Anunţ în privinţa Postului Sfinţilor Apostoli din acest an

Despre încălcarea Tipicului bisericesc cauzată de schimbarea calendarului

 

Una dintre încălcările cele mai flagrante ale Tipicului bisericesc cauzată de schimbarea calendarului din 1924 este vizibilă anul acesta: dispariţia Postului Sfinţilor Apostoli.

Postul Sfinţilor Apostoli este unul dintre cele 4 posturi mari ale Bisericii Ortodoxe, alături de Postul Mare (premergător praznicului Învierii Domnului), Postul Naşterii Domnului şi Postul Adormirii Maicii Domnului. El a fost rânduit de Biserică întru pomenirea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel şi a obiceiului lor de a posti înainte de a întreprinde misiuni mai importante. Despre vechimea acestui post mărturisesc în secolul al IV-lea Constituţiile Apostolice[1], alte mărturii timpurii putând fi întâlnite la Sfântul Atanasie cel Mare († 373), Fericitul Teodoret episcopul Cirului († 458), Sfântul Leon cel Mare († 461), ultimul denumindu-l Postul de vară sau Postul Cincizecimii. Acest post este menţionat în Tipicul Sfântului Sava († 532) şi mai târziu, alături de celelalte posturi, este reglementat de canoanele Sinoadelor Ecumenice şi Locale. În general, hotărârile bisericeşti referitoare la post s-au uniformizat şi generalizat în veacurile VII-IX în întreaga Biserică Ortodoxă.

Spre deosebire de celelalte 3 posturi mari de peste an, Postul Sfinţilor Apostoli are ca particularitate faptul că durata sa variază de la an la an. Postul începe în ziua de luni de după Duminica Tuturor Sfinţilor (Duminica I după Pogorârea Sfântului Duh), dată care variază în funcţie de data praznicului Învierii Domnului; şi se încheie în ajunul sărbătorii Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, adică pe 28 iunie, dată fixă în calendar.

Prin urmare, când Învierea Domnului cade pe 22 martie, cea mai timpurie dată posibilă pentru Sfintele Paşti, Postul Sfinţilor Apostoli începe pe data de 18 mai şi durează 42 de zile. Când Învierea Domnului cade pe 25 aprilie, cea mai târzie dată posibilă pentru Sfintele Paşti, Postul Sfinţilor Apostoli începe pe data de 21 iunie şi durează 8 zile. În consecinţă, oricât de târziu ar cădea data Paştelui, acest post durează minimum 8 zile[2].

Prin reforma calendarului instituită în mod samavolnic la Congresul pan-ortodox din 1923 de la Constantinopol, în uzul Bisericii Ortodoxe a fost introdus un hibrid calendaristic fără noimă – alcătuit din combinarea nefericită a calendarului gregorian pentru ciclul Mineiului (ciclul sărbătorilor cu dată fixă) şi Pascalia iuliană pentru ciclul sărbătorilor cu dată schimbătoare –, care a produs neorânduială în viaţa liturgică.

În urma acestei inovaţii, praznicul Sfinţilor Apostoli a fost deplasat înapoi cu 13 zile, adică apropiat cu 13 zile de datele sărbătorilor mobile (Învierea, Înălţarea, Cincizecimea) de care depinde începutul postului. Cu alte cuvinte, Postul Sfinţilor Apostoli a fost scurtat cu 13 zile. Ce se întâmplă în anii în care Postul Sfinţilor Apostoli are mai puţin de 13 zile (8-12 zile), iar sărbătoarea Sfinţilor Apostoli pe stil nou cade înainte de a începe postul ?

