Postdam 2001

Stătut-au de faţă împăraţii pământului şi boierii s-au adunat

întru una asupra Domnului şi asupra Unsului lui (Psalmi 2, 1)

 

PARTEA I

,,Consiliul Mondial al Bisericilor este, prin definiţie, o organizaţie ce cuprinde 342 Biserici din mai mult de 120 de ţări de pe toate continentele, cu aproximativ 400 de milioane de credincioşi din aproape toate denominaţiunile creştine. Printre acestea se numără majoritatea Bisericilor Ortodoxe, Protestante şi Anglicane, în timp ce Biserica Romano-Catolică colaborează cu acest for mondial, fără a fi însă membră.

Consiliul a fost înfiinţat în 1948 la Amsterdam, Olanda, fiind condus în prezent de reverendul dr. Konrad Raiser din Biserica Evanghelică a Germaniei. Forul său suprem îl reprezintă Adunarea Generală, care se întruneşte o dată la aproximativ 7 ani, reunind aproape 1000 de delegaţi din Bisericile membre. Cea mai recentă adunare, a opta, s-a ţinut la Harare, Zimbabwe în decembrie 1998.

Între sesiunile Adunării Generale, consiliul este condus de Comitetul Central, ce se reuneşte o dată la 12-18 luni. În timp ce Adunarea Generală trasează liniile directoare ale politicii consiliului, Comitetul Central verifică, rectifică şi urmăreşte punerea în practică a acestora.

Ţelul acestui for ecumenist mondial este de a se ruga pentru şi a urmări unitatea vizibilă a Bisericii lui Hristos - într-o credinţă şi o comuniune euharistică, exprimate în închinare şi viaţă comună în Hristos, prin mărturie şi slujirea lumii.Dogma 22

Consiliul promovează unitatea creştină mondială prin programele sale de colaborare, sprijin şi consiliere, prin studiile şi publicaţiile sale, prin întrunirile şi adunările sale, unde se întâlnesc o mare diversitate de creştini şi unde închinarea, rugăciunea şi studiul Scripturii împreună formează baza pentru consultări şi angajamente asupra problemelor contemporane critice.

 

Sediul central al Consiliului Mondial al Bisericilor de la Geneva, Elveţia

 

Consiliul îşi împlineşte misiunea sa colaborativă prin acţiunile locale ale Bisericilor membre şi prin alţi parteneri ecumenişti din întreaga lume. Ea răspunde la chemările pentru acţiune şi informare ale membrilor săi sau ale organizaţiilor interesate. Lucrând împreună în cadrul consiliului, Bisericile promovează reconcilierea, dialogul teologic, utilizarea resurselor comune şi viziunea vieţii în comunitate, care este înrădăcinată în fiecare context cultural particular.

Bisericile care sunt membre ale consiliului trăiesc în condiţii sociale foarte diferite, aparţin unor limbi, culturi şi istorii diferite, ce au condus, de-a lungul timpului, la stiluri şi forme diferite de închinare şi organizare. Această diversitate face din Consiliul Mondial al Bisericilor un forum interesant şi provocator, în care persistă încă tensiunile şi diferenţele istorice, apar noi dificultăţi, care, cu toate acestea, nu tulbură dorinţa fundamentală de a construi o comunitate a Bisericilor.”

 

În acest fel se prezintă pe sine Consiliul Mondial al Bisericilor, cel mai înalt for de propagare a ecumenismului modern în lumea creştină. Adunând sub egida sa majoritatea denominaţiunilor creştine, ce susţin şi împărtăşesc numeroase erezii, consiliul se dovedeşte a fi cea mai desăvârşită formă de atac la adresa Bisericii lui Hristos, ascunsă în umbra milosteniei şi a dorinţei de unitate a tuturor creştinilor. Folosindu-se de o adevărată reţea mondială administrativă şi financiară, ca şi de o învăţătură creştină pervertită, această hidoasă organizaţie luptă pentru instaurarea unui pseudo-creştinism, fără Hristos.

Prezentăm în continuare o parte din discuţiile şi hotărârile luate la ultima întrunire a Comitetului Central al Consiliului Mondial al Bisericilor, ce a avut loc la Postdam, Germania, în perioada 29 ianuarie - 6 februarie 2001. Preceptelor creştine pervertite de adepţii acestui gen de ecumenism le vom opune cuvintele Scripturii şi tâlcuirea dată lor de Biserica lui Hristos.

