----------------

 

Carti in site

 

--------------------

Cine e online?

Avem 165 vizitatori și nici un membru online

Meşteşugul rugăciunii (III)

de arhimandrit Serafim Alexiev

 

Partea a II-a

Feluritele chipuri ale rugăciunii

Aici vom vedea că rugăciunile pot să fie felurite după chip. Să ilustrăm aceasta cu câteva exemple:

Un creştin smerit contemplă în timpul nopţii cerul plin de stele. El se umple de uimire înaintea tainicelor minuni ale bolţii cereşti presărată cu luminiţe scânteietoare. Închipuindu-şi că acele luminiţe nu sunt aşa cum le vede el, doar nişte puncte strălucitoare, ci mari discuri de foc, incomparabil mai mari decât pământul, şi gândindu-se la distanţele de nemăsurat care le despart, omul conştientizează cât de mic, cât de sărac, cât de neînsemnat şi de pierdut este el – asemenea unui firişor nevăzut de praf – în această lume nesfârşită.

Citește mai departe...

ISTORIA BISERICEASCĂ UNIVERSALĂ

şi

STATISTICA BISERICEASCĂ

 
de
Euseviu Popovici
Profesor la Facultatea de Teologie din Cernăuţi
 
Capitolul VI
Biserica sârbilor din Bosnia şi Herţegovina (Hercegovina), din Serbia şi din Ţrnagora (Crnagora) sau Montenegro
 
Capitolul VII
§. 220. Biserica Eladei sau a Greciei

În anul 732 împăratul Leon Isaurul (717-741), inimic al scaunului de la Roma, a smuls Biserica Greciei precum şi toată Biserica Illyricului Oriental de la Patriarhia Romei, sub care au fost încă de la sfârşitul secolului IV şi le-a supus Patriarhiei de Constantinopol, sub care Biserica Greciei a rămas până la 1821. Dar încă de la 1204, adică de când s-a fundat în Constantinopol un imperiu latin, pe măsură ce se răspândea dominaţiunea latinilor şi mai ales a veneţienilor în Grecia, ierarhia latină, ce veni aici odată cu stăpânitorii, începu a împila Biserica Ortodoxă a Greciei, iar încă de la jumătatea secolului XV, când veneţienii împărţiră şi cu turcii dominaţiunea asupra Greciei, situaţia Bisericii Ortodoxe fu îndoit mai rea, căci pe când de o parte o apăsa jugul turcilor, de altă parte şi veneţienii se sileau continuu de a o latiniza, aşa că multe episcopii ortodoxe, care nu căzură victime vexaţiunilor turceşti, au trebuit să facă loc la episcopii latine, până ce în 1718 veneţienii au fost siliţi a lăsa turcilor toată Grecia, afară de Insulele Ionice şi până ce în sfârşit la 1797 cu apunerea Republicii Veneţia încetă şi dominaţiunea ei peste Insulele Ionice.

Citește mai departe...

Iată noua societate plăsmuită !

Duşmanii creştinismului îşi văd, în sfârşit, ‘idealurile’ împlinite

 
» Moarte cu demnitate. Mai gândiţi-vă. Activiştii pro-sinucidere din Canada vin după copiii voştri
» Canada a legalizat eutanasia. Acum părinţii cer medicilor să le omoare copiii bolnavi
» Liberalii pretind acum că părinţii creştini sunt periculoşi. Aceasta este o ameninţare existenţială pe care nu o putem ignora
» Progresiştii urăsc tot ce este vechi, inclusiv pe bătrâni
 
 

Moarte cu demnitate. Mai gândiţi-vă. Activiştii pro-sinucidere din Canada vin după copiii voştri

Când hotărârea de a legaliza eutanasia a venit de la Curtea Supremă a Canadei, activiştii pro-sinucidere au fost extaziaţi. În sfârşit, au spus ei, oamenii care suferă groaznic vor avea şansa să ,,moară cu demnitate”, cu alte cuvinte, să se sinucidă. Nu numai aceasta, ci ei vor putea să se sinucidă cu ajutorul unui medic şi totul va fi finanţat de guvern. Ni s-a spus că aceasta însemna Progres. Dreptul recent descoperit dar inalienabil de a nu mai exista a fost în sfârşit respectat de tribunale.

Citește mai departe...

