Februarie 2009

Controversa din jurul teoriei evoluţiei trece dincolo de şcolile publice, către zidurile Bisericii

Dacă discuţiile pe marginea evoluţionismului şi creaţionismului îşi găsesc rostul în conducerea şcolilor sau în comisiile pentru educaţie ale statelor, preocuparea Bisericilor creştine faţă de acestea este cel puţin inoportună. După cum am scris în articolul ,,Februarie 2007. Prăznuind ziua lui Darwin, creştinii se leapădă de Dumnezeu”, în 2004, profesorul Michael Zimmerman de la Universitatea din Wisconsin a iniţiat un proiect prin care a chemat clericii din întreaga Americă să semneze o scrisoare pentru a sprijini evoluţionismul şi a arăta că teoria lui Darwin şi credinţa în Dumnezeu sunt compatibile. Textul scrisorii este următorul:

,,În cadrul comunităţii credincioşilor creştini, există zone de dispută şi neînţelegeri, incluzând modul adecvat de a interpreta Sfânta Scriptură. Cu toate că, în principiu, toţi creştinii iau în serios Scriptura şi o socotesc a avea autoritate în materie de credinţă şi practică, majoritatea zdrobitoare nu citeşte în mod literal Scriptura, aşa cum citeşte un manual de ştiinţă. Multe dintre istoriile îndrăgite găsite în Scriptură – Creaţia, Adam şi Eva, Noe şi arca – transmit adevăruri veşnice despre Dumnezeu, fiinţele umane şi relaţia cuvenită dintre Creator şi creaţie, exprimate în singura formă capabilă de a transmite aceste adevăruri din generaţie în generaţie. Adevărul religios este de un ordin diferit de adevărul ştiinţific. Scopul lui nu este de a oferi informaţie ştiinţifică, ci de a transforma inimile.

Noi, subsemnaţii, clerici creştini din numeroase tradiţii diferite, credem că adevărurile veşnice ale Scripturii şi descoperirile ştiinţei moderne pot coexista confortabil. Noi credem că teoria evoluţiei este un adevăr ştiinţific fundamental, unul care a stat în picioare la cercetarea riguroasă şi pe care se întemeiază o mare parte din cunoaşterea şi cucerirea umană. A respinge acest adevăr sau a-l trata ca pe ,,o teorie printre altele” înseamnă a îmbrăţişa în mod deliberat ignoranţa ştiinţifică şi a transmite o astfel de ignoranţă copiilor noştri. Noi credem că printre darurile bune ale lui Dumnezeu se află mintea umană capabilă de gândire critică şi că eşecul de a întrebuinţa în întregime acest dar este o respingere a voinţei Creatorului nostru. A susţine că planul plin de iubire al lui Dumnezeu, de mântuire a omenirii, exclude întrebuinţarea deplină a facultăţii cugetării dăruite de Dumnezeu înseamnă a încerca să-L limitezi pe Dumnezeu, şi este un act de sfidare. Noi solicităm membrilor conducerilor şcolilor să păstreze integritatea programei de ştiinţă prin susţinerea predării teoriei evoluţiei ca o componentă esenţială a cunoaşterii umane. Noi cerem ca ştiinţa să rămână ştiinţă, iar religia să rămână religie, două forme ale adevărului foarte diferite, dar complementare”.

Această scrisoare a fost semnată până în prezent de 11.195 de membri ai clerului creştin din Statele Unite ale Americii.

* * *

Să remarcăm, în primul rând, că semnatarii acestei scrisori – clerici creştini – comentează faptul că în lumea creştină există neînţelegeri cu privire la tâlcuirea Scripturii. Aceasta este una dintre acuzele primordiale care sunt aduse creştinilor de către necreştini: incoerenţa şi inconsecvenţa cu care interpretează Sfânta Scriptură.

În al doilea rând, ei tăgăduiesc în mod învăluit faptul că cele relatate în Cartea Facerii sunt adevărate şi constituie învăţătura Bisericii cu privire la facerea lumii şi crearea omului: mai întâi afirmă că majoritatea zdrobitoare a creştinilor nu citeşte în mod literal Scriptura, apoi spun că scopul adevărului religios nu este de a oferi informaţie ştiinţifică. Adevărul este unul, fie că vine din cunoaşterea revelată de Dumnezeu, fie că vine prin ştiinţă.