Concret, în anii în care Învierea Domnului cade pe 4, 5, 6, 7, 8 mai stil nou[3], Postul Sfinţilor Apostoli ar trebui să înceapă pe 30 iunie, 1, 2, 3, respectiv 4 iulie stil nou, adică după praznicul Sfinţilor Apostoli. Dacă Învierea Domnului cade pe 3 mai stil nou, postul ar începe chiar în ziua praznicului, pe 29 iunie stil nou, iar dacă Învierea Domnului cade pe 13, 14, 15, 16, 17, 18, respectiv 19 aprilie postul durează 7, 6, 5, 4, 3, 2, respectiv o zi !

Iată ce notează ortodocşii de stil nou: ,,În chip normal, dacă Paştile s-ar sărbători în răstimpul indicat de regula consfinţită la Sinodul I Ecumenic, adică între 22 martie şi 25 aprilie), ea variază de la 8 zile (durata cea mai scurtă, când Paştile cad la 25 aprilie) până la 42 de zile (durata cea mai lungă, când Paştile cad la 22 martie). Dar în actuala situaţie, în care Bisericile din Răsărit şi-au îndreptat calendarul, menţinând însă Pascalia stilului vechi, a calendarului neîndreptat, Paştile fiind sărbătorite de fapt între 4 aprilie şi 8 mai, durata Postului Sfinţilor Apostoli se scurtează, de la 28 de zile (durata cea mai lungă) până la desfiinţare (în anii când Paştile cad după data de 1 mai). Aşa s-a întâmplat în anii 1945 şi 1956 (Paştile la 6 mai), când Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât ca postul să se ţină în cele trei zile dinaintea sărbătorii Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel (sărbătoarea căzând înaintea Duminicii Tuturor Sfinţilor, în seara căreia trebuia să lăsăm sec). Aceeaşi situaţie a avut loc şi în anul 1983 (Paştile la 8 mai), când postul a fost numai de 2 zile (27-28 iunie)”.

Astfel, pentru a suplini lipsa Postului Sfinţilor Apostoli datorată îndreptării calendarului, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române corectează o greşeală cu altă greşeală şi adoptă o măsură care încalcă de asemenea Tipicul bisericesc: instituie un număr de 2-4 zile de post în săptămâna de prăznuire şi de harţi de după Cincizecime. Despre acest subiect, preotul profesor Ene Branişte nota în lucrarea Îndrumări misionare: ,,În anii în care, datorită situaţiei calendaristice, postul acesta dispare, se instituie un post special de 3 zile, înaintea sărbătorii Sfinţilor Apostoli”. El nu precizează însă că săptămâna în care se instituie post este săptămâna de harţi de după Cincizecime.

Aşa s-a procedat în anii 1945, 1956, 1964, 1975, 1983, 1994, 2002, 2005. În 1983, când Învierea Domnului a căzut la ultima dată pascală posibilă, 8 mai stil nou, s-a lăsat sec de post în ziua praznicului Cincizecimii şi postul a început în ziua praznicului Sfintei Treimi !

Anul acesta, praznicul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel pe stil nou cade vineri în săptămâna imediat următoare Cincizecimii, şi, în mod similar, a fost stabilit un post necanonic de 3 zile: 26-28 iunie stil nou.Situaţia se va repeta în anii 2016, 2019, 2021, 2024, 2027, 2030 etc.

Fiind unit cu căinţă şi zdrobire a inimii, postul era interzis în zilele praznicare precum Duminica – ziua Domnului, praznicele împărăteşti: Naşterea, Botezul şi Învierea Domnului, Pogorârea Sfântului Duh şi celelalte, dar şi în perioadele rânduite anume de Sfinţii Părinţi ca o prelungire a marilor praznice, precum: perioada dintre Naşterea şi Botezul Domnului, Săptămâna Luminată – imediat următoare Sfintelor Paşti şi săptămâna imediat următoare Pogorârii Sfântului Duh. Această din urmă săptămână este continuarea prăznuirii Pogorârii Sfântului Duh şi ea încheie totodată perioada Penticostarului. Iată ce scriu Constituţiile Apostolice (Cartea a V-a, cap. 20) despre aceasta:

