Când păcatul devine lege

 

Sodomia începe să ne fie impusă tuturor în toate sectoarele vieţii cotidiene: în şcoală, în profesia pe
care o alegem, în relaţiile pe care le avem cu cei din jur, în familie. De ce ni se impune tocmai sodomia ?
De ce ne invadează vieţile această plagă şi oriunde întoarcem capul dăm peste ea ? De ce se doreşte
cu atâta putere să li se impună copiilor în şcoală o educaţie a diversităţii ?

 

PARTEA I

La început de secol XXI, omenirea intră într-o nouă etapă a istoriei sale, care ar putea fi ultima. După o serie de revoluţii care au avut scopul de a răsturna rânduiala societăţii care avea drept temelie învăţătura creştină – astfel că ţările odinioară creştine, în ale căror legi erau înscrise preceptele creştine şi a căror societate vieţuia potrivit lor, au devenit state moderne, cu atribute vădit anti-creştine –, astăzi trăim un alt fel de revoluţie, de proporţii mondiale, care ne are drept ţintă pe fiecare dintre noi, ca individ. Ea năzuieşte să răstoarne din inimile tuturor oamenilor legea lui Dumnezeu şi să înscrie în locul ei păcatul. Apogeul acestei revoluţii, al instaurării păcatului şi coruperii cât mai depline a omenirii, îl constituie mondializarea sodomiei.

De ce tocmai sodomia ? De ce nu alt păcat ? De ce atâta insistenţă în a se propaga oriunde în lume legislaţie favorabilă sodomiei şi acceptare în societate ? Toate acestea se rezumă la simple probleme ale societăţii, au doar conotaţii politice, economice şi civice ?

Lucrurile sunt mult mai complexe decât par la prima vedere şi necesită atenţia noastră. Având în vedere importanţa pe care o acordă acestui subiect Uniunea Europeană şi văzând lupta neîncetată a mai marilor acestei lumi de a impune întregii lumi acceptarea homosexualităţii, ar trebui să ne ridicăm mari semne de întrebare şi să cercetăm ce repercusiuni au toate acestea asupra noastră, ca indivizi.

Să aruncăm o privire sumară asupra acestei revoluţii – fiindcă subiectul este extrem de vast şi s-ar putea scrie tomuri despre el – şi să încercăm să navigăm pe marea de sloganuri şi minciuni care dăinuie deja de câteva decenii şi s-au sedimentat într-atât de mult în societate, încât astăzi sunt considerate adevăruri de nezdruncinat. Să parcurgem un itinerariu pornind de la structurile puterii cuprinse cu totul de sodomie – preşedinţi, guvernatori, parlamente, miniştri, judecători, primari, poliţişti, marile organizaţii mondiale gen ONU, OMS, marile corporaţii şi fundaţii, mass-media, industria divertismentului, şcoli şi universităţi, lumea academică, conducători ai diferitelor confesiuni şi religii – până la consecinţele nealinierii la mentalitatea homosexuală[1], care capătă accente din ce în ce mai dure.

 

Preşedintele american Barack Obama este un susţinător fervent al homosexualităţii

În cursul primului său mandat ca preşedinte al SUA, Barack Obama s-a convertit la cauza sodomiei, devenind un vajnic apărător al drepturilor homosexualilor din toată lumea. În ţară, el a luptat şi continuă să lupte cu tărie pentru abrogarea tuturor legilor federale care apără căsătoria tradiţională, ca şi pentru introducerea de legi favorabile căsătoriei homosexuale. Peste hotare, administraţia Obama face presiuni şi impune sancţiuni economice statelor care se opun legiferării homosexualităţii; în această situaţie se află state precum Nigeria, Malawi, Ghana, Uganda.

În 2009, el a promulgat Actul de Prevenire a Crimelor de Ură Matthew Shepard[2] şi James Byrd Jr.. Această lege federală pedepseşte cu până la 10 ani închisoare atacurile violente care produc vătămare corporală sau tentativele în acest sens, ,,cu ajutorul focului, unei arme de foc, unor arme periculoase sau al unui dispozitiv exploziv sau incendiar, pe baza religiei, originii etnice, genului, orientării sexuale, identităţii de gen sau infirmităţii reale sau percepute”.

,,Însuşi faptul că această lege ridică ‘orientarea sexuală’ şi ‘identitatea de gen’ la acelaşi statut protejat pe care-l are rasa este în sine o modificare de proporţiile unui cataclism în politică”, a declarat Mathew Staver, preşedintele firmei de avocatură în domeniul libertăţii religioase Liberty Counsel şi decan al Facultăţii de Drept a Universităţii Liberty. Deşi această lege nu suprimă libertatea de exprimare, în ţările în care au fost introduse astfel de legi a urmat restricţionarea libertăţii de exprimare, precum s-a întâmplat în Canada, Suedia, alte ţări din Europa sau Australia.

Înscriindu-se în aceeaşi notă propagandistică, în cuvântarea rostită la cea de-a doua învestitură a sa ca preşedinte al SUA, Barack Obama a menţionat o răzmeriţă a homosexualilor din 1969, plasând-o alături de evenimente importante din istoria recentă a ţării: ,,Noi, poporul, declarăm astăzi că cel mai evident dintre adevăruri – acela că toţi suntem creaţi egali – este steaua care ne călăuzeşte; precum i-a călăuzit pe înaintaşii noştri prin Seneca Falls şi Selma şi Stonewall”.

Convenţia Seneca Falls a ajutat la lansarea mişcării pentru votul femeilor, iar marşul de la Selma la Montgomery, un eveniment important pentru drepturile civile ale negrilor, a avut loc în martie 1965. Răzmeriţa Stonewall a avut loc pe 28 iunie 1969, după ce poliţişti îmbrăcaţi în civil au descins într-un bar al homosexualilor, controlat de mafie. După miezul nopţii, străzile din jurul barului Stonewall s-au umplut de homosexuali, mulţi îmbrăcaţi în femei, care au aruncat cu sticle în poliţişti, au tăiat cauciucurile maşinilor poliţiei şi i-au urmărit pe poliţişti înapoi în bar. Când nu-i ameninţau pe poliţişti, mulţimea îi aţâţa strigând lozinci şi cântece obscene.

