Reluăm tema editorialului din numărul trecut, ,,Când lupii urlă la lună …”, pentru a aduce unele precizări şi lămuriri. În primul rând, dorim să ne cerem scuze dacă în articol s-au strecurat idei confuze - apărute din dorinţa noastră de a nu depăşi limitele bunului simţ şi cadrul unei discuţii civilizate.

Astfel, decenţa nu ne-a permis să reproducem prima pagină a ziarului ,,Informaţia” din data de 21-22 mai 1999 în care a fost publicat articolul ,,Sub ochii neputincioşi ai părinţilor Daniela a devenit maica Tomaida”, ci doar să amintim cadrul complet neadecvat în care a fost tipărită poza Prea Sfinţitului Teodosie Snagoveanul. Invitat de autorul articolului, Marian Iacob, pentru a exprima poziţia oficială a Bisericii Ortodoxe Române faţă de întâmplarea relatată şi faţă de ,,stilişti” în calitate de arhiepiscop al Bucureştiului, înaltul ierarh a fost lipsit practic de demnitatea sa arhierească.

,,Cinstea” pe care ziarul a dat-o prea sfinţitului ierarh a fost de altă natură decât cea duhovnicească. Astfel, poza Arhiepiscopului Bucureştiului a apărut pe prima pagină a jurnalului menţionat într-o prezentare care nu cadrează cu poziţia sa de arhiereu al Bisericii, fiindu-i alăturată una pe care nu o putem numi decât indecentă - pentru a nu folosi cuvinte nepotrivite unei reviste ortodoxe. Mai mult, sperăm că doar dintr-o lipsă de atenţie, această poză indecentă se găseşte pe acelaşi nivel al paginii cu icoanele Mântuitorului şi ale sfinţilor apostoli de pe mitra episcopală a Prea Sfinţitului Teodosie. Iar pentru a întregi această imagine şocantă, de pe prima pagină a unui cotidian al capitalei, sub poza prea sfinţitului apare o reclamă la băuturi alcoolice.

Credem că dacă nu pentru cadrul indecent în care a fost prezentată persoana prea sfinţiei sale, măcar pentru poziţia sa de slujitor al sfântului altar şi de arhiereu al Bisericii, fără a mai menţiona de pângărirea icoanelor Mântuitorului şi ale sfinţilor apostoli, Prea Sfinţitul Teodosie Snagoveanul trebuia să ceară o dezminţire, un drept la replică din partea ziarului.

Ceea ce ne miră cel mai mult este faptul că înaltul ierarh a acceptat invitaţia unui astfel de ziar. Dezbaterea ce s-a dorit a fi una serioasă, menită ,,să tragă un semnal de alarmă asupra unor probleme reale ale societăţii şi Bisericii”, a fost transformată de ziar şi protagonişti într-o simplă relatare de scandal. Oare consilierii săi nu l-au sfătuit să nu acorde un interviu unui ziar care s-ar putea folosi de imaginea sa, garnisită cu picanterii, pentru a-şi vinde tirajul ?

Pentru a da şi mai multă greutate articolului, autorul îl invită, alături de Arhiepiscopul Bucureştiului, pe părintele profesor diacon Petre David spre a se pronunţa în privinţa aceluiaşi subiect. Ceea ce în ochii autorului a părut a fi o mişcare strategică bună, în ochii unui cititor mai atent pare a fi o prostie şi, poate mai mult decât atât, o ofensă adusă Arhiepiscopului Bucureştiului. Căci, ne întrebăm şi noi precum nişte copii, de ce a fost chemat un diacon în ,,ajutorul” Întâistătătorului Bucureştiului, precum un elev în ajutorul profesorului său ? Oare nu ajungea opinia unui înalt ierarh ?

Şi mai mult, ca o ,,a treia piesă de artilerie”, este chemat domnul Ion Ţugui, cunoscut specialist în fenomene paranormale. Renumitul ,,om de ştiinţă” este invitat să apere Biserica Ortodoxă şi tradiţia sa. Legătura dintre domnul Ion Ţugui şi Biserica noastră nu am priceput-o decât foarte târziu, citind manualul de sectologie al părintelui Petre David, unde ,,stiliştii” sunt trecuţi în aceeaşi categorie cu radiesteziştii, spiritiştii şi alţi ,,paranormali”.

Spre perplexitatea noastră, domnului Ion Ţugui i se oferă două pagini în acelaşi număr al ziarului ,,Informaţia” pentru a face o apologetică a credinţei ortodoxe, intitulată ,,Proliferarea sectelor poate produce un dezastru spiritual”. Ne întrebăm cum a acceptat Arhiepiscopul Bucureştiului ca un subiect atât de grav precum este proliferarea sectelor să fie dezbătut de un specialist în fenomene paranormale, care s-a dovedit a nu avea o concepţie prea ortodoxă despre Biserică, fără a mai vorbi de lipsa gravă de cunoştinţe în domeniul teologiei.