 

Un episcop aminteşte Consiliului Mondial al Bisericilor că ,,ţelurile sunt grele, dar Iisus este calea”

La slujba de deschidere a întrunirii Comitetului Central, episcopul dr. Christoph Klein al Bisericii Evanghelice de Confesiune Augustană din România a declarat că atingerea acestor scopuri ecumeniste şi a altora depinde de o înţelegere comună a faptului că Iisus Hristos este ,,calea”. ,,Când Iisus a spus ucenicilor ,,Eu sunt calea”, El voia să spună că scopul este atins doar dacă Îl urmăm cu adevărat pe Iisus în călătoria Sa”, a afirmat episcopul Klein.

,,Câteodată liderii ecumenişti simpatizează cu Apostolul Toma, care a întrebat cum putem şti calea. ,,Cum” al acestei călătorii este ceea ce ne preocupă în mod constant şi reprezintă o dificultate pentru noi, iar persoane din diferite comunităţi creştine adesea se miră când modurile lor diferite de a-L urma pe Iisus conduc către acelaşi scop”.

,,Dacă ne gândim la amvonul Bisericii lui Luther din Wittenberg şi la Luther arătând către Hristos răstignit sau dacă ne aflăm într-o biserică ortodoxă şi vedem în faţa ochilor pe Hristos Pantocrator biruitor, credinţa noastră comună, acum şi pururea, este că Iisus Hristos este calea, adevărul şi viaţa”, spunea Klein.

 

Este demn de remarcat faptul că aceşti iluştri conducători ai unui for creştin mondial încă îşi mai pun întrebarea ,,cum” putem şti calea, lucru ce trădează necunoaşterea învăţăturii creştine. Mai mult, ideea propovăduită de ei, potrivit căreia există mai multe moduri de a-L urma pe Hristos, contrazice de fapt spusele Mântuitorului, ,,Eu sunt calea, adevărul şi viaţa; Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine” (Ioan 14, 6), precum şi cuvintele Apostolului Pavel: ,,Este un Domn, o credinţă, un botez” (Efeseni 4, 5).

Prin aceste cuvinte, Hristos arată că drumul spre Împărăţia cerurilor este unul singur, prin credinţa în El ca Fiu al lui Dumnezeu şi urmarea învăţăturii şi pildei vieţii Sale.

Episod apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 22-23/ianuarie-februarie 2001

 

 

 

PARTEA A II-A

Prea Sfinţitul Aram I afirmă că ,,Violenţa este rea, dar poate fi necesară pentru a restabili dreptatea”

În discursul de deschidere al întrunirii, Prea Sfinţitul Aram I, Catholicosul de Cilicia al Bisericii Armene a afirmat: ,,Violenţa este rea … Pentru unele persoane, care trăiesc în condiţii de nedreptate şi opresiune, unde au fost epuizate toate mijloacele acţiunilor non-violente, violenţa rămâne o alternativă de neevitat, o ultimă cale. Cu siguranţă, noi nu putem legitima violenţa în orice circumstanţe, însă nici nu putem condamna violenţa când aceasta este utilizată ca o ultimă cale pentru cauza dreptăţii şi demnităţii”.

În cuvântul său, Prea Sfinţitul Aram I a adus argumente scripturistice şi teologice pentru non-violenţă ca politică a Bisericii. Dar, de asemenea, el a arătat că Scriptura este ,,ambiguă cu privire la violenţă şi non-violenţă”, citând alungarea vânzătorilor din templu de către Hristos şi porunca Mântuitorului de a ne iubi duşmanii.

El şi-a exprimat reticenţa faţă de faptul că violenţa ar putea fi evitată atunci când eforturile de a restabili dreptatea eşuează. ,,Prin urmare, violenţa ,,limitată şi controlată” folosită în scopul de a schimba condiţiile sociale şi de a stabili dreptatea pentru toţi este acceptabilă şi chiar necesară. Pacea este imposibilă fără dreptate”, a spus el.

 

Se pare că Prea Sfinţitul Aram I, ce a fost numit mediator al întrunirii de la Postdam, susţine ideea potrivit căreia uneori violenţa este justificabilă. Să nu uităm că această mentalitate a condus Biserica Romano-Catolică la cruciade şi inchiziţie, conducătorii ei considerând că este justificată moartea oamenilor în numele credinţei. Astăzi, conducătorii Consiliului Mondial al Bisericilor par a fi de acord că în numele păcii şi al dreptăţii este justificată violenţa până la moarte.

Cu toate acestea, cuvintele Mântuitorului: ,,Toţi cei ce scot sabia de sabie vor pieri” (Matei 26, 52) nu sunt deloc ambigue. El l-a oprit pe Apostolul Petru de la a-L apăra de ostaşii care veniseră să-L aresteze, poruncindu-i să nu folosească violenţa pentru a face dreptate.

