august 2008

 

 

 

PARTEA A II-A 

De la renaşterea păgânismului la cultura păgână globală

Interviu cu Selena Fox

Religioscope: Văd două elemente aici. Pe de o parte, era încă atmosfera contra-culturii anilor ’1960. Pe de altă parte, există dimensiunea feminină, un grup de femei, dimensiunea feminină a Divinului. Deci, ar sta aceste două motivaţii majore la baza renaşterii păgânismului ?

Selena Fox: Da. Şi, în cazul meu, cred că şi legătura mea cu clasicii, care vine dintr-o formă de tradiţie mult mai conservatoare. Pentru mine personal, cufundarea mea în clasici este ceea ce m-a adus la păgânism. Neo-clasicismul erei coloniale americane este parte din educaţia, rădăcinile şi pregătirea mea politică conservatoare. Sunt urmaşa strămoşilor care au venit în America din Anglia, Elveţia, Scoţia, Irlanda, Ţara Galilor, Germania şi alte părţi ale Europei în 1600-1700 pentru a practica formele lor de religie. Socotesc că am îmbrăţişat păgânismul contemporan şi ca o parte a tradiţiei mele strămoşeşti a ceea ce prefer să numesc inovaţie religioasă, dar care era privită ca radicalism religios de către cei ce-i prigoneau pe strămoşii mei.

Pe lângă moştenirea mea europeano-americană, am şi o parte americană nativă, trăgându-mă din poporul Cherokee. Ceva din capacitatea mea de a înţelege religiile naturale vine, de asemenea, din învăţăturile strămoşilor mei americani nativi, care a venit prin vise de copilărie şi prin practicile mele personale în locuri sacre. Ca adult, m-am întâlnit cu bătrâni dintr-un număr de tradiţii native diferite, care erau paralele cu tradiţiile naturale înrădăcinate în vechea Europă. Am ajuns să ştiu că făgaşul meu spiritual în această viaţă implică cinstirea şi lucrarea cu dimensiunile sacre ale naturii în feluri multiculturale.Cugetari 44-4

Văd religiile naturale ca având rădăcini în cele mai vechi locuri ale omenirii şi încă ceea ce practic acum nu este ceva ce se practica, într-o linie neîntreruptă, de popoarele păgâne acum 35.000 de ani sau măcar 2.000 de ani. Păgânismul pe care-l practic este ceva care se inspiră din rădăcinile trecutului antic din multe culturi, dar şi din prezent într-o vreme în care există multiculturalism şi filozofie post-modernă. Păgânismul de astăzi s-a dezvoltat într-o perioadă în care există o criză ecologică şi o necesitate, iată, de a exista forme de religie semnificative din punct de vedere ecologic şi responsabile.

 

12 aprilie 2008. Selena Fox la deschiderea Festivalului Cerealia de la Muzeul de Artă Wright, Colegiul Beloit din Beloit, Wisconsin

 

Religioscope: Pe când practicai păgânismul cu Marianne, eraţi conştiente că existau alţi păgâni în Statele Unite ale Americii, grupuri de tradiţii diferite sau aţi conştientizat acest lucru într-o etapă ulterioară ?

Selena Fox: Cunoştinţa mea despre alte căi păgâne din întinsul ţării a venit mai târziu. Când eram copil, ritualurile mele erau cu totul personale. Când eram tânără, am luat parte la cultura tinerilor a reformei sociale. Cu toate că nu se numea ,,păgânism”, am participat la experienţele de sărbătorire asemănătoare celor păgâne care se organizau în anii ’1960, în cadrul culturii tinerilor – băteam tobele, dansam, stăteam în aer liber, împărtăşeam conştiinţa dragostei, comunicam cu natura, lucram pentru un mediu ambiant mai bun. Mi-am dat seama că a fi cu ceilalţi în acele perioade hrănea sufletul meu. Mi-am dat seama că eram în acea comunitate apărută, care era cunoscută sub numele de cultura tinerilor care doreau ceva diferit de la societate, cineva care-şi îndrepta atenţia către armonie, multiculturalism, reconciliere interreligioasă, drepturi egale pentru oameni indiferent de culoarea pielii, gen, orientare sexuală, identitate naţională, clasă socio-economică.

Eram un lider studenţesc al mişcărilor reformei sociale din anii ’1960 din America şi una dintre puţinele femei care se afla într-o poziţie de lider. În anii ’1960, am mers în marş pentru drepturile civile în America şi am lucrat pentru reconcilierea cu Quakerii[2], romano-catolicii şi oameni de alte religii, şi am făcut privegheri pentru pace. Am ajutat la organizarea primei zile a pământului în 1970.

