La început de an … editorialistic

sau

Dincotro bate vântul în 2014 …

 

PARTEA I

A început un nou an. După cum au mers lucrurile în ultimii câţiva ani, nu cred că anul ce vine ne va aduce noutăţi pe care să nu le cunoaştem. Repertoriul este acelaşi de ceva vreme încoace. Se pedalează în aceeaşi direcţie, încercându-se o aprofundare – dacă se poate spune aşa – a tuturor relelor care ne înconjoară.

Aceasta nu trebuie să ne descurajeze, căci se cuvine să tragem nădejde cu putere în Dumnezeu, astăzi mai mult ca oricând. Dar trebuie să luăm aminte la cele ce ne înconjoară, ca să ne putem feri de ele. Să nu le lăsăm să ne invadeze vieţile, să nu ne lăsăm copleşiţi de ele, ci să ne obişnuim cu ele în măsura în care nu ne vatămă sufleteşte, să acceptăm că toate acestea ne-au fost date nouă să trăim, iar dacă este aşa, înseamnă că avem şi puterea de a le depăşi.

Şi care este repertoriul ? Surprinzător sau nu, repertoriul este întru totul asemănător cu ce se întâmplă pe alte plaiuri. Nu este România singurul colţ de lume unde înfloresc toate plăgile societăţii contemporane, ci acestea au fost deja ’globalizate’. Unele ajung cu întârziere la noi, identic sau în alte formule decât cele care au existat în alte ţări, altele se experimentează concomitent la noi şi aiurea.

Modul în care reacţionăm noi, românii, este condiţionat şi de faptul că am trăit câteva decenii sub comunism, iar în ultimii 20 ani nu am apucat să ne dezmeticim din vâltoarea tranziţiei pe care nu o mai depăşim. Reţeaua de informare a populaţiei este destul de slabă, site-urile de popularizare a diverselor fenomene şi de strângere a rândurilor împotriva nenumăratelor disfuncţii ale societăţii post-creştine sunt extrem de puţine, iar informaţia vehiculată pe site-uri de socializare gen facebook intră, într-o măsură copleşitoare, în categoria ’gunoi mediatic’.

Nici structura societăţii nu este în favoarea noastră. În ultimi ani, s-au înfiinţat câteva organizaţii non-guvernamentale care luptă împotriva unor fenomene actuale, dar sunt puţine la număr şi încă se organizează şi se orientează în teritoriu. Deci, va curge multă apă la vale până când acestea vor avea eficienţa organizaţiilor similare din occident. În ce priveşte interesul guvernului faţă de astfel de lucruri, nu cred că mai este nevoie de nici un comentariu. Cel mult l-am putea parafraza pe Caragiale: interesul este sublim, dar lipseşte cu desăvârşire.

Nici omul de rând nu are timp să ia aminte la ce se întâmplă în jurul lui. Românul nu este încă asemenea occidentalului, care a avut ceva vreme tihna zilei de mâine şi a avut răgaz să privească în jur, sau poate chiar s-a confruntat cu situaţii cu care noi de-abia acum ne confruntăm sau ne vom confrunta cât de curând.

Aşadar, se întâmplă multe la noi, dar nici nu avem cunoştinţă de ceea ce se întâmplă, nici nu reacţionăm pe măsură. Se întâmplă multe pe care mulţi dintre noi nici nu vrem să le acceptăm, ci strigăm în gura mare: Hei, asta se întâmplă în America, sau cine ştie unde, ce treabă avem noi cu toate acestea ? Avem treabă, fie că ne place sau nu, şi dacă astăzi nu ne-am aflat deja într-o situaţie neplăcută, mâine ne vom afla sigur ...

Şi care ar fi repertoriul situaţiilor neplăcute în care ne putem afla ?

 

* * *

 

Se vehiculează că, începând de la 1 aprilie şi până la sfârşitul acestui an, 7,5 milioane de români vor putea beneficia de cardul de sănătate. Însă mai puţin ni se spune ce presupune primirea cardului în sine. El implică şi acceptul nostru să ne donăm organele, accept care nu poate fi transformat într-un refuz decât printr-un act notarial, care trebuie avut la purtător în caz de accident sau altă situaţie de extremă urgenţă. Şi – având în vedere perversitatea şi lipsa de scrupule la care s-a ajuns în societatea noastră – nici atunci nu putem avea certitudinea că se va ţine cont de opţiunea noastră.

Şi ce-ar însemna să fim de acord să ne donăm organele după moarte ? Mulţi ar spune că este un gest frumos să-l ajuţi pe semenul tău în suferinţă, dacă tu tot nu te mai poţi bucura de viaţă. Cu toate acestea, problema reală nu este generozitatea de care putem da dovadă sau nu, ci de cu totul altceva: organele nu se prelevează de la persoane care au decedat, ci numai de la persoane care se află încă în viaţă, în comă, conectate la diverse aparate etc. Hotărârea că o astfel de persoană mai poate trăi sau nu se află în mâna medicilor şi nu a persoanei în sine sau a familiei, iar un acord de donare de organe echivalează, în cele mai multe situaţii de acest gen, cu un consimţământ la sinucidere. Prin urmare, nu este vorba de generozitate, ci de sinucidere curată.

Alături de cardurile de sănătate stau cardurile de identitate. Există un scenariu transformat în lege, în care cele două acte sunt contopite într-unul singur, evident cu cip. Reprezentanţii Ministerului Afacerilor Interne au afirmat că ei ar fi oferit cetăţenilor două variante de card de identitate: cu cip şi fără cip, însă problema vine de la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate care a cerut, pentru reducerea costurilor, introducerea cardului de sănătate în cardul de identitate, astfel că toate buletinele trebuie să fie dotate cu cip. Aceasta înseamnă, în plus, că până şi cei care nu au asigurare de sănătate – şi sunt mulţi – vor fi nevoiţi să intre în acelaşi sistem sinucigaş doar pentru a avea act de identitate.

Cipurile ne asaltează nu numai via card de identitate, card de sănătate. Recent, Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România a hotărât ca toţi avocaţii să se legitimeze cu un card prevăzut cu cip de proximitate, şi nu există variantă la această măsură. Nu există discriminare între categoriile sociale: şi producătorii şi agenţii economici care activează în diferite pieţe din Bucureşti trebuie să posede carduri electronice. Aşijderea, elevii unor licee din ţară vor primi carduri RFID care vor permite identificarea, dar şi supravegherea îndeaproape a fiecărui elev în parte.

Nici animalele nu sunt scutite de această înregimentare. Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA) doreşte ca, până la 1 martie 2014, toţi câinii cu stăpân să fie microcipaţi şi înregistraţi în Registrul de Evidenţă a Câinilor cu Stăpân (RECS). Proprietarii de câini au totodată obligaţia de a informa medicul veterinar în termen de 7 zile privind vânzarea, cumpărarea, pierderea, dispariţia, furtul sau donarea animalului. Mai ceva ca pe vremea miliţiei !!!

