PASTORALĂ LA ÎNVIEREA DOMNULUI

ANUL 2000

 

Iubitului nostru cler, cinului monahal şi iubitorilor de Dumnezeu creştini

 

HRISTOS A ÎNVIAT !

 

Cerul şi pământul după cuviinţă să se veselească, căci lumina Învierii Domnului a umplut cerul şi pământul. Astăzi Hristos, ,,viaţa noastră”, a pus temelie nouă neamului omenesc prin învierea Sa şi a încununat toate minunile făcute de El pe pământ. Astăzi este Învierea Domnului, biruinţa împăcării, surparea războiului, stricarea morţii şi înfrângerea diavolului. Astăzi, după dreptate, putem repeta cuvintele proorocului Isaia, care spune: ,,Unde-ţi este moarte biruinţa ta ? Unde-ţi este moarte boldul tău ?”

Astăzi uşile de aramă le-a zdrobit Stăpânul nostru Iisus Hristos şi pe însăşi numirea morţii a schimbat-o, numind-o somn. Astăzi a dispărut frica morţii pentru cei care fac voia lui Dumnezeu şi faptele Învierii.Editorial 12-1

Înainte de Învierea Domnului, moartea era înfricoşată tuturor sfinţilor din legea veche. Iată ce zice proorocul David prin Duhul Sfânt: ,,Moartea păcătoşilor este cumplită” (Psalmi 33, 20). Dar moartea nu se numea numai despărţirea sufletului de trup, ci şi iad. Să ascultăm şi pe patriarhul Iacov, zicând: ,,Veţi pogorî bătrâneţele mele cu mâhnire în iad” (Facerea 42, 32). Tot în acest sens, proorocul David spune: ,,Dumnezeu va izbăvi sufletul meu din mâna iadului” (Psalmi 48, 16). Iată cum numeşte Mântuitorul moartea, somn: ,,Lazăr, prietenul nostru a adormit şi merg să-l deştept pe el” (Ioan 11, 11). Deci precum ne este nouă uşor a trezi pe cineva din somn, aşa Stăpânul nostru cel de obşte poate învia pe cei morţi.

Marele Apostol Pavel, dascălul lumii, zice şi el către Tesaloniceni: ,, … despre cei ce au adormit nu vrem să fiţi în neştiinţă, ca să nu vă întristaţi ca şi ceilalţi care n-au nădejde” (1, 4-13). În alt loc, Apostolul mai spune, tot în aceeaşi epistolă: ,,Noi cei vii care vom fi rămaşi, nu vom întrece pe cei adormiţi” (14, 15).

Aţi văzut iubiţii mei cât de strălucită este Învierea Domnului şi ce biruinţă a dus ea asupra morţii, care a ajuns acum să fie numită somn. Astăzi Hristos Domnul a înviat din morţi şi pe tiranul diavol l-a surpat, iar nouă, cale către mântuire prin Învierea Sa ne-a dăruit. Deci toţi să ne bucurăm, să săltăm şi să ne veselim, căci Mântuitorul a biruit moartea şi iadul şi pentru mântuirea noastră pe toate le-a lucrat.

 

Iubiţi fii duhovniceşti,

Aşa după cum primăvara revin toate la viaţă după necazul iernii şi după cum soarele prin căldura lui face ca toate seminţele să răsară, aşa face tot timpul ,,Soarele” Hristos încălzind şi luminând sufletele noastre îngheţate de frigul păcatelor.

Multe sunt cauzele care aduc oamenii să fie duri ca piatra şi reci ca gheaţa faţă de semenii şi confraţii lor. În primul rând apare dorul de îmbogăţire nedreaptă care se face în dauna aproapelui, din care se naşte nedreptatea şi plăcerile vieţii, fără nici un discernământ. Iar prin aceasta se pierde frica de moarte şi a muncilor veşnice care sunt răsplata pentru cei care nu-şi revin din moartea păcatelor, prin pocăinţă.