SFINŢII PĂRINŢI ŞI EREZIILE

Sfântul Marcu al Efesului şi falsa unire de la Florenţa (VI)

 

Episodul anterior

 

Niciodată, o bărbate, ceea ce priveşte Biserica nu se duce la bun sfârşit prin compromisuri: nu există nici o cale de mijloc între Adevăr şi minciună. Dar exact aşa cum ceea ce este în afara luminii va fi în mod necesar în întuneric, tot aşa cel care se îndepărtează puţin de Adevăr este lăsat rob minciunii.
 
Scrisoare către Gheorghe Scholarios
 
Odinioară noi am grăit întru totul asemenea, şi nu a existat nici o schismă între noi, şi apoi noi, ambele părţi (ortodocşi şi latini), eram în acord cu Părinţii; dar acum, când noi nu grăim asemenea, cum putem fi împreună ? Acum noi (ortodocşii) vorbim exact la fel ca atunci, şi noi suntem în acord atât cu noi înşine, cât şi cu Părinţii – atât ai noştri, cât şi ai voştri – dacă voi doriţi să recunoaşteţi ceea ce este adevărat. Dar voi, introducând inovaţia, prin aceasta inevitabil vă dovediţi că sunteţi în dezacord în primul rând cu voi înşivă, şi apoi cu Părinţii pe care noi îi avem în comun, şi în cele din urmă cu noi.
 
Mesaj către Papa Eugenie al IV-lea

Citește mai departe...

Despre căderea lui Adam (XI)

de Arhiepiscopul Inochentie al Odessei († 1857)

 

Episodul anterior

 

XI. Pedepsirea lui Adam

Iar lui Adam au zis: pentru că ai ascultat glasul femeii tale şi ai mâncat din pomul, din care ţi-am poruncit ţie, numai dintru acela să nu mănânci, şi ai mâncat dintr-însul, blestemat să fie pământul întru lucrurile tale; întru necazuri vei mânca dintr-însul în toate zilele vieţii tale. Spini şi pălămidă va răsări ţie, şi vei mânca iarba pământului. Întru sudoarea feţei tale vei mânca pâinea ta, până când te vei întoarce în pământ din care eşti luat: că pământ eşti şi în pământ te vei întoarce (Facerea 3, 17-19).

Citește mai departe...

Pe urmele Sfântului Ioan de Kronstadt (VI)

 

Episodul anterior

 

Catedrala Sfântul Nicolae a mării (continuare)

Participarea părintelui Ioan nu s-a limitat la punerea pietrei de temelie; în realitate, într-o scrisoare curajoasă din 1898, el îndemna la construirea bisericii:

Citește mai departe...

ORTODOXIA ŞI ECUMENISMUL* (XXX)

De ce un creştin ortodox nu poate fi ecumenist

de arhimandriţii Serafim Alexiev şi Serghie Jazadjiev

 

Ediţia I, publicată acum fără nici o schimbare

 

Episodul anterior

D) Traducerile ecumenice ale Bibliei

Înainte de a trece la dezbaterea temei în cauză, să ne oprim cu titlu de introducere la aşa-numita „Biblie pentru copii”, frumos editată în limba engleză. În caseta tehnică se arată: „Aprobată de consiliul editorial, alcătuit din şefii confesiunilor protestantă, catolică şi iudaică”.

Citește mai departe...

Prigonirea monahilor din Muntele Athos

de către Patriarhia Constantinopolului (V)

de părintele Patric Ranson

 

Partea a IV-a

Capitolul II
Drepturile omului în Muntele Athos
Mărturia părintelui Maxim de la Marea Lavră

Începând cu expulzarea de către poliţie, din ordinul Patriarhiei Constantinopolului, a monahilor de la Schitul Sfântul Prooroc Ilie, cartea părintelui Maxim de la Marea Lavră devine o carte de care trebuie să se ţină seama. Părintele Maxim a devenit monah într-o mare mânăstire din Muntele Athos, cea mai veche, Marea Lavră. Iubind monahismul tradiţional, om cultivat, cunoscând bine scrierile Părinţilor Bisericii, părintele Maxim nu s-a supus neo-athoniţilor şi, silit de atunci înainte să trăiască în Anglia, el a publicat acolo o lucrare pe care noi am menţionat-o deja, Drepturile omului în Muntele Athos.

Citește mai departe...