În anii ’1960, am lucrat de asemenea pentru Pentagon, şi nu am văzut un conflict între a lucra pentru Biroul Şefului de Stat Major al Armatei SUA şi a-mi servi patria ca funcţionar civil pe timpul verii. Slujbele mele de vară erau toate în cadrul guvernului SUA. Nu am găsit că acest lucru se află într-un conflict cu munca mea în cadrul reformei sociale, fiindcă vin dintr-o lungă linie de strămoşi şi membri de familie aflaţi în slujba guvernului, atât din partea mamei mele, cât şi a tatălui meu. Am un angajament puternic pentru a servi nu numai patria mea, ci şi comunitatea internaţională a naţiunilor.

Ca parte a demonstraţiilor şi celorlalte acţiuni ale reformei sociale pe care le organizam, am simţit că era important să te bazezi pe reguli şi să faci aceste acţiuni în ordine, forme paşnice de exercitare a discursului liber. Nu aş avea nimic de-a face cu nici un fel de violenţă ca formă a opoziţiei sociale, nu aş avea nimic de-a face cu nici una din vocile care spuneau: ,,Să scăpăm de guvern” sau ,,Să scăpăm de acest guvern”. Pentru mine, guvernarea joacă un rol important în societate şi eu vroiam să continui să lucrez înlăuntrul structurilor existente pentru a face schimbări. Şi astăzi continui să lucrez cu guvernul în furnizarea de informaţii religioase despre păgâni, de familiarizare, în scopul ca păgânii să fie trataţi în mod egal şi corect împreună cu cei de alte religii şi filozofii.

Ştiu că a fost un răspuns lung la întrebarea ta. Nu am realizat că existau cu adevărat alţi oameni care se numeau pe ei înşişi vrăjitori, druizi şi păgâni până s-o cunosc pe Marianne, iar apoi, mai târziu, când eram la secţia post-universitară de la Universitatea Rutgers din New Jersey, am început să mă întâlnesc în plus cu alţi păgâni.

 

Religioscope: În acea vreme, comunitatea păgână din America trebuie să fi arătat întrucâtva diferit de ceea ce este astăzi. Cum era comunitatea păgână pe atunci ? Era un import recent din vrăjitoria gardneriană din Insulele Britanice ? De unde a venit păgânismul în America ? Sau era spontan până la un anumit punct ?

Selena Fox: Păgânismul în America era un amestec. Au existat câteva dimensiuni spontane la apariţia formelor americane de păgânism şi vrăjitorie. Influenţa wiccană gardneriană a fost prezentă, dar nu a fost singura forţă. Respect perspectivele colegilor mei universitari care au studiat contribuţiile englezului Gerald Gardner[3] (1884-1964) la păgânismul contemporan. Recunosc că Gardner a făcut multe în ceea ce priveşte îmbinarea ritualurilor, publicitatea existenţei acestei noi forme de păgânism, care se inspira din unele tradiţii vechi de asemenea. Potrivit tradiţiei gardneriene, ea are şi o componentă veche. Dar eu nu am devenit păgână prin Gerald Gardner. Nici nu am ştiut cine era Gerald Gardner decât după ce eram deja preotească de câţiva ani.

Relatările păgânilor care au venit la păgânism pe alte căi sunt încă de spus în mediile de cercetare. Vreme de mai bine de 25 de ani, am vorbit cu practicanţi şi bătrâni dintr-un număr de tradiţii păgâne, care sunt numite de obicei familie de tradiţii. A existat o discreţie destul de mare în jurul acestei familii de tradiţii. Ca învăţat, dar şi ca preoteasă şi practicantă, trebuie să spun că este dificil din punct de vedere academic să verific toată informaţia pe care am adunat-o de-a lungul anilor de la practicanţii familiei de tradiţii. Relatări au fost precum învăţăturile pe care le-am primit de la Marianne, care avea aceste cunoştinţe din familia sa. Nu existau nici un fel de consemnări scrise. Nu am întâlnit-o pe bunica ei. Deci, am fost nevoită să iau învăţăturile care au trecut de la ea la mine şi relatările altora drept foarte bune.

Cred că aceasta a fost una din problemele din cercetarea academică a creşterii păgânismului în general şi vrăjitoriei/Wicca în particular. Se pune mult accentul pe Gardner în literatura scrisă. Nu a existat o includere prea mare a altor materiale precum acesta şi, deoarece nu este vizibil, unii învăţaţi au ajuns la concluzia că Gerald Gardner a inventat Wicca, sau cel puţin cea mai mare parte din ea. Pe baza cercetărilor pe care le-am făcut până acum, nu cred că acest lucru este corect.