,,Însă la 10 zile de la Înălţare, care de la Învierea Domnului este a 50-a zi, noi avem o mare sărbătoare: căci în acea zi, la ceasul al treilea, Domnul Iisus Hristos ne-a trimis darul Sfântului Duh şi noi ne-am umplut de harul Său, şi am început a grăi într-alte limbi, precum ne da nouă Duhul a grăi (Faptele Apostolilor 2, 4); şi am propovăduit atât evreilor, cât şi neamurilor că El este Hristosul Domnului. (...) Prin urmare, după ce aţi prăznuit sărbătoarea Cincizecimii, prăznuiţi încă o săptămână şi după aceea postiţi; căci este cu cuviinţă să ne bucurăm de darul lui Dumnezeu şi să postim după acea bucurie: căci atât Moisi cât şi Ilie au postit 40 de zile, şi Daniil scrie că trei săptămâni de zile pâinea doririlor nu am mâncat, şi carne şi vin nu au intrat în gura mea (Daniil 10, 2-3). Şi binecuvântata Ana, când s-a rugat ca Dumnezeu să-i dăruiască fiu, a spus: Vin şi băutură ameţitoare nu am băut, ci îmi revărs sufletul înaintea Domnului (I Împăraţi 1, 15). Şi ninivitenii, când au postit 3 zile şi 3 nopţi, s-au izbăvit de împlinirea pedepsei lui Dumnezeu. Şi Estir şi Mardoheu şi Iudita postind s-au izbăvit de atacul nelegiuiţilor Aman şi Olofern. Şi David spune: Genunchile mele au slăbit de post, şi carnea mea s-a schimbat pentru untuldelemn (Psalmi 108, 23).

Prin urmare, postiţi şi vă îndreptaţi cererile voastre către Dumnezeu. Vă poruncim să postiţi în fiecare a patra zi a săptămânii (n.r.: adică miercurea) şi în fiecare zi a pregătirii (n.r.: adică vinerea) şi belşugul postului vostru să-l daţi celor săraci; în fiecare sâmbătă în afară de una (n.r.: Sâmbăta Mare) şi în fiecare zi a Domnului (n.r.: duminica) ţineţi slujbele voastre solemne şi bucuraţi-vă: căci va fi vinovat de păcat cel care posteşte în ziua Domnului (n.r.: duminica), fiind ziua Învierii sau în timpul Cincizecimii sau, în general, cel care este mâhnit într-o zi de prăznuire a Domnului. Căci în acestea trebuie să ne bucurăm, şi nu să plângem”.

Săptămâna de harţi de după Pogorârea Sfântului Duh este menţionată şi în Tipicul Sfântului Sava: ,,Iar în Duminica Pogorârii Sfântului Duh se face plecarea genunchilor la vecernie şi săptămâna aceea este dezlegare să se mănânce peşte, brânză, ouă şi lapte, iar mirenii pot mânca şi carne până la Duminica Tuturor Sfinţilor” (cap. 34). De asemenea, Sfântul Sava precizează clar când începe Postul Sfinţilor Apostoli: ,,Sfântul Efrem zice că mare primejdie este unde legile praznicelor nu sunt respectate. Şi zicem după rânduială, deci după sfârşitul Cincizecimii, adică de la Duminica Tuturor Sfinţilor până la Sfinţii Apostoli …” (cap. 37) şi notează exact cum se posteşte acest post.

