RENAŞTEREA PĂGÂNISMULUI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ

Visarion Hristos,

sau în sânul sectelor apocaliptice din Rusia

 

Articol apărut în Newsweek Magazine, 17 decembrie 2012

 

Din seria Renaşterea păgânismului în societatea contemporană
Interviu cu Selena Fox
Religioscope, 9 august 2005
 
O renaştere a neo-păgânismului între Marea Baltică şi Transcaucazia
de Victor A. Shnirelman
Journal of Contemporary Religion, vol. 17, nr. 2/2002

 

Ţinând lumânări în căuşul palmelor, îmbrăcaţi în veşminte ţesute şi din mătase albă, aproape 3.000 oameni au îngenuncheat în zăpadă în mijlocul pădurilor siberiene. Pini înalţi le-au slujit drept ziduri pentru biserica lor; podiumul pentru cor a fost tăiat în gheaţă. Fulgi de zăpadă pufoşi s-au aşezat pe capetele lor în timp ce îşi rosteau rugăciunile: ,,Doamne, luminează-ne sufletele cu lumina Ta, încălzeşte-ne sufletele”.

În următoarea clipă, peste pădure s-a aşternut liniştea căci un bărbat durduliu, bărbos, îmbrăcat în veşminte albe lungi a apărut în vârful unui deal. Adepţii săi îl numesc Visarion Hristos, sau doar Învăţătorul; ei se roagă înaintea portretelor lui şi sărbătoresc ziua lui de naştere, 14 ianuarie, ca pe Crăciunul lor. Şi ei respectă fiecare poruncă a lui, trăind în aşteptarea apocalipsei pe care a prezis-o (foto).

 

Cugetari 78 1

 

Hristos al Siberiei a păşit cu grijă pe scena de gheaţă şi a urmărit mulţimea îngenunchind înaintea lui în zăpadă. Majoritatea trăiesc în oraşul Sălaşul Zorilor sau în câteva sate din regiunea Krasnoyarsk din Siberia; ei cred că comunitatea lor religioasă este singura arcă care îi poate mântui în aceste vremuri tulburi. Numărul lor s-a înmulţit de 10 ori în ultimii 20 ani, la circa 4.500 în total. Ei nu beau, nu fumează şi nu consumă carne. Convinşi că Sfârşitul Luminii – precum o numesc – este aproape, ei intenţionează să supravieţuiască apocalipsei în Arcele siberiene. ,,Eu sunt Iisus Hristos”, se prezintă Visarion noilor veniţi, unii dintre ei veniţi chiar din Germania, Bulgaria şi Polonia. ,,A fost proorocit că mă voi întoarce să termin ceea ce am început”.

Visarion Hristos – care a refuzat să acorde interviuri, însă a permis jurnaliştilor să participe la ceremoniile sale – nu este singura vedetă printre noii idoli religioşi ai Rusiei. Mai există Vladimir Sobolev, care se autoproclamă reîncarnarea înţeleptului chinez Confucius, care a condus un cult neo-păgân de câteva sute de persoane din 1955 încoace. Ei se închină unei zeităţi numite Regina Muntelui de Cupru din pădurile izolate din Munţii Urali. Aceasta nu trebuie confundată cu zeiţa siberiană Anastasia, cunoscută ca sora lui Iisus Hristos, o zeiţă blondă, nudă, prezentă în literatura mistică în tot deceniul trecut. În ultimii 3 ani, legenda Anastasiei a inspirat mii de ruşi decepţionaţi să se alăture unui exod de tip new-age către pădurile şi zonele rurale din ţară. Cunoscută ca ,,Mişcarea Anastasia Înapoi la Pământ”, sau ,,Mişcarea Cedrul Tremurător”, adepţii săi se mută în eco-sate (numite ,,Moşiile Neamului”), unde plantează cedri care slujesc drept antene pentru a se conecta la ,,spaţiul iubirii”. Unii dintre adepţii Anastasiei meditează goi sub copaci. ,,Am fugit din marile oraşe pentru a crea noi modele sociale, deoarece sistemele statului au fost distruse de administratori mincinoşi şi extrem de corupţi”, spune Dimitrie Ivanov, un fost colonel de armată care trăieşte într-una dintre Moşiile Neamului.