Pot da un alt exemplu, al unui om din Letonia, care a făcut parte din Cercul în zilele de început. Numele său letonian era Karlis Berzins, iar numele său de breaslă Nils Holge. În secolul al XX-lea, el era cunoscut în propria sa ţară ca pictor şi actor. Cred că a crescut într-un sat din apropiere de Riga, Letonia. În timpul celui de-al doilea război mondial, el a fost dezrădăcinat din patria sa mamă, a fost întemniţat pentru o vreme, a fugit şi a venit în Statele Unite ale Americii. El trăia de mulţi ani în America când a cunoscut Cercul, organizaţie pe care am înfiinţat-o în 1974. A luat parte la prima întrunire a vrăjitoarelor de la Cercul. El a introdus în experienţa noastră tradiţiile legate de sărbătorirea solstiţiului de vară, care sunt acum parte din Întrunirea Spiritului Păgân, internaţională, care are loc an de an în America, în săptămâna solstiţiului de vară, acum în sud-estul statului Ohio.

Ce tradiţii a adus el ? Tradiţiile aprinderii focurilor, procesiunilor cu lumină şi sărbătorirea într-un mediu rural. La Întrunirea Spiritului Păgân, noi luăm lumânări, felinare, torţe şi mergem în procesiune într-un cerc mare. Ne unim în cântec şi aprindem un foc sacru. Ţinem acel foc arzând nu doar în timpul ritualului, ci întreaga săptămână. Vreme de o săptămână, creăm împreună o comunitate rurală. El era dintr-un sat care păstra vii aceste tradiţii păgâne vechi, dar sub o spoială creştină, fiind numite ziua Sfântului Ioan, noaptea Sfântului Ioan[4]. Am constatat că, în diferite regiuni ale Europei, începutul verii se poate prăznui pe 23, 24 sau 25 iunie. Unii păgâni pe care i-am întâlnit, mai ales din zona baltică, pretind acum că solstiţiul de vară se prăznuieşte zi şi noapte, şi la fel ca noi, sărbătoresc nu doar o noapte, ci mai multe nopţi. Astfel, cu siguranţă, influenţa sa asupra Cercului a fost însemnată, fiindcă noi am păstrat vii nu doar câteva obiceiuri pe care el le avea în satul în care a crescut, ci le-am adunat la ce aveam în Cercul.

 

Cugetari 44-3

Foc mare aprins la Întrunirea Spiritului Păgân, ţinută în Wisteria, Ohio,
în fiecare an, cu ocazia solstiţiului de vară

 

Cred că păgânismul contemporan a fost influenţat de perspectivele contra-culturii de a celebra şi a se bucura de viaţă, comunicând cu natura, explorând conştiinţa şi tainele vieţii. Aceasta a fost o influenţă semnificativă. Concepţia de a avea o formă de spiritualitate în care dimensiunile bărbăteşti şi femeieşti ale Divinului să fie în echilibru, pe care ai putea-o numi feministă sau cineva o poate numi echitate în ce priveşte genul, este o altă influenţă majoră. Importanţa păstrării mediului înconjurător este o altă influenţă foarte însemnată. Mulţi oameni vin către păgânism deoarece ei sunt însetaţi de religie, de o casă spirituală, care să-i încurajeze să se roage şi să-şi practice religia în aer liber, care să le permită să cinstească Divinul nu doar ca pe o fiinţă transcendentă, ci ca pe ceva imanent, care este înlăuntrul nostru, care ne pune în legătură cu Cercul mai mare al Vieţii, cunoscut de asemenea ca ţesătura vieţii sau ca cercul sacru, cum îl numesc unele popoare aborigene.

Pe lângă aceste trei influenţe, tradiţia ezoterică apuseană a avut o înrâurire foarte puternică. Unele simboluri, mituri şi învăţături din vechile mistere egiptene şi din studiile evreieşti şi creştine din Evul Mediu ale cabalei sunt parte a tradiţiei ezoterice apusene. Prima oară, am fost preoteasa unui grup spiritual neîntrerupt, o lojă numită Spectrum, care era o lojă magică ceremonială interreligioasă din tradiţia ezoterică apuseană. Întemeietorul grupului studiase vreme de mulţi ani alchimia, magia ceremonială, liturghia Golden Dawn[5], religia egipteană, misticismul budist şi creştin.

