Biserica şi Uniunea Europeană


Zecile de ani de prezenţă a Bisericii Ortodoxe în mişcarea ecumenistă îşi arată azi roadele sub toate aspectele. Pe lângă adoptarea ideologiei ecumeniste referitoare la misiunea socială a Bisericii, ierarhii ecumenişti şi-a însuşit viziunea protestantă asupra relaţiei care trebuie să existe între Biserică şi stat. Acest curent de opinie se reflectă în relaţia dintre Bisericile Ortodoxe ecumeniste şi Uniunea Europeană - organismul politic de conducere al viitoarei Europe unite. Astfel, în ultima perioadă se poartă discuţii prin care s-a dorit şi s-a reuşit deturnarea misiunii Bisericii Ortodoxe şi implicarea ei în viaţa secularizată a Europei.

Ca urmare, Bisericile Ortodoxe locale şi-au trimis reprezentanţi la sediul central al Uniunii Europene de la Bruxelles şi au fost create comisii mixte pentru elaborarea unei ideologii comune Uniunii Europene şi Bisericii Ortodoxe. Este de notat faptul că în majoritatea textelor adoptate nu este pomenit numele Mântuitorului …

În lunile mai şi iunie a.c. au avut loc mai multe întruniri ale reprezentanţii Bisericilor Ortodoxe şi Uniunii Europene, ce pledează pentru afirmaţiile de mai sus. De exemplu, la începutul lunii mai a avut loc la Universitatea din Fribourg, Elveţia, seria de conferinţe intitulată ,,Zilele Europei la Universitatea Fribourg”, una dintre întruniri fiind dedicată dezbaterii temei ,,Ortodoxia şi Europa”. Aceasta a fost organizată de institutele teologice ecumeniste europene cu participarea unor ierarhi şi profesori de teologie ortodocşi şi a unor invitaţi catolici.

Discuţia s-a axat pe relaţia Ortodoxiei cu Uniunea Europeană, subliniindu-se ,,datoria” Bisericii Ortodoxe faţă de Europa. Cu toate acestea, au fost exprimate şi puncte de vedere contrare. Astfel, reprezentantul Patriarhiei Moscovei pe lângă Uniunea Europeană la Bruxelles, Arhiepiscopul Longin Talypin al Düsseldorf-ului afirma: ,,Bisericile Ortodoxe naţionale nu pot accepta multe din hotărârile Uniunii Europene. Uniunea Europeană dispune de legi inacceptabile pentru comunitatea ortodoxă şi aceasta nu poate permite un ,,dictat legislativ”“. Mai mult, el arată prăpastia care există între învăţătura ortodoxă şi ideologia europeană, afirmând că ,,problemele teologice şi religioase nu pot fi tratate şi rezolvate pe criterii şi cu mijloace democratice, cum impune Uniunea Europeană, pentru că nu se pot lua decizii pe baza majorităţii pentru a defini adevărul”.

Cuvântul de încheiere al conferinţei a fost rostit de Damaskinos Papandreu, Mitropolitul Elveţiei din partea Patriarhiei Constantinopolului, care a exprimat concluziile ce definesc atitudinea Bisericilor Ortodoxe ecumeniste faţă de Uniunea Europeană şi direcţia către care se îndreaptă acestea. În primul rând, ,,datoria Bisericii Ortodoxe este de a-şi reîntări legăturile cu tradiţia patristică” - ceea ce înseamnă o recunoaştere a îndepărtării de aceasta - şi ,,de a se îngriji să pună în valoare capacitatea sa de deschidere, mijlocind un dialog calm şi fructuos, cu gândirea şi ideologia europeană modernă”. Prin urmare, dogmă sau doctrină ?

Un al doilea obiectiv major al Ortodoxiei ar fi ,,reconstituirea unităţii interioare a corpului eclezial al Ortodoxiei, prin solidarizarea tuturor Bisericilor Ortodoxe locale, pentru a fi o singură voce puternică, atunci când se dialoghează cu forurile europene”. În realitate, pretextul ,,solidarizării tuturor Bisericilor Ortodoxe locale” pentru a ,,dialoga cu forurile europene” reprezintă un atac mascat la adresa Bisericilor Ortodoxe antiecumeniste (numite ,,necanonice”).

În al treilea rând, Damaskinos afirmă că ,,Biserica Ortodoxă este un organism viu, de anvergură ecumenică, care dispune de dinamismul spiritual necesar pentru a-şi rezolva problemele şi pentru a-şi adapta mesajul său la exigenţele fiecărei epoci pe care o traversează”. Concret se doreşte adaptarea mesajului Ortodoxiei la lume şi, mai precis, la ideologia europeană.

O altă întrunire a reprezentanţilor Bisericii Ortodoxe şi Uniunii Europene a avut loc la Mânăstirea Vladaton din Tesalonic, Grecia, în perioada 29-31 mai. Aceasta s-a constituit într-un seminar interreligios, organizat de Biroul Bisericii Ortodoxe de pe lângă Comunitatea Europeană, la care au participat reprezentanţi ai tuturor comunităţilor religioase din ţările balcanice, ai Uniunii Europene şi NATO. Tema abordată la Vladaton a fost ,,Reconciliere şi pace în sud-estul Europei. Contribuţia comunităţilor religioase pentru o societate multietnică şi democratică”, fiind exprimate punctele de vedere ortodox, catolic şi musulman.

Întrunirea s-a încheiat cu dorinţa participanţilor de a găsi ,,alte căi paşnice de dialog interreligios”, fiind alcătuit un plan de acţiune în 10 puncte asupra acestui subiect, ce a primit numele ,,Iniţiativa Vladaton”. Aceste întruniri politico-religioase reprezintă încă o cale pentru impulsionarea dialogului interreligios, alături de dezbaterile purtate în cadrul mişcării ecumeniste.

Între 8-9 iunie s-a desfăşurat al patrulea dialog dintre delegaţii Patriarhiei Constantinopolului şi ai unor Biserici Ortodoxe locale şi creştin-democraţii europeni reprezentaţi de Preşedinţia Grupului Partidului European al Poporului şi Democraţii Europeni. Reuniunea, ce a avut loc la Fanar, Constantinopol (N.R.: Istanbul, Turcia), s-a încheiat cu elaborarea unei declaraţii comune referitoare la ,,societatea civilă, drepturile fundamentale ale omului şi rolul Bisericilor în societatea europeană”.

La această întrunire, din nou este subliniată importanţa dialogului interreligios, afirmându-se ,,deschiderea pentru dialogul între culturi şi religii” şi faptul că ,,tradiţia biblică este baza unei Europe unite în diversitate, ce recunoaşte prezenţa iudaismului şi islamului în cadrul Uniunii Europene, precum şi în posturi de conducere”. Mentalitatea păgână pe care este clădită Europa reiese şi din regretul pentru ,,pierderea de către europeni a valorilor şi virtuţilor care au fost menţinute de spiritul antichităţii greceşti şi romane, bazate pe tradiţiile biblice”.

Direcţia către care trebuie să se îndrepte astăzi Biserica Ortodoxă este sugerată fără echivoc în dialogul cu ideologia occidentală, aceasta dorind nici mai mult nici mai puţin decât negarea Ortodoxiei.


Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 14-15/mai-iunie 2000