August 2000

Vizita frăţească a Patriarhului Teoctist al României la Moscova


Între 18-21 august 2000, patriarhul Teoctist a vizitat Rusia, la invitaţia Patriarhului Alexie al II-lea al Moscovei şi al întregii Rusii, pentru a participa la sfinţirea bisericii cu hramul ,,Hristos Mântuitorul” din capitala statului rus. Celebra biserică din centrul Moscovei a fost incendiată în 1918 din ordinul autorităţilor comuniste, fiind reconstruită recent la iniţiativa autorităţilor ruse.

În spirit ecumenist, la acest important eveniment ecleziastic din 19 august, din capitala Rusiei, au fost invitaţi întâistătătorii tuturor Bisericilor Ortodoxe din lume. De asemenea, în cadrul acestui eveniment, a avut loc slujba de canonizare a ţarului Nicolae al II-lea şi a familiei acestuia. Această recunoaştere are loc după ce ultimul ţar al Rusiei şi familia sa au fost canonizaţi de Biserica Ortodoxă Rusă din diaspora.

Biserica Ortodoxă Rusă a organizat cu mult fast această sărbătoare, asemănător celui al pelerinajelor şi manifestaţiilor catolice care au avut loc de-a lungul întregului an jubiliar 2000 la Roma. Folosindu-se de reconstrucţia bisericii moscovite şi de anul jubiliar 2000, conducerea Patriarhiei Moscovei a dorit, pe de-o parte, să fie privită la nivel mondial precum este văzută cetatea Vaticanului. Un alt scop urmărit de Patriarhia rusă a fost acela de a se arăta cel puţin egală în putere şi importanţă, în interiorul Ortodoxiei mondiale, cu Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului.

În ultima perioadă, Patriarhia Constantinopolului şi-a asumat rolul de conducătoare a Ortodoxiei mondiale, stabilind şi dirijând linia ideologică pe care să o urmeze Bisericile locale. Patriarhia Moscovei nu a fost de acord nicicând cu tendinţa de dominaţie a acesteia, care reprezenta un obstacol în calea propriei dorinţe de supremaţie, manifestată mai ales după căderea Constantinopolului în 1453. Astfel, în momentul cuceririi Constantinopolului, ,,a doua Romă”, de către turci, Biserica rusă a devenit ,,a treia Romă”, titlu contestat de Patriarhia Constantinopolului mai ales în ultimul secol.

Patriarhul român este la a treia vizită în capitala Rusiei, după cele întreprinse în 1980 şi 1988. El a fost însoţit de o delegaţie restrânsă de ierarhi români, printre care Arhiepiscopul Târgoviştei, Nifon Mihăiţă, şi Episcopul-vicar al Patriarhiei, Teofan Sinaitul, care l-au însoţit pe patriarh în calitate de specialişti în relaţiile ecleziastice externe.

Biroul de presă al Patriarhiei Române a oferit foarte puţine informaţii referitoare la vizită, care lăsau să se întrevadă că aceasta a fost pregătită cu multă discreţie. Singura informaţie făcută publică de biroul Patriarhiei a fost participarea delegaţiei române la sfinţirea bisericii cu hramul ,,Hristos Mântuitorul”. În schimb, presa română a acordat o importanţă destul de mare vizitei frăţeşti a patriarhului Teoctist la Moscova, relatând aspecte de ordin organizatoric şi comentând politica bisericească.

Astfel, înainte de plecare, pe aeroportul Otopeni, patriarhul Teoctist a numit deplasarea la Moscova ,,o vizită frăţească făcută Bisericii Ortodoxe Ruse”, declarând că ,,participarea delegaţiei Bisericii Ortodoxe Române la sfinţirea bisericii ,,Hristos Mântuitorul” semnifică o consolidare a comuniunii liturgice dintre cele două Biserici”, relatează ziarul ,,Adevărul” din 19 august 2000. Presa ar fi dorit ca patriarhul român să fie mai rezervat în numirea entuziastă a vizitei drept ,,frăţească”, din cauza colaborării conducerii Bisericii Ortodoxe Ruse cu autorităţile comuniste.

