Despre cum funcţionează relaţia stil nou - stil vechi

PARTEA A II-A

Eliminări, adăugiri şi alte modificări ale cuvintelor şi frazelor

Asupra textului s-au efectuat o multitudine de schimbări, multe dintre ele fiind pur şi simplu gratuite, altele având un oarecare scop. Iată câteva din schimbările gratuite, în care se vede clar că termenii din varianta pirat nu sunt sinonimi cu cei din textul original şi adeseori este schimbat sensul (n.r.: primul este cuvântul original, iar al doilea, îngroşat, este cuvântul din varianta pirat):

- ,,creştin ortodox neiniţiat/nelicenţiat în teologie”;

- ,,pierzându-şi puritatea/adevărul credinţei ortodoxe”;

- ,,popoare cu diferite culturi şi psihologii/zeităţi”;

- ,,Biserica ... crede în unanimitate/unicitate, de parcă ar avea un singur suflet şi o singură inimă”;

- ,,ei subestimează/răstălmăcesc adevărul”;

- ,,neglijează/neagă dogmele”;

- ,,ştirbesc dogmatic bogăţia/împuţinează moştenirea duhovnicească, dogmatică, cultică şi canonică lăsată de apostoli”;

şi multe altele. În câteva locuri, modificările lor se află la limita dogmatică:

- ,,toate cele trei Ipostasuri ale Sfintei Treimi sunt una, căci Ele toate în esenţă sunt/alcătuiesc Adevărul” (Dumnezeu, în cele trei Ipostasuri, nu alcătuieşte adevărul, ci este Adevărul !);

- ,,spre a se face părtaş firii/energiilor dumnezeieşti a Domnului Iisus Hristos Mântuitorul” (II Petru 1, 4) (până şi citatul din Scriptură indicat, adică Sfântul Apostol Petru spune că ne facem părtaşi firii dumnezeieşti, şi nu energiilor !);

Iar în alte locuri, schimbările sunt ilare, precum:

- ,,discursul papal ... nu conţine nici o fărâmă de mărturisire îndrăzneaţă a lui Hristos, măcar că însuşi papa/papalitatea poartă numele marelui apostol al lui Hristos, Pavel”, de unde reiese că papalitatea poartă numele de Pavel, şi nu Papa Ioan Paul al II-lea !

- la pagina 85/101 scrie:

O: ,, ... bunăoară, în slujba închinată Sfântului Arhistrateg Mihail şi celorlalte puteri cereşti netrupeşti (8/21 noiembrie)”

P: ,, ... bunăoară, în slujba închinată Sfântului Arhistrateg Mihail şi celorlalte puteri cereşti netrupeşti (21 noiembrie)”

Este ilar faptul că nu au luat aminte nici măcar la lucruri elementare. Autorii precizează atât data praznicului pe vechi – 8 noiembrie, cât şi cea corespunzătoare acesteia pe nou – 21 noiembrie. Ei au şters data pe vechi, însă au lăsat-o pe cea de pe nou. Dacă au socotit să facă acest lucru pentru a indica ziua praznicului în calendarul lor, atunci au greşit, fiindcă au sfârşit prin a mărturisi că praznicul Sfinţilor Arhangheli are loc de fapt la data pe stil vechi.

sau au ieşit invers:

O: ,,Orice învăţătură religioasă neortodoxă este neplăcută lui Dumnezeu şi de-a dreptul păgubitoare, căci substituie îndrăzneţ prin minciună eretică învăţătura mântuitoare revelată de Dumnezeu. Prin aceasta ea mânie pe Dumnezeu şi Îl îndepărtează”

P: ,, ... căci înlocuieşte îndrăzneţ minciuna eretică cu învăţătura mântuitoare revelată de Dumnezeu. Prin aceasta se aduce mânia lui Dumnezeu şi îndepărtează harul Duhului Sfânt”

Şi în original, vorbind despre şiretlicurile ecumeniştilor menite să-i păcălească pe ortodocşi, autorii scriu:

O: ,,Ne întrebăm: de ce a trebuit în general să se găsească un temei ’comun’ ? Probabil, pentru a arunca praf în ochi ortodocşilor, care nu-şi pot imagina credinţa creştină fără dogme şi canoane !”

Iar ei au scris:

P: ,,Probabil, pentru a arunca praf în ochi ortodocşilor, care-şi pot imagina credinţa Bisericii fără dogme şi canoane !”