În al treilea rând, semnatarii cred că teoria evoluţiei este un adevăr ştiinţific fundamental, care a trecut proba cercetării riguroase şi constituie baza unei mari părţi din cunoaşterea umană, ceea ce este fals. Este extrem de trist că nişte clerici creştini susţin că cei care nu recunosc teoria evoluţiei îmbrăţişează ‘ignoranţa ştiinţifică’. Această afirmaţie, ca şi cele imediat următoare, se pot constitui într-o metodă de a manipula opinia creştină.

În cel de-al patrulea rând şi ultimul, este notabil faptul că prin această epistolă, clericii creştini fac apel la membrii conducerilor şcolilor să susţină predarea teoriei evoluţiei în şcoli.

În contextul creat de scăderea drastică a interesului opiniei publice faţă de teoria evoluţiei şi creşterea influenţei creaţionismului pretutindeni în lume, Biserica Anglicană cere scuze lui Darwin

Pe 15 septembrie 2008, Biserica Angliei a lansat pe site-ul ei www.cofe.anglican.org o nouă secţiune dedicată naturalistului Charles Darwin, pentru a marca apropierea aniversării a 200 de ani de la naşterea sa. În cadrul acesteia, a fost publicat un eseu intitulat ,,O religie bună are nevoie de o ştiinţă bună”, scris de reverendul dr. Malcolm Brown, directorul Activităţii Misionare şi Afacerilor Publice al Conciliului Arhiepiscopilor, organismul care conduce Biserica Anglicană, în care Biserica îi cere scuze postume marelui savant.

Eseul în speţă este prezentat ca principalul articol al noii secţiuni de pe site, care conţine şi alte informaţii ce oferă o perspectivă asupra relaţiei dintre Biserica Angliei şi Charles Darwin. O sub-secţiune înfăţişează o istorie concisă a realizărilor lui Darwin, în timp ce alta oferă linkuri către lucrările semnificative ale lui Darwin şi o listă despre cum diferite grupuri din Biserica Anglicană vor marca bicentenarul său.

Sub titlul ,,Darwin şi credinţa” sunt adunate gândurile sale despre credinţă în propriile cuvinte – scrise pentru membrii familiei sale şi reproduse cu permisiunea lui William H. Darwin –, care vorbesc despre cum faimosul om de ştiinţă, care iniţial a urmat studii pentru a deveni cleric, şi-a pierdut treptat credinţa creştină. Cotidienele britanice notează că această secţiune dedicată lui Charles Darwin a fost lansată pe site în mijlocul unei dezbateri aprinse din Marea Britanie despre dacă creaţionismul ar trebui să fie predat alături de ştiinţă în şcoli.

Cum şi-a cerut scuze Biserica Anglicană ?

Biserica Angliei a declarat agenţiei Associated Press că eseul dr. Brown reflectă poziţia Bisericii cu privire la Darwin, dar nu este o scuză oficială. În articol se scrie: ,,Charles Darwin, la 200 de ani de la naşterea ta [în 1809], Biserica Angliei îţi datorează scuze fiindcă nu te-a înţeles şi, prin această primă reacţie eronată, i-a încurajat şi pe alţii să te înţeleagă greşit. Dar lupta pentru reputaţia ta nu s-a încheiat încă, şi problema nu o constituie doar opozanţii tăi religioşi, ci şi cei care te revendică în mod fals în sprijinul propriilor interese. (...) Religia bună trebuie să lucreze în mod constructiv cu ştiinţa bună – şi îndrăznesc să sugerez că opusul poate fi adevărat de asemenea. (...) Oamenii şi instituţiile fac greşeli, iar creştinii şi Bisericile nu fac excepţie. Când o idee nouă măreaţă vine să schimbe modul în care oamenii privesc lumea, este uşor să simţi că orice idee veche, orice certitudine este atacată şi apoi să duci o bătălie împotriva noilor perspective. Biserica a făcut această eroare cu astronomia lui Galileo şi şi-a dat seama de greşeala ei. Unii oameni ai Bisericii au greşit din nou în anii ’1860 cu teoria selecţiei naturale a lui Charles Darwin. Astfel, este important să regândim impactul lui Darwin asupra cugetării religioase, atunci şi acum”.

