DICŢIONAR ORTODOX

Pentarhie provine din grecescul ,,pentarhion” () format din cuvintele ,,penta” () - cinci şi ,,arhi” () - căpetenie şi se referă la organizarea ecleziastică a Bisericii Universale în cele cinci patriarhate: Roma, Constantinopol, Alexandria, Antiohia şi Ierusalim. Sinoadele Ecumenice au rânduit aceste cinci episcopii principale, cunoscute mai târziu sub numele de patriarhate. Patriarhii, ca şi episcopii, sunt egali între ei, iar titlul onorific de ,,primul între egali” îi este acordat episcopului Romei, ce este urmat în ierarhie de patriarhul Constantinopolului. Sfinţii Părinţi au hotărât aceasta pentru a slăvi mucenicia Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel în Roma, precum şi a atâtor sfinţi romani. În urma Marii Schisme (1054), ca urmare a desprinderii Romei de Biserica Universală, aceasta a pierdut titlul de patriarhie, primul între egali devenind episcopul Constantinopolului.

Patriarhie provine din grecescul ,,patriarhion” () format din cuvintele ,,patri” () - familie, neam şi ,,arhi” () - căpetenie, referindu-se la conducerea unei familii sau a unui neam, iar patriarh () este numit conducătorul acesteia. În Vechiul Testament, capii seminţiilor poporului evreu erau numiţi patriarhi. Ulterior, titlul de patriarh a revenit celor care ocupau scaunele episcopale ale Romei, Constantinopolului, Alexandriei, Antiohiei şi Ierusalimului. În urma obţinerii autocefaliei de către unele Biserici Ortodoxe locale, titlul de patriarh a fost acordat celui mai înalt în rang din ierarhia acestor Biserici. Astfel, astăzi, alături de cele patru patriarhii tradiţionale - Constantinopol, Alexandria, Antiohia şi Ierusalim, există Patriarhia Rusiei (autocefală din 1589), Patriarhia Bulgariei (ce a obţinut autocefalia în 1945), Patriarhia Serbiei (autocefală în 1879) şi Patriarhia României (ce a obţinut aucefalia în 1885). În plus, titlul de patriarhie îl folosesc şi unele Biserici heterodoxe precum cea coptă, etiopiană sau armeană.

Patriarhal se referă la ceea ce aparţine patriarhului sau patriarhiei, privitor la patriarh sau patriarhie.

Patriarhatul () reprezinta perioada de păstorire a unui patriarh.

Autocefalie provine din grecescul ,,autokefalos” (f) format din cuvintele ,,auto” () - pronume de intărire şi ,,kefali” (f) - cap, conducător referindu-se la conducerea de sine stătătoare a unei Biserici Ortodoxe locale, definind independenţa disciplinară şi administrativă a acesteia faţă de cele patru patriarhii tradiţionale. O Biserică autocefală are propriul ei sinod episcopal ca autoritate canonică, libertatea de a-şi alege întâistătătorul, are în păstorire un anumit teritoriu şi poate sfinţi Sfântul şi Marele Mir.

Autocefal face parte din aceeaşi familie de cuvinte, fiind atribuit Bisericilor Ortodoxe cărora le-a fost recunoscută autocefalia de către patriarhiile tradiţionale.

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 8-9/noiembrie-decembrie 1999