 

Consiliul Mondial al Bisericilor doreşte să mobilizeze mai multe fonduri

Moderatorul Comitetului Financiar al Consiliului Mondial al Bisericilor, episcopul Wolfgang Huber din Germania, a pledat pentru o dublă strategie pentru a proteja bugetul consiliului pe anul 2001. După părerea sa, este necesar un efort susţinut pentru ,,a mobiliza veniturile potenţiale şi a reduce cheltuielile posibile”.

De asemenea, Huber a arătat că anul financiar 1999 s-a sfârşit într-o notă ,,foarte pozitivă”, afirmând că anul s-a încheiat cu un surplus de 3 milioane de franci elveţieni, mulţumită în mare parte ,,rezultatelor excelente ale investiţiilor”. În continuare, episcopul i-a îndemnat pe membrii Comitetului Central să ofere un sprijin mai activ pentru ,,campania de 10 milioane” cu scopul de a obţine o creştere substanţială a contribuţiilor de la Bisericile membre până în anul 2005.

 

Este notabil faptul că acest for bisericesc se ocupă de investiţii şi se preocupă îndeaproape de îmbunătăţirea situaţiei sale financiare, pretinzând membrilor să contribuie la bugetul său anual. Din nou, mentalitatea Consiliului Mondial al Bisericilor pare a se asemăna celei a Bisericii Romano-Catolice, prin comportamentul său de bancher al lumii creştine, pe de o parte, iar, pe de altă parte, prin pretenţia sa de a hotărî linia directoare a politicii ecumeniste şi de a o susţine financiar după bunul plac din contribuţiile Bisericilor locale.

Acest ţel al consiliului este opus învăţăturii Mântuitorului potrivit căreia ucenicii Săi, păstorii Bisericii, nu trebuie să se preocupe de problemele materiale sau financiare, ci să lucreze în via Domnului: ,,Să nu aveţi nici aur, nici argint, nici bani în cingătorile voastre; nici traistă pe drum, nici două haine, nici încălţăminte, nici toiag; că vrednic este lucrătorul de hrana sa” (Matei 10, 9-10).

Aceste cuvinte ale lui Hristos nu presupun ca Bisericile să nu se îngrijească de veniturile lor, ci ca ele să nu se preocupe de alte probleme decât cele strict necesare şi să vegheze la cele duhovniceşti.

Episod apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 24-25 (2/2001)

 

 

 

PARTEA A III-A

Bisericile sunt îndemnate să creeze un spaţiu ecumenist pentru o mai bună înţelegere

În raportul prezentat în faţa Comitetului Central, pe 29 ianuarie 2001, secretarul general al consiliului, reverendul dr. Konrad Raiser, a afirmat: ,,Bisericile trebuie să creeze un ,,spaţiu ecumenist” pentru a se înţelege reciproc mai bine … un spaţiu sigur care să permită discuţiile deschise, unde toţi pot fi auziţi şi Dogma 26unde căutarea unei viziuni comune poate avea loc fără presiunea de a câştiga un argument sau un vot. În sfârşit, trebuie să fie un spaţiu care să fie susţinut prin structuri de guvernare deschise şi flexibile ... şi printr-o practică a educării şi formării care să creeze continuu generaţii noi de conducere”.

 

Imagine de la întrunirea Comitetului Central, Postdam 2001

 

În acest context, Dr. Raiser a dat ca exemplu Alianţa de Susţinere Ecumenistă înfiinţată în decembrie 2000, ca răspuns la provocările create de procesul globalizării, ca un spaţiu ecumenist deschis în care toţi partenerii mişcării ecumeniste pot avea o participare egală. Alianţa se va concentra iniţial asupra dreptăţii economice mondiale şi, în special, asupra comerţului mondial şi eticii vieţii, cu precădere asupra HIV/SIDA.

 

Unicul spaţiu ecumenic, în care fiecare îşi poate face auzită vocea, este Biserica lui Hristos; nici un alt spaţiu nu poate oferi omenirii posibilitatea de a fi ea însăşi şi nici o altă învăţătură decât cea a lui Hristos nu poate ajuta omul să se elibereze din robia păcatului, precum spune Mântuitorul: ,,Dacă veţi rămâne în cuvântul Meu, sunteţi cu adevărat ucenici ai Mei; şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi” (Ioan 8, 31-32).