În plus, dr. Brown i-a denigrat pe creştinii americani care îmbrăţişează o interpretare literală a Scripturii ca fiind ignoranţi din punct de vedere istoric şi ,,gălăgioşi”. El a arătat cât se poate de clar că Biserica Angliei nu vrea să aibă nici un fel de amestec cu propaganda creaţionistă, care se bazează pe interpretările fundamentaliste ale textelor scripturistice şi neagă 150 de ani de biologie evoluţionistă modernă. Mai mult, a atacat creaţionismul ca fiind o opinie minoritară în sânul creştinismului, creând o falsă impresie asupra Bisericii ca întreg.

Afirmaţiile de mai sus sunt abominabile şi se cuvine să ne oprim puţin asupra semnificaţiilor lor. Este inimaginabil că un creştin poate cugeta că Biserica poate face greşeli; instituţiile omeneşti pot face greşeli, nu şi instituţia dumnezeiesco-umană care este Biserica. Nu Biserica este cea care face greşeli, ci oamenii care îndrăznesc să vorbească în numele Bisericii şi să iasă din hotarele învăţăturii ei. Aserţiunea că Biserica a făcut o eroare cu astronomia lui Galileo Galilei priveşte doar Biserica Catolică şi este consecinţa firească a dorinţei ei – ca instituţie omenească ! – de a deţine supremaţia pământească.

Apoi, este forţată analogia făcută între Galileo Galilei şi Charles Darwin: Galileo Galilei a fost întemniţat şi judecat de Biserica Catolică pentru teoriile sale ştiinţifice, în vreme ce faţă de conceptele lui Darwin s-au opus nu numai clericii anglicani, ci şi mare parte din comunitatea ştiinţifică a epocii lui. În plus, Biserica Anglicană nu a luat nici un fel de măsuri faţă de persoana lui Charles Darwin, ba mai mult, el a fost înmormântat în Catedrala Westminster, în semn de cinstire.

Faptul că dr. Brown îi defăimează pe creştinii care aderă la o interpretare literală a Scripturii – cel puţin în ce priveşte crearea omului de către Dumnezeu – îl situează în afara creştinismului. Iar declaraţia că Biserica Angliei nu vrea să aibă de-a face cu ,,propaganda” creaţionistă aruncă întreaga lume anglicană în afara creştinismului, nu doar pe reverendul Brown ! Asemenea opinii vorbesc încă o dată despre faptul că ceea ce se numeşte astăzi oficial creştinism nu mai este creştinism, iar credinţa autentică în Hristos şi Evanghelia Lui este numită fundamentalism (7) ignorant şi gălăgios !

Cotidienele britanice au comentat această acţiune a Bisericii Anglicane de a ieşi la rampă şi a sprijini teoria evoluţiei. Ele au remarcat faptul că ea vine într-un moment în care societatea britanică este divizată între evoluţionism şi creaţionism, iar intervenţia Bisericii va reaprinde această dezbatere, înclinând balanţa către evoluţionism. Ea s-a distanţat cu fermitate de aşa-zişii creştini fundamentalişti, care cred că teoria evoluţionistă este incompatibilă cu relatarea biblică a creării lumii. The Telegraph nota: ,,Mişcarea îndrăzneaţă a Bisericii Angliei va descuraja cu siguranţă segmentele din Biserică care cred în creaţionism şi privesc opiniile lui Darwin ca fiind direct opuse învăţăturii creştine tradiţionale. Opoziţia faţă de teoriile evoluţioniste este încă ,,un test turnesol al credincioşiei” pentru unele mişcări creştine” ...

Reacţii faţă de atitudinea Bisericii Anglicane

Fostul ministru conservator Ann Widdecombe a declarat: ,,Este absolut grotesc. Este o nebunie şi face Biserica Angliei să pară ridicolă”. Andrew Darwin, un străstrănepot al savantului, a spus că a fost ,,uluit” de scuze, care i s-au părut ,,fără sens”. Terry Sanderson, preşedintele Asociaţiei Seculare Naţionale, a afirmat: ,,Dacă aceasta înseamnă că de acum încolo Biserica Angliei va spune ,,Nu” predării creaţionismului în şcoală, atunci noi acceptăm scuzele în numele lui Darwin”. De ce ? Aceşti seculari îl socotesc pe Darwin unul din părinţii fondatori?