ISTORIA BISERICII
PERIOADA CELOR ŞAPTE SINOADE ECUMENICE (XI)
 
 
de la naşterea Domnului nostru Iisus Hristos
până în zilele noastre
 
alcătuită
după documente originale şi autentice
 
de
Vladimir Guettee
doctor în teologia Bisericii Ortodoxe Ruse
 
 
Volumul III
Cartea a VIII-a
 
Anii 347–381
 
3
 

Starea intelectuală a Bisericii după moartea lui Constantin – Dogmă, constituţie, disciplină, liturghie, potrivit Părinţilor acestei epoci – Scriitori răsăriteni – Biserica Alexandriei – Sfântul Atanasie, opere istorice, dogmatice, exegetice

Biserica din Ierusalim – Sfântul Chiril; catehezele sale – Opuscule

Bisericile asiatice – Sfântul Vasilie de Cezareea – Operele sale exegetice, dogmatice şi ascetice – Liturghia sa – Sfântul Grigorie Teologul sau de Nazianz – Discursurile sale – Scrisorile sale – Poemele sale – Amfilohie al Iconiei – Alţi scriitori răsăriteni: Didim din Alexandria; Macarie din Alexandria, Macarie din Egipt şi mulţi alţi scriitori – Sfântul Efrem din Edesa

Bisericile apusene: Iuliu, episcop al Romei – Victorin, operele sale împotriva arienilor – Eusebiu de Verceil – Febadie de Agen – Sfântul Ilarie de Poitiers; lucrările sale exegetice, dogmatice, istorice – Zenon de Verona – Optatus de Mileve – Damas, episcop al Romei – Scrisorile sale – Poemele sale – Luchifer de Cagliari – Pacianus de Barcelona – Poeţii Juvencus, Sedulius, Severus, Ausonius – Sfântul Ambrozie de Milan – Operele sale exegetice, dogmatice, ascetice – Alţi scriitori apuseni

Ulfila, apostol al neamului goţilor; lucrările sale biblice

Mişcarea intelectuală în erezie: Acachie de Cezareea Palestinei, Avxentie de Milan şi alţi arieni – Apolinariştii – Priscilianiştii – Donatiştii

Citește mai departe...

Sinodul din Creta şi noua ecleziologie apărută (III)

O examinare ortodoxă

 

Episodul anterior

 

de protopresbiter Peter Heers, profesor de Vechiul şi

Noul Testament la Seminarul Sfânta Treime din Jordanville

 

Cuvântare ţinută la Refugiul Clerului al Eparhiei est-americane

a Bisericii Ortodoxe Ruse din Diaspora,

pe 21 martie 2017

 

Postăm acest articol al părintelui Heers[1], fiindcă el examinează în mod succint Sinodul din Creta, reliefând câteva aspecte de mare însemnătate şi într-un mod simplu şi pe înţelesul tuturor. Deşi reuşeşte să surprindă foarte bine eşecul acestui Sinod de a fi ortodox în cuvânt şi faptă, studiindu-l din multe unghiuri şi reliefând erorile de organizare şi abordare principială, inclusiv temelia anti-ortodoxă a Sinodului însuşi, autorul rămâne optimist în ce priveşte viitorul, pe care noi îl considerăm mai degrabă sumbru.

Citește mai departe...

Tâlcuiri la Vechiul Testament

Omiliile Sfântului Grigorie cel Mare la

cartea Proorocului Iezechiil (LXII)

 

Episodul anterior

 

6. Dar noi trebuie de asemenea să cugetăm cu o atenţie specială de ce spune că ,,toate trei erau de o măsură”. Căci de vreme ce desăvârşirea propovăduitorilor este departe de cea a celor feciorelnici şi tăcuţi, şi distincţia celor feciorelnici este tare îndepărtată de cea a celor căsătoriţi, de ce cele trei (încăperi) sunt de o măsură ? Fiindcă oamenii căsătoriţi, cu toate că fac fapte bune şi năzuiesc să-L vadă pe Atotputernicul Dumnezeu, sunt ocupaţi cu grijile domestice şi, siliţi de necesitate, îşi împart minţile între cele două. Dar cei feciorelnici sunt departe de fapta acestei lumi şi îşi îngrădesc dorinţa trupului chiar de căsătoria legiuită şi nu sunt încurcaţi în nici o grijă pentru soţie sau copii, sau în cugete vătămătoare şi grele privind chestiunile familiei.

Citește mai departe...