În concluzie, în oricare dintre cazuri, ne vom trezi cât de curând cu un document însoţit de un ... cip. Se dezbat de câţiva ani implicaţiile introducerii cipurilor în documente, şi s-a încercat deja ridiculizarea oricăror opinii contrare introducerii lor. Mai înainte de toate, s-a ridiculizat poziţia ortodoxă faţă de această chestiune. Cu toate acestea, occidentul – pe care nu ştiu cât îl pot ridiculiza năimiţii de pe plaiurile noastre – continuă să lupte împotriva cipurilor şi a tuturor metodelor de supraveghere a populaţiei. Iar principiile de bază ale luptei împotriva supravegherii nu vin din mediul creştin, aproape inexistent în occident, ci ţin într-atât de mult de structura intimă a omului, încât nu pot fi opuse nici un fel de contraargumente.

În această atmosferă destul de confuză a zilelor noastre apar ştiri bizare. Jurnalul nota recent că, începând din mai 2014, tuturor nou-născuţilor din Uniunea Europeană li se va implanta un cip de identificare. Cotidianul român face trimitere la o directivă a Uniunii Europene, neprecizând însă documentul în sine, dacă el există în realitate. Astfel de ştiri pot avea alt ţel decât acela de a informa sau avertiza populaţia vizată: ne pot obişnui cu asemenea noutăţi până în punctul în care vom ajunge să nu mai reacţionăm la aşa ceva, ni se poate testa reacţia şi eventualul raport între cei care reacţionează pozitiv sau cel puţin indiferent, cei care reacţionează negativ şi cât de mare este procentul celor care ar protesta.

Alături de cipuri îşi face loc pretutindeni semnătura electronică. Ea este utilizată deja în ţară, dar se doreşte răspândirea ei în toate domeniile de activitate. O hotărâre recentă stipulează că toţi operatorii economici care trec prin vămile româneşti vor fi obligaţi să utilizeze semnătura electronică. De asemenea, Ministerul de Finanţe a avansat un proiect de lege care limitează plăţile în numerar între persoane fizice la 10.000 lei pe zi, iar plafonul pentru plăţile în numerar pe care le pot face firmele, către alte firme sau persoane fizice, se va reduce de la 10.000 lei la 5.000 lei pe zi.

Şi măsurile care ne restricţionează libertatea de mişcare sunt tot mai multe pe zi ce trece. Guvernanţii noştri ne spun că sistemul are rolul de a ne uşura întreaga activitate cotidiană şi de a ne da un plus de siguranţă. Nici vorbă de supraveghere sau înregimentare, nici vorbă de restrângere a drepturilor omului ! Intenţiile lor, rupte din rai, au fost probate recent în accidentul din Munţii Apuseni. Viaţa a 7 oameni, care făceau parte din sistem, a depins de utilizarea tehnologiei pe care s-au cheltuit sute de milioane de euro şi de faimoasele instituţii ale statului, care înghit banii contribuabililor în timp ce bâiguie că sunt gata oricând să sară în ajutorul cetăţeanului. Dar în ajutorul acelor oameni – oamenii lor ! Dacă au priceput ceva din ce li s-a întâmplat ... – au sărit ţăranii, salvamontiştii şi alţi oameni binevoitori, care i-au găsit în cele din urmă, deşi au fost stânjeniţi în activitatea de căutare de aceleaşi instituţii faimoase ale statului.

Adevărul a punctat cum au decurs lucrurile în realitate: ,,Nişte oameni simpli au vrut şi au reuşit să salveze nişte alţi oameni”. Iar Gândul a concluzionat: ,,În România, Big Brother supraveghează, nu salvează”. De altfel, într-una din zilele care a urmat accidentului aviatic, toate posturile TV anunţau prinderea unui hacker care a intrat în contul de email al directorului SRI. Acţiune încununată de succes, dar câte eforturi, câţi oameni angrenaţi şi câţi bani cheltuiţi pentru prinderea unei persoane care periclita bunul mers al sistemului ! Aşadar, precum conchide un cititor: ,,Pentru protejare nu funcţionează, fapt dovedit. Pentru urmărire funcţionează perfect”.

Dar guvernanţii noştri se gândesc la multe alte lucruri ... utile. De exemplu, printre preocupările din ultima vreme s-a numărat legalizarea prostituţiei. Prin noul Cod Penal care a intrat în vigoare la 1 februarie 2014, practicarea prostituţiei în România nu mai este considerată infracţiune (pedepsită cu închisoare de la 3 luni la 3 ani), ci doar contravenţie (pedepsită cu amendă). Nu aceasta a fost intenţia dlui deputat Silviu Prigoană, care a propus un proiect de lege privind legalizarea prostituţiei, dar este un început. Deşi ţări precum Suedia, Franţa, Germania ne pot oferi o imagine de ansamblu, studii şi consecinţe după ani de zile de legiferare a prostituţiei, noi optăm pentru a nu ştiu câta oară să călcăm în aceleaşi străchini în care au călcat alţii înaintea noastră. Sau există ’indicaţii preţioase’ că trebuie să parcurgem aceleaşi etape, să ne intoxicăm cu aceleaşi otrăvuri cu care s-au intoxicat toţi cei care s-au aflat în avangardă, ca să-i putem urma până în ... iad ?

Nu contează nici victimele colaterale ale acestui război murdar, fiindcă cei care socotesc cât de uriaşă este miza şi-au pierdut minţile. Într-o analiză făcută pe marginea legiferării prostituţiei, Gândul oferă câteva informaţii relevante cu privire la prostituţie şi traficul de persoane în scopul exploatării sexuale în România. Printre altele, este prezentată relatarea unui american care a poposit pe plaiurile noastre, la un hotel de cinci stele din capitală, şi a fost asaltat de proxeneţi avizi de câştig. Fiindcă americanul nu ştia cum să mai scape de aceştia, le-a spus că doreşte o prostituată mai tânără, nădăjduind că-i va încuia. Dar s-a trezit că i s-a adus o fetiţă de 7 ani şi a sunat înnebunit la 112 întrebându-se consternat în ce ţară a ajuns ... ,,Dacă era pedofil, nu mai ştiam că avem copii de 7 şi 9 ani vânduţi în hoteluri mari din capitală”, concluzionează psihologul Iana Matei.

Revenind la reglementările noului Cod Penal, care transformă prostituţia din infracţiune în contravenţie, nu ne mai rămâne decât să ne exprimăm mâhnirea că prostituţia intelectuală, morală, şi chiar cea politică nu sunt socotite contravenţie. Că altfel bugetul ar creşte considerabil.

Tot printre preocupările extrem de utile ale politicienilor noştri se numără iniţiativa deputatului de Constanţa Remus Cernea, care doreşte ca delfinii să fie declaraţi persoane non-umane. Dacă un asemenea proiect de lege ar dobândi acordul Camerelor, deţinerea în captivitate a delfinilor va deveni ilegală.