Cu toate acestea, liderii ecumenişti caută un alt spaţiu în care să se facă auziţi, probabil pentru că ei nu doresc nici să fie eliberaţi din robia păcatului, nici să-I urmeze lui Hristos. Se pare că ei nu vor decât să găsească o modalitate de a supune lumea propriilor lor idei, de a o guverna şi de a asigura continuitatea unei lumi construite potrivit ideologiei lor, dezvoltând ,,o practică a educării şi formării care să creeze continuu generaţii noi de conducere” …

 

Membrii Comitetului Central au privit cu ,,optimism” lucrarea Comisiei Speciale privind Participarea Ortodoxă la mişcarea ecumenistă

Pe 31 ianuarie 2001, Comisia Specială privind Participarea Ortodoxă la Consiliul Mondial al Bisericilor a prezentat membrilor Comitetului Central un raport intermediar al lucrărilor sale. Această comisie a fost creată în 1998, la a VIII-a Adunare Generală a Consiliului de la Harare, Zimbabwe şi este alcătuită din 60 de persoane, dintre care jumătate sunt ortodoxe. Scopul ei este acela de a analiza participarea ortodoxă la consiliu şi de a propune modificări ,,în structura, stilul şi modul de acţiune” al acestuia.

După două întruniri - la Morges, Elveţia în decembrie 1999, şi la Cairo, Egipt în octombrie 2000 - comisia a numit patru subcomitete pentru a analiza problemele majore de interes, în care să se discute căile alternative la modul în care membrii consiliului se închină, colaborează şi iau decizii.

,,Ortodocşii reprezintă o minoritate în Consiliu şi simt că nu sunt ascultaţi aşa cum ar dori”, a explicat părintele dr. Ilarion Alfeiev de la Departamentul pentru Relaţii Externe al Bisericii Ortodoxe Ruse, care face parte din Comisia Specială. ,,Ortodocşii nu câştigă niciodată votul, chiar dacă toţi ar susţine acelaşi punct de vedere”.

De asemenea, Arhiepiscopul Anastasie al Bisericii Ortodoxe Autocefale a Albaniei a afirmat: ,,Nu este vorba despre ortodocşi buni şi protestanţi răi, sau despre ortodocşi răi şi protestanţi buni. Problema este mult mai profundă şi trebuie abordată cu frică, rugăciuni şi discuţii”. Anastasie le-a cerut fraţilor săi ortodocşi să colaboreze în cadrul Comisiei Speciale: ,,Noi ne-am plâns. Faceţi acum propuneri concrete”, a mai spus el.

 

După opt decenii de dialog cu heterodocşii, ortodocşii ecumenişti se găsesc pentru prima oară într-un impas major, acela de a nu mai fi ascultaţi de aceştia, în ciuda toleranţei de care ortodocşii au dat dovadă faţă de ei de-a lungul timpului. Bisericile Ortodoxe reprezintă o minoritate în cadrul Consiliului Mondial al Bisericilor, iar votul lor este nesemnificativ, neputând influenţa în nici un fel deciziile acestui for. Astfel, ortodocşii au devenit simple marionete, iar astăzi asistă neputincioşi la alterarea învăţăturii Părinţilor lor, pe care ei înşişi au maltratat-o din ,,dragoste” faţă de semeni.

În 1998, la Harare, Zimbabwe, la cea de-a VIII-a Adunare Generală a Consiliului Mondial al Bisericilor, Bisericile Ortodoxe şi-au manifestat nemulţumirea faţă de rolul pe care Ortodoxia îl joacă în lumea ecumenistă, ameninţând cu retragerea din acest for mondial. Urmarea acestei nemulţumiri a reprezentat-o înfiinţarea unei comisii speciale care să se ocupe de îmbunătăţirea relaţiilor dintre Bisericile Ortodoxe şi ceilalţi membri ai consiliului, în majoritate protestanţi.

Din păcate, acest pas al dialogului dintre ortodocşi şi heterodocşi nu este decât o nouă capcană, căci el nu face decât să încalce încă o dată cuvintele Sfântului Apostol Pavel: ,,De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărtează-te. Ştiind că unul ca acesta s-a abătut şi a căzut în păcat, fiind singur de sine osândit” (Tit 3, 10-11).

 

,,Datoriile externe sunt jaf economic”, afirmă conducătorul Bisericii din Argentina

Cu ocazia unei mese rotunde asupra problemelor economice globale, care a avut loc pe 30 ianuarie 2001, episcopul Aldo Manuel Etchegoyen al Bisericii Metodiste Evangelice a Argentinei a afirmat: ,,Datoriile externe sunt un rău care ţine ţările sărace într-o sărăcie eternă şi răsplăteşte puterile care nu sunt preocupate de viaţă, ci de profit”. El a subliniat că datoriile sunt ,,imorale şi nedrepte” şi că datoria de a atrage atenţia asupra acestei probleme a căzut în seama Bisericii: ,,Nici un partid politic din America sau Europa nu a vorbit atât de clar precum Consiliul Mondial al Bisericilor”, a spus Etchegoyen ziariştilor.