,,Am avut poate 6 oameni şi în acel moment afară erau câteva mii”, îşi aminteşte Seymour Pine, inspector adjunct la Divizia Moravuri, care a condus atacul. ,,Tabăra adversă venea ca la un război adevărat. Şi exact asta a fost, a fost război … Era la fel de rea ca orice situaţie pe care am întâlnit-o în armată”. Unul dintre protestatarii de atunci, John O’Brien afirmă: ,,Scopul nostru era să-i rănim pe acei poliţişti. Voiam să-i omor pe acei poliţişti pentru mânia pe care o aveam în mine”. Protestatarii – cărora li s-au alăturat Panterele Negre şi protestatari anti-război – au spart ferestrele şi au năvălit pe uşă. Persoanele aflate înăuntru – poliţiştii şi câţiva homosexuali – au crezut că vor fi omorâţi. Până dimineaţă, o mare parte din clădire a fost incendiată sau prăbuşită.Dogma 85 01

Ostilităţi sporadice au avut loc şi în zilele următoare, culminând cu alcătuirea Frontului de Eliberare a Homosexualilor[3]. ,,Părţi din Front au mers înainte organizând solidaritate pentru Panterele Negre arestate, strângând bani pentru muncitori grevişti şi legând bătălia pentru drepturile homosexualilor de stindardul socialismului”, scria Lionel Wright, un homosexual din conducerea Partidului Socialist.

Un an mai târziu, pe 28 iunie 1970, activiştii homosexuali au organizat prima paradă Gay Pride. Atunci, acţiunile lor erau socotite controversate. Activistul homosexual Randy Wicker a numit tulburările de atunci ,,turbulente, mizerabile şi ieftine”. Astăzi însă, în paginile istoriei recente aliniate idealurilor homosexuale, răzmeriţa este considerată începutul mişcării homosexuale moderne.

În iunie 2009, Barack Obama a celebrat cea de-a 40-a aniversare a tulburărilor de la Stonewall, invitând conducătorii mişcării homosexuale la o întâlnire la Casa Albă (foto).

 

Personalităţi homosexuale lăudate de preşedintele american

Preşedintele Obama nu doar promovează legi favorabile sodomiei, ci şi elogiază ‘personalităţi’ homosexuale. La dineul pentru Gay Pride de la Casa Albă, preşedintele l-a prezentat în cuvinte măgulitoare pe adolescentul homosexual Caleb Laieski, consilier al primarului Greg Stanton din Phoenix. El a fost coordonator pentru tineret şi diversitate şi îl consilia pe primar în probleme de politică legată de tineret, în special de tineretul homosexual. De asemenea, el rDogma 85 02eprezenta biroul primarului la protestele homosexuale locale.

 

Barack Obama şi Caleb Laieski

 

Laieski a devenit cunoscut la nivel naţional după ce, în 2011, el împreună cu un prieten de-al său, Casey Cameron, în vârstă de 35 ani, au trimis mesaje la 5.000 şcoli din Arizona cerând protecţie specială pentru elevii homosexuali şi ameninţând cu acţiune în justiţie dacă şcolile nu îşi aliniază politicile la cererile lor. Apoi el a abandonat liceul, a primit o diplomă echivalentă şi a mers la Washington pentru a face lobby pentru Actul de Nediscriminare a elevilor.

Dar Barack Obama a omis să menţioneze un mic amănunt cu privire la Caleb Laieski: acela că aşa-zisul consilier a fost inculpat pentru mai mult de 12 capete de acuzare pentru infracţiuni sexuale cu un minor mai mic de 15 ani. Victima sa, un băiat pe care l-a întâlnit pe TrevorSpace[4], avea 14 ani. Băiatul a declarat că întâlnirea sexuală în trei, la care a participat şi un poliţist homosexual din Phoenix de 43 ani, s-a petrecut cu consimţământul lui, însă el s-a simţit ‘forţat’ să participe. Însă legea din Arizona spune că nimeni sub 15 ani nu poate consimţi în acest domeniu.

La început, Laieski a fost socotit şi el o victimă a poliţistului, dar probele adunate la dosar au arătat că el l-a silit pe băiatul mai mic să nu spună nimănui despre abuzul suferit, pentru a-şi proteja cariera. Băiatul l-a implorat pe Laieski să meargă cu el la poliţie, dar acesta nu a vrut pentru că la acea vreme negocia cu Kathleen Sebelius de la Departamentul de Sănătate şi Servicii Umane pentru o posibilă funcţie la Casa Albă şi i-a fost teamă că, dacă s-ar afla că este implicat într-o infracţiune, ar rata această oportunitate. Ulterior, el nu a mai primit postul la Casa Albă şi a continuat cu activismul homosexual.Dogma 85 03

Pe 22 mai 2014, Casa Albă a organizat o ceremonie de lansare a unui nou timbru poştal american care îl comemorează pe Harvey Milk, primul homosexual ales oficial în California în 1977 (foto). Astăzi, el este un personaj celebru, căruia i-a fost dedicată o zi, Ziua Harvey Milk şi este extrem de elogiat.

Într-un anunţ care vestea evenimentul, oficialii de la Poşta Americană l-au numit ,,conducător vizionar care a devenit unul dintre primii oficiali aleşi şi homosexual declarat în SUA care a câştigat un loc în Comisia de Inspectori din San Francisco în 1977. Realizările lui Milk au dat speranţă şi încredere comunităţii LGBT din SUA şi pretutindeni într-o vreme când comunitatea se confrunta cu ostilitate şi discriminare larg răspândită. Milk credea că guvernul ar trebui să-i reprezinte pe toţi cetăţenii, asigurând egalitate şi furnizând serviciile necesare”.

În plus, în 2009, Obama i-a decernat lui Harvey Milk post-mortem medalia prezidenţială a libertăţii.

 

Dogma 85 04

Preşedintele american Obama îi înmânează lui Stuart Milk,
nepotul lui Harvey Milk, medalia prezidenţială a libertăţii

 

Dogma 85 05

Medalia prezidenţială a libertăţii

 

Dar pe lângă faptul că a fost un oficial ales în California, el obişnuia să molesteze sexual copii minori vulnerabili emoţional. Natura agresivă a relaţiilor personale ale lui Milk a făcut ca cel puţin doi dintre tinerii săi parteneri sexuali să se sinucidă. O biografie a lui Milk, scrisă de prietenul său apropiat şi tovarăş homosexual Randy Shilts, afirmă că Milk a avut multe relaţii cu băieţi minori şi că el era un violator de minori. Jack Lira, un alcoolic de 25 ani, s-a sinucis după ce relaţia sa cu Milk s-a deteriorat. Schiltz notează că ,,Harvey a avut întotdeauna o înclinaţie pentru copii abandonaţi cu probleme de abuz de substanţe”.

