Secretul de la Fatima

- simulacru şi sfinţenie sau Catolicism şi Ortodoxie -

 

Printre manifestările anului jubiliar 2000 se numără ceremonia care a avut la 13 mai la Fatima, în Portugalia. La această dată, Papa Ioan Paul al II-lea, în prezenţa a sute de mii de credincioşi şi asistat de o mie de preoţi şi episcopi din întreaga lume, a beatificat doi copii portughezi, Jacinta şi Francisco Marto (N.R.: beatificarea reprezintă prima etapă pentru ca cineva să fie declarat sfânt în Biserica Catolică). Numele celor doi copii şi a localităţii Fatima sunt legate de un eveniment petrecut cu mai bine de 80 de ani în urmă, ceremonia de beatificare de anul acesta fiind o încununare a sa.

La 13 mai 1917, trei copii păstori, Jacinta, Francisco şi Lucia (care mai trăieşte încă), susţin că ,,pe neaşteptate, le-a apărut în faţă o femeie îmbrăcată în alb, mai strălucitoare ca soarele”, ei pretinzând că era Maica Domnului. Vreme de şase luni, aceasta li s-a arătat pe fiecare 13 ale lunii, iar pe 13 iulie le-a încredinţat un mesaj, spunându-le că ,,Dumnezeu vrea să stabilească în lume devoţiunea la Inima mea Neprihănită” şi cerându-le ,,să se jertfească pe sine pentru răscumpărarea păcătoşilor”.

Mai mult, le promite ,,un miracol răsunător, prin care avea să-i facă pe oameni să creadă ceea ce le spusese doar celor trei copii”. Acesta are loc pe 13 octombrie când soarele ,,se mişca, dansa, se rotea în jurul său, cobora ca şi cum ar fi căzut peste mulţime”, generând un sentiment intens de frică şi panică în mulţimea prezentă. Fenomenul este primul semn care ne face să ne îndoim de veridicitatea evenimentului, deoarece niciodată Dumnezeu nu a făcut minuni pentru a-i înspăimânta pe credincioşi şi niciodată nu a făcut minuni pentru a-i determina pe oameni să creadă.

Apariţiile Maicii Domnului de la Fatima se încadrează într-o serie de evenimente ce sunt, în mod cel puţin curios, caracteristice catolicismului: aşa-zisele apariţii mariane, ce au avut loc de-a lungul timpului în diferite locuri din lume devenite celebre: la Lourdes, Franţa, în 1858 sau, cel mai recent, la Medjugorje, Bosnia, în 1981. Evenimentul de acum 80 de ani de la Fatima constituie unul dintre evenimentele religioase care au marcat profund lumea catolică a secolului XX, determinând ,,formarea unui curent marian de mare şi crescândă anvergură”. Cu timpul, Fatima a devenit ,,un sanctuar faimos şi un loc celebru de pelerinaj”.

Urmare a cererii din apariţie, de ,,devoţiune la Inima Neprihănită”, papii realizează, de-a lungul timpului, acest lucru de mai multe ori. Astfel, în 1942, Papa Pius al XII-lea consacră lumea întreagă ,,Inimii Neprihănite”, pentru ca zece ani mai târziu, în mod surprinzător, să repete ceremonia doar pentru Rusia ortodoxă. Ulterior, Papa Ioan Paul al II-lea procedează în acelaşi fel de trei ori: în 1981, după atentatul comis asupra sa, în 1984 şi 1988.

În ceea ce priveşte mesajul încredinţat copiilor, el a fost redactat, la începutul anilor ‘40 de sora Lucia dos Santos după ce, potrivit cuvintelor sale ,,din cer am primit deja permisiunea să vă spun”. Mesajul este încredinţat Arhivei Secrete a Sfântului Oficiu al Vaticanului. În timp, primele două părţi ale mesajului au fost făcute publice, rămânând necunoscută cea de-a treia, numită şi ,,secretul de la Fatima”, asupra căreia a plutit mereu o umbră de mister.

În timp ce prima parte a mesajului reprezintă o viziune a iadului, cea de-a doua este privită ca o proorocie referitoare la cel de-al doilea război mondial şi la ... Rusia. Astfel, ,,Dumnezeu se pregăteşte să pedepsească lumea pentru crimele sale, prin război, foamete şi persecuţii împotriva Bisericii şi a papei. Dacă vor accepta cererile mele, Rusia se va converti şi vor avea pace; dacă nu, va răspândi erorile sale în lume, promovând războaie contra Bisericii. Cei buni vor fi martirizaţi, iar papa va avea mult de suferit, multe naţiuni vor fi distruse. În sfârşit, Inima mea Neprihănită va triumfa, papa îmi va consfinţi Rusia care se va converti”. Ţinând cont că mesajul a fost redactat în anul 1941, când războiul deja începuse, ne putem exprima îndoiala asupra caracterului său de proorocie. În plus, unele din afirmaţiile sale nu s-au împlinit: papa nu a avut de suferit, ci, din contră, există acuzaţii asupra colaborării sale cu naziştii.