Adăugiri de note de subsol

Pe lângă adăugirile din text, autorii variantei pirat au inserat note de subsol. Este de remarcat faptul că originalul nu are note, pe câtă vreme ei au extras o parte din text şi l-au transformat în note de subsol, la care au adăugat texte inexistente în lucrarea părinţilor bulgari. Din cele 39 de note, 12 le aparţin exclusiv. Dintre acestea, câteva sunt remarcabile prin conţinutul lor, deoarece ele nu aveau cum să le fie cunoscute părinţilor bulgari la vremea scrierii acestei lucrări.

,,Ortodoxia şi ecumenismul” a văzut lumina tiparului în 1992, iar notele în speţă fac referiri la evenimente ulterioare acestui an. De pildă, în nota 18 de la pagina 102 (n.r.: vom da, fireşte, doar pagina din varianta pirat, de vreme ce notele sunt inexistente în original) se vorbeşte despre molitfelnicele editate de Biserica Ortodoxă Română după anul 1992, an după care au fost eliminate rânduielile de lepădare a eresurilor şi de primire prin taina botezului şi mirungerii a celor de altă credinţă decât cea ortodoxă.

În nota 23 de la pagina 192, autorii pirateriei aduc în discuţie interzicerea de către Mitropolia Moldovei şi Bucovinei a difuzării prin magazinul ,,Cuvântul Vieţii” a cărţilor tipărite de editurile Evanghelismos, Egumeniţa şi Credinţa strămoşească. Acesta este un eveniment ulterior anului 2000 şi, prin urmare, cu totul necunoscut părinţilor bulgari la vremea scrierii cărţii.

Apoi, în nota 24 de la pagina 264 se face referire la Papa Benedict al XVI-lea. Amintim cititorilor că Papa Benedict a devenit capul Bisericii Catolice în 2005, după moartea Papei Ioan Paul al II-lea, şi este din nou un eveniment ulterior anului 1992. În aceeaşi categorie intră nota 28 de la pagina 278 în care se vorbeşte despre vizita rabinului Arthur Schneier la Iaşi în 2002.

Precizăm că cele 12 note inserate de autorii variantei pirat nu sunt semnalate ca aparţinând traducătorului, editorului sau eventual corectorului lucrării, ci sunt prezentate ca fiind ale părinţilor bulgari (n.r.: în general, dacă notele aparţin traducătorului, sunt marcate prin abrevierea n.tr.; dacă aparţin editorului – n.ed.; dacă aparţin redacţiei unei publicaţii – n.r.. Acestea sunt abrevieri standard utilizate în limba română).

Citate modificate

Deşi textul este plin de prelucrări, atât ale cuvintelor celor doi arhimandriţi, cât şi ale citatelor date de ei, am ales câteva modificări flagrante, pentru a arăta până unde s-a ajuns cu această operaţie.

1. De exemplu, într-un citat al Sfântului Teofan Zăvorâtul, de la pagina 8/9, scrie: ,,În curând se vor împlini o mie de ani de când credem în Domnul”, sfântul vorbind despre poporul rus, care a fost creştinat în jurul anului 988 şi a sărbătorit de curând 1020 de ani de la creştinarea slavilor. Neţinând cont nici măcar de faptul că sunt cuvintele unui sfânt, autorii variantei pirat au modificat citatul, scriind: ,,În curând se vor împlini două mii de ani de când credem în Domnul”, probabil neînţelegând trimiterea către poporul rus.

2. În alt citat de la pagina 25/30, de această dată din arhimandritul Iustin Popovici, în original scrie: ,,Biserica întemeiată de El şi pe El ...”, în noua variantă fiind eliminate cuvintele ,,şi pe El”. Această modificare este cu totul lipsită de sens şi, de altfel, ceea ce spune părintele Iustin este adevărat: Biserica este întemeiată pe piatra Hristos, deci ,,pe El”. Pentru ce au scos din text această precizare şi cum de şi-au permis să modifice citatul ?