Matt Barber de la Liberty Counsel Action, tată al unui adolescent, s-a opus cu tărie timbrului care îl cinsteşte pe Milk: ,,În timp ce majoritatea abuzatorilor sexuali fac puşcărie şi au o menţionare ruşinoasă în registrul de delincvenţi sexuali, Harvey Milk a obţinut propria sărbătoare în California (‘Ziua Harvey Milk’) şi mai recent propriul timbru comemorativ, acordat de Serviciul Poştal al SUA. Pentru mine, simpla noţiune de ridicare la statutul de erou a unui om care viola băieţi minori este … necetăţenească”.

 

Ce le cere angajaţilor săi Departamentul de Justiţie al SUA în privinţa homosexualilor

În mai 2013, angajaţi ai Departamentului de Justiţie al SUA au contactat o organizaţie de apărare a libertăţii religioase şi de exprimare, Liberty Counsel, căreia i-au dat un document intern alcătuit de conducerea departamentului cu privire la comportamentul angajaţilor faţă de homosexuali.

Documentul, intitulat ,,Includerea persoanelor LGBT la locul de muncă: Cele 7 obiceiuri ale conducătorilor extrem de eficienţi”, a fost trimis funcţionarilor superiori din cadrul departamentului înainte de ,,Luna mândriei LGBT”. Recomandările pe care le cuprinde acest document încalcă grosolan libertăţile cetăţenilor şi sunt de-a dreptul înfricoşătoare. Instrucţiunile sună astfel:

- ,,Asumaţi-vă că angajaţii LGBT şi susţinătorii lor aud ce vorbiţi (fie la o întâlnire oficială, fie la o discuţie într-o pauză) şi vor citi ce scrieţi (fie într-un e-mail neoficial sau într-un document oficial) şi asiguraţi-vă că limbajul pe care îl folosiţi este inclusiv şi respectuos”;Dogma 85 06

- ,,Participaţi la evenimentele LGBT sponsorizate de DOJ Pride şi/sau departament şi invitaţi (dar nu impuneţi) ca alţii să vi se alăture”;

- ,,Expuneţi un simbol în biroul dvs. (abţibild DOJ Pride, copia acestei broşuri) care arată că acesta este un ,,spaţiu sigur”;

 

Ultimul logo al Departamentului de Justiţie al SUA …

 

- ,,Folosiţi mai degrabă cuvinte inclusive precum ‘partener’ decât termeni specifici de gen, ca ‘soţ’ şi ‘soţie’”;

- ,,Folosiţi numele ales al unei persoane transgender şi pronumele care se potriveşte cu genul cerut de persoană”;

- ,,Transmiteţi o politică de toleranţă zero faţă de glumele şi comentariile nepotrivite, inclusiv cele referitoare la orientarea sexuală şi identitatea sau expresia de gen a unei persoane”.

Referitor la marşurile LGBT, angajaţilor li se cere: ,,Nu judecaţi sau nu rămâneţi tăcuţi. Tăcerea va fi interpretată ca dezaprobare”. Documentul include un citat al unui angajat federal homosexual: ,,Ideal, mi-ar plăcea să aud şi să văd sprijin din partea conducerii, ca să fie limpede că nu sunt doar politici pe hârtie. Tăcerea pare ca dezaprobarea …”.

După cum se vede, astăzi nu mai este suficient ca cetăţenii care nu sunt de acord cu anumite politici să tacă şi să se preocupe exclusiv de problemele lor, ci se cere adeziunea tuturor cetăţenilor la o anumită ideologie impusă în chip dictatorial, în acest caz mentalitatea homosexuală. Deşi teoretic se bucură de drepturile omului, printre care se numără dreptul la libertatea de conştiinţă şi dreptul la libera exprimare, practic li se cere să-şi exprime susţinerea, să participe la parade, să folosească limbajul corect politic etc.

Şi cetăţenilor altor state li se cer aceleaşi lucruri. În Canada, în unele zone, studenţilor la Drept li se cere – ca o condiţie necesară pentru acceptarea lor în rândul avocaţilor – să-şi exprime deschis susţinerea pentru căsătoria homosexuală. De asemenea, multor funcţionari ai statului: reprezentanţi ai administraţiei locale sau ai poliţiei, pompierilor etc, li se cere să participe îmbrăcaţi în uniformele specifice la paradele homosexualilor, pentru a-şi arăta susţinerea pentru minoritatea LGBT. Cei care îndrăznesc să se opună sunt în general sancţionaţi.

 

Activiştii homosexuali profită de poziţiile oficiale pe care le ocupă pentru a promova agenda sodomiei

Tot în domeniul justiţiei, diferiţi oficiali profită de poziţiile lor pentru a da hotărâri favorabile homosexualilor. De pildă, în august 2010, judecătorul federal Vaughan Walker a anulat amendamentul constituţional din California care definea căsătoria ca fiind uniunea dintre un bărbat şi o femeie. Ulterior s-a aflat că el avea o relaţie homosexuală.

Doi ani mai târziu, pe 30 mai 2012, circa 25 cupluri homosexuale au deschis un proces împotriva statului, afirmând că legea care susţine căsătoria tradiţională încalcă dreptul homosexualilor la protecţie egală în cadrul constituţiei statului Illinois. Potrivit organizaţiei Americani pentru Adevăr despre Sodomie, presa a omis un ‘amănunt’ legat de acest proces: judecătorul în acest caz este Sophia Hall, lesbiană cunoscută şi activistă pentru drepturile homosexualilor. Ea face parte din organizaţia Alianţa Judecătorilor din Illinois, formată din judecători homosexuali care promovează activ agenda LGBT.

Rena Lindevaldsen, profesor de drept şi director asociat al Centrului Liberty pentru Lege şi Politică, a afirmat că judecătoarea Hall ar trebui să se recuze ea însăşi din cauza ,,unui evident conflict de interese”: ,,Judecătoarea Hall hotărăşte într-un caz care caută să modifice fundamental sensul căsătoriei în Illinois. Ca membru fondator al Alianţei Judecătorilor din Illinois, care este o organizaţie dedicată cauzelor LGBT, ea se află într-un evident conflict de interese. Conform Codului de Conduită Judiciară din statul Illinois, un judecător trebuie să se descalifice el însuşi în orice caz în care ‘imparţialitatea lui ar putea fi pusă la îndoială în mod rezonabil’”.