Anul acesta, la 13 mai, papa a decis publicarea ,,secretului” şi a încredinţat această misiune Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei, ce urma să pregătească şi ,,un comentariu teologic” pentru acesta. Ca urmare, la 26 iunie, în sala de presă a Vaticanului a avut loc o conferinţă de presă susţinută de Cardinalul Joseph Ratzinger şi Arhiepiscopul Tarcisio Bertone, prefectul şi respectiv secretarul congregaţiei, care au dezvăluit a treia parte a mesajului de la Fatima. Cei doi au afirmat că secretul se referă, în primul rând, la atentatul asupra papei din anul 1981: ,,am văzut un episcop îmbrăcat în alb (am avut presimţirea că era papa). Alţi episcopi, preoţi urcau un munte abrupt, în vârful căreia era o mare cruce. Papa a traversat o mare cetate jumătate în ruină şi cu pas şovăitor, se ruga pentru sufletele cadavrelor întâlnite pe drum. Ajuns în vârful muntelui, prosternat la picioarele crucii, el a fost ucis de un grup de soldaţi”.

Textul mesajului şi interpretarea care îi este acordată arată adevărul despre fenomenul Fatima. Mesajul este suficient de vag pentru a putea fi interpretat după evenimente, iar ,,comentariul teologic” este realizat pentru a se potrivi cu istoria ulterioară: ,,viziunea de la Fatima se referă mai ales la lupta sistemelor atee împotriva Bisericii, fiind o interminabilă Via crucis condusă de papii secolului XX”.

Comentariul teologic, ce se aseamănă cu interpretarea catrenelor lui Nostradamus, îşi permite să compare ,,simulacrul” de la Fatima cu proorociile Vechiului Testament: ,,un asemenea text constituie o viziune profetică mereu comparabilă cu a Sfintei Scripturi” - lucru ce dă de gândit. În primul rând, proorociile Scripturii s-au referit numai la Întruparea Fiului lui Dumnezeu, la Maica Domnului şi a doua venire a Mântuitorului, încheindu-se odată cu venirea lui Hristos. Nicăieri în Scriptură nu sunt revelate evenimente particulare, mai ales când nu sunt religioase, ci mai curând politice, papa fiind privit în acest mesaj ca un mare conducător mondial spiritual, dar şi politic.

În realitate, mesajul de la Fatima urmăreşte două obiective majore: primul este prezentarea papei în faţa lumii drept conducător al Bisericii creştine, iar cel de-al doilea reprezintă un atac făţiş la adresa Rusiei ca simbol al Ortodoxiei.

În rugăciunea de consfinţire a lumii la ,,Inima Neprihănită” din 1984, Papa Ioan Paul al II-lea se ruga: ,,îmbrăţişează cu iubire de mamă şi slujitoare a Domnului această omenire pe care ţi-o consfinţim şi o consacrăm ţie, neliniştiţi pentru soarta pământească şi eternă a acelor oameni şi a acelor naţiuni care au mai mare nevoie de această sfinţire şi consacrare. Puterea acestei consfinţiri este valabilă pentru toate timpurile şi îi îmbrătişează pe toţi oamenii, popoarele şi naţiunile şi depăşeşte orice rău pe care duhul întunericului este capabil să îl provoace”. Printre naţiunile care ,,au mai mare nevoie” se numără oare şi Rusia ce trebuie catolicizată pentru a fi ,,salvată” ?

Mai mult, papa remarca în urmă cu un an, în timpul călătoriei sale în Polonia: ,,omenirea secolului XXI nu are de ales: trebuie să se deschidă spre sfinţenie”. Oare sfinţenia pe care papa încearcă să o impună lumii este o sfinţenie gen Fatima ? Analiza atentă a fenomenului Fatima ne oferă suficiente semne pentru a realiza că este un simulacru, ,,girarea” politică a papei de către Maica Domnului fiind lucrul care ne face să negăm dintru bun început veridicitatea apariţiei Născătoarei de Dumnezeu la Fatima.

 

Ioachim Arnăutu

 

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 14-15/mai-iunie 2000