Italia în bătaia tunului homosexual

Infracţiunea de homofobie este definită atât de vag, încât poate fi folosită ca o armă împotriva oricui

 

După ce Franţa a fost îngenuncheată prin adoptarea legii căsătoriei şi adopţiei homosexuale, în ciuda manifestaţiilor masive de protest ale francezilor, lobby-ul homosexual internaţional a pus tunurile pe Italia.

Începând din martie 2013, profitând de faptul că italienii aveau atenţia îndreptată asupra demisiei papei şi alegerii unui nou pontif, în Parlamentul italian au fost introduse nu mai puţin de 6 proiecte de lege care cer extinderea căsătoriei ,,la familii alcătuite din persoane de acelaşi sex”. Proiectele au fost dezbătute de parlamentari, stârnindu-se discuţii aprinse, au fost modificate, ulterior au fost reduse la 3 proiecte, însă deocamdată nu a fost votat nici unul, rămânând a fi analizate în viitor.

 

Proiect de lege care incriminează homofobia şi transfobia

La jumătatea anului 2013, lobby-ul homosexual a introdus în Parlamentul italian un proiect de lege care să faciliteze introducerea căsătoriei homosexuale: legea care incriminează homofobia şi transfobia. Este de remarcat faptul că proiectul a fost adus în atenţia deputaţilor în ,,ultimul moment posibil dinaintea vacanţei de vară”.

Eugenia Roccella, deputat din Partidul Poporul Libertăţii, a acuzat partidele de stânga că, procedând astfel, ,,încearcă să înăbuşe dezbaterea”: ,,Este absurd ca într-un moment în care ţara aşteaptă răspunsuri la problemele crizei economice şi când Parlamentul este aglomerat cu decrete să se insiste cu introducerea cu orice preţ a legii asupra homofobiei. Probabil, stânga crede că această chestiune nu poate fi amânată până în septembrie. Atunci, de ce se limitează dezbaterea la o seară, aproape pe furiş ?”

La dezbaterea iniţiată seara târziu, au rămas circa 50 de deputaţi din totalul de 630 membri. Înaintea unei Camere aproape goale, 28 de deputaţi şi-au exprimat opinia pe tema proiectului pe care presa îl socoteşte ca fiind unul dintre cele mai controversate. Legea propune incriminarea şi pedepsirea cu până la 6 ani închisoare pentru ,,instigarea sau comiterea de acte de discriminare pe baze etnice, rasiale, religioase sau naţionale sau pe temeiul homofobiei sau transfobiei”. Cele mai aspre pedepse sunt rezervate pentru membrii diferitelor organizaţii, criticii temându-se că printre acestea vor fi incluse toate organizaţiile care se exprimă împotriva căsătoriei homosexuale sau uniunilor civile.

Una dintre cele mai litigioase măsuri pentru care s-au alarmat în mod special specialiştii constituţionali este cea care prevede ,,pedepse auxiliare” pentru cei condamnaţi. Aceste ,,pedepse auxiliare” constau în înrolarea vinovaţilor în organizaţii de propagandă homosexuală.

Proiectul este promovat cu tărie de grupurile internaţionale care susţin homosexualitatea, inclusiv Amnesty International care a scris tuturor deputaţilor italieni îndemnându-i să-l voteze. În ajunul alegerilor parlamentare din 2013, Amnesty International Italia a prezentat un program în 10 puncte pentru drepturile omului, printre care se număra şi ,,lupta împotriva homofobiei şi transfobiei şi garantarea drepturilor celor închişi şi aflaţi în custodia poliţiei”. Programul este susţinut de parlamentarii de stânga de pe scena politică italiană.

În cursul verii, susţinătorii pro-familie s-au alarmat când deputatul italian Ivan Scalfarotto, un binecunoscut şi înverşunat activist pentru drepturile homosexualilor, a recunoscut că legea împotriva homofobiei este o cale de a pregăti introducerea parteneriatelor homosexuale sau chiar a căsătoriei între persoane de acelaşi sex.