Am venit în acest grup ca urmare a călăuzirii intuitive care s-a petrecut într-o zi în timpul meditaţiei. După ce am plecat de la secţia post-universitară din New Jersey, m-am mutat în Madison, Wisconsin. Mesajul pe care l-am primit în timpul meditaţiei era să cobor în stradă, să merg de-a lungul străzii şi voi vedea un semn. Ei bine, când am găsit ceva care era specific, latura mea ştiinţifică m-a încurajat să-l ,,verific”. Locuiam într-un apartament în centrul oraşului. Studiam arta comercială în acel moment al vieţii mele şi eram încă o foarte tânără femeie, la 20 şi ceva de ani. Când am coborât în stradă, urmând mesajul, am văzut pur şi simplu un semn pe un stâlp de iluminat, care anunţa un târg psihic pentru ziua următoare. Am realizat că aveam nevoie să întâlnesc oameni acolo. Am hotărât să mă duc la acel eveniment pentru a cunoaşte acei oameni. Pe atunci mi-era necunoscut faptul că un grup lucrase cu o masă ouija[6] ce făcea comunicarea dintre spirite şi avea un mesaj venit prin aceasta care spunea că grupul va deveni mai profund când preoteasa se va arăta şi că preoteasa lor era pe cale.

Ziua următoare am mers la această conferinţă organizată de un grup spiritual ezoteric interreligios. Şi am văzut oamenii pe care am simţit că eram călăuzită să-i cunosc. Erau doi fraţi. Fratele mai mare era principalul organizator al evenimentului şi al grupului pe care-l sponsoriza, iar fratele mai mic era mediumul care intra în transă. Când i-am văzut, am ştiut că ei erau persoanele pe care aveam nevoie să le cunosc. Dar, în acel moment, ei nu m-au recunoscut ca fiind preoteasa lor. La sfârşitul zilei, am urcat la ei şi am vorbit cu ei şi i-am întrebat despre o oportunitate pentru un studiu ulterior, iar ei m-au invitat în grupul lor de studiu. Am mers în grupul lor de studiu şi atunci atât ei, cât şi eu am realizat că eu eram persoana care completa cercul lor. Am devenit preoteasa grupului şi îl asistam pe marele preot al grupului. Am cinstit Divinul în multe forme, dar forma noastră centrală era zeiţa Bast[7] din tradiţia egipteană.

Ştiu că tradiţia ezoterică apuseană nu numai a ajutat la creşterea mea în păgânism, ci a avut o înrâurire importantă asupra multor păgâni. Şi există câteva alte influenţe despre care aş putea vorbi, dar aş spune că acestea sunt cele mai însemnate.

Episod apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 44/septembrie-octombrie 2008

 

 

 

PARTEA A III-A

De la renaşterea păgânismului la cultura păgână globală

Interviu cu Selena Fox

Religioscope: Când ai înfiinţat Cercul, primul titlu al revistei publicate de Cercul era Circle Network News. În spatele ideii Cercului era ideea conectării, stabilirii de relaţii între păgâni. Ai putea să ne spui, te rog, un pic mai multe despre această muncă de stabilire a relaţiilor între oameni care erau adesea practicanţi solitari sau între grupuri mici desprinse din alte grupuri ? Ce s-a întâmplat din punct de vedere al relaţiilor în lumea păgână din America ?

Selena Fox: În 1974, chiar înainte de Samhain, anul nou spiritual al nostru, şi în preajma zilei mele de naştere (20 octombrie), numele de Cercul a venit la mine, ca şi logo-ul cu cele 12 cercuri în jurul unui cerc central. Am avut de asemenea sentimentul că era important, ca parte a călătoriei vieţii mele, să creez o organizaţie care să aducă oamenii laolaltă, să se susţină unul pe altul în studierea religiei naturale şi filozofiei ezoterice. Cu toate că am început umil, Cercul era internaţional de la început. Prima întrunire a Cercului a fost o întâlnire neprotocolară ţinută în apartamentul meu din sudul Madisonului. O femeie din Anglia şi un bărbat din Scoţia ni s-au alăturat nouă, celor din Statele Unite ale Americii. Era vremea solstiţiului de iarnă. Numele a venit la mine de Samhain[8], iar de Yule[9] eram deja internaţionali, cu Europa şi America interrelate.

Am continuat să ne întâlnim neprotocolar, unii dintre noi am prezentat prelegeri şi am început să avem activităţi pe plan local la acea vreme. Chiar dacă exista o influenţă internaţională, eram în primul an de la înfiinţare şi lucram în interiorul statului Wisconsin. Am fost invitată să vorbesc la Gnosticon, care era sponsorizat de Carl Weschcke şi editura sa, Llewellyn. În 1976, am fost cântăreaţă şi prezentatoare la acea conferinţă şi am realizat că era nevoie, fiindcă aceea era o conferinţă naţională, să lucrez mai mult pentru a stabili relaţii între oameni. La sfârşitul acelei conferinţe din 1977, am întemeiat Reţeaua Cercul şi am început să public Circle Network News ca o foaie volantă, un buletin ocazional care va fi un ajutor pentru a începe interconectarea oamenilor.