În iunie 2013, Curtea Supremă a Statelor Unite ale Americii a anulat părţi din Actul de Apărare a Căsătoriei introdus în 1996, considerându-le neconstituţionale. Astfel au fost anulate prevederile care interziceau ca cuplurile homosexuale să primească beneficii federale. Totodată, Curtea Supremă a refuzat să ia o decizie în ce priveşte constituţionalitatea căsătoriei homosexuale înseşi, limitând astfel impactul deciziei luate. De asemenea, nu a fost anulată prevederea Dogma 85 07potrivit căreia statele nu sunt obligate să recunoască pe teritoriul lor nici o căsătorie homosexuală contractată în alt stat american.

În circumstanţe obişnuite, Departamentul de Justiţie este responsabil cu apărarea legilor federale în tribunal, însă în acest caz administraţia Obama a refuzat să o facă şi a cerut anularea Actului de Apărare a Căsătoriei, susţinând că acesta este neconstituţional. În mod neobişnuit, Camera Reprezentanţilor a SUA şi-a asumat responsabilitatea şi s-a constituit în apărător al acestei legi.

După hotărârea luată de Curtea Supremă, judecătorii de la Curtea Supremă care susţin căsătoria homosexuală au început să oficieze astfel de căsătorii. Pe 31 august 2013, judecătoarea Ruth Bader Ginsburg a devenit prima judecătoare de la Curtea Supremă care a oficiat o căsătorie homosexuală. Ea i-a căsătorit pe Michael Kaiser, de 59 ani, preşedintele Centrului Kennedy, un prieten apropiat al ei, cu economistul John Roberts, de 32 ani (foto).

După ceremonia plină de fast, judecătoarea Ginsburg a declarat pentru Washington Post că a participat pentru a transmite un mesaj: ,,Cred că va fi o declaraţie în plus că oamenii care se iubesc între ei şi vor să trăiască împreună trebuie să poată să se bucure de binecuvântările şi neînţelegerile dintr-o căsătorie”.

 

Surse selective
www.wnd.com, 8 ianuarie 2010, ,,Obama’s ‘safe schools’ chief behind ‘gay’ propaganda play”
www.cnsnews.com, 21 ianuarie 2010, ,,Hate-Crimes Law named No.1 anti-Christian Act of 2009”
www.foxnews.com, 23 septembrie 2013, ,,Matthew Shepard not murdered for being gay, new book claims”
 
2012
- 2 ianuarie 2012, ,,managing editor of Vancouver Xtra homosexual magazine says ‘we will teach your kids new norms’”
- 2 aprilie 2012, ,,Liberal outrage in Spain: Homosexual groups seek prosecution of bishop over sermon on homosexuality”
- 16 aprilie 2012, ,,Human Rights Commission member pressured into resigning after supporting traditional marriage”
- 27 aprilie 2012, ,,’Angry Queers’: Christians are ‘scum’, deserve ‘hammers through their windows’”
- 31 mai 2012, ,,The six ways homosexual activists manipulate public opinion”
- 6 iunie 2012, ,,Former president of APA says organization controlled by ‘gay rights’ movement”
- 3 iulie 2012, ,,Ugandan gay activist killed by gay lover, not by hatred of LGBTs as Obama indicated”
- 5 iulie 2012, ,,Lesbian teen faked anti-gay notes that sparked college’s ‘Solidarity Rally’”
- 5 iulie 2012, ,,Fox News psychiatrist says he fears threats of violence when questioning homosexual agenda”
- 2 august 2012, ,,Democrat admits, ‘Attack on parental rights’ is ‘the whole point’ of banning sex orientation therapy”
- 3 august 2012, ,,Active homosexuals 18 times more likely to contract AIDS, but ‘homophobia’ is the cause: Lancet”
- 9 august 2012, ,,Another gay ‘hate crime’ hoax: ‘Victim’ injured himself with a somersault”
- 16 august 2012, ,,The media’s strangely subdued reporting on Family Research Council shooter”
- 22 august 2012, ,,Police say lesbian faked brutal ‘hate crime’ attack: carved cross on own chest”
- 23 august 2012, ,,Guilty: Homosexual activist admits sending death threats to pro-life, pro-marriage leader”
- 28 august 2012, ,,Police have ‘a pattern’ of ignoring anti-Christian hate crimes, columnist writes”
- 5 septembrie 2012, ,,The ‘gay’-activist science deniers”
- 18 octombrie 2012, ,,NDP LGBTT critic admits ‘national anti-bullying’ motion really about ‘sexism’, homophobia’”
- 2 noiembrie 2012, ,,New pro-marriage television ads feature victims of bullying by homosexual activists”
- 30 noiembrie 2012, ,,Ban children’s books depicting traditional families: ‘gender stereotyping’ says EU report”
 
2013
- 2 ianuarie 2013, ,,Ten people punished for believing in traditional marriage”
- 21 ianuarie 2013, ,,Obama hails Stonewall Riots as civil rights landmark in inaugural address”
- 29 ianuarie 2013, ,,Crowd of gay activists demonstrate outside Italian archbishop’s house”
- 1 aprilie 2013, ,,Media distort the news in favor of gay marriage”
­- 22 aprilie 2013, ,,Lesbian who carved cross into own chest in fake hate crime gets seven days in jail, probation”
- 1 mai 2013, ,,Homosexual activist says gay ‘marriage’ isn’t about equality, it’s about destroying marriage”
- 10 mai 2013, ,,Royal College of Psychiatrists evidence of gay ‘marriage’ ‘seriously flawed’: Core Issues Trust”
- 28 mai 2013, ,,18-year-old woman accused of statutory rape becomes homosexual icon”
- 2 august 2013, ,,’I am still not getting what I want’: Gay couple suing church for refusing ‘wedding’”
- 6 august 2013, ,,Canadian legal professions: Christians must embrace gay ‘marriage’ to practice law”
- 20 august 2013, ,,Kate Hunt back in jail after allegedly exchanging 20,000 messages with 14-year-old, meeting for sex”
- 23 august 2013, ,,The revolution of the family: the marxist roots of ‘homosexualism’”
- 27 august 2013, ,,’Gay’ lawmaker to Christians: ‘We’ll take your children’”
- 17 septembrie 2013, ,,Three lies that built a revolution”
- 20 septembrie 2013, ,,A gay icon falls ?”
- 24 septembrie 2013, ,,Media almost totally ignore book by gay author claiming Matthew Shepard murder wasn’t a hate crime”
- 3 octombrie 2013, ,,The truth and Matthew Shepard”
- 15 noiembrie 2013, ,,Sexual radicalism: Imperial project, global goliath”
- 20 noiembrie 2013, ,,Gay teen activist honored by Obama charged with sex crimes against a 14-yr-old boy”
- 26 noiembrie 2013, ,,’She’s doctored up our check !’: Couple disputes lesbian waitress’ viral claim they stiffed her”
- 9 decembrie 2013, ,,Judge slaps down grad student who said prof docked her grade for backing gay ‘marriage’”
 