3. O modificare mai grosolană găsim la pagina 16/19, unde este citat protopresbiterul Ştefan Ţankov, care spune:

O: ,,În pofida dogmelor, la unitatea ’nevăzută’ a Bisericii lui Hristos sunt raportate deseori confesiuni heterodoxe, indiferent de eresurile lor dogmatice, care le îndepărtează de comuniunea cu Biserica lui Hristos”

P: ,,În pofida dogmelor, la unitatea ’nevăzută’ a Bisericii lui Hristos trebuiesc raportate şi confesiunile neortodoxe, care, indiferent de eresurile lor dogmatice, nu sunt departe de comuniunea cu Biserica lui Hristos”

Diferenţa dintre original şi variantă este mare şi practic i se pun cuvinte în gură părintelui Ţankov. El face o afirmaţie atunci când spune că ,,sunt raportate deseori”, or ei scriu că el cere ca acestea să fie raportate, căci asta se înţelege prin verbul ,,trebuiesc”. Apoi, el îşi continuă afirmaţia, spunând că pur şi simplu, din punctul de vedere al ecumeniştilor, confesiunile heterodoxe sunt înglobate în Biserica lui Hristos, indiferente de eresurile lor dogmatice, care nu le permite comuniunea cu aceasta din urmă. Or, ei dau cu totul alt sens cuvintelor lui, accentuându-le mult în contextul dat, ceea ce nu este un lucru corect.

4. Însă următorul exemplu de citat modificat depăşeşte cu mult atributul de ,,grosolan”. La principiul 8, subcapitolul ,,Staţi neclintiţi şi ţineţi predaniile”, cei doi părinţi bulgari prezintă atât dogmatic, cât şi duhovnicesc primejdia îndepărtării de învăţătura ortodoxă pe care am moştenit-o prin tradiţie. În acest context, la pagina 107/128, ei scriu: ,,E drept, Adevărul dumnezeiesc, singur de la sine, nu ne va salva, dacă nu-l vom traduce în fapte. Sfântul Simeon Noul Teolog, reproducând gândul patristic ,,Ce folos e să fii cucernic în credinţă şi păcătos în viaţă”, îl parafrazează: ,,Ce folos e să crezi drept, dar să trăieşti în fărădelege ? Această idee este întemeiată pe Cuvântul lui Dumnezeu, căci Mântuitorul zice: ,,Nu orişicine-Mi zice: Doamne, Doamne ! va intra în Împărăţia Cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri ...” ş.a.m.d..

Prin urmare, ei îl citează pe Sfântul Simeon Noul Teolog care reproduce şi parafrazează, adică dă o explicaţie într-o formulare personală a gândului patristic amintit. Cu alte cuvinte, a parafraza înseamnă a spune acelaşi lucru, dar cu cuvinte proprii. Ceea ce se şi poate observa în textul original.

Autorii variantei pirat au modificat pur şi simplu citatul din Sfântul Simeon Noul Teolog, după cum urmează: ,,Sfântul Simeon Noul Teolog întreabă: ,,Ce folos e să fii înşelat în credinţă şi cucernic în viaţă ?” Şi răspunde: ,,La fel de osânditor ca a crede drept, dar a trăi în fărădelege”. Este absolut inimaginabil cum de şi-au permis să schimbe cuvintele sfântului ! Ce diferenţă este între ei şi cei care interpolau scrierile sfinţilor în primele veacuri creştine ? Dacă au crezut că printr-o asemenea modificare fac un bine cititorilor, ei bine, asta se numeşte în limbaj duhovnicesc înşelare !

Sensul pe care l-au dat cuvintelor sfântului se află dincolo de hotarele învăţăturii ortodoxe, fiindcă nu se poate pune nicidecum egal între erezie şi orice alt păcat. Orice creştin care alunecă în păcat, chiar dacă trăieşte în fărădelege ani de zile, este primit de Biserică şi chiar chemat să se adape din hrana ei dătătoare de viaţă, pentru a se îndrepta, pe când ereticul se îndepărtează de Biserică şi este izgonit din comunitatea credincioşilor, ca unul ce nu poate avea părtăşie cu cele dumnezeieşti.

Aşadar, ,,să crezi drept, dar să trăieşti în fărădelege” are leac, căci de fapt, cei care se află în dreapta credinţă se luptă întreaga viaţă cu păcatul, sub diferite forme, dar având puterea darului lui Hristos şi hrănindu-se la sânul Bisericii Lui au şansa mântuirii. Însă, ,,să fii înşelat în credinţă şi cucernic în viaţă” înseamnă să nu ai credinţă, deci să te lipseşti de o temelie sănătoasă a faptelor bune. Căci trăirea duhovnicească şi împlinirea poruncilor lui Dumnezeu se întemeiază pe dreapta credinţă, iar lupta cea bună se câştigă doar de cei ce luptă după lege, cum spune apostolul (II Timotei 2, 5).