Partenerul meu din acea vreme era Jim Alan, mediumul care intra în transă de la Spectrum. Spectrum s-a desfiinţat, fiindcă membrii săi au mers mai departe către diferite grupuri şi proiecte. Eu am întemeiat Cercul, iar Jim Alan m-a asistat. La început, el a compus muzica, iar eu l-am ajutat la aceasta. Am scos pe piaţă o casetă şi o culegere de cântece din muzica noastră, iar vestea despre eforturile noastre a început să se răspândească printre păgâni. Păgânii comandau cartea şi caseta noastră, şi, mai mult, doreau să fie conectaţi cu alţii în reţeaua noastră.

Datorită acestor necesităţi, ca şi experienţei mele cu Gnosticon, am hotărât că aveam nevoie să înlesnim o reţea. Şi înainte de a şti, Reţeaua Cercul a crescut la 5.000 de păgâni, nu numai din America, ci din întreaga lume. O parte din creşterea internaţională a fost obţinută prin personalul nostru din America care lucra pretutindeni în lume şi care ducea cu el peste tot publicaţiile noastre, ca şi noutăţile despre eforturile noastre de a crea interconexiuni. Curând, Cercul a devenit internaţional, având membri în Australia, Africa, Japonia, America de Sud. Reţeaua Cercul a crescut la început în zonele vorbitoare de limbă engleză ale globului, fiindcă întreaga noastră literatură era în engleză. La un moment dat, aveam publicaţii Cercul chiar şi la staţiunea de cercetare din Antarctica, deoarece exista acolo un păgân. Am avut, de asemenea, un păgân în Pago Pago, în Insula Tutuila din Samoa americană din Polinezia. De-a lungul anilor, am avut conexiuni cu păgâni de pe toate continentele planetei.

Cercul va sărbători a 30-a aniversare în octombrie anul acesta. De-a lungul anilor, am văzut păgânismul crescând de la ceva foarte descentralizat, având chiar o atitudine puţin anti-instituţională, care a fost la început rezultatul influenţei contra-culturii în parte, la o religie mondială cu instituţii, cu locuri sacre, cu participare la întruniri locale, internaţionale şi interreligioase. Am văzut, de asemenea, drepturi egale pentru păgâni şi religia păgână apărând nu numai în Statele Unite ale Americii, ci şi în alte regiuni ale lumii. Păgânismul continuă să crească ca număr de membri şi diversitate. Câştigă din ce în ce mai mult respect şi este recunoscut drept religia mondială care este.

Fireşte, o parte din cum am văzut această creştere este că am fost implicată în acel efort şi este parte din viziunea mea de a ajuta la readucerea religiilor naturale în lume şi readucerea lor într-o formă care aduce pace, armonie, nu numai între diversele căi păgâne, ci şi între practicanţii altor filozofii şi religii şi cel mai important cu Cercul mai mare al Vieţii de pe planeta pământ şi din universul mai larg. Parte din lucrarea mea ca preoteasă este să lupt pentru drepturi egale, pentru pace şi armonie pe tărâmul interreligios mai larg şi, într-un fel modest, să ajut omenirea să fie din nou într-o relaţie mai bună cu roata mai mare a vieţii din care facem parte cu toţii.

 

Cugetari 45-1

Selena Fox, mare preoteasă păgână, sfinţeşte locul unde va fi depusă cenuşa sergentului Patrick Stewart, în vreme ce văduva lui, Roberta, meditează. Acest ritual culminează cu aşezarea unei pietre de mormânt care are gravată pe ea o pentagramă. Sergentul Patrick Stewart a murit în septembrie 2005 într-o confruntare armată în Afganistan. Dorinţa sa de a fi înmormântat cu un ritual păgân şi a avea o pentagramă pe piatra funerară a stârnit controverse în armata americană

 

Religioscope: Cât de mult se implică oamenii din tradiţiile europene neapusene în interconectarea din jurul Cercului ? Cine participă în mod activ, în primul rând oameni de obârşie apuseană sau şi păgâni africani, păgâni americani nativi ?

