Cine e online?

Avem 43 vizitatori și nici un membru online

Sfinţirea bisericii mânăstirii noastre

– sălăşluire a Slavei lui Dumnezeu în Casa Sa –

 

Solomon (…) a îngenuncheat înaintea a toată adunarea lui Israil, şi a tins mâinile sale spre cer, şi a zis: Doamne Dumnezeul lui Israil ! Nu este asemenea ţie Dumnezeu în cer şi pre pământ, cel ce păzeşti legătura şi mila cu slugile tale cele ce umblă înaintea ta cu toată inima sa. (…) Şi acum Doamne Dumnezeul lui Israil, credincios să fie cuvântul tău, care l-ai grăit slugii tale lui David. Căci cu adevărat, au locui-va Dumnezeu cu oamenii pre pământ ? De vreme ce cerul şi cerul cerului, nu sunt destule ţie, cum va fi casa aceasta care am zidit ? Caută spre rugăciunea slugii tale şi spre cererea mea Doamne Dumnezeule ! Ca să auzi cererea mea şi rugăciunea cu care se roagă sluga ta înaintea ta astăzi. Ca să fie ochii tăi deschişi spre casa aceasta ziua şi noaptea şi spre locul acesta, care ai zis să se cheme numele tău într-însul, ca să asculţi rugăciunea cu care se roagă sluga ta în locul acesta. Şi să auzi rugăciunea slugii tale şi a poporului tău Israil, care se vor ruga în locul acesta, şi tu să asculţi din locul lăcaşului tău din cer, şi să auzi, şi milostiv să fii (II Paralipomene 6, 13-21).

După ce a încetat Solomon a se ruga, s-a pogorât foc din cer, şi a mistuit arderile de tot şi jertfele, şi s-a umplut casa de slava Domnului. Şi nu puteau preoţii să intre în casa Domnului în vremea aceea, că se umpluse casa de slava Domnului (II Paralipomene 7, 1-2).

 

Mari şi înfricoşate sunt tainele Dumnezeului nostru ! Cu purtare de grijă şi iubire de oameni, El a rânduit să ajungem a vedea una dintre marile taine ale Sale în biserica mânăstirii noastre. Astfel, pe 11 octombrie 2010, Dumnezeu a binevoit a încununa lucrarea, truda şi rugăciunea clericilor, monahilor şi credincioşilor care şi-au dorit fierbinte a isprăvi construcţia şi a sfinţi acest lăcaş închinat Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu. Mânăstirea întemeiată cu mai mult de 4 decenii în urmă de Prea Sfinţitul Evloghie Oţa, peste care a trecut mulţime de furtuni şi prigoane, mergând până la demolarea completă, şi terminată de Prea Sfinţitul Flavian Ilfoveanul, a primit întru sine Slava lui Dumnezeu.

Nespusă a fost veselia duhovnicească a tuturor, de la cei mici la cei mari, de la cei care au fost martori ai demolării de odinioară până la cei care au cunoscut mânăstirea mai târziu şi s-au bucurat de frumoasele slujbe săvârşite în lăcaşul ei, ca şi de povăţuirea duhovnicilor monahi.

 

PC. Evenimente din Biserica noastra 19 01

PC. Evenimente din Biserica noastra 19 02

Biserica mânăstirii şi cortul amenajat pentru slujbe

 

Însă a găti Casă lui Dumnezeu nu este un lucru simplu şi uşor de înfăptuit, pentru că ea este înălţată pentru Dumnezeu şi pe Dânsul Îl are locuitor şi într-însa este Slava, puterea şi Darul Lui. Istoriceşte, la începuturi, drepţii şi patriarhii, Abel, Noe, Avraam, Iacov, i-au adus jertfe lui Dumnezeu pe jertfelnice zidite de ei. Sfântul Prooroc Moisi a primit poruncă de la Dumnezeu să construiască un lăcaş aparte, Cortul Mărturiei, pe care poporul evreu – care la acea vreme se afla în pribegie – avea să-l poarte cu uşurinţă în călătoria sa către pământul făgăduinţei. Câteva veacuri mai târziu, Sfântul Prooroc şi Împărat David a vrut să ridice Casă lui Dumnezeu, însă această Casă va fi înălţată de fiul lui, împăratul Solomon. Când a fost gata, la rugăciunea împăratului, într-însa s-a sălăşluit Slava lui Dumnezeu.

Când umbra Legii a trecut şi a venit Darul prin înomenirea Fiului lui Dumnezeu, Patima şi Învierea Sa şi Pogorârea Sfântului Duh, sfinţii apostoli şi urmaşii lor au început a se aduna în case anume, în taină, de frica prigonirilor, unde săvârşeau tainele cele mântuitoare, dând slavă şi mulţumită lui Dumnezeu, şi învăţându-i şi întărindu-i pe credincioşi.