La rândul său, Sfântul Simeon Tesaloniceanul scrie: ,,Celelalte posturi (adică Postul Naşterii Domnului, Postul Sfinţilor Apostoli şi Postul Adormirii Maicii Domnului) toate sunt după aşezământul cel de demult precum şi obiceiul mărturiseşte, şi rânduielile din început, şi cartea ce se numeşte a unirii pomeneşte de dânsele, şi Tipicul Ierusalimului, precum am mai zis, care l-au făcut dumnezeiescul Sava şi după dânsul dumnezeiescul cuvântător [Ioan] Damaschin. Sfântul Sava a fost la al IV-lea Sobor a Toată lumea. Ioan Damaschin a fost în al VI-lea şi al VII-lea, amândoi sunt Părinţi şi Învăţători ai Bisericii şi amândoi l-au format. Pentru că Tipicul Sfântului Sava, cu venirea păgânilor pierind, Marele Ioan l-a alcătuit şi l-a aşezat după rânduiala dintâi. Fiecare post îşi are osebit înţelesul său. (…) Postul Apostolilor se face pentru cinstirea lor şi este cu dreptate, căci multe bunătăţi ne-am învrednicit printr-înşii şi pentru că postul înfrânării şi ascultării lucrători şi învăţători s-au arătat nouă până la moarte. Aceasta chiar papistaşii fără voie o mărturisesc, cinstindu-i cu post la pomenirile lor. Noi după Aşezământurile Apostolilor cele date prin Clement, după Pogorârea Sfântului Duh ne veselim o săptămână, pentru că nu cu hrană să ne îngreuiem precum avem învăţătură, şi după acea săptămână de rând cinstind pe Apostolii care ne-au învăţat să postim”.

Precum am mai spus, rânduielile bisericeşti – care alcătuiesc ritul – transpun Sfânta Scriptură şi Tradiţie în viaţa de zi cu zi a Bisericii şi implicit a creştinului, dând viaţă dogmei (a se vedea Litera omoară, iar Duhul face viu, partea a V-a). Astfel, în Pidalion, în tâlcuirea la canonul 69 apostolic, se notează sensul tainic, dogmatic al săptămânii de harţi de după Pogorârea Sfântului Duh: ,,Se osebesc miercurile şi vinerile Luminatei Săptămâni, şi ale săptămânii celei după Cincizecime, întru care stricăm cele ale Săptămânii celei Luminate pentru bucuria Învierii Fiului şi Cuvântului lui Dumnezeu, iar cele ale săptămânii celei după Cincizecime, pentru bucuria Pogorârii Sfântului Duh, ca şi după aceasta să se arate că Sfântul Duh este de o fiinţă cu Fiul, şi cu nimic este mai jos decât Acela, precum zice Chitrul în canonul 25 al său”.

Iar într-O Examinare ştiinţifică a calendarului Bisericii Ortodoxe, ieromonahul Cassian notează: ,,A călca în picioare Tipiconul, ca şi cum ar fi doar o lucrare omenească lipsită de inspiraţie dumnezeiască, este echivalent cu un atac asupra Bisericii însăşi, fiindcă Tipiconul întruchipează viaţa ei liturgică. Cei de stil nou refuză să recunoască faptul incontestabil că nu este posibil să desparţi dogmatica de liturgică fără a distruge credinţa, tot aşa cum nu este posibil să scoţi sufletul unui om din trupul său fără a-l ucide”.

În concluzie, în acest an, din cauza schimbării calendarului, Postul Sfinţilor Apostoli este desfiinţat, ceea ce constituie o încălcare flagrantă a Tipicului bisericesc cu privire la acest post. În plus, aşezarea unei perioade de post de 3 zile în săptămâna imediat următoare Cincizecimii constituie o altă încălcare a rânduielilor pe care le-am moştenit de la Sfinţii Părinţi. Aceasta nu este decât o altă mutilare a ritului, care urmează altor mutilări, alcătuind un şir nesfârşit de alterări ale învăţămintelor bisericeşti, înfăptuite fără nici o noimă duhovnicească, fiind mai degrabă o batjocorire a celor sfinte.

 

* * *

 

Ce zămislesc atare batjocoriri ale Tipicului Bisericii

În cadrul lucrărilor Comisiei inter-ortodoxe pregătitoare din perioada 16-28 iulie 1971, Bisericile Ortodoxe ecumeniste au făcut propuneri privind modificarea posturilor, mai precis reducerea posturilor şi schimbarea rânduielilor de post.