2014
- 15 ianuarie 2014, ,,52% of homosexual youth report self-harming: UK study”
- 17 februarie 2014, ,,Lying, coercing, defrauding, and scheming – for marriage equality ! The latest ‘gay bashing’ hoax”
- 14 martie 2014, ,,UK homosexual who claimed his face was beat in during ‘homophobic’ attack now admits he fell”
- 5 mai 2014, ,,Homosexuals vastly overrepresented in Parliament, distorting democracy: English MEP candidate”
- 6 mai 2014, ,,Lesbian admits she faked anti-gay ‘hate crime’ to get out of doing her homework”
- 19 mai 2014, ,,White House to hold event unveiling postage stamp commemorating child sexual predator Harvey Milk”
- 12 iulie 2014, ,,Pro-family leader ‘SLAPPed’ with $1 million nuisance lawsuit from registered sex offender”
- 15 august 2014, ,,Activists publish names of 31,000 Houston citizens who opposed pro-gay ordinance”

Episod apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 85/iulie-august 2014

 

 

 

PARTEA A II-A

Ce se întâmplă în Europa ?

Conducerea Uniunii Europene pare lovită de acelaşi ‘virus’, al introducerii unei dictaturi homosexuale pe tot continentul. Parlamentul European a votat mai multe acte favorabile homosexualilor şi pare a-şi fi stabilit ca ţel impunerea căsătoriei homosexuale şi a unei sumedenii de privilegii pentru această minoritate la nivel european.

În Parlamentul European există Intergrupul LGBT, care cuprinde 153 europarlamentari din 6 formaţiuni politice, şi este cel mai mare dintre cele 27 intergrupuri existente în parlament. Membrii săi provin din cele 22 de state europene, printre care şi România. Dintre cei 33 europarlamentari români, 3 activează în acest intergrup: Monica Macovei (PDL), Corina Creţu (PSD) şi Renate Weber (PNL).

Pe 4 februarie 2014, Parlamentul European a votat actul intitulat ,,Rezoluţie referitoare la Foaia de parcurs a Uniunii Europene împotriva homofobiei şi discriminării pe motiv de orientare sexuală şi identitate de gen”, sau mai pe scurt Raportul Lunacek după numele iniţiatoarei lui.

Anterior, la sfârşitul anului 2012, Comitetul pentru egalitatea genurilor al Parlamentului European a emis un raport privind ,,eliminarea stereotipurilor de gen în Uniunea Europeană”, la iniţiativa unui parlamentar olandez de extremă stângă. Raportul a cerut ,,interzicerea cărţilor pentru copii care prezintă familia tradiţională”, promovarea de directori femei pentru companii şi a criticat presa că ,,prezintă femeile în roluri tradiţionale”.

Raportul menţiona: ,,Copiii se confruntă cu stereotipuri de gen de la vârste foarte fragede prin seriale de televiziune, reclame, materiale de studiu şi programe educaţionale, care le influenţează percepţia despre cum ar trebui să se comporte caracterele masculine şi feminine. Prin urmare, ar trebui introduse programe educaţionale şi materiale de studiu speciale în care bărbaţii şi femeile să nu mai fie folosiţi ca exemple în ‘rolurile lor tradiţionale’, cu bărbatul ca cel care întreţine familia şi femeia ca cea care are grijă de copii”.

Joseph Salerno, redactor şef al Revistei Trimestriale de Economie Austriacă, nota că propunerile raportului reprezintă în mod limpede un exemplu de totalitarism de stânga: ,,Aceşti oameni nu numai că anunţă intenţiile lor de a ataca familia, ci şi de a interzice prin forţă orice menţionare a ei”. În timp ce nu se aşteaptă ca recomandările raportului să fie transformate în lege prea curând, ,,ele ilustrează pe larg întunecimea din inima experimentului Uniunii Europene”.

Eliminarea aşa-ziselor stereotipuri de gen nu ţinteşte doar spre dezagregarea instituţiei căsătoriei, ci şi spre anularea ideii că genul este un dat biologic, nu doar propagând ideologic, ci chiar impunând la nivel legislativ că genul este o construcţie socială, care trebuie suprimată.

În 2013, unele ţări europene s-au străduit să limiteze propaganda homosexuală şi au introdus o serie de legi şi măsuri la nivel local de interzicere a propagandei, adunărilor, marşurilor obscene etc. Printre acestea se numără Republica Moldova, Lituania, Letonia, Ungaria şi oraşe din aceste ţări. Respectivele legi au atras furia activiştilor homosexuali europeni şi ca urmare, în mai 2013, Parlamentul European a votat o rezoluţie prin care condamnă Republica Moldova pentru atitudinea sa homofobă. De asemenea, instituţia europeană a numit ,,neconstituţionale” legile similare din Lituania, Letonia şi Ungaria.

 

Franţa

Aceleaşi ţeluri sunt urmărite cu multă asiduitate în întreaga Europă. Exemplul cel mai evident este Franţa, unde în 2013, în urma unei adevărate lovituri de stat, preşedintele Francois Hollande şi guvernul au impus legea căsătoriei homosexuale. Ministrul Justiţiei, Christiane Taubira, care a iniţiat legea, a afirmat că ,,legea simbolizează o schimbare a civilizaţiei”.

Există nenumărate dovezi care adeveresc faptul că procesul de legiferare a fost perturbat, că a fost un vot politic, că opoziţia a renunţat în mod nefiresc de uşor la luptă, existând unele semne că legea ar fi putut fi învinsă în Parlament. În plus, legea a fost votată în ciuda unor manifestaţii de protest care au uluit opinia publică mondială. La Paris au fost organizate mai multe manifestaţii la care au participat peste 1 milion de persoane, din toate clasele sociale, care au avut ca ţel comun opoziţia faţă de distrugerea familiei tradiţionale prin această lege. Demonstraţii de asemenea amploare nu au mai avut loc în Franţa din 1968.