Adepţii acestor culte şi mulţi alţii umplu taigaua siberiană, pădurile Kareliei sau Munţii Ural şi Altai pentru a lăsa în urmă lumea materială şi a găsi iluminarea. În timp ce în urmă cu un deceniu, ruşii fugeau de criza post-sovietică alăturându-se religiilor străine – precum Martorii lui Iehova, Biserica lui Iisus Hristos a Sfinţilor Ultimelor Zile (mormonii) sau Biserica Scientologică – în ultimii ani, sectele domestice au fost în plină ascensiune. (Şi Biserica Ortodoxă Rusă este în creştere: s-au construit peste 22.000 noi mânăstiri de la prăbuşirea Uniunii Sovietice încoace.) Mulţi dintre adepţi spun că sunt istoviţi de deceniile de corupţie, terorism, violenţă etnică şi moralitate în declin în Rusia. Anul acesta, sentimentul pare a se fi intensificat pe măsură ce s-a apropiat data presupusei apocalipse maiaşe, 21 decembrie 2012. Posturile de televiziune ruse au transmis emisiuni despre dezastre mondiale, printre care o emisiune populară numită ,,Apocalipsa: universul neprietenos”. La începutul lunii decembrie 2012, prim-ministrul Dimitrie Medvedev a simţit nevoia să reitereze că Ziua Judecăţii nu este deasupra Rusiei: ,,Nu cred în sfârşitul lumii, cel puţin, nu anul acesta”.

Analiştii văd în creşterea numărului membrilor sectelor indiciul unui vid mai mare de valori în Rusia convenţională. Maria Lipman de la Centrul Carnegie pentru Pacea Internaţională din Moscova afirmă: ,,Biserica Ortodoxă nu are autoritate morală. Preşedintele ţării şi prim-ministrul se contrazic adeseori între ei. Ruşii se simt pierduţi căutând un adevăr limpede”. Analistul pro-Kremlin Serghie Markov adaugă: ,,Simţindu-se înfometaţi duhovniceşte, oamenii îşi creează propriile insule micuţe de supravieţuire. Guvernul cunoaşte problema, însă nu are nici un plan concret de persecutare a liderilor sectelor”.

Cu toate acestea, guvernul rus este tot mai îngrijorat de faptul că sectele au mers prea departe, încât a înfiinţat un departament pentru a monitoriza influenţa cultelor. Directorul departamentului, Alexandru Dvorkin, estimează că astăzi, în Rusia, există 4.000 culte şi mişcări religioase distincte, care implică până la 800.000 persoane. Autorităţile au devenit mai aspre în măsurile lor faţă de aceste grupuri – în februarie 2012, procurorii au interzis campania în presă a unui grup numit Puterea Schimbărilor, care îi îndemna pe oameni să se alăture unor grupuri religioase din Rostov pe Don, Perm şi Novosibirsk. Şi în decembrie 2011, un tribunal din Birobidjan a interzis un grup numit Arca Izbăvirii, care se concentra pe exorcizarea demonilor.

 

Cugetari 78 2

Adepţii lui Visarion Hristos în oraşul Sălaşul Zorilor, în îndepărtata Siberie

Cugetari 78 3

 

Însă Siberia este mare şi Moscova departe, spun cei care se refugiază. ,,Mergem în inima taigalei şi ne închinăm la urşi. Nimeni nu poate să ne interzică să facem asta”, spune Grigorie, conducătorul unei formaţii de muzică populară din Blagoveşesk.

Latura mai întunecată a sectelor nu este necunoscută în Rusia. Astfel, 70 de membri – inclusiv 19 copii – din secta Pământul lui Allah obişnuiau să locuiască într-un ,,muşuroi de furnici sub pământ” cu 8 niveluri din oraşul Kazan, aşteptând apocalipsa. Copiii trăiau fără să fi văzut lumina zilei şi li se permitea să aibă relaţii intime la adolescenţă până când conducătorul profet al grupului, Faizrakhman Satarov de 83 ani a fost arestat în august 2012. El poate fi condamnat acum la 6 luni închisoare pentru ,,despotism” şi poliţia investighează activitatea grupului. În 2011, liderul filialei din Novosibirsk a sectei Ashram Shambala – o sectă mare şi răspândită în toată ţara –, un bărbat pe nume Constantin Rudnev, care a pretins că este un zeu extraterestru de pe steaua Sirius, a fost condamnat pentru că a abuzat sexual 15 dintre adepţii săi. Şi adepţii mişcării Partizanii Primorye, un grup violent care se ascunde în păduri, au fost acuzaţi de uciderea a 2 ofiţeri de poliţie.

