CELE ŞAPTE SFINTE TAINE ALE BISERICII (XI)

Taina Cununiei

Ce este taina cununiei ?

Cununia este a şasea sfântă taină a Bisericii, în care, harul Sfântului Duh pecetluieşte unirea celor doi miri care s-au învoit a trăi împreună. Unirea lor este transformată într-o uniune duhovnicească spre naşterea şi creşterea de fii şi împreună-lucrarea faptelor mântuirii. Prin harul primit, legătura dintre cei doi este sfinţită şi înălţată la demnitatea reprezentării unirii duhovniceşti dintre Iisus Hristos şi Biserică.

Spre deosebire de tainele botezului, mirungerii, pocăinţei şi euharistiei, în care omul este pus într-o relaţie directă cu Hristos, în taina cununiei, omul este pus, în primul rând, într-o relaţie strânsă, de slujire, cu un semen al său.

Care este originea tainei cununiei ?

Taina cununiei este unul dintre cele mai vechi aşezăminte dumnezeieşti, fiind întemeiat de Dumnezeu chiar la facerea lumii. Astfel, după ce, în cele şase zile ale Facerii, a făcut toate câte sunt în cer şi pe pământ, ,,au făcut Dumnezeu pre om, după chipul lui Dumnezeu l-au făcut pre dânsul, bărbat şi femeie i-au făcut pre ei” (Facerea 1, 27).

,,Şi au zis Domnul Dumnezeu: nu este bine să fie omul singur, să-i facem ajutor asemenea lui … Şi au pus Dumnezeu somn în Adam şi a adormit; şi au luat o coastă dintru ale lui şi au plinit cu carne locul ei. Şi au făcut Dumnezeu coasta, care o au luat din Adam, femeie, şi o au adus pre ea la Adam. Şi a zis Adam: iată acum os din oasele mele şi trup din trupul meu, aceasta se va chema femeie, pentru că din bărbatul său s-a luat” (Facerea 2, 18, 21-23).

Iar după ce i-a aşezat în rai, Dumnezeu le-a binecuvântat unirea, zicându-le: ,,Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul; şi-l stăpâniţi pre el” (Facerea 1, 28) şi, de asemenea, ,,Pentru aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pre mama sa şi se va lipi de femeia sa şi vor fi amândoi un trup” (Facerea 2, 24).

Vorbind despre taina cununiei, Mântuitorul le-a amintit iudeilor de făgăduinţa făcută oamenilor în rai: ,,Dar n-aţi citit că Cela ce au făcut dintâi, bărbat şi femeie i-au făcut pre ei ? Şi au zis: pentru aceasta va lăsa omul pre tatăl său şi pre mama sa şi se va lipi de femeia sa şi vor fi amândoi un trup. Pentru aceea nu mai sunt doi, ci un trup. Deci, ce au împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă” (Matei 19, 4-6).

Nunta din Cana Galileei. Frescă din Biserica Mânăstirii Adormirea Maicii Domnului, Bucureşti

Prin prezenţa Sa la nunta din Cana Galileei, Hristos a binecuvântat cununia, înălţând-o din legea naturii în legea harului şi transformând-o într-o unire duhovnicească. Săvârşind acolo cea dintâi minune şi dând celor doi miri să bea din vinul iubirii revărsat din harul Său, El a început preschimbarea vieţii omeneşti în legea harului prin întărirea şi sfinţirea cununiei.

Care este semnificaţia tainei cununiei ?

Prin taina cununiei, cei doi miri devin ,,un trup”, aşa cum arată şi termenul cununie, ce provine de la cunună (de flori). Cununia simbolizează cununa de virtuţi creştineşti, cununa unirii în gânduri, sentimente, voinţă, a celor doi miri care au hotărât să vieţuiască creştineşte împreună în această viaţă, iar după moarte ,,ca îngerii lui Dumnezeu” (Matei 22, 30).

Această unire duhovnicească binecuvântată de Dumnezeu este adeverită de Scriptură: ,,Pentru aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pre mama sa şi se va lipi de femeia sa şi vor fi amândoi un trup” (Facerea 2, 24; Matei 19, 5-6). Astfel, în biserică intră cei doi miri şi se întorc la casa lor ,,un trup şi un suflet” ce îşi vor împărtăşi în această viaţă bucuriile şi necazurile, se vor ajuta unul pe celălalt pentru a-şi creşte copiii şi a păşi împreună pe calea mântuirii.

Unirea duhovnicească a celor doi miri prin taina cununiei, ce a fost pecetluită prin harul Sfântului Duh, nu poate fi desfăcută, căci spune Însuşi Mântuitorul: ,,Ce au împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă” (Matei 19, 6). Cu toate acestea, taina este desfăcută prin moartea unuia dintre cei doi soţi: ,,Dacă va adormi bărbatul ei, femeia slobodă este după care va vrea să se mărite” (I Corinteni 7, 39) sau în caz de păcat săvârşit în afara cununiei: ,,Iar eu zic vouă: că tot cela ce-şi va lăsa femeia sa, afară de cuvânt de curvie o face pre ea să preacurvească, şi cela ce va lua pre cea lăsată, preacurveşte” (Matei 5, 32).

