Câteva articole despre Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din România (II)

de David


De curând, mai precis în perioada 20 februarie - 1 martie 2008, au apărut în cadrul enciclopediei Wikipedia articole despre toţi ierarhii noştri de stil vechi, în viaţă sau trecuţi la Domnul.

Îi puteţi găsi pe:


- mitropoliţii noştri

Galaction Cordun (1883-1959, mitropolit între anii 1955-1959)

Glicherie Tănase (1891-1985, mitropolit între anii 1959-1985)

Silvestru Onofrei (1924-1992, mitropolit între anii 1985-1992)

Vlasie Mogârzan, actualul mitropolit (n. 1941, mitropolit din anul 1992 până în prezent)


- arhiereii noştri trecuţi la Domnul

Meftodie Marinache (1913-1977)

Evloghie Oţa (1909-1979)

Cozma Lostun (1930-2002)

Pahomie Morar (1936-2006)


- arhiereii noştri de astăzi

Demosten Ioniţă

Ghenadie Gheorghe

Teodosie Scutaru

Sofronie Oţel

Iosif Mogârzan

Flavian Bârgăoanu

Antonie Tătaru

Glicherie Ilie

Dionisie Constandache

Evloghie Nica

 

Articolele sunt interesante, cu informaţii şi imagini de calitate, pe ici pe colo apărând doar mici inadvertenţe, dar care nu afectează calitatea informaţiei sau cursul istoriei în sine.

Pentru mine, personal, două dintre aceste biografii au fost inedite. Pe arhiereii noştri de astăzi îi cunoaştem, nu le cunoaştem atât biografia: când s-au născut, când au intrat în viaţa monahală şi celelalte, cât faptele, şi nădăjduim ca Dumnezeu să-i ţină sănătoşi, în viaţă, să ne poartă de grijă aşa cum au făcut-o întotdeauna. Dar dintre cei de odinioară, două personalităţi mi-au atras atenţia, poate din pricina importanţei lor.


Prima este cea a mitropolitului Galaction Cordun, pentru că viaţa lui a fost pur şi simplu ‘înmormântată’ de cei din Biserica oficială. Ca o ironie a soartei, citim că mitropolitul a fost cel care l-a hirotonit ierodiacon şi apoi ieromonah pe Ilie Cleopa, care avea mai apoi să critice cu vehemenţă Biserica a cărui întâistătător a fost el.

Într-adevăr, mitropolitul Galaction a fost depus din treaptă de către Biserica oficială, însă după ce a devenit întâistătătorul BOSVR, şi nu înainte. Motivele invocate pentru depunerea sa din treaptă sunt mai mult decât puerile. De altfel, el a fost reabilitat după 1990, Sfântul Sinod al BOR emiţând un act prin care afirma că depunerea din treaptă a arhiereului Galaction Cordun a fost una politică.

Astăzi poţi scotoci cât vrei prin bibliotecile româneşti că nu vei găsi nici o carte scrisă de arhiereul Galaction Cordun, nici vreo referinţă la numele lui prin vreo revistă bisericească a vremii. În Biblioteca Centrală Universitară lipsesc mai ales numerele din revistele bisericeşti dintre anii 1924-1935, în care au apărut articole despre frământările care au avut loc în acea perioadă din cauza schimbării calendarului. Totul a fost şters, arareori poţi găsi ceva, şi atunci doar din pură întâmplare. Ceva pierdut din vedere ...

Acum câţiva ani, am stat de vorbă cu un ziarist simpatizant al stilului vechi, care mi-a mărturisit că prin unele biblioteci mai există documente cu privire la evenimentele de atunci, dar se află la secţiunea ‘secret’. El a avut acces preţ de câteva ore la această secţiune, unde a văzut o sumă de cărţi de mare interes, dar pe care n-a reuşit să le xeroxeze sau să le împrumute în vreun fel.

Asta o spun aşa, ca să nu se creadă că, până la urmă, nu se află adevărul. S-a aflat adevărul cu privire la multe lucruri, oricât de puse la secţiunea ‘secret’ au fost. Cine vrea să ştie cu adevărat, află.


A doua este cea a arhiereului Cozma Lostun. În acest articol, pe lângă alte informaţii cam alunecoase, se vorbeşte despre o schismă. Cuvântul ‘schismă’ nu reuşeşte să surprindă realitatea. Neîndoios, între PS Cozma şi ceilalţi arhierei ai noştri au existat neînţelegeri, dar acestea au avut ca temei faptul că PS Cozma nu era prea duhovnicesc. Restul, că ei nu s-ar fi înţeles cu privire la relaţia noastră de prietenie cu Mitropolitul Chiprian de Oropos şi Fili, pare a fi un scurt scenariu, bine prezentat de mulţimea de date. De altfel, povestea – dacă este urmărită cu atenţie – pare a fi scenariul unui film de acţiune.

La un moment dat scrie: ,,Organele de miliţie l-au anchetat şi apoi l-au plasat sub supraveghere în satul natal”. Cred că fraza asta ar face să râdă pe orice ortodox de stil vechi ! (ca şi alte fraze anterioare) De parcă miliţia a apărat în vreun fel pe ‘stilişti’. Mai degrabă, miliţienii ciomăgeau pe cine puneau mâna ...

Articolul acesta pare a fi pur şi simplu o înşiruire de minciuni menite să murdărească imaginea Bisericii noastre. Singurul lucru adevărat din această poveste este acela că PS Cozma credea mai tot timpul că el are dreptate. În ce priveşte faptul că el ar fi dat naştere unei schisme în sânul Bisericii noastre, se merită spus că nici nu ar fi avut cum să facă asta. Din 1995, precum scrie în articol, prea sfinţitul a paralizat în urma unui accident cerebral. Prin urmare, acea fotografie cu prea sfinţitul semnând nu ştiu ce declaraţie în anul 2000 este un fals ! Ca şi faptul că el ar fi avut credincioşi în jurul lui, sau că ar fi construit mânăstirea de la Şaru Dornei. Cu cine ? Că era singur.

De altfel, până la sfârşitul vieţii, în 2002, în ciuda neînţelegerilor de orice fel, mitropolia Slătioara i-a purtat de grijă PS Cozma: i-a trimis oameni care să-l ajute în cele trebuincioase, mâncare şi medicamente, iar la sfârşitul vieţii s-a ocupat de înmormântarea lui, purtându-se cu el ca cu un arhiereu dreptslăvitor.

Cine a căutat să speculeze aceste neînţelegeri din Biserica noastră a fost un om murdar. Sau dacă a fost doar un om care nu a ştiut să scrie ceea ce i-a fost dat să ştie, îl rugăm să corecteze această biografie. Şi să spună adevărul.

Cine vrea să creadă altceva, este liber să o facă. Cine l-ar putea împiedica ?