CELE ŞAPTE SFINTE TAINE ALE BISERICII (XII)

Taina sfântului maslu

Ce este taina sfântului maslu ?

Maslul este a şaptea sfântă taină a Bisericii, prin care credincioşii se împărtăşesc în chip nevăzut de harul Sfântului Duh spre vindecarea de bolile sufleteşti şi trupeşti. Taina este săvârşită, în chip văzut, de preoţi care îi ung pe creştini cu untdelemn sfinţit şi se roagă pentru vindecarea acestora. Sfântul maslu completează lucrarea celorlalte sfinte taine asupra credincioşilor, dăruindu-le acestora alinarea patimilor, întărirea sufletului spre săvârşirea de fapte bune şi tămăduirea de boli.

Potrivit cu lucrarea ei, a şaptea taină a Bisericii se mai numeşte untdelemn, untdelemn sfinţit, untdelemn împreunat cu rugăciuni. Chiar cuvântul ,,maslu”, care vine din limba slavă, înseamnă untdelemn.

Care este originea tainei sfântului maslu ?

În Vechiul Testament, untdelemnul a slujit ca mijloc de sfinţire, potrivit cu învăţătura dată de Dumnezeu lui Moise şi celorlalţi prooroci. Astfel, Sfânta Scriptură adevereşte că untdelemnul anume pregătit era folosit la aducerea jertfelor nesângeroase, pentru sfinţirea obiectelor de cult (cortul mărturiei, altarul jertfelor, vasele acestuia etc.), la sfinţirea arhiereilor şi preoţilor (Aaron şi fiii lui, iar mai apoi toţi preoţii din Legea Veche), la sfinţirea împăraţilor (Saul, David, Solomon) şi la sfinţirea proorocilor (Elisei).

În Noul Testament, untdelemnul, prin sfinţire de către preoţi, dobândeşte putere tămăduitoare asupra sufletelor şi trupurilor.

Mântuitorul Însuşi a rânduit această taină, când ,,au chemat pre cei doisprezece (apostoli) şi au început a-i trimite pre dânşii câte doi, câte doi şi le-au dat lor putere asupra duhurilor celor necurate … Şi draci mulţi scoteau, şi ungeau cu untdelemn pre mulţi bolnavi şi-i tămăduiau” (Marcu 6, 7, 13). Taina a fost săvârşită cu untdelemn încă de apostoli şi, mai apoi, de urmaşii lor.

Sfântul Apostol Iacov arată cum se săvârşeşte taina: ,,Este bolnav cineva între voi ? Să cheme preoţii bisericii; şi să se roage pentru dânsul, ungându-l pre dânsul cu untdelemn întru numele Domnului; şi de va fi făcut păcate, se vor ierta lui. Şi rugăciunea credinţei va mântui pre cel bolnav, şi îl va ridica pre dânsul Domnul; şi de va fi făcut păcate, se vor ierta lui” (Iacov 5, 14-15).

Cum se săvârşeşte taina sfântului maslu ?

După vechea predanie a Bisericii, taina este săvârşită în sobor de şapte preoţi. Taina poate fi săvârşită însă, la nevoie, şi de mai puţini preoţi, cinci, trei sau doi.

Materia tainei este untdelemnul curat, care este sfinţit prin rostirea unei rugăciuni de sfinţire. Cu acest untdelemn sfinţit, ce are putere tămăduitoare, preoţii îi ung pe credincioşi în chipul crucii la frunte, nări, gură, urechi, piept, mâini sau în locul bolnav.

Vindecarea orbului din naştere. Mânăstirea Pantocrator, Muntele Athos

Sfântul maslu se săvârşeşte, de obicei, în biserică în fiecare miercuri şi vineri din posturile de peste an, precum şi în case pentru felurite trebuinţe. La nevoie, se poate săvârşi în orice loc curat, în orice zi de peste an, când atât preotul, cât şi cei pentru care se face slujba sfântului maslu, postesc.

Numărul şapte care apare în mai multe chipuri în această taină este un semn al sfinţeniei, preînchipuind cele şapte daruri ale Sfântului Duh, despre care proorocul Isaia scrie: ,,Şi va odihni preste dânsul Duhul lui Dumnezeu, Duhul înţelepciunii şi al înţelegerii, Duhul sfatului şi al puterii, Duhul cunoştinţei şi al bunei credinţe. Duhul temerii de Dumnezeu îl va umplea pre dânsul” (Isaia 11, 2-3). Astfel, taina este săvârşită de şapte preoţi, rugăciunea de sfinţire a untdelemnului este citită de şapte ori, şi de şapte ori este binecuvântat untdelemnul la sfinţire; sunt citite şapte pericope din Apostol şi şapte din Evanghelie; sunt rostite şapte ectenii şi şapte rugăciuni pentru iertarea păcatelor şi izbăvirea de boală; credincioşii sunt unşi de şapte ori cu untdelemn sfinţit.