 

Dogma 86 01

Ianuarie 2013
Fotografie făcută din Turnul Eiffel

 

Pe lângă aceste manifestaţii uriaşe, în perioada votării legii (ianuarie-mai 2013) dar şi după promulgarea ei, francezii s-au adunat în mod spontan, uneori zilnic, în Paris şi numeroase oraşe din provincie[5], pentru a protesta faţă de introducerea căsătoriei homosexuale şi a procreării asistate medical[6].

A fost surprinzător faptul că francezii – socotiţi unul dintre popoarele cele mai moderniste din Europa – s-au coalizat pentru o cauză conservatoare: ei s-au unit pentru a apăra familia şi copiii[7]. ,,Acest proiect [căsătoria homosexuală] vrea să elimine distincţia sexuală şi odată cu ea temeliile identităţii umane”, scria un demonstrant. La rândul său, primarul orăşelului Le Chesnay, de lângă Versailles, Philippe Brillaul declara: ,,Aceasta nu este pur şi simplu o lege care dă homosexualilor dreptul să se căsătorească. Este un nou concept al familiei”.

 

Dogma 86 02

Martie 2013
Manifestaţiile continuă în Paris
În imagine pot fi văzuţi primari (persoanele cu banderolă peste piept)
din diferite oraşe ale Franţei care s-au alăturat manifestaţiilor din Paris

 

Dogma 86 03

Lozinci folosite în cadrul protestelor:
Un tată + o mamă. Este elementar
Mariajofil, nu homofob

 

Dogma 86 04

Tată şi mamă: nu există nimic mai bun pentru un copil

Dogma 86 05

 

Dogma 86 06 

Poliţia foloseşte gaz lacrimogen pentru a împrăştia opozanţii

 

Clasa politică franceză nu a ţinut deloc cont de protestele vehemente şi perseverente ale francezilor, mai mult, manifestanţii au fost intimidaţi, acuzaţi, arestaţi ca turbulenţi; numărul mijloacelor de transport în comun către locul manifestaţiilor a fost redus în mod nejustificat; au avut loc numeroase controale în trenuri, autobuze etc. Poliţia a făcut multiple diversiuni aţâţând tinerii la violenţă pentru ca manifestaţiile paşnice să degenereze şi oamenii să poată fi acuzaţi şi arestaţi, dar acţiunile lor nu au fost încununate de succes.

Autorităţile au ‘colaborat’ cu presa, care a distorsionat cât de mult a putut informaţiile despre proteste, pentru a manipula opinia publică. Astfel, în buletinele de ştiri, numărul celor prezenţi a fost înjumătăţit şi manifestaţiile au fost prezentate ca violente şi îndreptate împotriva autorităţilor, în timp ce violenţa poliţiei faţă de manifestanţi a fost trecută sub tăcere.

Toate posturile de radio şi televiziune importante şi alte surse de ştiri au vorbit despre ‘atacurile’ tinerilor demonstranţi violenţi împotriva poliţiei şi forţelor înarmate, iar ministrul de interne, Manuel Valls, a felicitat public ofiţerii pentru ,,profesionalismul şi sângele rece”. Însă, zeci de filme postate pe internet, ca şi relatările martorilor oculari au atestat contrariul: neînarmată şi paşnică, marea majoritate a demonstranţilor nu a făcut mai mult decât să-şi exprime dezaprobarea faţă de proiectul de lege.

O parte a organizaţiilor homosexuale franceze s-au raliat în mod uluitor manifestanţilor. Lesbiana Nathalie de Williencourt a înfiinţat Grupul Homovox tocmai ca ,,o consecinţă a frustrării ei faţă de un lobby homosexual vocal care a fost acceptat ca reprezentant al tuturor homosexualilor francezi”. Grupul afirmă că homosexualii ,,nu au nici o dorinţă să se căsătorească sau să adopte copii” şi nu susţin legea propusă de guvernul socialist.

Afirmaţiile lui Williencourt sunt susţinute de statistici din multe zone ale lumii care au permis uniunile civile sau căsătoria homosexuală. În Spania, de pildă, de când ţara a creat instituţia căsătoriei homosexuale în 2005, au avut loc doar 22.124 căsătorii de acest fel. Dacă se presupune că fiecare căsătorie a implicat un cuplu unic şi că 3,5% din populaţie este homosexuală – cifră standard oferită de studii – atunci mai puţin de 3% din homosexualii Spaniei s-au căsătorit. În mod asemănător, în Olanda, potrivit unui studiu al Institutului pentru Căsătorie şi Politică Publică, în 2011,Dogma 86 07 după 10 ani de la introducerea căsătoriei homosexuale, numai 8% din homosexuali erau căsătoriţi.

 

François Hollande şi Pierre Bergé la Muzeul Luvru, Paris, 9 aprilie 2013

 

Se pare că introducerea acestei legi în forţă în Franţa s-a datorat şi anturajului preşedintelui francez. În timpul dezbaterilor din Franţa, s-a dezvăluit că preşedintele Hollande are mulţi prieteni homosexuali, dintre care unii au susţinut financiar campania prezidenţială a acestuia. Unul dintre principalii susţinători ai căsătoriei homosexuale este Pierre Berge, om de afaceri bogat, fost tovarăş al lui Yves Saint-Laurent, cunoscutul designer de modă care a murit în urmă cu câţiva ani. De asemenea, Berge este prieten apropiat cu Jean-Jacques Augier, alt homosexual, vistiernic al campaniei prezidenţiale a lui Hollande. Berge a justificat mamele-surogat cu aceste cuvinte: ,,Închirierea pântecelui pentru a produce un copil sau închirierea braţelor pentru a lucra într-o fabrică, care este diferenţa ?”

 

Marea Britanie

În 2013, în Marea Britanie a avut loc un proces similar, de introducere a legii căsătoriei homosexuale. Regina Elisabeta şi-a dat acordul regal pentru lege pe 17 iulie 2013. Însă opoziţia faţă de lege a fost mult mai mică decât în Franţa, iar britanicii nu au organizat mari manifestaţii de protest.