O asemenea propunere se înscrie într-un curent ideologic potrivit căruia animalele au diferite drepturi şi ele trebuie protejate prin lege. Neîndoios, lumea animală, şi nu numai, ar trebui să capteze măcar în parte atenţia şi protecţia omului, însă există un mare semn de întrebare dacă aceasta este cu adevărat intenţia celor care susţin acest curent. Astăzi există o declaraţie a drepturilor cetaceelor ca persoane non-umane, mâine ce va fi ? Şi suntem atât de plini de grijă şi atenţie faţă de cetacee, în timp ce persoanele umane le tratăm mai rău ca animalele ?

Dar lucrurile stau tocmai pe dos pretutindeni. De pildă, Ministerul Transporturilor s-a gândit că ar trebui să pună mâna pe fluierul poliţistului şi să arbitreze chiar relaţiile dintre noi. Un NU hotărât oricărei mâini întinse celui care parcurge o distanţă pe jos, din cauza absenţei transportului în comun pe acea rută sau a pierderii ocazionale a cursei. Să nu-l ajutăm pe aproapele nostru, chit că poate într-o bună zi ne vom trezi şi noi într-o situaţie similară şi ce ne-am bucura dacă ne-ar întinde cineva o mână de ajutor !

Cu alte cuvinte, se doreşte a se interzice autostopul fiind socotit o ,,practică ilicită care determină efecte negative majore asupra activităţii economice a întreprinderilor autorizate, cât şi asupra siguranţei circulaţiei rutiere”, iar cei care încalcă prevederile legii aflate actualmente în proiect vor primi amenzi de la 1.000 lei la 5.000 lei. Aceleaşi limbaj şi gândire de lemn, care nu încetează să ne uluiască de decenii.

Evident, guvernanţii noştri se arată deosebit de harnici când vine vorba de introducerea unor reglementări defavorabile omului de rând şi populaţiei per ansamblu. Iniţiative precum legalizarea prostituţiei, declararea cetaceelor drept persoane non-umane sau autostopul se numără printre proiectele minore – ca să le spunem aşa, deşi ele se integrează extrem de coerent într-un plan mai amplu de implementare a unor concepte cu consecinţe dintre cele mai grave –, dar dacă vom trece în revistă proiectele majore, vom descoperi că ei dau dovadă de o râvnă pe care n-am fi bănuit-o !

Citim în presă că, începând din acest an, străinii pot cumpăra terenuri agricole şi forestiere în România, fără restricţii. Conform datelor Ministerului Agriculturii, străinii deţin în prezent, în ţara noastră, aproximativ 1 milion de hectare de teren agricol şi au în arendă alte 2 milioane de hectare, dintr-un total de 10 milioane de hectare arabile.

Prin tratatul de aderare la Uniunea Europeană, România trebuia să liberalizeze piaţa pământului agricol de la 1 ianuarie 2014. În aceeaşi situaţie s-au aflat sau se află încă multe alte state, precum Bulgaria, Ungaria, Polonia, Slovacia etc, dar ele şi-au jucat altfel cărţile. La sfârşitul anului 2013, Parlamentul bulgar a votat pentru prelungirea cu 6 ani, până la 1 ianuarie 2020, a interdicţiei impuse străinilor de a cumpăra terenuri în Bulgaria. Uniunea Europeană a avertizat Bulgaria că va fi sancţionată, dar bulgarii nu au cedat la presiuni.

Ungaria a negociat diferit tratatul de aderare la Uniunea Europeană, modificându-şi şi constituţia pentru a înscrie în ea că pământul Ungariei este moştenire naţională. Spre deosebire de noi, românii, care am enumerat pământul printre ... capitaluri. Şi Ungaria nu s-a oprit aici, ci a luat mai multe măsuri pentru a-şi proteja pământul. De ţări precum Franţa sau Germania şi legislaţia lor extrem de sofisticată care permite achiziţionarea de pământ agricol de către străini, dar o îngrădeşte printr-o sumedenie de măsuri aspre, nici nu mai vorbim.

Deci, se poate spune că guvernanţii noştri s-au întrecut pe ei înşişi. Iar după pământ urmează ... apa. Mai întâi concesionăm serviciile publice de alimentare cu apă şi salubritate publică, ca mai apoi, printr-un joc de picioare al Băncii Mondiale, să ne vedem nevoiţi să trecem la privatizare. În plus, în timp ce apa de la robinet nu este potabilă – ceva nemaiauzit înainte de concesionarea serviciilor publice de alimentare cu apă –, marile companii care îmbuteliază apă şi ne-o vând cumpără apa de la robinet de la firmele cărora li s-au concesionat serviciile publice ... Pentru moment, am concesionat doar serviciile publice din Bucureşti, Otopeni, Ploieşti şi Timişoara, chiar este de mirare că nu am făcut-o deja în întreaga ţară.

Nu numai noi, oamenii, suntem privaţi de apa pe care o avem în subteran, ci şi animalele. Firme peste firme se îngrămădesc să construiască mici hidrocentrale prin captarea râurilor din munţii noştri, distrugând mediul înconjurător şi privând de apă întreaga floră şi faună a zonei. Ce face Ministerul Mediului ? Cam acelaşi lucru ca în cazul gazelor de şist şi exploatării aurifere de la Roşia Montană: declară că nu există nici un fel de risc pentru mediu şi pentru sănătatea oamenilor. Ce face Ministerul Afacerilor Interne în cazul revoltei oamenilor împotriva explorării gazelor de şist ? Le transmite jandarmilor că pot intra în forţă şi pot folosi armamentul din dotare !

Jandarmii au făcut ceea ce li s-a spus ... Au apărat proprietatea companiei Chevron de ,,oamenii înfierbântaţi”, care au fost călcaţi în picioare, fugăriţi, luaţi la bătaie în curţile lor, nu au fost lăsaţi să fotografieze sau să filmeze ca să nu existe dovezi ale abuzurilor făcute de jandarmi. A fost o acţiune organizată şi susţinută de la cel mai înalt nivel, guvernamental, pentru a face pe plac unei mari corporaţii private. A fost un test atât în ce priveşte puterea de coerciţie a unui stat totalitar, cât şi în ce priveşte reacţia populaţiei. Pentru viitoare confruntări ...

Toate acestea ne-au costat pe noi, contribuabilii. Plătim fiindcă suntem ,,înfierbântaţi”: plătim amenzi şi dosare penale, plătim cu libertatea noastră, plătim cu nerespectarea drepturilor noastre fundamentale. Dacă am fi cuminţi, ce înmormântare frumoasă am avea !