Taina este săvârşită nu numai pentru credincioşii bolnavi, ci şi pentru cei sănătoşi trupeşte, căci prin aceasta se dăruieşte, de asemenea, iertarea păcatelor şi alinarea bolilor sufleteşti. Untdelemnul ce rămâne după săvârşirea slujbei se arde în candelă. Făina şi untdelemnul ce se aduc spre a se sfinţi prin slujba sfântului maslu se folosesc pentru prepararea de turte, care au, la rândul lor, putere tămăduitoare.

Care sunt roadele sfântului maslu ?

Untdelemnul sfinţit are puterea de a uşura greutatea păcatelor, de a sfinţi sufletul, a vindeca trupul şi a împărtăşi creştinilor milostivirea şi îndurarea lui Dumnezeu. Alături de taina pocăinţei, prin taina sfântului maslu se dăruieşte credincioşilor ce se pocăiesc iertarea păcatelor, ce stăruie în sufletul omului.

Vindecarea de bolile trupului este simţită de credincios ca un har dăruit întregii lui fiinţe. Harul nu lucrează asupra trupului fără să lucreze asupra sufletului. Asupra sufletului lucrează întărindu-l şi curăţindu-l de păcate, liniştindu-i conştiinţa, ceea ce are un efect întăritor asupra trupului, pentru a-l face un instrument al lucrării bune a sufletului. De aceea, în rugăciunile tainei se cer împreună: tămăduirea trupului, iertarea de păcate şi curăţirea sufletului de păcate.

Credincioşii se ung de şapte ori în semnul crucii, cu untdelemn sfinţit, la organele simţurilor, pentru ca Dumnezeu, cu mâna Sa nevăzută, să însemneze prin harul Său dumnezeiesc simţirile bolnavilor, pecetluindu-le, şi să facă nestrăbătută şi neapropiată intrarea tuturor puterilor potrivnice.

Toate acestea sunt făcute pentru a trezi, lumina şi întări puterea bolnavilor, împărtăşindu-le, după felul credincioşiei lor, harul Sfântului Duh, care tămăduieşte durerile, izbăveşte trupul de boli (cât îi este de folos spre mântuire) şi uşurează sufletul de păcate. Ungerea de şapte ori mai însemnează chemarea în rugăciuni a celor şapte daruri ale Sfântului Duh asupra bolnavilor. Întreg şirul rugăciunilor şi lucrărilor acestora de câte şapte ori zguduie sufletul, mişcă inima, aprind credinţa şi pregătesc bolnavul pentru primirea harului vindecător şi mântuitor.

Care este semnificaţia tainei sfântului maslu ?

Maslul este socotit o taină rânduită spre curăţirea sufletului de patimi şi, deopotrivă, spre vindecarea trupului. Prin ea se vădeşte importanţa pe care Biserica o dă unirii dintre suflet şi trup.

Lucrarea Sfântului Duh în om nu s-ar putea împlini fără o deschidere a sufletului bolnavului spre credinţă şi căinţă. Şi în vreme ce la taina botezului sau a pocăinţei, credinciosul face o mărturisire de credinţă, arătând prin aceasta şi căinţă de păcatele sale, la taina sfântului maslu, însuşi faptul că cel bolnav cheamă preoţii să se roage pentru el arată smerenia sa şi credinţa lui în lucrarea lui Dumnezeu prin această taină.

După cum mărturiseşte Sfântul Apostol Pavel despre creştini: ,,Voi sunteţi biserica Dumnezeului celui viu” (II Corinteni 6, 16) şi tot el îndeamnă: ,,Deci aceste făgăduinţe având, iubiţilor, să ne curăţim pre noi de toată spurcăciunea trupului şi a duhului, făcând sfinţenie întru frica lui Dumnezeu” (II Corinteni 7,1), creştinul are nevoie atât de curăţirea sufletului de păcate şi patimi, cât şi de tămăduirea trupului de boli, acestea fiind o consecinţă a stăruirii omului în păcate şi a îndepărtării sale de Dumnezeu.

Iosif Mocanu

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 30 (2/2004)