În schimb, ei şi-au exprimat temerile cu privire la consecinţele acestei legi: concedierea profesorilor care nu susţin căsătoria homosexuală, îndoctrinarea copiilor cu conceptele ideologiei de gen, obligarea (pe viitor) a bisericilor de a săvârşi căsătorii homosexuale, încălcarea libertăţii de conştiinţă a persoanelor cu diferite profesii (ofiţeri de stare civilă, medici, asistente medicale, părinţi adoptivi, consilieri, proprietari de hoteluri sau spaţii publice care pot fi închiriate pentru nunţi, cofetari, fotografi etc) şi concedierea lor etc.

Referitor la puterea şi influenţa pe care o au activiştii homosexuali în Parlamentul britanic, omul politic Julia Gasper, candidat la alegerile europene, declara pe 7 aprilie 2014: ,,Sunt prea mulţi homosexuali în Parlamentul britanic. Chiar purtătorul de cuvânt al Camerei Comunelor, Nigel Evans, este investigat pentru hărţuirea sexuală a altor bărbaţi. [Ei] reprezintă doar 1,5% din populaţie, o proporţie care justifică circa 10 parlamentari în total; cu toate acestea, par a fi Dogma 86 08sute de homosexuali[8], toţi în poziţii importante şi făcându-şi unii altora favoruri. Aceasta este o încălcare a democraţiei”. De asemenea, ea a acuzat ,,mafia LGBT” că are ,,o plăcere răzbunătare în a hărţui şi abuza persoanele” care se opun scopurilor ei politice.

 

Nigel Evans, purtătorul de cuvânt al Camerei Comunelor, dând declaraţii privind acuzaţiile ce i se aduc

 

În mai 2014, în urma scandalului stârnit de cuvintele ei, Julia Gasper nota pe blogul personal: ,,Vă rog să continuaţi cu mesajele abuzive, limbajul murdar şi ameninţările cu moartea. Ele sunt puse toate într-un dosar cu probe despre profilul psihologic al persoanelor LGBT”.

 

Italia

Şi Italia a fost supusă unor presiuni imense de către lobby-ul homosexual. În Parlamentul italian au fost introduse mai multe proiecte de lege favorabile căsătoriei homosexuale, care au fost însă respinse în urma unor dezbateri aprige.

Văzând că deocamdată proiectul nu are şanse de succes, pentru a pregăti terenul, activiştii homosexuali au introdus un proiect intermediar care să condamne homofobia. De asemenea, ei au reuşit să impună prin guvern ,,Hârtia curcubeu” – un document ce cuprinde recomandări oficiale ce impun ,,jurnaliştilor să scrie fără discriminare împotriva homosexualilor şi transsexualilor, ameninţând cu posibilitatea de sancţiuni profesionale şi chiar cu închisoarea”. Cu alte cuvinte, jurnaliştii nu vor mai putea scrie obiectiv despre sodomie, putând să prezinte lucrurile doar cum doresc activiştii homosexuali şi modificând astfel treptat percepţia societăţii până la acceptarea legii păcatului.

 

Croaţia

Guvernul ales în 2011 în Croaţia a declarat că legiferarea uniunilor civile homosexuale va fi o prioritate. Ca răspuns, a fost alcătuită o coaliţie de organizaţii pro-familie tradiţională, În Numele Familiei, care în 2013 s-a străduit să strângă semnăturile necesare pentru organizarea unui referendum privind înscrierea familiei tradiţionale în constituţie.

Coaliţia a reuşit să strângă aproximativ 750.000 semnături. Guvernul a declarat întâi că numărul de semnături nu întruneşte cerinţele legii[9], iar apoi că referendumul nu are decât o valoare consultativă, nefiind obligat să ţină cont de el (deşi constituţia Croaţiei afirmă că rezultatul unui referendum este obligatoriu).

În cele din urmă, după o puternică opoziţie a organizaţiilor LGBT şi numeroase piedici din partea autorităţilor, referendumul a fost organizat pe 1 decembrie 2013. La referendum, 65% din cetăţenii croaţi prezenţi la vot în număr extrem de mic au votat pentru ca în constituţia ţării să scrie: ,,Căsătoria este uniunea dintre un bărbat şi o femeie”.Dogma 86 09

Guvernul de centru-stânga, condus de Zoran Milanovic (foto), a făcut apel ca cetăţenii să voteze împotriva amendamentului. El a declarat după ce a votat: ,,Este un referendum trist şi fără sens. Sper că este ultima dată când organizăm un astfel de scrutin, de această manieră şi asupra acestor chestiuni”.

Înainte de referendum, organizaţia ILGA Europe şi-a ţinut conferinţa anuală la Zagreb, Croaţia, în ciuda opoziţiei croaţilor. Grupul a deplâns evenimentele: ,,Suntem profund preocupaţi de faptul că opozanţii egalităţii pentru toţi utilizează instrumentele democratice pentru a impune vederile majorităţii asupra drepturilor grupurilor minoritare. Credem că drepturile omului şi chestiunile referitoare la grupurile minoritare nu pot şi nu trebuie să fie în primul rând supuse votului popular”. Adică nu cetăţenii trebuie să hotărască în privinţa unor chestiuni de importanţă primordială pentru societate şi ţară ? Dar cine trebuie să hotărască ? Şi atunci unde mai este democraţia ?

În ciuda referendumului de anul trecut, pe 15 iulie 2014, Parlamentul croat a votat o lege care recunoaşte uniunile civile homosexuale. Legea acordă cuplurilor homosexuale drepturi echivalente cu cele ale cuplurilor căsătorite, privind securitatea socială, asigurări împotriva bolilor, asigurări de refacere, dreptul la moştenire şi alte avantaje ale dreptului civil de care beneficiază cuplurile heterosexuale căsătorite. Există o singură excepţie, cuplurile homosexuale nu au primit dreptul de a adopta copii. Noua lege a ocolit schimbarea din constituţie obţinută prin referendum, numind uniunile homosexuale parteneriate de viaţă şi nu căsătorii. Aceste parteneriate de viaţă sunt definite ca o formă de familie şi protejate de constituţia ţării.

Propaganda homosexuală şi obedienţa agenţiilor de ştiri internaţionale s-au făcut simţite şi în acest caz. Pe 5 septembrie, organizaţiile pentru apărarea drepturilor homosexualilor au trâmbiţat cu putere că ,,a avut loc prima căsătorie între homosexuali în Croaţia”. Ştirea a fost preluată de Agenţia France Presse şi ulterior de Agerpres.