Arhimandritul Serafim Alexiev are, de altfel, o carte intitulată ,,Trăire duhovnicească şi înşelare”, apărută la Editura Sophia, Bucureşti 2008, în care explică importanţa covârşitoare pe care o are dreapta credinţă în viaţa creştinului. Fără ea, practic, noi nu ne putem apropia de Dumnezeu, deci despre ce mai poate fi vorba ?

5. O altă prelucrare a textului original care aduce atingere învăţăturii ortodoxe găsim la pagina 114/137:

O: ,,Înainte însă de această ultimă încercare a moralităţii omeneşti de către Judecata lui Dumnezeu, va fi cea de la vama a 19-a, în care vor fi cercetate păcatele împotriva credinţei, şi înainte de toate ereziile şi învăţăturile false. Prin urmare, cel care n-a trecut peste a 19-a vamă, nu va fi lăsat până la a 20-a, ultima vamă. În felul acesta, cei care se împotrivesc dreptei credinţe nu vor fi îndreptăţiţi ...”

P: ,,Înainte însă ca Judecata lui Dumnezeu să încerce moralitatea omenească, vor fi cercetate păcatele împotriva credinţei şi, înainte de toate, ereziile şi învăţăturile false. În felul acesta, cei care se împotrivesc dreptei credinţe nu vor fi îndreptăţiţi ...”

Aşadar, a fost eliminat cuvântul ,,vamă” din textul original şi modificată fraza de aşa natură pentru a acoperi metamorfozarea conţinutului. Îi întrebăm pe cei care au făcut aşa ceva: pentru ce motiv în lume au eliminat cuvântul ,,vamă” ? Neagă cumva existenţa vămilor văzduhului, aşa cum o fac şi marii duhovnici ai Bisericii oficiale, precum arhimandritul Teofil Pârâian (n.r.: vom dezbate pe larg această problemă în cadrul serialului ,,Învăţătura marilor duhovnici ai BOR nu mai este în duhul Sfinţilor Părinţi ai Bisericii”) ?

Nu vom comenta mai mult această modificare a textului, lăsând la latitudinea fiecăruia modul în care o va aprecia. Doar vom aminti titlurile a două cărţi tipărite de edituri de carte religioasă care ţin de Biserica oficială. Prima este cea a protosinghelului Nicodim Mândiţă, ,,Vămile văzduhului”, în 2 volume în care sunt expuse pe larg toate vămile şi păcatele de care vom fi întrebaţi la fiecare vamă. A doua, de dată recentă, este cea a lui Jean-Claude Larchet, ,,Tradiţia ortodoxă despre viaţa de după moarte”, apărută la Editura Sophia, Bucureşti 2006, în care există un capitol, al 4-lea, intitulat ,,Răstimpul dintre a treia şi a noua zi: călătoria prin văzduhul de sub cer. Vămile”, care se întinde pe mai mult de 50 de pagini şi expune tradiţia ortodoxă a Sfinţilor Părinţi ai Bisericii cu privire la trecerea prin vămile văzduhului. În acest context, ţinem să precizăm că Jean-Claude Larchet – un autor francez extrem de mediatizat în ultima vreme şi ale cărui cărţi sunt tipărite de editura Sophia – aparţine stilului vechi, mai precis Bisericii Ortodoxe Ruse din Franţa.

Cei care se îndoiesc câtuşi de puţin de existenţa vămilor văzduhului pot cerceta oricare dintre aceste două cărţi, pe care le-am putea numi capitale, şi se pot convinge că această învăţătură face parte din Tradiţia ortodoxă.

O problemă aparte: Sfânta Scriptură

Pe măsură ce am avansat în compararea celor două cărţi, am remarcat o atitudine aparte faţă de Sfânta Scriptură. O vom prezenta şi noi în ordinea apariţiei problemelor în carte.

1. Astfel, la pagina 250/301 întâlnim chiar în titlul principiului 14 următoarea alterare a textului:

O: ,,Principiul 14 - Scopul ecumenismului e acela de a uni toate religiile într-o singură religie antihristică. Propovăduind chipurile ,,dragostea”, el greşeşte şi împotriva adevărului, şi împotriva dragostei, iar prin traducerile ecumenice ale Bibliei distruge credinţa în Hristos”

P: ,,Principiul 14 - Scopul ecumenismului este unirea credinţelor într-o singură religie antihristică. Propovăduind ,,dragostea”, ecumenismul păcătuieşte şi distruge credinţa în Hristos”

Aşadar, pe lângă celelalte modificări existente, în varianta lor lipsesc cu desăvârşire cuvintele: ,,iar prin traducerile ecumenice ale Bibliei”.