,,Nu există nici un viitor pentru noi în oraşe în afară de închisori”, spune Serghie, adept al Partizanilor Primorye, care trăieşte în satul Kirovski, un loc oprimat aflat în inima pădurilor din afara Vladivostok-ului, plin de clădiri care se prăbuşesc şi fără locuri de muncă, deşi se laudă cu vile noi pentru ofiţerii de poliţie.

Adepţii lui Visarion Hristos enumeră diferite motive pentru părăsirea vieţii lor anterioare şi pentru că s-au alăturat sectei din Siberia. Tamara, de 24 ani, înainte o avocată de succes la o companie de publicitate din Moscova, a fost impresionată de faptul că Visarion – căruia îi place să picteze – a inspirat zeci de alţi pictori şi sculptori. Ea a dorit să se alăture comunităţii lui Visarion pentru ,,a trăi printre oameni fericiţi, creatori”. Alţii au simţit că filozofia lui Visarion are sens pur şi simplu. Unul dintre primii adepţi ai lui Mesia Visarion şi preotul şef actual al său, Serghie Chevalkov – fost colonel al Forţelor Strategice cu Rachete, ramura armatei ruse care manipulează proiectile nucleare – a simţit că învăţătura ,,cuprindea şi amesteca puţin din toate cele pe care oamenii le-au îndrăgit din învăţăturile Sfintei Scripturi, ale lui Carlos Castaneda, Osho sau Krishna”.

Colonelul i s-a alăturat lui Visarion – care a fost un poliţist de trafic slăbănog din Siberia, pe nume Serghie Torop – la scurt timp după ce Torop a mers în Piaţa Roşie într-o dimineaţă de vară din 1991 şi a afirmat că este Hristos. Populaţia din Moscova traversa o perioadă tulbure, la doar câteva zile după o lovitură de stat dură, şi puţini trecători au fost miraţi. La urma urmei, existau la acea vreme în capitală cel puţin alţi 12 Hristoşi auto-proclamaţi, ca şi sute de văzători new-age care tămăduiau masele de oameni prin televiziune, şi tone de guru tantrici şi ezoterici.

După ce l-a auzit pe Visarion predicând, Chevalkov şi-a vândut apartamentul din Moscova, şi-a părăsit locul de muncă şi l-a urmat pe Învăţător în pustietatea din Siberia, împreună cu sute de alţi ofiţeri, artişti şi universitari din Moscova şi Sankt Petersburg. Au urmat şi mai mulţi credincioşi. Unul dintre ei, Vasilie Romaniuk, credea că venise ,,vremea pentru a se umple Arca”. El susţinea că în câţiva ani lumea va fi sub apă, sau cea mai mare parte a ei. Siberia va supravieţui şi se va bucura de un climă tropicală plăcută. Cu banii obţinuţi din vânzarea apartamentelor lor din oraşe, constructorii Arcei au închiriat 250 hectare de teren în pădurile din jurul Muntelui Sukhoi, la circa 700 km de capitala regiunii Krasnoyarsk şi au ridicat case din buşteni, modeste, dar frumos concepute, în care să aştepte sfârşitul lumii.

Disciplina este strictă în capitala comunităţii, oraşul Sălaşul Zorilor. În fiecare dimineaţă, Chevalkov îi strânge pe bărbaţii din oraş în piaţa centrală. Ei se roagă în cerc, ţinându-se de mâini, apoi administratorii împart treburile de 8 ore: curăţarea zăpezii, tăiatul lemnelor, construirea de case noi. Cele 11 volume de mărturii ale lui Visarion vorbesc împotriva folosirii machiajului, banilor lichizi, şamponului, mâncării animale, armelor şi maşinilor, care sunt toate interzise în oraş. Toţi banii aduşi din lumea de afară intră într-un buget comun. În fiecare lumă, comunitatea dă fiecărui membru o provizie modestă de alimente; altfel, oamenii supravieţuiesc cu ceea ce cresc în grădinile lor.