,,În această seară, a fost scrisă o pagină de istorie la Zagreb, (…) a avut loc prima căsătorie civilă”, a anunţat grupul Pride pe pagina sa de Facebook. Potrivit presei locale, la ceremonie a participat şi ministrul administraţiei Arsen Bauk.

 

România

Nici România nu a fost scutită de cerinţele şi acuzaţiile activiştilor homosexuali internaţionali. Ei şi-au găsit o unealtă demnă de ei în persoana lui Remus Cernea, care în ultima perioadă s-a străduit să introducă în Parlamentul român un proiect de lege privind uniunile civile homosexuale. Deocamdată fără succes.

Mai abil, prim-ministrul Victor Ponta s-a ferit să se exprime prea clar în privinţa căsătoriei homosexuale. La întrebarea, din campania electorală, dacă este de acord cu oficializarea căsătoriilor între homosexuali, el a declarat: ,,Nu cred că societatea românească este pregătită încă pentru aşa ceva. Dar am fost întotdeauna de acord cu orice fel de înlăturare a discriminării legate de gen, de apartenenţă. Dar, cred că e un subiect care în acest moment nu ar fi acceptat şi ar fi declanşat doar nişte discuţii demagogico-populiste”. Altfel spus, el este un susţinător al minorităţii LGBT şi, când va socoti că a venit momentul, va introduce legislaţie favorabilă.

O parte a presei române se străduieşte să facă propagandă în favoarea homosexualilor şi să stârnească tot felul de controverse care să evidenţieze intoleranţa românilor pentru ca organizaţiile homosexuale să poată cere şi impune diferite măsuri. Printre astfel de incidente se numără scandalul de la Muzeul Ţăranului Român din 2013 privind proiectarea unui film pro-homosexualitate, calendarul contrafăcut pe calculator cu preoţi ortodocşi în ipostaze homosexuale, şi extrem de recentul caz de la clubul Health Academy Downtown, din incinta hotelului Radisson Blu din Bucureşti.

Episod apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 86/septembrie-octombrie 2014

 

Adrian Popovici

 


[1] Mentalitate homosexuală nu au numai homosexualii, ci şi orice heterosexual care adoptă stilul de viaţă insuflat americanilor odată cu publicarea Raportului Kinsey (1948) şi apariţia revistei Playboy (1953). (Astăzi, se ştie că aşa-zisele cercetări ştiinţifice ale lui Alfred Kinsey au fost finanţate de Fundaţia Rockefeller, că el însuşi era homosexual, iar raportul său s-a bazat pe date false. Dar el a reuşit să lanseze mitul potrivit căruia 10% din populaţie este homosexuală, mit care dăinuie încă. Revista Playboy a fost parte a aceleiaşi inginerii sociale special create pentru a încuraja homosexualitatea şi a provoca declinul familiei.)

Aşadar, orice heterosexual care acceptă şi în parte curentul ideologic propagat de revoluţia sexuală din anii ‘1950-60 – promiscuitate, sex pentru plăcere etc – are o mentalitate homosexuală.

Care au fost urmările adoptării unei asemenea mentalităţi (unii autori americani afirmă limpede astăzi că America a devenit homosexuală) ? Eliminarea oricăror inhibiţii în ce priveşte sexul, invazia pornografiei, abuzurilor sexuale asupra copiilor, violenţelor sexuale, perversiunilor de tot felul şi bolilor cu transmitere sexuală culminând cu SIDA, creşterea fabuloasă a cazurilor de sarcină la adolescente, destrămarea familiilor şi înmulţirea fenomenală a mamelor care-şi cresc singure copiii, ca şi a copiilor care se confruntă cu probleme sociale majore, inclusiv delincvenţă. Statisticile întocmite în deceniile următoare publicării Raportului Kinsey au dovedit, de fapt, importanţa crucială pentru societate a mentalităţii heterosexuale, al cărei fundament este căsătoria monogamă şi familia. Oamenii nu sunt atât de convinşi de importanţa acestora, pe cât sunt cei ce luptă împotriva lor …

[2] Vom arăta într-un episod ulterior cum legea s-a întemeiat pe manipularea grosolană a opiniei publice şi minciuna referitoare la crima a cărei victimă a fost tânărul homosexual Matthew Shepard.

[3] În Manifestul acestei grupări se afirmă destul de limpede ţelurile urmărite de activiştii homosexuali, care nu erau nici pe departe obţinerea de drepturi egale cu heterosexualii, ci rescrierea conceptelor fundamentale ale societăţii şi nimicirea familiei tradiţionale.

[4] Un site de socializare pentru copii şi adolescenţi cu vârste cuprinse între 13-24 ani, care sunt interesaţi de homosexualitate.

[5] Precum Lyon, Angouleme, Bourg-en-Bresse, Montelimar, Toulouse, Orleans, Mayenne, Angers, Compiegne, Tours, Nantes, Carpentras, Dreux, Strasbourg, Versailles, Bougival, Metz, Bordeaux, Selestat, Caen, Brignoles, Lille, Perpignan, Rennes, Dijon etc.

[6] În general, după ce un stat introduce legea căsătoriei homosexuale, activiştii LGBT fac presiuni pentru a impune ‘drepturi’ pentru cuplurile căsătorite, în primul rând adopţia de copii şi procrearea asistată medical. Procrearea asistată medical înseamnă că ele primesc asistenţă medicală şi ajutor din partea unei persoane de sex opus, plătită, pentru a avea copii.

[7] Cele mai importante lozinci ale manifestanţilor au fost: ,,Un tătic, o mămică: nu minţiţi niciodată un copil !”; ,,Noi toţi suntem născuţi dintr-un bărbat şi o femeie”; ,,Sunt un copil, nu un drept” etc.

[8] Extrem de interesantă remarca. Este foarte probabil să nu fie vorba, în realitate, de sute de homosexuali, ci de sute de persoane care împărtăşesc mentalitatea homosexuală, asupra căreia atrăgeam atenţia în primul episod.

[9] În mod nejustificat, guvernul a afirmat că electoratul croat depăşeşte 4.560.000 persoane, în timp ce în realitate 3.760.000 cetăţeni croaţi au avut drept de vot la alegerile europene. Organizaţia pro-familie a răspuns că numărul de 4.560.000 oferit de guvern ,,aproape sigur include morţii, stafiile şi voturile dublate”.