 

Homosexualii cer pedeapsa cu închisoarea pentru cei care afirmă că homosexualitatea este o boală

După vacanţa de vară, pe 17 septembrie 2013, proiectul de lege a revenit în Camera Deputaţilor. În cursul dezbaterilor, au fost introduse numeroase amendamente, care i-au nemulţumit pe activiştii homosexuali. Ei susţin că modificarea proiectului – care s-a soldat cu eliminarea expresiilor orientare sexuală şi identitate de gen, ca şi a măsurii privind ,,pedepsele auxiliare” – a lipsit de putere proiectul de lege. Pe de altă parte, proiectul a fost denunţat de parlamentarii catolici ca fiind un mijloc de impunere a ideologiei de gen.

Giancarlo Cerrelli, vicepreşedintele Asociaţiei Juriştilor Catolici, i-a îndemnat pe deputaţii catolici să nu negocieze detaliile legii: ,,Adoptarea unei asemenea legi va uşura marşul şi pătrunderea în cultura noastră a ideologiei de gen, care are ca ţintă deconstruirea societăţii noastre, prin homosexualizarea iniţială a tinerelor generaţii”. El nota că unul dintre susţinătorii proiectului, Michela Marzano, a declarat că va fi necesară introducerea în şcoli de programe pentru ,,prevenirea discriminării”. Proiectul va anula dreptul părinţilor de a-şi învăţa copiii că homosexualitatea este înnăscută, şi nu o ,,alegere şi percepţie culturală”, a spus Cerrelli.

El a adăugat că ,,planul din spatele legii are ca scop schimbarea structurii sociale într-un mod artificial, ceea ce oferă printre altele posibilitatea anulării termenilor legali de mamă, tată, soţ, soţie precum s-a întâmplat deja de pildă în Spania şi Franţa”. Oraşul Veneţia chiar a propus recent eliminarea termenilor tată şi mamă din toate formularele legate de cereri pentru locuinţe publice şi admiterea la grădiniţă, propunere puternic contestată de consilierii oraşului, inclusiv de primarul acestui oraş.

Într-o dezbatere televizată, Giancarlo Cerrelli s-a confruntat cu Fabrizio Marrazzo, purtător de cuvânt pentru organizaţia Gay Centers, care a susţinut că legea ar trebui să includă pedeapsa cu închisoarea pentru cei care consideră homosexualitatea o boală, tulburare sau afecţiune. Cerrelli a replicat că exact aceasta este problema: legea are, în realitate, scopul de a zdrobi orice dezacord public faţă de ţelurile mişcării homosexuale.

 

Proiectul de lege a fost aprobat de Camera Deputaţilor

Pe 20 septembrie 2013, Camera Deputaţilor a aprobat proiectul de lege împotriva homofobiei. Proiectul a fost votat cu greu, după introducerea a 400 de amendamente în comisia de lucru şi o dezbatere extrem de încinsă în Camera Deputaţilor. În plus, el nu a fost votat decât după adăugarea unui ,,sub-amendament” cu privire la libera exprimare şi manifestare a credinţelor sau opiniilor de către organizaţii religioase, de sănătate, culturale, sindicate etc.

Modificările proiectului de lege au fost criticate de grupul homosexual de frunte al ţării Arcigay, care s-a plâns că acum legea nu mai are putere. Şi Ivan Scalfarotto s-a plâns că proiectul este ,,incomplet”, însă nu a ezitat să numească legea ,,o mică revoluţie pentru ţara noastră”, deoarece ,,introduce pentru prima oară în legea italiană infracţiunea homofobiei şi transfobiei”. Mai mult, el a afirmat deschis că sub-amendamentul şi celelalte modificări nu sunt importante, susţinând că introducerea lor a fost un ,,exerciţiu de strategie”, fără de care proiectul nu ar fi fost votat niciodată.