Cununia este o icoană a unirii dintre Hristos şi Biserică după cum mărturiseşte Sfânta Scriptură şi Sfinţii Părinţi. Astfel, Sfântul Apostol Pavel le tâlcuia efesenilor această taină: ,,Bărbatul este cap femeii, precum şi Hristos este cap Bisericii … Bărbaţilor, iubiţi-vă femeile voastre, precum şi Hristos au iubit Biserica, şi pre sine s-au dat pentru dânsa. Taina aceasta mare este; iar eu zic de Hristos şi de Biserică. Deci dar şi voi unul fieştecare aşa să-şi iubească pre femeia sa, ca pre sine” (Efeseni 5, 23, 25, 32-33). În acelaşi duh, Sfântul Ioan Gură de Aur scria: ,,Cununia este un chip tainic al Bisericii”.

De asemenea, cununia este ca o oglindă a iubirii dumnezeieşti, reflectând taina cuprinzătoare a existenţei, şi nu poate fi înţeleasă decât dacă este privită în raport cu Biserica şi cu lumea. Astfel, Ioan Gură de Aur spunea: ,,Când bărbatul şi femeia se unesc în căsătorie, ei nu mai sunt ceva pământesc, ci chipul lui Dumnezeu Însuşi”, iar Teofil al Antiohiei afirma: ,,Deci a creat Dumnezeu pe Adam şi pe Eva pentru cea mai mare iubire între ei, ca să reflecte taina unităţii dumnezeieşti”.

Care este rânduiala tainei cununiei ?

Ca şi celelalte taine, cununia este săvârşită de preot şi, prin mijlocirea lui, Însuşi Hristos pecetluieşte unirea celor doi miri. Mirii trebuie să fie credincioşi, bărbat şi femeie, necăsătoriţi sau văduvi. Cei doi nu trebuie să fie rude între ei după un neam până la a 7-a spiţă, iar dacă se trag din două neamuri până la a 6-a spiţă, şi să nu aibă alte piedici la căsătorie. Mirenii care se vor învrednici de a sluji sfântului altar, trebuie mai întâi să se cunune.

Nunta se săvârşeşte pe baza făgăduinţei făcute de cei doi miri în faţa preotului şi în prezenţa naşilor. Naşii de cununie au un rol asemănător naşului de la botez, urmând să-i îndrume şi să-i sfătuiască pe cei căsătoriţi în viaţa duhovnicească. De obicei, nunta este precedată de logodnă, care are aproape aceeaşi putere ca şi cununia, neputând fi desfăcută ca învoielile omeneşti.

Taina cununiei este săvârşită de preot sau arhiereu, după liturghie. Acesta aşează cununile pe capetele celor doi miri, rostind: ,,Cunună-se robul lui Dumnezeu cu roaba lui Dumnezeu, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin”. Cununile sunt semnul măririi şi al cinstei, după cum mărturiseşte preotul într-una dintre rugăciunile de la cununie: ,,Doamne, Dumnezeul nostru, cu mărire şi cu cinste încununează-i pre dânşii”. Cununile puse pe capetele mirilor simbolizează, de asemenea, cununile cu care erau încununaţi mucenicii pentru răbdarea lor în credinţă, căci ea este, la rândul ei, o mucenicie, soţii având de răbdat ispite şi greutăţi pentru a ajunge să câştige iubirea desăvârşită.

Fiind prilej de bucurie, părinţii Bisericii au oprit săvârşirea acestei taine în cele patru posturi şi în zilele de post de peste an, în săptămâna brânzei şi cea luminată, în Duminica Cincizecimii, de la Naşterea la Botezul Domnului şi în ajunul praznicelor împărăteşti. De asemenea, cununia fiind sfântă taină a Bisericii, Sfinţii Părinţi au interzis cântecele, jocurile, muzicanţii etc.

Care este rostul cununiei ?

Prin taina cununiei, legătura dintre cei doi credincioşi este transformată într-o unire duhovnicească, harul primit ajutându-i pe cei doi soţi să păşească împreună pe calea mântuirii.

Un alt rost al tainei este ferirea de patima curviei. Harul sfinţitor al cununiei ca taină a Bisericii îl ajută pe om în lupta sa duhovnicească cu pornirile pătimaşe: ,,Căci aceasta este voia lui Dumnezeu, sfinţirea voastră, a vă feri voi de toată curvia, a şti fiecare din voi a-şi stăpâni vasul său întru sfinţenie şi cinste” (I Tesaloniceni 4, 3-4).

Sfântul Grigorie Teologul scrie: ,,Căsătoria întâia este lege, pentru că a fost binecuvântată de Mântuitorul prin prezenţa Sa la nunta din Cana Galileii, a doua căsătorie este iertată sau îngăduită. Pentru aceea slujba cununiei este mai simplă, are binecuvântare mică, cu rugăciuni de pocăinţă şi iertarea păcatelor … A treia este privită ca necurăţie, călcare de lege, dar este tolerată. Căsătoria a patra este oprită cu desăvârşire. Pentru a patra nuntă au poruncit mintea împreună cu socoteala şi judecata sinodului Sfinţilor Părinţi ca nicicum acea nuntă fără de lege niciodată să nu se facă sub pedeapsa afuriseniei”.

De asemenea, cei uniţi prin taina cununiei se pot ajuta unul pe celălalt în a-şi păstra dreapta credinţă: ,,Pentru că se sfinţeşte bărbatul necredincios prin femeia credincioasă şi se sfinţeşte femeia necredincioasă prin bărbatul credincios” (I Corinteni 7, 14).

Iosif Mocanu

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 29 (1/2004)