În cazul exploatării aurifere de la Roşia Montană, situaţia e puţin diferită, dar merge către acelaşi deznodământ. Aici nu pământul este capital – care, prin definiţie, este în liberă circulaţie –, ci lucrările de explorare, extracţie şi prelucrare a resurselor minerale sunt de utilitate publică. În plus, Parlamentul, la propunerea guvernului şi cu avizul autorităţii competente, poate clasifica sau declasifica resursele minerale drept resurse strategice. Şi la capitolul ,,resurse” intră de acum tot ce avem în subteran. Să mai spunem că ultimele amendamente adăugate proiectului de lege ce vizează Roşia Montană prevăd şi posibilitatea exproprierii după bunul plac a oricărui teren sau locuinţă din zona vizată ?

Cu cât ne adâncim în ce se întâmplă în jurul nostru, cu atât mai mult descoperim că suntem ... trădaţi. Fiecare chestiune de mare însemnătate, pe care o urmărim îndeaproape şi nădăjduim că se va soluţiona în favoarea noastră ca popor şi stat, ne dezvăluie încă o dată că, de fapt, suntem trădaţi de cei care ne conduc.

 

Surse selective (în ordinea subiectelor abordate)
1. www.realitatea.net, 29 iunie 2013, ,,Noul buletin va fi şi card de sănătate”
2. www.zf.ro, 16 iulie 2013, ,,Cardurile de sănătate vin la pachet cu buletinul, din 2014”
3. www.gandul.info, 16 iulie 2013, ,,Cardul de sănătate – mărul discordiei dintre CNAS şi medicii de familie. Tot ce trebuie să ştii despre cel de-al doilea buletin”
4. www.realitatea.net, 4 decembrie 2013, ,,Din 1 aprilie 2014 vom primi noi acte de identitate. VEZI CUM ARATĂ noul buletin”
5. http://observator.tv, 13 ianuarie 2014, ,,Cum vor arăta buletinele electronice”
6. http://rapcea.ro, 14 ianuarie 2014, ,,Cardurile “europene” de avocat cu cip de proximitate. Câteva semne de întrebare”
7. www.ps4.ro, 8 ianuarie 2014, ,,O altă premieră la nivelul administraţiei publice locale: Sistemul cardurilor de producător şi de agent economic, funcţional doar în pieţele Sectorului 4”
8. www.apologeticum.ro, 10 ianuarie 2014, ,,Încă un pas spre pecetluire: Carduri RFID pentru elevii unui liceu din Galaţi”
9. www.mediafax.ro, 13 noiembrie 2013, ,,ANSVSA: Câinii cu stăpân trebuie microcipaţi până la 1 martie 2014 – proiect”
10. www.jurnalul.ro, 22 ianuarie 2014, ,,Toţi nou-născuţii europeni vor fi cipaţi începând cu mai 2014!”
11. www.hotnews.ro, 15 ianuarie 2014, ,,Hotararea de infiintare a Agentiei pentru Agenda Digitala a Romaniei a fost publicata in Monitorul Oficial”
12. www.gandul.info, 21 ianuarie 2014, ,,În România, Big Brother supraveghează, nu salvează: în mâinile unor autorităţi preocupate doar „să-şi decline competenţa”, tehnica pe care s-au cheltuit sute de milioane de euro „a dat rateuri”
13. www.adevarul.ro, 21 ianuarie 2014, ,,Cum a găsit un pădurar epava avionului înaintea autorităţilor”; ,,EXCLUSIV Marius Pop, salvator în Apuseni: „112 e de vină pentru întârzierea de peste două ore. Coordonatele erau greşite“
14. www.gandul.info, RAPORT OFICIAL AL TRAGEDIEI AVIATICE. Guvern: Vinovaţi sunt cei de la ROMATSA care NU au localizat şi NU AU DECLANŞAT OPERAŢIUNILE DE CĂUTARE. Autorităţile propun schimbarea legii pentru a obliga operatorii să LOCALIZEZE TELEFOANELE cu "acurateţe"”
15. www.adevarul.ro, 23 ianuarie 2014, ,,GPS-ul bunului simţ”
16. www.gandul.info, 14 decembrie 2013, ,,Prostituţia NU mai e INFRACŢIUNE în noul Cod Penal. ”Cea mai tânără prostituată avea şapte ani, un turist american a sunat înnebunit la 112, că nu înţelegea în ce ţară a ajuns”
17. www.adevarul.ro, 2 ianuarie 2014, Legalizarea prostituţiei, viaţa ca un film porno
18. www.realitatea.net, 4 ianuarie 2014, ,,LEGALIZAREA PROSTITUŢIEI: PRO sau CONTRA? În noul COD PENAL nu mai este infracţiune”
19. www.ziuaconstanta.ro, 16 ianuarie 2014, ,,Demers legislativ ieşit din comun Deputatul Remus Cernea vrea ca delfinii să fie declaraţi, prin lege, persoane non umane”
20. www.bbc.co.uk, 21 februarie 2012, ,,Dolphins deserve same rights as humans, say scientists”
21. www.adevarul.ro, 17 decembrie 2013, ,,Fantezii legislative: poliţia autostopului. Măsurile nu pot fi puse în aplicare, iar combaterea evaziunii la „ia-mă, nene!” nu va aduce niciun ban la buget”
22. www.familiaortodoxa.ro, 21 decembrie 2013, ,,Anestezia generală la români sau Somnul naţiunii naşte monştri”
23. www.badpolitics.ro, 8 ianuarie 2014, ,,UP-DATE. Cum este reglementata vanzarea terenurilor in tarile UE. Cum e in Romania…”
24. www.evz.ro, 11 ianuarie 2014, ,,Lupta pentru pământ: fermierii, faultaţi de PSD la negocierile cu UE”
25. http://en.wikipedia.org, Water privatization in Bucharest
26. www.adevarul.ro, 8 octombrie 2013, ,,Chevron a început prospecţiunile pentru gaze de şist la Constanţa”
27. www.vrn.ro, 15 octombrie 2013, ,,A ÎNCEPUT REVOLUTIA / UPDATE- Buzatu si-a trimis ziaristii la înaintare | Video | Foto”
28. www.criticatac.ro, 16 octombrie 2013, ,,În faţa noastră stă 1907. Cum procedăm? Să mergem la locul crimei…”
29. www.hotnews.ro, 31 octombrie 2013, ,,Vaslui: Consilierii din Pungesti mentin decizia de interzicere a explorarii si exploatarii gazelor de sist”
30. www.mediafax.ro, 11 noiembrie 2013, ,,Chevron a început, la Pungeşti, o campanie de informare din poartă în poartă”
31. www.gandul.info, 29 noiembrie 2013, ,,Patru dosare penale, întocmite de poliţişti după protestele de la Pungeşti”
32. www.adevarul.ro, 2 decembrie 2013, ,,FOTO VIDEO Chevron a reînceput lucrările la Pungeşti. 1.000 de jandarmi prezenţi. Protestatarii audiaţi s-au ales cu dosare penale”
33. www.gandul.info, 9 decembrie 2013, ,,Şi după Pungeşti ce urmează?”
34. www.realitatea.net, 9 octombrie 2013, ,,Cum s-a îngropat dosarul "Roşia Montană". AURUL, la schimb cu aderarea la NATO”
35. www.gandul.info, 12 octombrie 2013, ,,Eugenia Vodă face "plângere deschisă" la CNA. Ce solicită prezentatoarea emisiunii "Profesioniştii" Consiliului Audiovizualului”
36. www.dw.de, 11 noiembrie 2013, ,,Politica românească pare captivă”
37. www.rosiamontana.org, 28 noiembrie 2013, ,,Alertă: Guvernul aduce din nou cianura în Parlament”
38. www.gandul.info, 9 decembrie 2013, ,,USL a rezolvat LA SECRET problema Roşia Montană. PDL: „Noua lege a minelor este o dedicaţie clară”. DOCUMENT EXCLUSIV”

