PASTORALĂ LA ÎNVIEREA DOMNULUI

ANUL 2001

 

,,Atunci drepţii vor străluci ca soarele întru împărăţia Tatălui lor” (Matei 13, 43)

 

Iubiţi fii duhovniceşti,

Bunul şi milostivul Dumnezeu ne-a ajutat ca şi în acest an să ajungem să prăznuim Sărbătoarea sărbătorilor şi Praznicul praznicelor. Astăzi, Domnul Dumnezeu şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos a luminat toate prin Învierea Sa. Cerul şi pământul după cuviinţă să se veselească, căci lumina Învierii Domnului le-a împodobit şi iadul a slobozit la coborârea Mântuitorului în el pe toţi cei ţinuţi în legăturile morţii. Astăzi Hristos viaţa noastră, a pus temelie neamului omenesc prin Învierea Sa şi a încununat Editorial 24-1toate minunile preaslăvite făcute de El pe pământ. 

Astăzi după dreptate ni se cade să repetăm cuvintele proorocului Isaia: ,,Unde-ţi este moarte boldul tău, unde-ţi este iadule biruinţa ta ?” Astăzi uşile de aramă le-a zdrobit Stăpânul nostru Iisus Hristos şi pe însăşi numirea morţii a schimbat-o, numind-o somn. Astăzi este Învierea Domnului, biruinţa împăcării, surparea războiului, stricarea morţii şi înfrângerea diavolului.

 

ÎPS Mitropolit Vlasie

 

Mai înainte de venirea lui Hristos şi de iconomia Crucii, însuşi numele morţii era foarte înfricoşat. Omul cel dintâi, după ce a fost creat de Dumnezeu şi pus în desfătarea raiului, după călcarea poruncii, cu moarte a fost ameninţat prin cuvintele: ,,În ziua în care vei mânca din el (pomul oprit), cu moarte vei muri” (Facere 2, 17). După ce Adam a nesocotit această ameninţare şi a fost izgonit din rai, când acesta era pe patul morţii, l-a trimis pe Sit la Heruvimul care păzea intrarea în raiul desfătării cu sabie de foc, să-i ceară untdelemnul milostivirii. Sit a primit răspuns că acest untdelemn îl va primi Adam după 5508 ani de la facerea lumii, când va veni Domnul nostru Iisus Hristos pe pământ şi după patima cea de bună voie se va pogorî în iad şi-l va izbăvi din întuneric şi din umbra morţii. Astăzi este ziua cea mare a Învierii, în care au fost sloboziţi din întuneric şi din ghearele morţii strămoşii noştri, împreună cu Adam şi Eva. Cei care erau cuprinşi de deznădejde şi de disperare, au primit lumina Învierii şi bucuria împăcării cu Dumnezeu. Aşa cum se cântă la această mare sărbătoare, cerul şi pământul să se bucure, căci Dumnezeu a împreunat cele cereşti cu cele pământeşti şi a făcut pe cei ce cred în El şi în Învierea Sa, fii ai lui Dumnezeu după Dar, aşa cum scrie Sfântul Ioan Evanghelistul.

Pentru aceasta datori suntem să ne facem vrednici de această mare chemare la ospăţul Stăpânului. Postul care a trecut a fost acea perioadă de curăţire sufletească prin înfrânare de bucatele cele dulci şi de păcate, ca să ne facem vrednici să primim Învierea Domnului cu haină luminoasă şi strălucită prin pocăinţă, iar pocăinţa să fie statornică prin darul Învierii, aşa cum ne spune Domnul: ,,Atunci drepţii vor străluci ca soarele întru împărăţia Tatălui lor” (Matei 13, 43).

Însă dacă dorim să avem fericirea veşnică la Învierea cea de apoi, să nu fim fără de grijă, ci cu frică şi cutremur să slujim preabunului nostru Dumnezeu, până la ultima noastră suflare. Chiar dacă cineva ar fi împodobit cu toate faptele cele bune, nu poate să fie fără grijă în acest veac de acum. Mântuitorul ne spune că: ,,Cine va răbda până în sfârşit, acela se va mântui” (Matei 10, 22). Auziţi ce spune Sfântul Ioan Gură de Aur în această privinţă: ,,Să nu fim nepăsători şi nemulţumitori pentru binefacerile pe care le-am luat prin Învierea Domnului. Să nu zicem iată, Postul mare a trecut, de acum putem să fim fără de grijă, căci acum mai mult decât înainte trebuie să avem mare grijă pentru suflet ca nu cumva trupul întărindu-se, pe suflet să-l facă mai neputincios. Pentru că purtând grijă de rob, pe stăpân îl neglijăm, iar nevoinţa noastră duhovnicească este pentru toată viaţa”.