Odată cu creşterea numărului celor care veneau la credinţă şi domolirea prigoanelor, creştinii au început să ridice lăcaşuri publice de închinăciune; ei au înălţat biserici pe locurile unde au pătimit sfinţii mucenici, în locurile unde au vieţuit cuvioşi şi pustnici şi acolo unde Duhului lui Dumnezeu I-a bineplăcut să Se sălăşluiască.

Încă din primele veacuri, lăcaşul pregătit pentru a fi Casă lui Dumnezeu era sfinţit de către arhiereii însoţiţi de un sobor de preoţi, într-o ceremonie prefigurată în Vechiul Testament la sfinţirea Cortului Mărturiei (potrivit Ieşirea 29, 32-37) şi a Templului lui Solomon (potrivit II Paralipomene, cap. 5-7). De asemenea, sfinţirea bisericilor este consemnată încă de la început în scrierile istoricilor şi Părinţilor Bisericii. De pildă, în Istoria bisericească, Eusebiu de Cezareea aminteşte de reînnoirea bisericilor şi târnosirile ce au avut loc după Edictul de la Milan din 313, care a pus capăt prigonirii creştinilor. Şi noi prăznuim astăzi în Biserică o seamă de sfinţiri şi înnoiri de biserici, care au avut loc în vechime, şi care au rămas în sinaxarul bisericesc, ca evenimente însemnate (cel mai cunoscut dintre acestea este praznicul închinat înnoirii Bisericii Învierii lui Hristos, din 13 septembrie).

Actul sfinţirii (sau târnosirii) unei biserici reprezintă o ierurgie de sfinţire, prin care lăcaşul este consacrat, afierosit, i se dă o destinaţie sfântă, fiind scos din întrebuinţarea profană obişnuită. Lăcaşul devine Casă a lui Dumnezeu, deoarece, prin sfinţire, Dumnezeu cel în Treime închinat şi slăvit Se sălăşluieşte acolo, lucrând tainele cele mântuitoare.

Sfântul Simeon Tesaloniceanul tâlcuieşte importanţa bisericii astfel: ,,Căci precum este trebuinţă de arhiereu sau de preot pentru sfânta liturghie, precum şi la hirotonie şi la taina sfântului mir este trebuinţă numai de arhiereu, aşa şi la săvârşirea acestora este trebuinţă şi de altar, căci în altar se face liturghia, hirotoniile şi mirul. Iar în biserică este aşezat altarul şi pentru altar este biserica sfântă, căci fără altar nu poate fi biserică, ci numai casă de rugăciune, împărtăşindu-se sfinţeniei numai din rugăciuni, nefiind sălăşluirea slavei lui Dumnezeu, nici lăcaşul Lui şi neavând dumnezeiasca putere a sui rugăciunile noastre prin darul său către Dumnezeu”.

Cine doreşte a zidi biserică are nevoie dintru bun început de binecuvântarea arhiereului, căci nu este cuviincios a se apuca de lucrări dumnezeieşti fără poruncă arhierească. După săparea temeliilor bisericii, arhiereul vine împreună cu clerul şi săvârşeşte o slujbă de binecuvântare a temeliilor şi materialelor pregătite pentru zidit, sfinţindu-le ca pe nişte lucruri afierosite lui Dumnezeu. Arhiereul se roagă şi pentru lucrători, ca ei să fie nesupăraţi şi nevătămaţi de lucrările diavoleşti.

În mod aparte, arhiereul binecuvântează şi pune cu mâinile lui la capătul dinspre răsărit al viitorului altar o piatră care închipuieşte pe Hristos, Piatra cea neclătită. Tot acolo, într-o groapă mică pune ca într-un mormânt o candelă aprinsă, untdelemnul ei însemnând mila lui Dumnezeu care va fi revărsată prin acest lăcaş, iar lumina sa vestind Lumina cea adevărată. Pe locul viitoarei sfinte mese este aşezată o cruce.

În cursul zidirii, în altar se aşează stâlpii care trebuie să fie sfântul prestol, întemeindu-se bine, sau se zideşte un stâlp de piatră în patru muchii şi pe el se pune sfânta masă. Sfânta masă este în patru colţuri, căci din ea s-a hrănit şi pururea se hrănesc toate marginile lumii, şi este înaltă ca o cerească pentru înălţimea lucrului şi a tainei cereşti. Ea este cu totul ridicată de pe pământ şi ţinută de stâlpi, căci de pe pământ s-a înălţat, şi are stâlpi de la pământ pe cei ce s-au jertfit pentru ea.