Episod apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 82/ianuarie-februarie 2014

 

 

 

PARTEA A II-A

Aşadar, încep să funcţioneze condiţiile aderării noastre la Uniunea Europeană, ca şi tratatele europene ce vizează pierderea suveranităţii statelor membre. Ne-am pierdut suveranitatea asupra a aproape orice bun am avut deasupra pământului: fabrici şi întreprinderi de renume, care produceau mărfuri de calitate, uzine care ne ofereau avantaje strategice ca stat, institute de cercetare naţionale, care păstrau ’zestrea’ noastră agricolă şi zootehnică: rase de animale, soiuri de legume, fructe şi pomi fructiferi, plante medicinale, şi multe altele[1]. Ne-am pierdut suveranitatea asupra pământului în sine, numindu-l capital. Vom pierde cât de curând suveranitatea şi asupra bogăţiilor pe care le avem sub pământ, numindu-le resurse strategice sau nu. Graţie ajutorului nemijlocit oferit de guvernanţii noştri ... Ei ar fi putut întârzia acest deznodământ. Am fi ajuns oricum la el, acesta este un fapt incontestabil, dar poate altfel pregătiţi.

Ce perspective avem ca popor ? Nădejdea unei naţiuni se îndreaptă cel mai adesea spre generaţiile viitoare şi spre credinţa acelui popor în ajutorul lui Dumnezeu. Dar mai avem vreo influenţă noi, ca popor – cu tot ceea ce înseamnă un popor: cultură, civilizaţie, obiceiuri şi nu în ultimul rând credinţă –, asupra generaţiilor viitoare, sau şi acestea ne sunt ’furate’ din fragedă pruncie şi învăţate care le este binele superior[2] ? Reuşim să mai transmitem generaţiilor care vin după noi ce am învăţat de la părinţii noştri, cutumele noastre de veacuri şi spiritul românesc autentic ?

Dacă aruncăm o privire asupra educaţiei pe care o primesc generaţiile tinere, ne înspăimântăm. Cea mai mare parte din această educaţie nu ne aparţine nouă ca popor, nu reflectă în nici un fel mentalitatea noastră milenară, înscrisă în cuvintele şi faptele strămoşilor noştri. Statul, prin intermediul şcolii şi mass-mediei, a preluat frâiele educaţiei generaţiilor tinere, scufundându-l pe tânărul român în mocirla gândirii europene anti-creştine şi îndoctrinându-l cu curentele de gândire răspândite actualmente printr-un aparat de propagandă totalitar, mult mai eficient decât cel comunist.

Astăzi, societatea românească este asemenea unei matrice strâmte în care tânărul trebuie să se integreze. Dacă nu se va conforma cerinţelor impuse de mediu, va fi marginalizat şi chiar ostracizat.

Cum arată această matrice, care sunt caracteristicile ei ?

 

* * *

 

Să trecem în revistă ce se întâmplă cu tinerii noştri, cum arată şi se comportă aceşti tineri faţă de cum eram noi la vârsta lor. Neîndoios, trăim alte vremuri. Întotdeauna a existat o diferenţă între generaţii: un tată şi fiul său au perceput diferit viaţa şi cele din jurul lor. Dar astăzi nu asistăm la o diferenţă precum cea dintre noi şi părinţii noştri, ci la o prăpastie între mentalităţile generaţiilor cum nu a mai existat până acum.

Ce se aşterne înaintea ochilor noştri ? Mişcări lascive din şolduri ale unor fetiţe de grădiniţă sau de şcoală primară, pleoape de copil pline de fard şi rimel, fetiţe de 2 ani care poartă tanga, fetiţe de 11 ani care au o linie proprie de lenjerie intimă la firme de prestigiu şi sutiene cu push-up extrem de seducătoare, copile care strâng la piept păpuşi cu trăsături de prostituată; domnişoare de 13-14 ani care ţin cure de slăbire sub îndrumarea medicilor nutriţionişti şi poartă tocuri de peste 10 cm şi rochii unicat; o atmosferă de concurenţă a snobismului, arivismului, superficialităţii în lumea liceenilor, unde cea mai gravă jignire este de genul ’băi, săracule’.

Statisticile sunt îngrijorătoare. În 2012, rezultatele examenului de bacalaureat au fost dezastruoase. În majoritatea judeţelor, rata de promovabilitate a fost sub 50%, iar recordul s-a înregistrat în judeţul Ilfov, unde peste 80% dintre elevi au picat bacalaureatul. Tânărul român bea, fumează şi consumă droguri de la 14 ani şi petrece 7 ore pe zi în faţa televizorului sau calculatorului. În perioada ianuarie 2012 - martie 2013, 16.101 tinere care aveau până în 19 ani au rămas însărcinate (dintre care 850 aveau vârste cuprinse între 11-14 ani), iar 10.224 dintre ele au făcut întrerupere de sarcină.

Acestea sunt doar câteva informaţii spicuite din presă, altfel s-ar putea scrie un articol întreg cu date statistice care relevă o degradare extrem de periculoasă, din aproape orice punct de vedere, a calităţii[3] vieţii copiilor şi adolescenţilor noştri.

Cum s-a ajuns aici ? A cui este vina ? Neîndoios, vina este a sistemului, dar şi a celui care nu se împotriveşte sistemului, dacă îşi dă seama că acesta este vătămător în intenţiile sale. Lăsând deoparte vina fiecărui părinte în parte, să vedem ce doreşte sistemul – în cazul nostru, autorităţile române.

Pe 23 aprilie 2013, la Palatul Parlamentului, a fost lansat proiectul ,,Sexul vs. Barza”, intitulat ,,prima platformă de educaţie sexuală în format video pentru adolescenţi” din România. Acest proiect a fost prezentat în contextul posibilei introduceri a educaţiei pentru sănătate [sexuală] ca materie obligatorie în şcoli. Este relevant cine susţine această iniţiativă: asociaţiile homosexualilor şi feministelor şi grupurile de lobby pro-avort şi pro-sodomie conectate la industria avorturilor; cu alte cuvinte, cei care nu au în general copii, nici nu se ocupă cu educaţia lor.