Mass-media a consemnat şi faptul că nu este prima oară în istorie când un cleric sau o Biserică creştină se vede nevoită să-şi ceară scuze pentru acţiuni trecute. În 1992, Papa Ioan Paul al II-lea a declarat că Biserica Catolică a greşit când l-a condamnat pe astronomul Galileo Galilei pentru că susţinea că pământul nu este în centrul universului, iar în urmă cu 2 ani, Biserica Angliei a spus că-i pare rău pentru rolul pe care l-a jucat în negoţul transatlantic cu sclavi (8).

La câteva zile după ce Biserica Anglicană a emis o ’scuză’ pentru că ,,nu a înţeles” opera lui Darwin, Biserica Catolică a anunţat că va găzdui o conferinţă pe tema evoluţionismului

În septembrie 2008, în cadrul unei conferinţe de presă, Vaticanul a anunţat că, între 3-7 martie 2009, va găzdui o întrunire internaţională cu tema ,,Evoluţia biologică: Fapte şi teorii. O evaluare critică la 150 de ani de la publicarea lucrării Despre originea speciilor”. Ea va fi organizată de Universitatea Gregoriană Pontificală din Roma în colaborare cu Universitatea Notre Dame din Indiana, SUA, sub patronajul Conciliului Pontifical pentru Cultură şi ca parte a Proiectului STOQ (Ştiinţă, Teologie şi Cercetare Ontologică).

La conferinţa de presă care a anunţat evenimentul, părintele iezuit Marc Leclerc, profesor de filozofia naturii la Universitatea Gregoriană Pontificală din Roma, a spus: ,,Opera lui Charles Darwin este încă prea adesea discutată mai mult în termeni ideologici decât în cei ştiinţifici, care erau adevărata ei menire. În astfel de circumstanţe – ca oameni de ştiinţă creştini, filozofi şi teologi direct implicaţi în dezbatere alături de colegi de alte confesiuni sau fără nici o confesiune – am simţit că avem o datorie să aducem o clarificare. Scopul este de a genera o discuţie raţională foarte largă cu scopul de a favoriza dialogul fructuos dintre învăţaţi din diferite domenii de cercetare”.

El a adăugat: ,,Biserica are un interes profund într-un asemenea dialog, pe câtă vreme respectă pe deplin competenţele fiecăruia şi ale tuturor. Aceasta este, oricum, o conferinţă academică, organizată de două universităţi catolice, Universitatea Gregoriană din Roma şi Notre Dame din SUA, şi în acest fel nu este un eveniment ecleziastic. Însă, patronajul Conciliului Pontifical pentru Cultură slujeşte pentru a sublinia interesul Bisericii în astfel de chestiuni”.

Cele de mai sus generează o imagine de neutralitate a Bisericii Catolice cu privire la această chestiune şi lasă impresia că ea este interesată doar în a susţine cercetarea ştiinţifică autentică. Cu toate acestea, declaraţiile papilor, ca şi ale altor înalţi ierarhi catolici, sunt edificatoare. Astfel, arhiepiscopul Gianfranco Ravasi, preşedintele Conciliului Pontifical pentru Cultură a afirmat că teoria evoluţiei este perfect compatibilă cu Scriptura şi aduce citate, în favoarea ei, din scrierile Fericitului Augustin şi ale lui Toma d’Aquino (9). El a ţinut să sublinieze faptul că teoriile lui Darwin ,,n-au fost niciodată condamnate de Biserica Catolică, după cum nici cărţile lui n-au fost interzise” (10). Acesta pare să fie motivul pentru care Vaticanul consideră că nu este nevoie de o scuză postumă din partea Bisericii Catolice faţă de renumitul om de ştiinţă.

De asemenea, cardinalul Paul Poupard, predecesorul arhiepiscopului Ravasi la conducerea Conciliului Pontifical pentru Cultură, a afirmat că teoria evoluţiei şi Cartea Facerii sunt ,,perfect compatibile” dacă Sfânta Scriptură este citită ,,în mod corect”. The Times relatează că, la rândul lui, cardinalul Cormac Murphy O'Connor a spus că reneagă atât creaţionismul, care este bazat pe o citire literală a Facerii şi neagă evoluţia, cât şi design-ul inteligent, pe care mulţi oameni de ştiinţă-teologi l-au descris ca fiind ,,creaţionism în halat de laborator” (11).