Încă de la alegerea locului pentru o biserică şi apoi pe parcursul zidirii se pot petrece minuni înfricoşate, precum vedem în Vieţile sfinţilor: cuvioşi care merg căutând loc pentru biserică şi ţinând în mâini o cădelniţă neaprinsă care se aprinde în locul unde este plăcut lui Dumnezeu a-I zidi Casă; sfinţi cărora li se arată în vedenie de către un înger sau un sfânt unde să construiască; sfinţi mucenici care se arată unor oameni evlavioşi cerându-le să ridice biserică pe locul unde se află moaştele lor. De asemenea, în timpul construirii, Dumnezeu şi sfinţii Săi pot da ajutor la zidit, sau la necazuri şi ispite făcute de vrăjmaşul mântuirii noastre.

Când zidirea este gata şi se pregătesc şi celelalte trebuincioase şi vasele sfinte, este încunoştinţat arhiereul care hotărăşte momentul sfinţirii şi cere pregătirea tuturor celor necesare pentru aceasta. Rânduiala sfinţirii unei biserici este minunată şi plină de semnificaţii, arătând tainele înfricoşate care se vor lucra în noua Casă a lui Dumnezeu.

Sfântul altar închipuieşte peştera unde a fost aşezat trupul Domnului uns cu aromate de către Iosif din Arimateea şi Nicodim, iar sfânta masă reprezintă mormântul lui Hristos, locul de unde El a înviat a treia zi întru slavă şi pe ea pâinea şi vinul se prefac la fiecare sfântă liturghie în Trupul şi Sângele Său.

În ziua stabilită, care este întotdeauna o zi de duminică, pentru cinstea Învierii Mântuitorului, arhiereul însoţit de un sobor de preoţi şi diaconi vine la biserica care trebuie să se sfinţească, de vreme ce şi Dumnezeu a venit la noi ca să ne sfinţească. El se îmbracă în toate odăjdiile arhiereşti, arătând întruparea Cuvântului lui Dumnezeu pentru noi. Sfinţirea bisericii începe cu privegherea de toată noaptea de sâmbătă seara, care se săvârşeşte într-un cort ridicat lângă biserică. În dimineaţa sfinţirii, arhiereul vine în procesiune la biserică, aducând pe discos sfinte moaşte de mucenici, acoperite cu pocrovăţul – veşmântul cu care se acoperă sfintele taine. Moaştele vor fi aşezate în sfânta masă, fiindcă mucenicii sunt temeliile bisericii, fiind zidiţi pe Piatra cea neclătită, Hristos.

 

PC. Evenimente din Biserica noastra 19 03

PC. Evenimente din Biserica noastra 19 04

Privegherea de sâmbătă seara

 

Însoţit de clerici şi credincioşi, arhiereul înconjoară de 3 ori biserica cu sfintele moaşte şi apoi bate în  uşa acesteia ca la slujba Învierii Domnului (foto). El rosteşte aceleaşi cuvinte: ,,Ridicaţi boieri porţile voastre”, cerând deschiderea porţilor bisericii şi arătând biruinţa Mântuitorului asupra iadului şi morţii, ca şi Înălţarea Sa cu trupul la ceruri. Cu privire la aceasta, Sfântul Simeon Tesaloniceanul ne spune: ,,Cele ce au cântat îngerii când S-a suit Hristos mai presus de cer, precum zice dumnezeiescul David, acestea se cântă şi acum ducându-se sfintele moaşte, iar arhiereul pleacă genunchii, se roagă la Stăpânul ceresc şi cheamă pe sfinţii îngeri să slujească şi să intre împreună cu dânsul. Aşa intră ca în ceruri, ca şi cum s-ar fi deschis pentru noi cortul cerului prin Iisus Hristos, care este Marele Mucenic al Tatălui. Arhiereul intră cu moaştele sfinţilor şi cu Evanghelia, iar închiderea şi deschiderea uşilor împărăteşti înseamnă intrarea în cer şi cele ce au făcut îngerii la Înălţarea lui Hristos; căci jertfelnicul înseamnă locul cel mai presus de ceruri unde S-a suit trupeşte Hristos şi acest jertfelnic nu este mai mic decât acela”.