Cred că nimeni nu are nevoie de educaţie sexuală. Orice om, din firea lui, ştie tot ceea ce este nevoie să ştie la acest capitol. Cine nu ştie astfel de lucruri, fără să i le spună nimeni, vădeşte un handicap în fiinţa sa, creat tocmai de expunerea la concepte, idei străine fiinţei umane aşa cum a fost creată ea. Ce este o astfel de expunere la concepte străine dacă nu îndoctrinare ?

Altfel spus, ce sunt aceste ,,platforme de educaţie sexuală” altceva decât modalităţi de a îndoctrina generaţii întregi, de a-i învăţa pe copii din fragedă pruncie să fie altfel decât sunt, altfel decât am fost noi, cei dinaintea lor ? Să mai fie oameni care nu pricep prin ce diferă aceşti copii de cum eram noi la vârsta lor şi spre ce se îndreaptă ?

Astăzi, în şcolile şi bibliotecile publice din România, elevii de clasa a XII-a – pentru început – asistă la cursuri despre sex şi sexualitate. În cadrul acestor lecţii, ei primesc informaţii de o vulgaritate ieşită din comun, pe care nici măcar un adult nu le poate citi fără să roşească. Sunt îndemnaţi la vizionarea de filme pornografice, avort fără consimţământul părinţilor, contracepţie etc, şi le sunt oferite informaţii despre care se cunoaşte, la nivel ştiinţific, că sunt false. Cine nu ştie astăzi că sloganuri precum ,,sexul prelungeşte viaţa”, ,,lipsa educaţiei sexuale are consecinţe foarte grave şi poate aduce chiar moartea”, şi altele care le sunt predate ca literă de lege copiilor noştri, sunt doar propagandă ? Noi, cei adulţi, ştim; însă copiii vor învăţa pe băncile şcolii că acesta-i adevărul şi până când vor afla că au fost minţiţi se vor fi scufundat deja într-un mod de viaţă din care nu se ştie dacă vor mai putea ieşi vreodată[4] ...

Şi acesta este doar începutul. Din 2014 se doreşte a se introduce educaţia sanitară [a se citi, sexuală] ca materie obligatorie în programa şcolară, deoarece, precum a afirmat ministrul sănătăţii, ,,vrem să fie o disciplină obligatorie, astfel încât să ne atingem obiectivul. Cu cât lăsăm lucrurile mai voluntare, cu atât rezultatele vor fi mai mici sau mai îndepărtate”.

Guvernul român nu a venit de aiurea cu astfel de idei. La sfârşitul anului trecut, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a dat publicităţii un document-ghid intitulat Standardele pentru educaţia sexuală în Europa. Potrivit acestui document, educaţia sexuală trebuie să cuprindă următoarele aspecte, pe grupe de vârstă: copii mai mici de 4 ani – trebuie informaţi (!) despre ,,dreptul de a-şi explora identitatea de gen”, ,,bucuria şi plăcerea de a-şi atinge propriul corp” şi ... masturbare; copii între 6-9 ani – trebuie să înveţe că există diferite metode de contracepţie (n.r.: La ce ar fi util ? Pot procrea copiii la această vârstă ?) şi să cunoască ,,drepturile sexuale ale copiilor” (!); copii între 9-12 ani – li se vor preda lecţii explicite de anatomie a corpului omenesc, îndeosebi a organelor reproducătoare, şi de utilizare a prezervativelor şi contraceptivelor, şi vor fi informaţi de asemenea despre diferenţa dintre identitatea de gen şi sexul biologic, şi instruiţi cu privire la posibilitatea ,,de a lua o decizie conştientă pentru a avea sau nu o experienţă sexuală”; copii între 12-15 ani – trebuie să afle că există ,,servicii de contracepţie”[5] şi că au drepturi sexuale, precum dreptul la avort etc; copii mai mari de 15 ani – vor primi informaţii despre infertilitate, avort, contracepţie, sex tranzacţional, pornografie şi dependenţă sexuală etc; în cadrul fiecărui grup de vârstă există informaţii detaliate despre homosexualitate şi tot ceea ce implică ea. Potrivit limbajului de lemn caracteristic vremurilor pe care le trăim, intenţia declarată a ghidului este de ,,a îmbunătăţi calitatea vieţii, a sănătăţii şi a creşte bunăstarea”.

Europa are deja câteva decenii de experienţă în ce priveşte educaţia sexuală în şcolile publice, şi totuşi europenii nu socotesc nici astăzi că o astfel de educaţie este normală sau utilă. Reacţii apar încă pretutindeni în Europa. De exemplu, părinţii din Marea Britanie, care au făcut parte din primele generaţii care au primit educaţie sexuală în şcoală, se opun ca copiii lor să fie expuşi aceluiaşi experiment. În ciuda acestui fapt, autorităţile pedalează în aceeaşi direcţie. În 2013, a izbucnit un nou scandal între părinţi şi autorităţile britanice din cauza unui manual-ghid realizat de varii organizaţii cu aprobarea guvernului, care recomandă profesorilor să predea elevilor despre ,,virtuţile educative ale pornografiei”. Mai exact, profesorii le vor explica copiilor cum să urmărească filmele pornografice care pot fi ,,utile” şi ,,o resursă educativă foarte diversă”. Conform acestui manual, vârsta de la care copiii pot beneficia de pe urma pornografiei este 5 ani.

În februarie anul acesta, o iniţiativă a guvernului elveţian – potrivit căreia în şcolile primare au fost introduse, ca material didactic pentru orele de sexualitate, organe reproducătoare masculine şi feminine realizate din pluş – a declanşat o revoltă la nivel naţional. Peste 100.000 de semnături au fost strânse pentru o petiţie în care s-a cerut reprezentanţilor guvernului să retragă ,,cutiile sexuale”. Jucăriile au fost scoase imediat din şcoli, dar în textul petiţiei se cere, printre altele, interzicerea orelor de educaţie sexuală pentru copiii mai mici de 9 ani. Pentru copiii între 9-12 ani, părinţii ar dori ca aceste ore să aibă statut opţional, în timp ce nici unui copil, indiferent de vârstă, nu ar trebui să i se impună să asiste la ore care depăşesc nivelul de informaţie strict biologică şi intră în sfera aspectelor sociale ale sexualităţii.

Întorcându-ne la reglementările din ţara noastră, din acelaşi ciclu de măsuri face parte intenţia Ministerului Educaţiei de a înscrie obligatoriu la grădiniţă copiii de 5 ani, începând din 2015, urmând ca doar în câţiva ani vârsta să scadă până la 3 ani. Pe lângă obligativitatea înscrierii la grădiniţă, în acest context se naşte o nouă dispută: Ministerul Sănătăţii anunţa la sfârşitul anului trecut că părinţii nu-şi vor mai putea înscrie copiii la grădiniţă dacă nu vor demonstra că au fost vaccinaţi. Se dorea chiar introducerea unui nou model de carnet de vaccinări pentru copii, în care să fie trecută fiecare vaccinare de către medicul de familie.