Selena Fox: Cercul are o diversitate etnică, culturală şi rasială în comunitatea noastră. Cercul are un pământ sacru, Rezervaţia Naturală a Sanctuarului Cercul, în Wisconsin, în America de Nord centrală. Comunitatea Sanctuarului Cercul este grupul de oameni care participă acolo la diferite evenimente spirituale. Avem, de asemenea, Reţeaua Cercul, care este reţeaua mai largă a păgânilor pe care o întreţinem, iar această reţea este internaţională. Întâlnirea anuală a Reţelei Cercul este Întrunirea Spiritului Păgân, care se ţine an de an în săptămâna solstiţiului de vară. Reţeaua Cercul este pretutindeni în lume, în cele două Americi, în Pacific, Asia, Europa, Africa. Avem păgâni din multe ţări şi culturi în Reţeaua Cercul. Şi cred că, într-o oarecare măsură, suntem atât de multiculturali şi internaţionali datorită orizontului păgânismului contemporan, ca şi datorită bagajului multicultural al multora dintre noi, inclusiv al meu, care suntem implicaţi îndeaproape în munca în cadrul Cercului.

De la debutul Cercului, noi am început să stabilim contacte cu oameni din alte ţări şi din alte tradiţii. Sanctuarul Cercul are o temelie de meşteşug vrăjitoresc Wicca, dar deserveşte mulţi păgâni. Meşteşugul vrăjitoresc, care este o formă generală de spiritualitate wiccană pe care eu am întemeiat-o, aduce laolaltă vechi tradiţii şi noi căi. Reţeaua Cercul cuprinde păgâni din multe căi. Astfel, noi nu numai suntem în relaţii cu druizi, păgâni teutoni, religii păgâne baltice, diverse forme ale religiilor celtice tradiţionale, dar avem oameni care refac tradiţiile Orientului Mijlociu, tradiţiile egiptene, tradiţiile romane şi greceşti şi există păgâni care sunt din alte culturi în căi tradiţionale, care au obârşie amestecată şi şi-au găsit calea în Reţeaua Cercul, fiindcă acolo ei pot practica căile lor religioase tradiţionale, sau căile lor indigene, dar sunt de asemenea parte din scena păgână mai largă.

În preoţimea noastră, avem un păgân mexicano-american, care este de obârşie amestecată, mexicană şi spaniolă. Avem şi o preoteasă americană nativă Santee, care trăieşte în rezervaţia Lac-du-Flambeau şi s-a căsătorit în poporul Ashanabi (Ojibwa). Şi ea are ceva obârşie europeană. De multă vreme, noi am început să întreţinem relaţii cu oameni din Africa, Asia şi America Latină.

Chiar aici, la Parlamentul Religiilor Lumii, s-a petrecut un lucru uimitor, anume că un păgân asiatic ni s-a alăturat în Reţeaua Cercul. În prima zi plină a parlamentului, eram la o ceremonie americană nativă de binecuvântare de dimineaţă şi o japoneză, care face studii religioase în Marea Britanie, stătea lângă mine în cerc şi am început să vorbim. Shinto[10] este parte din formaţia ei, dar ea caută acum multe căi diferite. A explorat forme variate de spiritualitate şi este foarte indecisă în ce priveşte religiile naturale contemporane. Am invitat-o la Întâmpinarea Păgânilor de la recepţia parlamentului, sponsorizată de Sanctuarul Cercul şi Michael York, care este în relaţii cu noi de mulţi ani. Ea a venit acolo şi s-a întâlnit cu alţi păgâni din multe tradiţii şi, mai târziu, a venit la prezentarea mea, Cercuri în Greenwood, religia păgână în întreaga lume. La sfârşitul prezentării, ea a venit la mine şi mi-a spus: ,,Îmi dau seama că sunt păgână”.

Deci, chiar aici la parlament, ea a găsit numele pe care să-l pună căii spirituale pe care mergea deja. Ca şi mine, care eram deja pe o cale păgână mai înainte de a realiza că aceasta se numea păgână. Cu toate că au existat, fără îndoială, unele experienţe de convertire, în care păgânii au trecut de la religia lor dintâi la păgânism, mai adesea este cazul că o persoană se află pe lungimea de undă a păgânismului şi învaţă să folosească acest nume pentru calea pe care o urmează.

 

Religioscope: Când priveşti retrospectiv la ceea ce s-a întâmplat în ultimii 30 de ani, ce te impresionează cel mai tare în scena păgână aşa cum o vezi ? Este, de exemplu, explozia diferitelor căi în păgânism ? Aceasta este, bineînţeles, extraordinară. Se pare că voi aveţi chiar păgâni Quaker, păgâni Sufi[11], toate tipurile de amestecuri neaşteptate de păgânism. Ce este cel mai frapant ?