 

Editorial 24-2

Punerea în mormânt a Mântuitorului

 

Acelaşi sfânt zice în continuare: ,,Am lepădat povara postului, dar n-am lepădat şi rodul postului, căci este cu neputinţă şi osteneala postului a o lepăda şi rodul postului a-l secera”. A trecut deci postul cel trupesc dar n-a trecut şi postul cel duhovnicesc, care este mai bun decât acela, iar acela pentru acesta s-a făcut. A trecut osteneala postului, a nevoinţelor, dar să nu treacă şi râvna pentru faptele bune. Postul cel duhovnicesc este lucrarea faptelor bune, pe care datori suntem să le facem toţi cei botezaţi, în numele Preasfintei Treimi, toţi câţi credem în Hristos cel înviat din morţi.

Cât de frumoasă este această sărbătoare a primăverii sufletelor noastre şi cu ce dor o aşteptăm în fiecare an ! De fiecare dată este mai frumoasă şi mai plină de veselie ! Dar vedem că nu numai oamenii se veselesc ci şi făptura toată se înnoieşte, pământul odrăsleşte florile de Paşti, câmpul înverzeşte şi copacii muguri odrăslesc. Aceste zile frumoase trec însă parcă prea repede, iar noi am vrea să fie cât mai lungi. Iată ce spune Sfântul Ioan Gură de Aur: ,,Aceste Sfinte Paşti sunt trecătoare, dar de vom câştiga împărăţia lui Dumnezeu, vom sărbători un Paşte veşnic”. Deci împărăţia lui Dumnezeu este o veşnică sărbătoare plină de strălucire dumnezeiască şi nespuse aromate, care sunt sudorile sfinţilor.

 

Iubiţi credincioşi,

Fie ca Învierea Domnului din acest an 2001, care marchează începutul celui de al treilea mileniu, să lumineze pe tot omul ce este şi vine în lume, să aibă cunoştinţa lui Dumnezeu, să-L caute şi să-L dorească, iar găsindu-L să-L slujească, ca să se facă vrednic de ziua cea mare a Învierii tuturor. Cei care s-au depărtat de adevăr, să intre în staulul oilor prin uşa care este Hristos, iar cheia s-o cerem de la Duhul Sfânt şi nimeni să nu sară pe aiurea, ca să nu fie considerat fur şi tâlhar şi să fie alungat din rai în gheena focului, împreună cu diavolul care i-a înşelat.

Am intrat în mileniul al treilea cu o încărcătură de fărădelegi mai mare decât putem să ne închipuim. Este nevoie de un nou apostolat ortodox, pentru ca oamenii să se întoarcă la Atotputernicul Dumnezeu, după ateizarea comunistă care a durat aproape 50 de ani. Nimeni nu va putea să-i întoarcă pe aceşti rătăciţi, doar mila lui Dumnezeu care lucrează prin minuni, va putea să-i aducă la calea cea adevărată, unde în nădejdea Învierii crezând, vor dobândi viaţa cea veşnică.

Minunea Învierii Mântuitorului, care este dovedită de venirea Luminii din cer la Sfântul Mormânt în fiecare an, să lumineze pe tot omul care este doritor de a cunoaşte adevărul, adevăr care nu este altul decât Hristos cel înviat din morţi. Prin cunoaşterea Lui să ne facem fiii Lui prin Înviere şi împreună fiind, să-L lăudăm împreună cu toţi sfinţii, căci Lui I se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea în vecii vecilor. Amin.

Aceste cuvinte doresc să le însoţesc şi de cele mai bune urări, pe care din suflet vi le trimit, rugând pe bunul Dumnezeu să vă dăruiască sănătate, fericire şi toate cele de folos pentru mântuirea sufletului şi toată bucuria pe care ne-o aduce acest mare Praznic, doresc să v-o împărtăşesc prin tradiţionalul salut pascal:

 

HRISTOS A ÎNVIAT !

ADEVĂRAT A ÎNVIAT !

 

Cu dorinţa fierbinte ca bucuria şi pacea Învierii lui Hristos să umple inimile şi casele tuturor, vă îmbrăţişează,

 

Al vostru către Dumnezeu rugător,

ARHIEPISCOP ŞI MITROPOLIT

VLASIE

 

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 24-25 (2/2001)