Disputa dintre părinţi şi autorităţi are ca bază studii ştiinţifice care pun la îndoială eficienţa multora dintre vaccinurile existente astăzi pe piaţă şi iau în discuţie efectele secundare grave ale acestora. În plus, campaniile de vaccinare derulate în alte ţări au oferit o sumedenie de cazuri concrete care au dezvăluit efectele secundare, ca şi afacerile dintre marile firme farmaceutice şi autorităţile guvernamentale care aprobă campaniile de vaccinare[6].

În ciuda oricăror presiuni din partea medicilor sau directorilor de şcoli, potrivit legilor române în vigoare, părinţii au prioritate absolută în faţa autorităţilor în ce priveşte un tratament sau o procedură medicală, inclusiv vaccinarea. Chiar în cazul în care ministrul sănătăţii emite un ordin care iniţiază o campanie de vaccinare în rândul elevilor – cum a fost cazul vaccinului împotriva virusului uman Papilloma (HPV), părinţii au dreptul să refuze vaccinarea copiilor lor[7].

Acest ciclu de măsuri – de la educaţie sexuală ca materie obligatorie în şcoli, obligativitatea înscrierii la grădiniţă de la vârsta de 3 ani, obligativitatea vaccinării copiilor pentru a-i înscrie la grădiniţă etc – conduc către o ţintă precisă: scoaterea copiilor de sub tutela părinţilor – fapt pe care mulţi dintre noi l-am văzut petrecându-se pe alte meleaguri, dar poate că am sperat, sau pur şi simplu nu ne-a venit să credem că se va petrece şi la noi[8].

 

Surse selective
- 10 mai 2013, „Educaţie sexuală” sau sexualizare şi pervertire a copiilor? MEMORIU adresat ministrului Educaţiei
- 9 iunie 2013, ,,Presiunea globală pentru avort a lui Gates a continuat la conferinţa „Women Deliver” din Malaiezia”
- 10 octombrie 2013, ,,Organizaţia Mondială a Sănătăţii promovează în rândul copiilor avortul, masturbarea, contracepţia şi homosexualitatea”
- 18 octombrie 2013, ,,Parlamentul European, spre totalitarism. Liberalizarea totală a avortului, plata avorturilor şi contracepţiei din bani publici, educaţie sexuală obligatorie de la clasele primare, desfiinţarea autorităţii parentale”
- 6 ianuarie 2014, ,,Strategia Naţională de Sănătate 2014-2020: finanţăm avortul, deficitul demografic şi ascultăm de lobby-ul secularist”
- 20 ianuarie 2014, ,,Raportul Lunacek, sau pericolul dictaturii gay în Europa”
- 22 august 2013, ,,Cărţile pentru copii care infăţişează familiile tradiţionale ar trebui interzise, conform Comisiei pentru Drepturile Femeii şi Egalitatea de Gen”
- 21 octombrie 2013, ,,Un raport comandat de Guverul francez doreşte eliminarea surselor pro-viaţă de pe internet”
- 17 februarie 2014, ,,UNESCO declară că fetele ar trebui să fie învăţate cum să obţină un avort”
3. www.ortodoxiatinerilor.ro, 10 mai 2013, ,,Memoriu privind „Educaţia sexuală” în şcolile româneşti”
4. http://unuldintrenoiromania.wordpress.com, ,,Sesiune Europarlament: se vor vota “dreptul la avort” si limitarea/desfiintarea dreptului la obiectiune de constiinta?”
5. www.romaniatv.net, 11 iunie 2013, ,,Parada modei la Bac. Profesor: Discreţia, un termen străin elevilor. E o concurenţă a snobismului”
6. www.zf.ro, 11 iulie 2013, ,,Previziune-şoc: în ritmul actual de dezindustrializare, în anul 2100 România va mai avea doar opt milioane de locuitori”
7. www.antena3.ro, 26 iulie 2013, ,,Părinţii nu-şi vor mai putea înscrie copiii la grădiniţă fără să demonstreze că micuţii au fost vaccinaţi”
8. www.mediafax.ro, 21 octombrie 2013, ,,Propunere legislativă prin care e interzisă “hărţuirea de gen”, adoptată tacit”
9. www.romanialibera.ro, 4 februarie 2014, ,,PE protejează minorităţile sexuale”
10. www.b1.ro, 6 februarie 2014, ,,Introducerea unor organe genitale de pluş în şcolile primare a declanşat organizarea unui referendum în Elveţia”
11. www.libertatea.ro, 6 februarie 2014, ,,EXCLUSIV! Trei EUROPARLAMENTARI ROMÂNI sprijină DREPTURILE COMUNITĂŢII GAY”
12. www.doxologia.ro, 8 februarie 2014, ,,De la Homo sapiens la homo Lunacek”
13. http://epochtimes.ro, 14 februarie 2014, ,,Europa şi homosexualitatea. Medic de familie: ”Raportul Lunacek încalcă drepturile omului” (interviu)”

Episod apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 83/martie-aprilie 2014

 

Partenie Filipescu

 

 


[1] Procesele de privatizare a numeroase fabrici, întreprinderi, uzine etc, au făcut parte din politici duse de autorităţile române, recomandate sau impuse de către organisme internaţionale, precum Banca Mondială sau Fondul Monetar Internaţional.

[2] Expresie consacrată, asupra căreia am atras atenţia într-un număr de articole: când s-a cerut retragerea simbolurilor religioase din şcoli, s-a vorbit despre interesul superior al copilului (Reînvierea iconoclasmului ca prim pasîn prigonirea creştinismului în România; Iunie 2007. Stiri - Războiul împotriva icoanelor continuă cu înverşunare); când se decide întreruperea tratamentului care ar putea salva vieţi, se invocă principiul ,,autonomiei pacientului” care susţine că este în ,,interesul superior” al pacientului să ,,i se permită să moară”, adesea prin întreruperea hranei şi apei (Medicii împing un irlandez paralizat să refuze ventilaţia artificială şi să moară); când se face apel la Protocolul Liverpool pentru copilul muribund, medicii spun că este în ,,interesul superior al copilului” pentru că supravieţuirea este ‘zadarnică’ (Frontul eutanasiei avansează cu repeziciune (II)).

Este de remarcat că interesul sau binele superior al copilului constă în îndepărtarea lui de orice valori religioase şi/sau morale, care provoacă copiilor ,,suferinţe directe, fiindu-le afectată dezvoltarea personalităţii”, dar şi în ’dreptul la o moarte demnă’ ... Probabil că din acest interes superior mai fac parte dreptul la educaţie sexuală şi pornografie, dreptul la avort, dreptul la o identitate de gen nedefinită, dreptul de a dobândi o educaţie europeană lipsită de prejucăţi şi stereotipuri etc.