Pe baza raportului prezentat de Biserica Ortodoxă Sârbă, ca şi a comentariilor Bisericii Ortodoxe a Ciprului şi Cehoslovaciei, Comisia inter-ortodoxă a făcut următoarele propuneri [n.r.: le precizăm numai pe cele referitoare la Postul Sfinţilor Apostoli]: ,,7. Să se reducă Postul Sfinţilor Apostoli la 8 zile, în cazul în care între Duminica Tuturor Sfinţilor şi sărbătoarea Sfinţilor Apostoli există un interval mai mare de 8 zile, îngăduindu-se în acest post uleiul şi peştele [n.r.: în toate zilele]; 9. Dacă sărbătorile Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel sau a Adormirii Maicii Domnului cad în zile de miercuri sau vineri, să se suprime postul, întrucât ele au fost precedate de post”.

La rândul său, Biserica Ortodoxă Română, ,,ţinând seama de noile realităţi apărute în viaţa credincioşilor ei, precum şi de nevoile fiilor ei duhovniceşti, la propunerea Patriarhului Iustinian, în şedinţa Sfântului Sinod din 27 februarie 1956, a hotărât următoarele: 2. Pentru copiii de la 7 la 12 ani şi pentru credincioşii de orice vârstă care sunt cuprinşi de slăbiciuni şi suferinţe trupeşti, pravila postului să fie obligatorie numai în următoarele zile: c). de la 24 la 29 iunie (adică 5 zile din Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel); 3. Pentru celelalte zile şi săptămâni din timpul marilor posturi bisericeşti, copiii între 7 şi 12 ani şi credincioşii de orice vârstă care sunt suferinzi, să fie dezlegaţi a mânca: peşte, icre, ouă, lapte şi brânză”.

[N.r.: Cele de mai sus sunt propuneri şi hotărâri sinodale de care avem cunoştinţă, cine ştie câte altele există şi sunt consemnate în documente oficiale, necunoscute publicului ...]

Mai contează că Postul Sfinţilor Apostoli se reduce sau se desfiinţează complet şi se posteşte în săptămână de harţi, când credincioşii de stil nou au toată binecuvântarea prelaţilor lor a nu posti deloc ?

 

Redacţia ‘Catacombele Ortodoxiei’

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 77/mai-iunie 2013



[1] Scriere creştină din secolul al IV-lea numită şi Aşezămintele Sfinţilor Apostoli, care este o culegere de tradiţii privind viaţa şi organizarea comunităţilor creştine de la începuturi. Ea cuprinde informaţii însemnate despre învăţătura creştină, liturghia şi rânduiala bisericească. Deşi lucrarea este prezentată ca aparţinând celor 12 Sfinţi Apostoli şi transmisă prin Sfântul Clement Romanul, specialiştii în patrologie consideră că, cel mai probabil, culegerea a fost alcătuită pe la anul 380, în regiunea Antiohiei. Primele 6 cărţi se bazează pe Didascalia Apostolilor, iar a şaptea este luată ca atare din Didahia Apostolilor. A opta carte este o culegere de fragmente din lucrările diferitelor Sinoade Ecumenice.

[2] Datele specificate mai sus sunt după calendarul iulian. Potrivit Pascaliei iuliene, utilizată atât de Bisericile de stil vechi, cât şi de cele de stil nou, Sfintele Paşti pot cădea doar în intervalul 22 martie - 25 aprilie, existând 35 de date pascale. Aşadar, şi postul Sfinţilor Apostoli, care depinde de data Sfintelor Paşti, poate avea între 8-42 zile.

[3] Din cauza schimbării calendarului, pe stil nou, Sfintele Paşti nu mai cad între 22 martie - 25 aprilie, ci între 4 aprilie - 8 mai.