 

PC. Evenimente din Biserica noastra 19 05


Arhiereul aşează moaştele într-o cutiuţă şi toarnă mir peste ele, pentru că sfinţii mucenici sunt uniţi cu Hristos, care este Mirul cel adevărat şi plin de buna mireasmă a darului. Turnarea mirului simbolizează şi ungerea lui Hristos cu mir înainte de patimă şi îngroparea lui Hristos şi a mucenicilor, de vreme ce moaştele se aşează în sfânta masă ca şi cum s-ar îngropa în mormântul Mântuitorului. Cutiuţa în care sunt aşezate este sigilată cu ceară plină cu mirodenii înmiresmate şi este pusă într-un lăcaş săpat în sfânta masă. Arhiereul mulţumeşte pentru aşezarea moaştelor mucenicilor, pentru că s-a dat dar de sus mucenicilor ca să se împartă moaştele lor în tot pământul spre zidirea Bisericii şi sfinţirea credincioşilor.

 

PC. Evenimente din Biserica noastra 19 06

Sfânta masă pregătită pentru sfinţire. Se poate vedea discosul
acoperit cu pocrovăţul. Se vede şi lăcaşul săpat în masă,
în care vor fi aşezate sfintele moaşte

 

PC. Evenimente din Biserica noastra 19 07

PC. Evenimente din Biserica noastra 19 09

IPS Mitropolit Vlasie, înconjurat de ceilalţi arhierei şi clerici,
a dezvelit sfintele moaşte pentru le aşeza în lăcaşul lor

 

PC. Evenimente din Biserica noastra 19 10

IPS Mitropolit Vlasie toarnă mir peste sfintele moaşte,
aşezate deja în lăcaşul lor

 

Apoi, ierarhul începe sfinţirea sfintei mese. Peste veşmintele arhiereşti, el va îmbrăca o cămaşă din material alb şi subţire, în chipul giulgiului lui Hristos. Mai întâi, masa (tăblia) se lipeşte pe stâlpii ei cu un amestec făcut din ceară, sacâz, smirnă, aloe şi alte substanţe aromate care toate înfăţişează îngroparea Mântuitorului. Ceara şi sacâzul, ,,ca unele ce sunt unitoare, închipuiesc dragostea şi unirea ce a avut-o Hristos către noi până la moarte”. Acestea arhiereul le toarnă pe stâlp cu mâinile sale, arătând că este lucrul lui Dumnezeu, zicând ca şi la botez şi la celelalte taine: ,,În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin”.

 

PC. Evenimente din Biserica noastra 19 11

IPS Mitropolit Vlasie toarnă amestecul de ceară, sacâz şi smirnă
pe stâlpul de marmură al mesei, pentru a pune deasupra tăblia mesei

 

Ajutându-i ceilalţi episcopi, preoţii şi cei care se află acolo, arhiereul pune masa (tăblia mesei) pe stâlpi şi roagă pe Cel ce a întărit pe Moisi întru ridicarea Cortului celui de demult, pe Veseleil spre săvârşirea acestuia, pe Solomon spre zidirea şi săvârşirea bisericii celei de demult, şi pe apostoli întru ridicarea de sfinte jertfelnice în toată lumea, ca să sfinţească şi această biserică şi să o facă sălaş slavei Sale, casă a Jertfei celei mari. Apoi, el toarnă apă de 3 ori pe sfânta masă în semnul crucii şi o spală, prin această spălare primind cele ce sunt ale botezului, început al lucrării mântuitoare.

După ce este spălată, sfânta masă este unsă cu vin şi apă de trandafir, ce semnifică mirul cu care femeia păcătoasă L-a uns pe Mântuitorul înaintea patimii Sale şi aromatele cu care a fost uns trupul Său după coborârea de pe cruce. Apoi se săvârşeşte sfinţirea cu sfântul şi marele mir: arhiereul face 3 cruci cu sfântul mir pe sfânta masă, la mijloc şi de amândouă părţile, şi unge cu acest mir toată masa. Această ungere Îl arată pe Hristos îngropat în ea, fiindcă mir vărsat este numele lui Hristos Dumnezeul nostru, şi prin ungere toată masa se face mir, primind darul Sfântului Duh. Cu adevărat sfânta masă este jertfelnicul lui Hristos, Scaunul Slavei, Lăcaşul lui Dumnezeu, şi Mormântul lui Hristos.