Fireşte, acest ‘bine’ a intrat şi printre cei binecredincioşi ... Cunoaştem foarte bine acest ‘bine’. El este extrem de vechi, îşi are obârşia tocmai în Rai, când diavolul i-a şoptit Evei că Dumnezeu ascunde de ei pomul cunoştinţei binelui şi răului. Vrăjmaşul omenirii i-a spus: iată, eu îţi vreau ‘binele’ şi îţi spun că Dumnezeu ascunde de voi acest pom ca nu cumva să mâncaţi din el şi să deveniţi ca El, dumnezei ! (Câte obstacole sunt astăzi pentru a rămâne în dreapta credinţă).

[3] Altă expresie consacrată de promotorii eutanasiei. Noi o folosim pentru a vădi opusul, adică alterarea reală a calităţii vieţii unui om – care nu mai poate fi numită viaţă, ci un soi de stare muribundă – ca urmare a expunerii neîncetate la întreaga pleiadă de plăgi sociale, recunoscute de milenii că duc la decadenţă şi în cele din urmă la prăbuşirea societăţii omeneşti.

[4] După decenii de educaţie sexuală, occidentul ne oferă o imagine concludentă asupra efectelor dezastruoase ale acesteia. Dincolo de statisticile care confirmă că aceasta nu are nici măcar o singură consecinţă pozitivă, mâhnesc şi îndurerează fenomenal mărturiile adolescenţilor care au fost cobaii acestui experiment social. Cartea lui Virgiliu Gheorghe, Pornografia – maladia secolului XXI, aduce înaintea cititorilor cazuri concrete ale unor tineri care întreabă astăzi: ,,În ţara mea, nouă, copiilor, ni se spune că masturbarea este sigură şi că poţi să o faci toată ziua fără nici un efect secundar. Am crezut acest lucru până de curând. De ce ne spun aceste lucruri dacă nu sunt adevărate ? Dacă se ştie adevărul, de ce nu este publicat şi acceptat în lumea medicală ?” (Mărturia tânărului continuă cu expunerea nenumăratelor probleme de sănătate pe care le are în urma practicării masturbării de la o vârstă foarte fragedă).

După ce a practicat ceea ce a fost învăţat la şcoală, tânărul a aflat adevărul … Pe pielea lui. Aşa vom proceda şi noi, românii ? Îi vom lăsa pe tinerii noştri să afle pe pielea lor că tot ceea ce sunt învăţaţi la aşa-zisa educaţie pentru sănătate este pură propagandă ?

[5] Adică, pot face apel la serviciul de sănătate sexuală şi reproductivă din cadrul sistemului de sănătate. În cadrul acestui serviciu, pot afla informaţii despre metodele contraceptive, pot primi contraceptive sau consiliere cu privire la avort fără consimţământul părinţilor.

Actualmente în România, conform legii, copiii între 16-18 ani se pot prezenta la medic fără părinţi doar pentru probleme de sănătate a reproducerii şi sexualitate, pot primi la cerere şi fără ştirea părinţilor anticoncepţionale şi pilula de a doua zi, care – conform Strategiei Naţionale de Sănătate 2014-2020 – au fost incluse în lista medicamentelor compensate, sau pot face avort la cerere fără consimţământul părinţilor.

Este de remarcat faptul că toate avorturile la cerere sunt plătite din bani publici, fiind considerate ,,un serviciu de sănătate a reproducerii”. Conform unui studiu realizat în 2012, statul român plăteşte circa 5 milioane de euro pe an pentru avorturi. Aceasta se petrece în condiţiile în care 2013 a fost anul cu cele mai puţine naşteri de când există România ca stat modern. Anul 2014 este văzut de sociologi ca fiind cel de-al 22-lea an consecutiv de declin demografic. Practic, România pierde în fiecare an un oraş de dimensiuni medii, de 30.000 de locuitori.

Declinul demografic a fost şi este favorizat de politicile extrem de proaste ale guvernelor române; dacă ar fi să notăm doar faptul că în România, momentan, alocaţia pentru un copil este de 10 ori mai mică decât alocaţia pentru un câine vagabond, şi de 100 ori mai mică decât alocaţia pentru un puşcăriaş.

[6] Nu ar fi de trecut cu vederea nici ultimele progrese în ce priveşte vaccinurile. În mai 2013, la cea de-a treia conferinţă globală Women Deliver din Kuala Lumpur, Malaezia, reprezentanta Agenţiei SUA pentru Dezvoltare Internaţională (Agency for International Development, USAID), Judy Manning a declarat că se află în curs de dezvoltare vaccinuri şi medicamente, care ,,împiedică în acelaşi timp sarcina, dar şi boli ca HIV, HSV-2 şi HPV, ce cauzează cancerul de col uterin”.

Aşadar, astăzi se recunoaşte public că există încercări de a combina vaccinuri cu metode de contracepţie şi chiar de sterilizare. Mai rămâne să ’aflăm’ într-o bună zi că a fi însărcinată este o boală care trebuie prevenită ...

[7] Din nefericire însă, pentru mulţi părinţi încă mai funcţionează metodele de constrângere clasice, de genul ,,aşa este legea”, deşi nu este, ,,aşa sunt cutumele societăţii”, deşi nu sunt aşa, sau care dintr-un spirit fals de conciliere şi adaptare la cerinţele comunităţii, se înscriu de bunăvoie într-un curent vătămător.

Astăzi mai mult ca oricând, trebuie să ne adaptăm unui cu totul alt curent: să fim bine informaţi, scuturaţi la cap, adaptaţi întrucâtva tuturor vicleniilor la care suntem expuşi neîncetat, şi gata să înfruntăm – fără a o face ostentativ sau în mod violent – argumente stupide, de genul ,,toţi copiii trebuie să fie imunizaţi, pentru a preveni contaminarea”. Dacă vaccinul administrat este într-adevăr eficient, un copil imunizat nu poate contracta boala. Or nu aveţi încredere în vaccinurile administrate ?

[8] Semnalăm doar 2 cazuri recente în care români de peste hotare şi-au pierdut tutela asupra copiilor. Pe 1 februarie 2014, site-ul Vremea Nouă nota: Un alt copil român smuls din braţele mamei de statul italian. Nu este primul caz în care asistenţii sociali italieni abuzează de poziţia lor pentru a lua copiii români de la părinţi şi a-i încredinţa unei case de copii, pe temeiuri juridice neclare.

Pe 19 februarie 2014, Observator TV relata drama unui român stabilit în Canada. Protecţia Copilului i-a luat cei 4 copii, după ce băiatul cel mare a spus la şcoală că nu a mâncat de dimineaţă. Asistenţii sociali au plasat copiii în alte familii, iar românul se luptă de 4 ani să-şi recupereze copiii, fără succes, schimbând avocat după avocat.