Cugetari 45-2Selena Fox: Cred că cultura păgână în lumea de astăzi devine tot mai mult interconectată, intra-tradiţională şi internaţională. Acest parlament a fost parte din acest proces. Parlamentele anterioare au fost parte din acest proces. Mişcarea Sărbătorii Păgâne din care am făcut parte în anii ’1980 a fost parte din acest proces. Am ajutat la naşterea unui număr de sărbători păgâne, nu numai a Întrunirii Spiritului Păgân şi a celor pe care le facem noi la Cercul, ci şi a altora iniţiate de lideri din alte tradiţii care au venit la festivalurile pe care noi le-am sponsorizat în anii ’1970 şi ’1980 şi s-au hotărât să creeze propriile festivităţi. O nouă parte a păgânismului de astăzi este nu numai ideea sărbătorilor intra-tradiţionale, ci ideea creării comunităţii virtuale, care este multiculturală şi internaţională.

 

O vrăjitoare din zilele noastre

 

Când privim la vremurile antice, vedem că atunci existau diferite civilizaţii păgâne şi diferite religii păgâne şi ele nu erau întotdeauna în armonie una cu cealaltă. Romanii i-au cucerit pe celţi, iar celţii şi teutonii se întreceau unii cu alţii în timpurile antice. Ştiu aceasta din studierea istoriei înaintaşilor mei, care îi includ pe romani, celţi şi teutoni, iar practica mea păgână cuprinde simbolism şi tradiţii de la ei. Deşi există încă unele rivalităţi şi conflicte între diferite tradiţii şi grupuri păgâne, am văzut efectiv tot mai mult o bunăvoinţă de a conlucra, de a colabora, de a comunica, de a împărtăşi informaţii. Există acum un grup de cântări păgâne care circulă în jurul lumii. Unele dintre ele au variante şi sunt cântate în diferite limbi.

Câteva alte lucruri importante despre păgânism pe care le-am remarcat a fost creativitatea în formele ritualurilor, precum ţesătura pe care am ţesut-o în ceremonia de noaptea trecută unde a fost adus spiritul. Ţeserea de pânze în ritualuri s-a răspândit printre păgâni în jurul lumii. Şi alte grupuri o folosesc.

Ideea creării de locuri sacre a crescut, de asemenea, în păgânism. Nu numai cinstim şi protejăm vechile locuri sacre, ci creăm unele noi şi, evident, cu Sanctuarul Cercul noi am fost unii dintre pionierii în această tendinţă, ca şi cu ideea instituţiilor păgâne. Fără îndoială, există încă unii păgâni care sunt stânjeniti de ideea instituţiilor, din pricina problemelor cu religiile lor iniţiale şi/sau cu reprimarea care poate veni de la instituţii. Dar am fost un susţinător fervent al faptului că nu trebuie să ne debarasăm de instituţii, ci trebuie să dezvoltăm unele sensibile la problemele noastre. Uitaţi-vă la o societate tribală. Ea este structurată. Ei au propriile tipuri de instituţii. Uitaţi-vă în natură, la diferite specii de animale, ele au o structură, poate exista ierarhie. Ideea de ierarhie în sine nu este greşită. Sau poate fi un mai mare acord colectiv. Găsiţi o varietate de forme ale structurii sociale printre fiinţele din natură. Găsiţi aşa ceva printre oameni şi găsiţi astăzi în păgânism.

Cred că una dintre cele mai interesante tendinţe este aceea că păgânii din întreaga lume se împacă şi se identifică pe ei înşişi ca parte dintr-o cultură păgână globală. Noi suntem un popor global şi ne întâlnim unul cu celălalt. Împărtăşim ritualuri împreună. Şi la acest parlament, noi scriem istoria fiindcă dintre toate conferinţele internaţionale de care am cunoştinţă, unde păgânii se întâlnesc atât între ei, cât şi pe tărâmul interreligios, cred că am avut mai multe continente reprezentate aici, la acest parlament, decât la orice altă întrunire. Cu toate că nu am vorbit cu fiecare organizator al fiecărei adunări păgâne cu o componentă internaţională, ştiu din experienţa mea din ultimii 10 ani că a existat o creştere a numărului întrunirilor naţionale, ca şi internaţionale. Aici, în Barcelona, noi vedem păgâni întâlnindu-se nu doar ca să prăznuiască împreună cu comunitatea religiilor lumii, ci şi să prăznuiască unii cu alţii.

Şi unul din motivele pentru care Sanctuarul Cercul şi alţii au sponsorizat Întâmpinarea Păgânilor de la recepţia parlamentului a fost de a construi o comunitate internaţională şi dincolo de tradiţii. Pentru a fi interconectaţi nu numai aici la acest parlament, ci şi după ce mergem acasă, noi ne-am făcut acum prieteni în multe locuri, cu care putem conlucra. Aici s-au vorbit mai multe limbi, am avut ritualuri traduse în diferite limbi. Noaptea trecută, am călăuzit oameni din diferite tradiţii într-o cântare în pace. Avem nevoie ca astfel de lucruri să se întâmple mai des, ca păgânii să lucreze împreună pentru pacea lumii, un mediu înconjurător mai sănătos şi libertate religioasă pentru poporul nostru.