Criticii legii au afirmat acelaşi lucru, anume că unul dintre scopurile de bază ale proiectului este tocmai inserarea acestor concepte în legile italiene. De îndată ce va fi stabilit un avanpost, acţiunile ulterioare în Parlament şi tribunale vor putea aduce alte restricţii şi măsuri dorite de lobby-ul homosexual.

Între timp, Arcigay testează apele. În septembrie 2013, împreună cu Asociaţia Omphalos şi Arcilesbica Perugia, Arcigay a lansat o plângere de homofobie privind desfăşurarea unei ore de religie la Liceul Classico Mariotti din Perugia. Plângerea a fost depusă la Biroul Naţional Anti-Discriminare al Ministerului pentru Şanse Egale.

 

,,Hârtia curcubeu” – recomandări restrictive pentru jurnalişti

La sfârşitul lunii decembrie 2013, opozanţii homosexualităţii au primit o nouă lovitură. Biroul Naţional împotriva Discriminării Rasiale (Ufficio Nazionale Antidiscriminazioni Razziali, UNAR) din Ministerul pentru Şanse Egale a emis un document oficial, numit ,,Hârtia curcubeu”, care cuprinde recomandări oficiale ce impun ,,jurnaliştilor să scrie fără discriminare împotriva homosexualilor şi transsexualilor, ameninţând cu posibilitatea de sancţiuni profesionale şi chiar cu închisoarea”.

,,Hârtia curcubeu” este rezultatul unei serii de seminare de instruire pentru jurnalişti, finanţate de guvern, intitulate ,,Mândrie şi prejudecată”, care s-au desfăşurat în luna octombrie la Milano, Roma, Napoli şi Palermo. Seminarele au avut la bază un document ,,de strategie naţională” al guvernului, care a fost elaborat în urma unei rezoluţii votate de Consiliul Europei şi care merge până acolo, încât enumeră ,,homofobia şi transfobia” ca infracţiuni, chiar dacă în prezent ele nu apar în Codul Penal italian. Documentul scoate în evidenţă un ,,proiect pe mai mulţi ani” care trebuie întreprins de guvern, cu scopul de a crea materiale pentru presă şi educaţie care să schimbe atitudinile poporului italian faţă de homosexualitate şi să dea ,,un imbold puternic procesului de schimbare culturală”.

Recomandările din ,,Hârtia curcubeu” redau punct cu punct afirmaţiile şi cererile lobby-ului homosexual internaţional. Astfel, nici o emisiune de televiziune care tratează ,,problemele LGBT” nu va mai putea prezenta chestiunile în termeni de dezbatere contradictorie între susţinători şi opozanţi. Emisiunile cu discuţii nu mai trebuie să aducă împreună o persoană care apără poziţia LGBT şi o alta care se opune, pentru a ,,înfăţişa opoziţia” dintre cele două tabere, ci mass-media trebuie să construiască o înfăţişare plăcută a unui acord social deplin.

Jurnaliştii care redau declaraţii publice, inclusiv pe cele ale politicienilor şi reprezentanţilor instituţiilor, contrare recomandărilor oficiale, pot face acest lucru ,,pentru a fi consemnate”, însă trebuie ,,să respecte anumite reguli” şi să fie atenţi să folosească ,,ghilimelele pentru discursuri”. În plus, ei trebuie să afirme că vorbitorii greşesc opunându-se declaraţiilor reprezentanţilor organizaţiilor LGBT.

În lista de recomandări este inclusă ideea că sexul şi ,,genul” unei persoane nu trebuie tratate ca sinonime, primul fiind doar anatomic, iar cel de-al doilea o chestiune de preferinţă personală, însă căreia trebuie să i se dea autoritate completă. Mai mult, jurnaliştii sunt instruiţi să folosească termenul orientare sexuală în loc de preferinţă sexuală, deoarece cel de-al doilea implică faptul că a fi homosexual este o simplă chestiune de alegere şi nu o stare permanentă, de neschimbat. În nici un caz, jurnaliştii nu trebuie să sugereze că terapia reparativă poate schimba orientarea sexuală a unei persoane.