Visarion spune că femeile trebuie să-i slujească pe bărbaţi precum bărbaţii slujesc lui Dumnezeu. Mamele au grijă de copii şi rata natalităţii în comunitate este mult mai mare decât în restul Rusiei. Cu câţiva ani în urmă, pentru a echilibra numărul disproporţionat de femei faţă de bărbaţi, Visarion a poruncit ca soţiile să uite că soţii le aparţin numai lor şi să lase pe alte femei să se împărtăşească de fericirea vieţii lor de familie. Adepţii numesc experimentele poligame triunghiuri şi bărbaţii trebuie să aştepte permisiunea soţiilor înainte de a aduce acasă o nouă soţie. Reprezentanţii lui Visarion spun că triunghiurile sunt încercări de a mări şi mai mult rata natalităţii. ,,Este mult mai uşor să construieşti Arca cu copii crescuţi în comunitate”, spune mâna dreaptă a lui Visarion, apostolul Vadim Redkin, care a scris o relatare amănunţită a vieţii lui Visarion. (Prima căsătorie a lui Visarion nu a supravieţuit experimentului triunghiului, şi prima sa soţie l-a părăsit după ce el s-a căsătorit cu o fată de 19 ani, care i-a servit ca model nud pentru câteva din picturile sale.)

 

Cugetari 78 4

Visarion şi urmaşii lui cred că sfârşitul lumii este aproape şi comunitatea lor siberiană
este arca mântuirii. Astfel de secte au proliferat în pustietăţile din Rusia

 

Comunitatea – sau Familia Comună, cum se numesc ei înşişi – măsoară timpul după anii vieţii lui Visarion. În 2011, Mesia a împlinit 50 ani şi pentru a sublinia inevitabilitatea apocalipsei ce va să vină, el a ţinut o predică anuală deosebit de importantă. ,,Nu există timp liber la şcoala vieţii, la care aţi venit să studiaţi”, a spus Visarion ucenicilor săi. El i-a îndemnat să-şi ,,mobilizeze toate potenţialele vieţii până la marginea prăpastiei” şi să lucreze pentru a-şi purifica convingerile înainte de venirea sfârşitului (spre deosebire de televiziunea de stat, Visarion nu vorbeşte de nici o dată anume pentru Ziua Judecăţii).

Cu toate acestea, paradisul lui Visarion nu este întotdeauna atât de utopic. Un grup de tineri artişti şi muzicieni – inclusiv unii dintre foştii săi adepţi – s-au adunat pentru a alcătui un grup numit Şamanii Ultimului Testament, şi ei l-au criticat puternic pe Visarion şi preoţii săi. Ei spun că, spre deosebire de adepţii lui, care trăiesc în sărăcie, Visarion trăieşte în lux într-o cabană încălzită în stil occidental, cu verande de lemn şi prosoape calde, şi merge în călătorii scumpe pentru a-şi vizita prietenii spirituali din India, inclusiv pe guru sitar decedat, Shri Shri Ravi Shankar. Şi deoarece grupul de elită al preoţilor lui Visarion ţin secrete detaliile venitului personal al lui Visarion, nimeni nu a putut investiga sursa standardelor de viaţă luxoasă ale Învăţătorului.

Însă, Hristos din Siberia nu dă impresia unui stăpân maniacal, precum David Koresh sau Jim Jones. El îşi petrece majoritatea timpului predicând pe Skype sau jucându-se cu cel mai mic din cei 7 copii ai săi. Criticii sunt totuşi îngrijoraţi de ce ar putea face Visarion dacă ar simţi că sfârşitul se apropie. Dvorkin se teme că pe apostolii din Siberia îi aşteaptă un sfârşit cumplit: ,,Dacă mâine Serghie Torop alias Visarion le spune adepţilor săi să se ducă şi să se sinucidă, ei o vor face”.

 

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 78/iulie-august 2013