2. După încă 20 de pagini, mai precis la pagina 270/324, întâlnim altă schimbare legată de Scriptură:

O: ,,Biserica Ortodoxă ar trebui ... . Din păcate, în timpul nostru, prin traducerea ecumenică amintită a Bibliei, ei i se impune, pe linia CEB, textul masoretic evreiesc al Vechiului Testament, stabilit de tradiţia rabinică”

P: ,,Biserica Ortodoxă trebuie ... . Din păcate, în timpul nostru, prin traducerea ecumenistă a Bibliei, se impune pe linia CEB ca textul Vechiului Testament să fie stabilit de tradiţia masoretic-rabinică”

Eliminând cele 2 cuvinte ,,ei i”, ei au înlăturat din text faptul că Bisericii Ortodoxe – menţionate în propoziţia anterioară – ei i se impune pe linia CEB textul masoretic.

3. Apoi, la pagina 281/337, au aruncat la gunoi cuvintele autorilor şi şi-au tipărit propriile cugetări alipindu-le în mod samavolnic de trupul cărţii; şi au procedat astfel în două locuri. În primul caz, vorbind despre faptul că ecumeniştii apelează la evrei pentru explicarea Scripturii, autorii scriu: ,,Cum se poate să apelezi la ei pentru a ţi se explica Biblia ?”, spunând în propoziţia anterioară că ei nu cred în Hristos, deci n-au cum înţelege cuvântul Scripturii, iar Vechiul Testament este de neînţeles fără Hristos, căci ,,sfârşitul legii este Hristos” (Romani 10, 4). Ei expun cu delicateţe şi în chip duhovnicesc motivele pentru care nu este posibil să apelăm la evrei pentru tâlcuirea Scripturii, iar această expunere este distrusă pur şi simplu de înlocuirea grotescă făcută de autorii variantei pirat, care elimină fraza de mai sus a arhimandriţilor şi scriu în locul ei: ,,Cum poate călăuzi un orb pe altul fără a cădea în prăpastie ?”

Nu se înţelege prea bine din cuvintele lor, dar i-au făcut oare orbi şi pe ortodocşi ?

4. Dar netrebnicia acestora nu se opreşte aici. Pe aceeaşi pagină mai jos operează următoarea ciopârţire a textului:

O: ,,Ce fel de lămurire a pasajelor dificile din Biblie poţi pretinde tâlcuitorilor evrei medievali de tipul lui Rachel, Kimhi, John Ezdra ... şi bibliştilor evrei contemporani ? Căci iudeii din Evul Mediu pururea au fost duşmanii înverşunaţi ai lui Hristos, iar actualii biblişti evrei sunt în majoritate masoni şi discipoli fideli ai masoreţilor şi talmudiştilor”

P: ,,Ce fel de lămurire a pasajelor dificile din Biblie poţi pretinde tâlcuitorilor evrei medievali de tipul lui Rachel, Kimhi, John Ezdra sau bibliştilor evrei contemporani, cu toţii orbiţi de o ură talmudică viscerală împotriva creştinilor şi a lui Hristos ? Cum putem fi aşa de orbi încât să nu vedem cum evreii vor să ne schimbe Scriptura ca să ne depărteze de Biserică ? Cum am ajuns să ne vindem credinţa celor care l-au cumpărat pe Hristos cu treizeci de arginţi ?”

Prin urmare, ei elimină explicaţiile concrete ale bulgarilor, care continuă şi în frazele imediat următoare, şi îşi toarnă – prin cuvintele adăugite – propriul venin, fiind cu totul neîndreptăţiţi în ceea ce au înfăptuit. Dar să vedem şi ultima prelucrare a textului legată de Scriptură şi apoi vom expune concluziile noastre.

5. La pagina 284/340, ei au realizat următoarea metamorfozare:

O: ,,Cu îndrăzneală neobrăzată este tratată şi revelaţia dumnezeiască, din care până acum credincioşii îşi dobândeau cunoştinţele despre Dumnezeu, iar astăzi celor ce s-au lepădat de adevărata credinţă ecumeniştii le propun să alcătuiască ,,alte evanghelii”, pentru a introduce în ele propriile rătăciri şi a-şi argumenta, prin ,,scripturi” false, alcătuite după bunul loc plac, propriile născociri profanatoare. Urmărind îngrozitoarele abateri de la adevăr (II Tesaloniceni 2, 3), care se promovează deja făţiş în domeniul inviolabil al înseşi Revelaţiei dumnezeieşti, ne amintim cuvintele sinistre, pe care le-a auzit o cunoscută a noastră (ortodoxă rusă) în anii 1950, în Belgia, de la un influent ecumenist occidental: ,,Către sfârşitul secolului XX creştinii vor citi de-acum o nouă biblie” !”