Rogate Mshana, purtătorul de cuvânt al consiliului în problema drepturilor economice, a declarat că, în prezent, consiliul dialoghează cu conducerea Fondului Monetar Internaţional şi Organizaţia Mondială a Comerţului pe marginea acestor probleme.

Un alt membru al Comitetului Central, Ngoyi Mukuna Misenga din partea Bisericii lui Hristos din Congo, a propus credincioşilor din ţările datoare să se implice mai mult în problemele politice locale. ,,Populaţia trebuie să fie corect informată de către Biserici despre efectele pe care le au datoriile externe asupra vieţii lor cotidiene. Este evanghelizare. În contextul nostru, noi am încercat să transformăm Evanghelia pentru a încuraja oamenii să se implice corect în problemele locale”, a afirmat Mukuna.

 

Popoarele lumii au, într-adevăr, multe probleme dureroase, însă slujitorii Bisericii au, mai înainte de orice, misiunea de a învăţa omul ce datorie are faţă de Ziditorul său, căci toate celelalte lucruri le rânduieşte Dumnezeu, cu nemărginită înţelepciune: ,,Ci căutaţi mai întâiu Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi toate acestea se vor adăuga vouă” (Matei 6, 33).

Căci Dumnezeu poartă grijă de întreaga creaţie, precum spune psalmistul: ,,Cel ce adăpi munţii din cele mai pre deasupra ale Tale, din rodul lucrurilor Tale se va sătura pământul. Cel ce răsare iarbă dobitoacelor şi păşune spre slujba oamenilor, ca să scoaţă pâine din pământ” (Psalmi 103, 13-14).

Cei care păstoresc turma lui Hristos par să ignore învăţătura Bisericii, numind ,,evanghelizare” modul în care ei au dat cuvintelor Evangheliei doar conotaţii sociale, lipsindu-le de conţinutul şi duhul lor autentic.

 

Comitetul Central al Consiliului Mondial al Bisericilor îşi exprimă îngrijorarea faţă de modificarea climei şi cere o analiză a impactului globalizării economice

În cadrul întrunirii Comitetului Central al Consiliului Mondial al Bisericilor au fost dezbătute cererile prezentate acestuia de către Comitetul cu Atribuţii Politice. Printre aceste cereri s-au numărat negocierile interguvernamentale susţinute de Naţiunile Unite cu privire la modificarea climei şi elaborarea unei ,,teologii ecumeniste cuprinzătoare” asupra globalizării economice şi a impactului său asupra Bisericilor şi societăţii.

,,Eşuarea negocierilor din noiembrie anul trecut, de la Haga, asupra modificării climei a reprezentat o dezamăgire dramatică”, a afirmat reverendul dr. Konrad Raiser, secretarul general al consiliului. Rezoluţia Comitetului Central a reafirmat poziţia Consiliului Mondial al Bisericilor care susţine că ,,ţările industrializate poartă responsabilitatea morală pentru accelerarea modificării climei şi trebuie să acţioneze pentru a reduce cauzele acesteia”.

În ce priveşte globalizarea economică, comitetul a cerut membrilor săi să se concentreze asupra căutării unor alternative pentru aceasta, ce pot include transformarea economiei de piaţă globale actuale şi promovarea şi dezvoltarea unor sisteme de comerţ şi financiare ,,corecte”. De asemenea, s-a luat în discuţie studiul violenţei ,,instituite economic” în analizele ,,Deceniului pentru combaterea violenţei: Bisericile în căutarea reconcilierii şi păcii”. Consiliul organizează ,,o consultare majoră” asupra acestei probleme cu participarea reprezentanţilor organizaţiilor financiare internaţionale semnificative, a anunţat Raiser.

 

,,Şi a intrat Iisus în templu şi a alungat pe toţi cei ce vindeau şi cumpărau în templu. Şi a răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi scaunele celor care vindeau porumbei. Şi a zis lor: ,,Scris este: ,,Casa mea casă de rugăciune se va chema, iar voi o faceţi peşteră de tâlhari” (Matei 21, 12-13). Cu adevărat peşteră de tâlhari …

Episod apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 26 (3/2001)

 

Partenie Filipescu