Episod apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 45/noiembrie-decembrie 2008



[1] Şaman – persoană privită ca având acces şi influenţă în lumea spiritelor bune şi rele, mai ales la unele popoare din Asia de Nord şi America de Nord. De obicei, asemenea persoane intră în stare de transă în timpul unui ritual şi au puteri aparte, precum ghicirea viitorului şi tămăduirea. Wicca este un cult religios modern, întemeiat în Marea Britanie la jumătatea secolului al XX-lea, care cuprinde un ansamblu de practici vrăjitoreşti adunate din vechile tradiţii păgâne.

[2] Quaker – membru al Societăţii Religioase a Prietenilor, o mişcare creştină întemeiată de George Fox la anul 1650, cunoscută şi sub numele de Quakeri. Credinţa centrală a quakerilor este doctrina ‘luminii lăuntrice’ (‘Hristos înlăuntru’), adică faptul că revelaţia dumnezeiască este imediată şi individuală. Prin urmare, ei au respins orice formă de închinare, ca şi orice preoţie oficială, considerând fiecare credincios un vas potenţial pentru primirea cuvântului lui Dumnezeu.

[3] Gerald Gardner (1884-1964) – pretins a fi un vrăjitor englez din familie de vrăjitori, care a jucat un rol important în reînvierea vrăjitoriei în lumea modernă. Recunoscut mason. El a publicat Vrăjitoria astăzi (Witchcraft Today) în 1954 şi Sensul vrăjitoriei (The Meaning of Witchcraft) în 1959, ca şi diferite texte pentru ritualuri (în parte, în colaborare cu Doreen Valiente (1922-1999)). Un număr de vrăjitoare continuă să urmeze tradiţia gardneriană, înfiinţată de el.

[4] Este vorba de noaptea de Sânziene sau Drăgaica – nume popular dat sărbătorii Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul, care se prăznuieşte pe 24 iunie. Într-adevăr, există nişte obiceiuri păgâne asociate cu sărbătoarea creştină, păstrate în popor sub formă de superstiţii. Din nefericire, li se acordă extrem de multă atenţie, vătămând prin aceasta obiceiurile creştine.

[5] Ordinul ermetic Golden Dawn este un ordin magic înfiinţat în anul 1888. A avut probabil cea mai mare influenţă asupra ocultismului apusean din secolul XX. Wicca, Thelema şi alte forme de spiritualitate magică populare astăzi îşi trag obârşia din tradiţia Golden Dawn. Cei trei întemeietori ai ei – William Robert Woodman, William Wynn Westcott şi Samuel Liddell MacGregor Mathers – erau masoni şi membri ai Societăţii Rosicruciana din Marea Britanie. Ideile ordinului Golden Dawn sunt influenţate de cabala, ermetism, religia Egiptului antic, teurgie, masonerie, alchimie, teozofie etc.

[6] Masa ouija este o masă pentru practicarea spiritismului.

[7] Zeiţa Bast este zeiţa iubirii şi a plăcerii din mitologia egipteană, din cercul lui Osiris, similară cu Afrodita.

[8] Samhain este una dintre cele 4 sărbători celtice legate de ciclul anual al anotimpurilor, marcând sfârşitul anului vechi şi începutul celui nou. Din ea îşi trage obârşia actuala sărbătoare occidentală Halloween.

[9] Yule este prăznuirea solstiţiului de iarnă de către popoarele nordice şi germanice păgâne precreştine. În prezent, sărbătoarea Yule este ţinută de germanii neo-păgâni, membrii wicca – ca una dintre cele 8 sărbători solare sau sabaturi –, şi de societăţile umaniste scandinave.

[10] Shinto, ce înseamnă ,,calea zeilor”, este o religie japoneză străveche, care ocupă o poziţie importantă la nivel naţional. În această religie politeistă, credincioşii se închină şi aduc ofrande la numeroşi zei, numiţi kami, care personifică aspecte din lumea naturală, precum cerul, pământul, furtunile etc.

[11] Sufi – misticism islamic, care a început să se dezvolte în secolul al VII-lea, primul secol de existenţă a religiei islamice. Sufismul s-a născut din diferite influenţe, printre ele numărându-se: nuanţe mistice din unele învăţături ale lui Mohamed; dorinţa de a scăpa de greutăţile pricinuite de schimbările sociale şi politice ale vremii; tendinţa către linişte sufletească ca reacţie faţă de materialismul şi extravaganţa califilor timpurii.