P: ,,Cu mare îndrăzneală este privită de către ecumenişti învăţătura dumnezeiască, cea din care până acum credincioşii ortodocşi dobândeau cunoaşterea lui Dumnezeu, încât au ajuns să alcătuiască ,,noi evanghelii” pentru a-şi justifica, după bunul lor plac, propriile născociri profanatoare, ca nu peste mult timp creştinii să fie îndemnaţi a citi o nouă biblie !”

Toate aceste maltratări ale textului în ce priveşte Sfânta Scriptură nu indică cu claritate atitudinea celor care le-au săvârşit. Cu toate acestea, vom reliefa câteva lucruri care reies din cele de mai sus. Din primul context ei elimină cuvintele ,,prin traducerile ecumenice ale Bibliei”; din cel de-al doilea context – scoţând cuvintele ,,ei i” – acoperă faptul că Bisericii Ortodoxe i se impune de către mişcarea ecumenistă să preia textul masoretic; în cea de-a patra situaţie creată de ei, fac caz de faptul că evreii vor să schimbe Scriptura pentru a ne depărta de Biserică; iar în ultima ascund din nou că ecumeniştii sunt cei care le propun ,,celor care s-au lepădat de adevărata credinţă” să alcătuiască alte evanghelii şi îi scot cu totul vinovaţi pe primii, cei din urmă neexistând (?), ca şi faptul că o credincioasă ortodoxă mărturiseşte că un ecumenist influent a făcut o afirmaţie clară că spre sfârşitul secolului XX creştinii vor citi o altă biblie.

În consecinţă, avem de-a face cu o poziţie mai degrabă laşă, căci se neagă, se ascunde, se trece sub tăcere o realitate: aceea că, în general, Biserica Ortodoxă a renunţat la traducerea realizată de cei 70 de tălmăcitori, cunoscută sub numele de Septuaginta, şi a adoptat textul masoretic. Părinţii bulgari semnalează acest lucru cu privire la traducerea Scripturii în limba rusă, iar noi putem spune acelaşi lucru despre traducerea Scripturii în limba română !

Şi atunci ne întrebăm: cu ce drept fac caz de faptul că unii sau alţii – fie ei evrei, fie ei activişti ecumenişti – vor să le schimbe Scriptura ? Scriptura tipărită de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române urmează de peste 20 de ani textul masoretic. De fapt, ultima ediţie sinodală despre care avem cunoştinţă că urmează traducerea Septuagintei este cea din 1914 ! Deci, cu ce drept vorbesc despre modificarea Scripturii, ei care au primit deja alterarea ei ? Ei, care citesc practic alţi psalmi – atât de schingiuiţi sunt ! – şi folosesc deja alte rugăciuni !

Există cineva – oricine ar fi, cleric, monah sau mirean – din Biserica oficială care să vorbească despre faptul că Scriptura folosită de ei este deja schimbată ? Noi nu avem cunoştinţă de nici un fel de poziţie luată în acest sens. Iar pentru cei care vor să vadă o primă dovadă, să citească afirmaţiile celor doi arhimandriţi de la pagina 275/330 despre citatul din Isaia 3, 10 şi să-l caute în Scriptura sinodală ... Vom reveni, în măsura posibilităţilor, asupra acestei teme extrem de importante, a alterării Cuvântului lui Dumnezeu.

Deci, la ce se rezumă atitudinea lor ? La nişte cuvinte aruncate într-o carte scrisă de alţii şi pe care se află blagoslovenia cuiva care nu-i implică în nici un fel ? Căci altfel, până şi în această carte – deşi semnată de alţii – caută în fel şi chip să ascundă adevărul ! Dar nu ! Ei s-au dovedit a fi laşi până la capăt, fiindcă nici măcar aici, la adăpostul şi pe seama celor de stil vechi, nu au fost în stare să se facă părtaşi unei mărturisiri de credinţă şi fidelitate faţă de învăţătura Mântuitorului.

Un articol în 3 părţi, scris în colaborare: ,,Editura Adormirea Maicii Domnului” şi ,,Catacombele Ortodoxiei”, la cererea expresă a arhipăstorului nostru, P.S. Flavian Ilfoveanul