Ei trebuie să evite expresiile familie gay sau familie homosexuală, folosind în schimb familie homogenitorială (adică, cu părinţi de un singur gen); nu trebuie să facă nici o deosebire între căsătoria homosexuală şi cea tradiţională, ca şi cum prima ar fi ,,o instituţie parţial diferită de cea tradiţională”. Documentul afirmă: ,,Căsătoria nu există în natură, în timp ce homosexualitatea există în natură”. În plus, se afirmă că menţionarea celor trei concepte: tradiţie, natură şi procreare este ,,un semn sigur de homofobie”.

Potrivit recomandărilor, presa trebuie să evite să sugereze că ar exista vreo diferenţă între copiii adoptaţi de homosexuali şi cei adoptaţi de cuplurile heterosexuale, ca şi să ierarhizeze adopţia în termeni de ‘interesul superior al copilului’ care necesită ,,atât o persoană masculină, cât şi una feminină ca o condiţie fundamentală pentru deplinătatea echilibrului psihologic”. De asemenea, trebuie înlăturată expresia mamă surogat pentru o femeie care poartă în pântece un copil pentru altcineva, în favoarea expresiei sprijin de sarcină.

Ziariştii trebuie să ocolească şi termeni precum a expune, a mărturisi, în favoarea lui a declara deoarece, spune documentul, homosexualitatea nu este un păcat. Expresia acronim LGBT, continuă documentul, ,,este rar folosită în Italia, însă ar trebui introdusă în limbajul comun, utilizată şi răspândită”.

Când aleg imagini pentru articole, jurnaliştii nu trebuie să prezinte ,,persoanele LGBT” în contextul evenimentelor Gay Pride, sau să-i înfăţişeze participând la manifestări cu etalare de nuditate în public sau în cluburi de noapte. Astfel de imagini prezintă homosexualitatea numai în domeniul activităţilor sexuale. Este mai bine a alege fotografii care prezintă ,,imagini din viaţa cotidiană”.

Transsexualii nu trebuie prezentaţi ca prostituate sau în atitudini sau haine extravagante, căci asemenea imagini îi înfăţişează pe ei ca ,,ciudaţi”. Referindu-se la o ,,transfemeie”, adică la un bărbat care se identifică ca femeie, mass-media trebuie să folosească numai pronume la genul feminin, fără a ţine cont de starea fizică a bărbatului. Dacă o persoană ,,simte că este femeie, trebuie tratată ca atare”, afirmă documentul guvernului italian.

În ciuda denumirii, ,,Recomandări pentru informarea plină de respect faţă de persoanele LGBT”, ,,Hârtia curcubeu” este mai mult decât o listă de sugestii prietenoase. El avertizează că cei care nu se conformează recomandărilor riscă să se confrunte cu plângeri oficiale la biroul italian de norme profesionale – o acţiune care poate conduce la pierderea locului de muncă în domeniul reglementat strict – şi lasă să se înţeleagă că pot apărea sancţiuni şi mai grave când va fi votat proiectul de lege împotriva homofobiei, adică pedeapsa cu închisoarea.

Un grup de 21 de deputaţi italieni a declarat că ,,Hârtia curcubeu” ,,este o tentativă făţişă de a coopta întreaga breaslă a jurnaliştilor pentru agenda homosexuală”. Ei au semnat o interpelare adresată Parlamentului italian în care cer să trateze problema libertăţii de exprimare şi religioase ridicată de document.

Unul dintre cei 21 de deputaţi semnatari, Alessandro Pagano, deputat din Sicilia, afirmă că ,,Hârtia curcubeu” a fost pregătită cu scopul clar de a impune ,,ideologia LGBT asupra opiniei publice cu ajutorul unei prese ‘îmblânzite’”, de către un ,,grup de lucru alcătuit exclusiv din 29 de asociaţii homosexuale”, printre care Arcigay, Egalitate Italia, Centrul Gay, Gay Help Line şi Gay.Net. ,,Prin urmare, va fi împiedicată orice opoziţie şi va fi eliminată orice voce în dezacord”.