De exemplu, domnul Ion Ţugui susţine că sectanţii pot ,,să blameze şi să veştejească Biserica Ortodoxă”, lucru contrar învăţăturii Sfinţilor Părinţi şi a Mântuitorului Însuşi care a spus: ,,Porţile iadului nu o vor birui” (Matei 16, 18). În schimb, o instituţie pământească poate fi ,,blamată şi veştejită”. Oare domnul Ţugui crede că Biserica Ortodoxă Română este o simplă instituţie pământească ? Dacă crede aceasta, este evident că dânsul nu este deloc în măsură să discute despre problemele Bisericii, necunoscând nici măcar adevărata natură a acesteia, dumnezeiască.

Dintre toţi cei invitaţi de ziarul ,,Informaţia” la a condamna Biserica Ortodoxă Română de Răsărit, părintele Petre David s-a dovedit a fi, în nenumărate rânduri, un aprig luptător împotriva acesteia. În dorinţa de a înţelege cât mai bine poziţia sfinţiei sale faţă de Biserica Ortodoxă Română de Răsărit, am răsfoit manualul său de sectologie pentru cursul liceal, rămânând uimiţi de mai multe aspecte ale acestei cărţi.

În primul rând, sfinţia sa nu are o poziţie clară faţă de Biserica Ortodoxă Română de Răsărit, ce este numită când sectă, când grupare schismatică, uneori în decursul aceleiaşi fraze. Astfel, citim cu stupefacţie: ,,gruparea stilistă nu poate fi numită, considerată sau tratată ca o sectă, pentru că ea nu profesează, cu câteva excepţii, vreo învăţătură deosebită de cea a Bisericii Ortodoxe: ea se manifestă numai ca o grupare sau mişcare separată sau pe lângă Biserică, nerespectând disciplina ei, cu unele practici, totuşi, ce o apropie în ultima vreme de cultele neoprotestante şi de secte”. Din cuvintele sfinţiei sale de mai sus nu am reuşit, de fapt, să pricepem nimic.

Pe de altă parte, în articolul mai sus menţionat, din ziarul ,,Informaţia” din data de 21-22 mai 1999, părintele Petre David afirmă tranşant: ,,Personal îi consider pe stilişti o sectă ca oricare alta”, lăsându-ne din nou fără replică în faţa inconstanţei sale.

În sprijinul acestei poziţii - dacă afirmaţiile sfinţiei sale pot fi considerate expresia unei poziţii - părintele Petre David aduce numeroase argumente eronate. De exemplu, pe două pagini succesive, 301şi 302, afirmă: ,,calendarul îndreptat adoptat de ortodocşi nu este totuna cu calendarul aşa-zis gregorian folosit în Apus, ci este rezultatul unui alt sistem de îndreptare a erorii iniţiale a calendarului iulian” şi respectiv ,,calendarul îndreptat este valabil pentru toţi creştinii de pe toate continentele”. Uimiţi, ne întrebăm cum se poate ca un profesor universitar de talia părintelui David să se contrazică în mod flagrant de la o pagină la alta ? Şi mai mult, cum poate să mintă şi să fie lipsit de spiritul dreptăţii într-o măsură atât de mare ?

Putem fi întrebaţi pe bună dreptate cum de ne permitem să facem astfel de afirmaţii, dar nu noi suntem cei care incriminăm, ci însele cuvintele sfinţiei sale. Astfel, în prima afirmaţie, părintele minte cu dezinvoltură, mizând fără scrupule pe lipsa de cunoştinţe a credinciosului, deoarece calendarul îndreptat, adoptat de Biserica Ortodoxă Română în 1924, nu este, într-adevăr, totuna cu aşa-zisul calendar gregorian folosit în Apus, dar este o combinaţie între vechiul calendar al Bisericii - iulian, şi calendarul gregorian, al Bisericii Catolice.

A doua afirmaţie - aceea că noul calendar îndreptat este valabil pentru toţi creştinii de pe toate continentele - este tot o minciună, menită să elimine din rândul creştinilor pe cei ce se opun curentului modernist ce a făcut ravagii în Biserică în ultimele decenii. Este adevărat că Biserica Ortodoxă oficială, Biserica Catolică şi cultele protestante şi neoprotestante folosesc noul calendar îndreptat, dar, precum am specificat în editorialul din numărul trecut, 81,6 % din ortodocşii din lume utilizează vechiul calendar al Bisericii, cel iulian !

Aşadar, afirmaţiile părintelui David, ca şi poziţia sa, se bazează pe minciuni, pe inducerea în eroare a credinciosului de rând, nefamiliarizat cu problemele Bisericii secolului nostru, atât de bine ţinute secrete de Patriarhia Română !