Atitudinea de deschidere a Vaticanului faţă de teoria lui Darwin nu este nouă. ’Evoluţia’ perspectivei catolice asupra teoriei evoluţiei a cunoscut o traiectorie extrem de sinuoasă. Astfel, Conciliul Vatican I (1870-1871) îi excomunica pe creştinii care-L negau pe Dumnezeu ca Făcător al văzutelor tuturor şi nevăzutelor. În 1909, în timpul domniei Papei Pius al X-lea, Comisia Pontificală Biblică a decretat că ,,creaţia specială” se aplică numai omului, nu şi celorlalte specii. Apoi, în 1950, Papa Pius al XII-lea declara că Biserica Catolică nu interzice studiul evoluţiei, ca în 1995, Papa Ioan Paul al II-lea să afirme că teoriile lui Darwin sunt mai mult decât nişte simple ipoteze.

În mai 2005, în cadrul predicii de inaugurare a pontificatului său, actualul papă a afirmat că oamenii ,,nu sunt rezultatele accidentale, fără sens, ale evoluţiei. În 2007, însă, Papa Benedict al XVI-lea ,,a dat semne de schimbare, spunând că ,,credinţa singură” nu poate explica întregul tablou, dar că teoria evoluţiei nu este completă şi dovedită ştiinţific”. În septembrie 2008, în cadrul unei întruniri a intelectualilor şi academicienilor din Paris, papa a spus că structura Bibliei ,,exclude prin natura ei orice este cunoscut astăzi ca fiind fundamentalism. De fapt, cuvântul lui Dumnezeu nu poate fi nicicând echivalat pur şi simplu cu litera cărţii”.

Cotidianul consemnează faptul că, în prezent, ,,Vaticanul nu sprijină interpretarea literală a genezei, spunând că aceasta nu este decât o alegorie a modului în care Dumnezeu a creat lumea. În acest sens, Biserica Catolică propovăduieşte o evoluţie teistă, spunând că nu există nici un motiv pentru care Dumnezeu nu s-ar fi putut folosi de un proces evolutiv pentru plăsmuirea speciei umane”. Cu alte cuvinte, bine meşteşugite, catolicismul neagă crearea omului de către Dumnezeu, după chipul şi asemănarea Sa.

Note

7. Este interesantă această categorisire a celor care apără perspectiva asupra creării lumii oferită de Sfânta Scriptură. Dacă cei care apără cuvântul Scripturii sunt numiţi creştini fundamentalişti, atunci cei care nu-l apără pot fi numiţi cu uşurinţă creştini relativişti, care au relativizat credinţa în Hristos până la … dizolvare în marea seculară.

De asemenea, este demn de notat faptul că aceştia din urmă se socotesc creştini autentici: ,,Este vital ca Bisericile să explice de ce creaţionismul, care neagă ştiinţa şi interpretarea biblică şi care Îl transformă pe Dumnezeu într-un ’manipulator cosmic’, contrazice credinţa creştină autentică că întregul proces natural poate fi văzut ca un dar dumnezeiesc pentru a fi explorat şi apreciat”.

8. Se merită precizat încă o dată că aceste situaţii sunt generate de amestecul Bisericii Catolice sau Anglicane în probleme lumeşti şi nu ţin de instituţia dumnezeiesco-umană care este Biserica.

9. Aparţine deja istoriei de veacuri cum au răstălmăcit catolicii scrierile Fericitului Augustin pentru a găsi în ele motivaţii ale ideilor lor eretice, cel mai cunoscut exemplu constituindu-l infailibilitatea papală.

10. Nu este surprinzător că Vaticanul nu a condamnat opera lui Charles Darwin, fiindcă el nu aparţinea lumii catolice, ci celei protestante. De asemenea, Darwin a trăit într-o epocă (1809-1882) în care conflictele acute dintre Biserica Catolică şi protestantism căpătaseră nuanţe mai blânde.

11. Este izbitoare asemănarea dintre declaraţiile ierarhilor anglicani şi cele ale catolicilor, care par să-şi dea mâna pentru a batjocori poziţia creaţionistă. Atitudinea lor concertată izolează creştinii care susţin învăţătura ortodoxă cu privire la facerea lumii şi crearea omului.

Adrian Popovici