Aşadar, potrivit lui Pagano, documentul guvernului ,,ucide libertatea de informare, justificând şi încurajând practicile discriminatorii”, precum cea suferită de Giancarlo Cerrelli, care, în noiembrie 2013, a fost eliminat în ultimul moment de la o dezbatere televizată şi înlocuit cu un vorbitor favorabil mişcării LGBT.

La rândul său, cunoscutul sociolog italian Massimo Introvigne, scriind în numele Manif pour Tous[1] Italia, nota în publicaţia La Bussola Quotidiana: ,,Tratarea doctrinelor homosexuale ca lege este o ameninţare autentică şi transformă guvernul într-un fel de minister de propagandă pentru lobby-ul homosexual”. Tratarea sexului şi genului ca distincte ,,este cu adevărat prima poruncă a ideologiei de gen, care acum devine obligatorie”.

Introvigne acuză UNAR nici mai mult nici mai puţin decât de reînvierea Ministerului Culturii Populare din perioada lui Mussolini (Ministero della Cultura Popolare), prescurtat Min.Cul.Pop., care promova fascismul şi interzicea publicarea de materiale de opoziţie faţă de regim.

 

Legea împotriva homofobiei ajunge la Senat

În ianuarie 2014, Senatul italian a început discuţia pe tema proiectului de lege împotriva homofobiei, votat anterior de Camera Deputaţilor. În prezent atât creştinii, preocupaţi de libertăţile civile, cât şi activiştii homosexuali, preocupaţi că proiectul lor a rămas fără elementele esenţiale, sunt nemulţumiţi de cum evoluează lucrurile.

Din nefericire, politicienii conservatori care se opun proiectului de lege doresc să facă compromisuri pentru a-şi domoli opozanţii ideologici, însă cu fiecare compromis făcut, puterea lobby-ului homosexual va creşte. Pe 16 ianuarie, Comisia judiciară a Senatului a aprobat un număr de amendamente care, potrivit Eugeniei Roccella, ,,înrăutăţesc deja textul prost adoptat de Camera Deputaţilor”.

Totodată, catolicii italieni sunt dezamăgiţi de lipsa directă de implicare a prelaţilor Bisericii Catolice împotriva proiectului de lege. La demonstraţia organizată pe 11 ianuarie 2014 de Manif pour Tous Italia, ,,din toţi episcopii, arhiepiscopii şi cardinalii care umplu Roma, numai unul a ales să participe, cardinalul american Raymond Leo Burke, conducătorul tribunalului suprem al Vaticanului”.

 

Teodor Ionescu

 

Surse
- 6 august 2013, ,,’You do not want a real debate in this country’: Fmr. Deputy calls anti-homophobia law ‘stifling’”
- 17 septembrie 2013, ,,Italy’s ‘anti-homophobia’ law expected to come up for vote this week”
- 23 septembrie 2013, ,,Italian ‘anti-homophobia’ bill passes lower house”
- 19 decembrie 2013, Italian gvmt guidelines mandate no opposition to ‘LGBT’ agenda by journalists”
- 20 decembrie 2013, ,,Italian parliamentarians push back against gvmt doc mandating journalists promote ‘LGBT’ agenda”
- 16 ianuarie 2014, ,,Italian homophobia bill will ‘be used to persecute the Church’: HLI Rome head”

 

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 82/ianuarie-februarie 2014

 


[1] Organizaţie născută în Franţa în 2013, ca răspuns la campania guvernului de legiferare a căsătoriei homosexuale. Campania guvernamentală era intitulată ,,Căsătorie pentru toţi”, iar opozanţii au ales ca o ironie numele de ,,Manifestaţia pentru toţi”. Ulterior, organizaţia a început să deschidă filiale în alte ţări din Europa, cu scopul de a lupta împotriva campaniei furibunde a autorităţilor mânate de lobby-ul homosexual internaţional pentru a impune dictatura homosexuală în Europa.