Dar afirmaţiile şocante ale părintelui David nu au fost epuizate odată cu cele de mai sus, ele putând constitui, în fapt, obiectul unei cărţi. Astfel, cucernicia sa scrie: ,,stiliştii susţin … că de aceştia (N.R.: Sfinţii Părinţi) trebuie să ascultăm, iar nu de părerile astronomilor şi ale filozofilor timpului”. Oare părintele David crede contrariul ? Oare consideră şi sfinţia sa că învăţăturile Sfinţilor Părinţi nu mai pot răspunde problemelor actuale ale Bisericii ?

În concluzie, cunoscând importanţa manualelor în rolul formării elevilor, seminariştilor şi a studenţilor, deci a preoţilor de mâine, atragem atenţia asupra imaginii Bisericii noastre pe care părintele Petre David a zugrăvit-o în rândurile cărţii sale. Sfinţia sa aşează Biserica Ortodoxă Română de Răsărit în rândul ,,grupărilor separatiste apărute în Biserica Ortodoxă Română”, precum Oastea Domnului, Tudoriştii, Noul Ierusalim sau Vladimireşti şi alături de cultele neoprotestante, sectele mistice sau mişcările spiritiste … Interesant este faptul că, deşi trece Biserica noastră în rândul sectelor şi al cultelor neoprotestante, cele din urmă au fost recunoscute de stat şi ,,de Biserica oficială” în timp ce a noastră nu. Oare de ce ?

În încheiere, dorim să aducem nişte lămuriri cu privire la informaţiile publicate în ,,Atlasul-Ghid. Istoria şi arhitectura lăcaşurilor de cult din Bucureşti din cele mai vechi timpuri până astăzi”, apărut în 1999 la Editura Ergorom '79. Acest atlas-ghid publică în primul său volum liste cu lăcaşurile de cult din Bucureşti ale diferitelor confesiuni. În finalul enumerării lăcaşurilor ortodoxe, la numărul curent A-5, este prezentat Cultul Creştin de Rit Vechi (Biserica Ortodoxă de Stil Vechi) (Această confuzie apare şi pe pagina a doua a atlasului, unde autorii enumeră cultele care au sprijinit editarea acestei lucrări, printre ele aflându-se şi ,,Biserica Ortodoxă de Stil (Rit) Vechi).

Am dori să precizăm următoarele: Cultul Creştin de Rit Vechi reprezintă Biserica lipovenească, desprinsă din Biserica Ortodoxă Rusă în anul 1666, datorită unor neînţelegeri cu privire la ritul ortodox, în timp ce Biserica Ortodoxă de Stil Vechi, denumire improprie şi neoficială, este constituită din ortodocşii care s-au opus, în principal, curentului modernist din Biserica Ortodoxă a secolului XX şi, în particular, schimbării calendarului bisericesc - motiv pentru care a fost numită de stil vechi. Aşadar, cele două expresii, ,,de rit vechi” şi ,,de stil vechi”, nu sunt sinonime, această confuzie având conotaţii grave.

În acest cadru sunt enumerate ,,1. Ansamblul Religios Militari - Adormirea Maicii Domnului”, fondat în 1991, cu adresa ,,Str. Televiziunii nr. 13 (Cartierul Militari - Roşu)” şi ,,2. Biserica Stilistă (demolată în 1983)”, fondată în 1978, cu aceeaşi adresă. Modul în care acest atlas prezintă lăcaşurile Bisericii noastre este mai mult decât tendenţios. Astfel, ,,Biserica Stilistă (demolată în 1983)” este, de fapt, Biserica Mânăstirii Adormirea Maicii Domnului, fondată în anul 1964, sfinţită în 1978 şi dărâmată de regimul comunist în 1983.

De asemenea, ,,Ansamblul Religios Militari - Adormirea Maicii Domnului” este tot Mânăstirea Adormirea Maicii Domnului din Bucureşti, a cărei reconstrucţie a început imediat după 1990, piatra de temelie a bisericii sale fiind pusă în septembrie 1991. Apelativele ,,Biserica Stilistă” şi ,,Ansamblu Religios” le considerăm nedemne de un atlas ce se vrea un bun ghid al istoriei şi arhitecturii lăcaşurilor de cult din Bucureşti. De altfel, nici nu pricepem ce înseamnă Biserică stilistă şi, cu atât mai puţin, ansamblu religios.

În plus, adresa - ,,Str. Televiziunii nr. 13 (Cartierul Militari - Roşu) - sugerează că lăcaşul s-ar fi aflat în comuna Roşu, deci în afara Bucureştiului, deşi în realitate el era şi este situat în Bucureşti, în cartierul Militari. Ne întrebăm cum se pot strecura astfel de greşeli într-un atlas alcătuit de reputaţi arhitecţi şi topografi.

Astfel de informaţii nu fac decât să ofere credincioşilor o imagine deformată a Bisericii Ortodoxe Române de Răsărit, învăluind-o într-o perdea de ceaţă. În dorinţa de a încerca să lămurim aspectele neclare cu privire la Biserica noastră, vom continua să apărăm ceea ce considerăm a fi mai presus de orice speculaţie lumească: Biserica lui Hristos.

Damian Ilie

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 12-13/martie-aprilie 2000