La învierea cea de obşte vor învia toţi, şi drepţi şi păcătoşi, cum spune Domnul: ,,Vor învia unii spre viaţă veşnică, iar alţii spre muncă veşnică”. Despre aceasta vorbind, aducem în mijloc cuvintele Sfintei Scripturi, care arată că patru vor fi însuşirile şi darurile sfinţilor şi ale drepţilor la Învierea cea de apoi. Acest adevăr îl arată marele Apostol Pavel, care zice: ,,Se seamănă trupul întru stricăciune şi înviază întru nestricăciune (darul nestricăciunii). Se seamănă întru necinste, înviază întru slavă (darul strălucirii). Despre acest dar al strălucirii şi Domnul a zis: ,,Atunci drepţii vor străluci ca soarele, întru împărăţia Tatălui lor” (Matei 13, 4). Continuând enumerarea darurilor, Apostolul spune: ,,Se aseamănă întru slăbiciune, înviază întru putere (darul puterii). Se seamănă trup firesc şi se va scula trup duhovnicesc (darul subţirătăţii). Cei înviaţi vor avea trupuri uşoare, duhovniceşti, nestricăcioase, adică nemuritoare, asemenea îngerilor (I Cor 15, 42-44).

Dar pentru că am amintit şi de trupurile păcătoşilor la vremea Învierii, să ştiţi că mare deosebire vor avea acestea de trupurile sfinţilor şi drepţilor din ziua cea de apoi. Trupurile păcătoşilor vor arăta starea cumplită în care au trăit pe pământ şi înfricoşatele munci ce-i aşteaptă, după cuvintele Domnului: ,,Duceţi-vă de la mine blestemaţilor în focul cel veşnic care este gătit diavolului şi îngerilor lui” (Matei 25, 41). Şi vor fi trupurile acestora înfricoşate şi pline d spaimă. În loc de strălucire, se vor îmbrăca cu adânc de întuneric, care va semăna cu întunericul cel mai dinafară al iadului. Şi după cum strălucirea fericiţilor va fi însoţită de frumuseţe preaminunată, tot aşa trupurile păcătoşilor vor fi pline de spaimă şi urâciune. Şi măcar că vor avea nestricăciune ca şi drepţii, această nestricăciune o vor avea pentru a se chinui veşnic şi niciodată a se mântui.

 

Iubiţi credincioşi,

Toate cele spuse în rândurile de mai sus trebuie să trezească în noi, ca şi primăvara tot ce este viaţă pe pământ, mai multă hotărâre şi putere duhovnicească de a lupta pentru împlinirea idealurilor menţionate. ,,Necazurile iernii”, privite simbolic, pot însemna ispitele şi păcatele care ne întunecă firea. Venirea marelui praznic al Învierii Domnului, Sfintele Sărbători ale Paştelui, trebuie să constituie, acum ca şi în fiecare an, acea sursă de putere şi motivaţie interioară, care ne poate lumina în vederea trecerii la îndeplinirea acestor deziderate sfinte.

Lumina este acum cuvântul cel mai des folosit şi într-adevăr aceasta este aceea care ne domină viaţa şi sufletele. Aceasta numai dacă dorim să participăm aşa cum se cuvine la această mare sărbătoare, să ne bucurăm deplin de darurile şi binefacerile duhovniceşti pe care le aduce, în concordanţă cu perioada de pregătire a Postului Mare, într-o altă lumină şi dispoziţie sufletească, dar care înseamnă tot ascultare şi împlinirea legilor lui Dumnezeu.

Cu aceste gânduri, sentimente şi îndemnuri părinteşti, având în inimă bucuria încă unui an benefic şi plin de realizări pe care-l trăim împreună în Biserica noastră dreptslăvitoare, doresc să împărtăşesc aceste trăiri tuturor celor care în această noapte sfântă şi în zilele pline de lumină care vor urma, împreună cu binecuvântările noastre arhiereşti şi cele mai bune urări, alături de salutul creştinesc tradiţional:

 

HRISTOS A ÎNVIAT !

 

Arhiepiscop şi Mitropolit
VLASIE           

 

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 12-13/martie-aprilie 2000