Înaintea vizitei, ziariştii români au făcut o serie de analize şi speculaţii referitoare la motivele şi intenţiile conducerii Bisericii române legate de vizită. Perspectiva oferită de presă, bazată pe evoluţia diplomaţiei şi strategiei conducerii Bisericii Ortodoxe Române din ultimii ani, subliniază linia catolică adoptată de aceasta, ce urmează ideilor Papei Ioan Paul al II-lea şi modului în care acesta priveşte rolul Bisericii şi creştinismului în societatea contemporană.

Cotidianul ,,România liberă” din 19 august 2000 punctează ca scop al acestei vizite ,,stabilirea de relaţii diplomatice fireşti între cele două Biserici, lucru necesar inclusiv pentru strângerea relaţiilor politice cu Moscova”, comentând astfel: ,,crearea de punţi noi între oameni şi popoare este vocaţia oricărei Biserici de valoare”. Această vocaţie însă nu corespunde câtuşi de puţin învăţăturii creştine care arată că Biserica este o împărăţie duhovnicească în care omul îl slăveşte pe Dumnezeu şi îşi lucrează mântuirea, nicidecum nu creează ,,punţi noi între oameni şi popoare” şi nu ,,netezeşte” relaţiile politice dintre state.

De asemenea, printre obiectivele patriarhului român se numărau unele de ordin politic, precum îmbunătăţirea situaţiei lui Ilie Ilaşcu, deţinut la Tiraspol şi a cărui eliberare depinde de autorităţile ruse, dar şi unele de natură ecleziastică, ca rezolvarea situaţiei Mitropoliei Basarabiei. Una dintre cele mai importante intenţii ale sale a fost mijlocirea vizitei papei la Moscova, care fiind un eveniment ecleziastic şi politic internaţional major, ar putea plasa Patriarhia Română, în calitate de mediatoare, într-o poziţie de avangardă a Ortodoxiei mondiale.

Urmărind declaraţiile patriarhului făcute la revenirea în România se dovedeşte că presupunerile şi analizele ziariştilor români au fost adevărate, dar, din nefericire, rezultatele scontate de Patriarhia română au fost aproape nule. Astfel, singura problemă discutată a fost cea a Mitropoliei Basarabiei, patriarhul afirmând că ,,problema Mitropoliei Basarabiei a fost abordată considerând necesară găsirea unei soluţii care să nu defavorizeze cele două Biserici. Noi am insistat pentru păstrarea cu orice preţ a unităţii noastre panortodoxe şi a comuniunii noastre, recunoscându-se drepturile credincioşilor care doresc să aducă laudă lui Dumnezeu în limba română”.

În ceea ce-l priveşte pe Ilie Ilaşcu, patriarhul a explicat că acest subiect ,,nu s-a putut aborda pe faţă, ci doar bilateral cu persoanele de mare simpatie care împărtăşesc aceeaşi îngrijorare pentru soarta acestui om”. Afirmaţiile entuziaste de dinaintea vizitei, precum ,,diplomaţia eclezială ortodoxă ar putea avea un cuvânt greu de spus în perspectiva eliberării patriotului român” s-au dovedit a fi simple speculaţii. După cuvintele patriarhului, ,,nu s-a discutat nici despre vizita papei”.

Vizita patriarhului român la Moscova reprezintă un nou exemplu al intervenţiei Patriarhiei în jocurile politice, diplomaţia sa fiind un amestec complet neduhovnicesc în problemele împărăţiei pământeşti. Iar obiectivele urmărite, printre care cel mai important era mijlocirea vizitei Papei Ioan Paul al II-lea la Moscova, arată că arhiereii Bisericii Ortodoxe Române şi-au asumat rolul de ambasadori şi susţinători ai ,,cauzei” Vaticanului printre fraţii ortodocşi ! Lupi în piele de oaie …

Partenie Filipescu

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 16-17/iulie-august 2000