 

PC. Evenimente din Biserica noastra 19 12

PC. Evenimente din Biserica noastra 19 13

PC. Evenimente din Biserica noastra 19 14

PC. Evenimente din Biserica noastra 19 15

IPS Mitropolit Vlasie toarnă sfântul şi marele mir. În colţurile mesei
se văd 2 dintre cele 4 lăcaşuri în care vor fi aşezate icoanele evangheliştilor

 

Tăblia mesei are în cele patru colţuri lăcaşuri în care sunt aşezate icoanele celor patru sfinţi evanghelişti, pictate pe pânză , arătând propovăduirea Evangheliei prin ei până la marginile lumii. După aşezarea icoanelor evangheliştilor, este pusă cămaşa prestolului, care înfăţişează giulgiul dumnezeiescului trup al Celui ce a murit pentru noi. Acest giulgiu este prins strâns de masă cu 3 şnururi, întru slava Sfintei Treimi. Într-un loc, peste şnur este pusă o pecete de ceară pe care se întipăreşte sigiliul Bisericii, aşa cum a fost pecetluit mormântul Domnului de către iudei. Acest giulgiu va rămâne pe sfântul prestol câtă vreme va exista acea biserică.

 

PC. Evenimente din Biserica noastra 19 16

PC. Evenimente din Biserica noastra 19 17

PC. Evenimente din Biserica noastra 19 18

IPS Mitropolit Vlasie şi PS Teodosie întind giulgiul sfintei mese. Pe
unul din colţurile mesei se poate vedea icoana unuia dintre evanghelişti


Apoi, sfânta masă primeşte un veşmânt bogat împodobit, în chipul Slavei lui Dumnezeu, care simbolizează straiele Mântuitorului care au strălucit când S-a schimbat la Faţă pe Muntele Taborului. Deasupra acestui veşmânt este aşezat un antimis, asemenea mahramei care a fost pusă pe capul Domnului la îngropare. Pe sfânta masă sunt aşezate apoi celelalte obiecte sfinţite şi care se cuvine a sta acolo: Evanghelia, chivotul, crucea, lumânări şi sfeşnice, candele.

 

PC. Evenimente din Biserica noastra 19 20

PC. Evenimente din Biserica noastra 19 21

IPS Mitropolit Vlasie pecetluieşte sfânta masă

 

PC. Evenimente din Biserica noastra 19 19

În stâlpul de marmură al sfintei mese este săpat un lăcaş
în care este aşezată o candelă aprinsă, care va sta
acolo câtă vreme va exista această biserică

 

Antimisele sunt pânze de in care au zugrăvite pe ele punerea în mormânt a Mântuitorului, şi au cusute în ele părticele din sfinte moaşte. Ele se sfinţesc la târnosirea bisericii sau, dacă nu se face târnosirea unei biserici, printr-o slujbă asemănătoare sfinţirii săvârşită pe sfânta masă goală. Ca şi sfânta masă, antimisele sunt pline de Slava lui Dumnezeu şi nu se pot pune în orice casă, nici nu se cade a fi atinse de mireni, căci ele sunt făcute pentru slujba liturghiei.

 

PC. Evenimente din Biserica noastra 19 22

PC. Evenimente din Biserica noastra 19 23

Sfânta masă din Bucureşti are o placă de marmură suplimentară,
mai mare, pusă deasupra tăbliei mesei, care stă direct pe stâlpul de
marmură. Rostul ei este de a face sfânta masă să fie mai încăpătoare.
Placa de marmură a fost sfinţită asemenea tăbliei mesei, adică spălată
de 3 ori, preînchipuind botezul, unsă cu vin şi apă de trandafir,
şi apoi unsă cu sfântul şi marele mir

PC. Evenimente din Biserica noastra 19 24

PC. Evenimente din Biserica noastra 19 25

 

După sfinţirea sfintei mese şi împodobirea ei, arhiereul cădeşte întreaga biserică pentru darul cel din cer pe care l-a revărsat Hristos în toată lumea. Norul de tămâie umple Biserica de bună mireasmă, ca odinioară norul care a umplut Cortul cel sfinţit al Mărturiei şi mai târziu Templul lui Solomon. Apoi sunt unşi cu sfântul şi marele mir pereţii bisericii şi icoanele.

 

PC. Evenimente din Biserica noastra 19 26

PC. Evenimente din Biserica noastra 19 27

PC. Evenimente din Biserica noastra 19 28

IPS Mitropolit Vlasie sfinţeşte antimise
ungându-le cu sfântul şi marele mir

PC. Evenimente din Biserica noastra 19 29

 

Rugăciunea pe care o rosteşte arhiereul la sfârşitul slujbei arată că sfinţirea este o Cincizecime, pogorându-Se Sfântul Duh precum odinioară asupra sfinţilor apostoli: ,,Mulţumim Ţie, Doamne, că darul pe care l-ai revărsat peste apostolii Tăi, l-ai revărsat şi peste noi păcătoşii. Drept aceea, ne rugăm Ţie, ca jertfele ce se aduc într-însa să se prefacă întru Prea Sfântul Trup şi Sânge al Unuia-Născut Fiului Tău spre mântuirea a toată lumea şi a nevredniciei noastre”.

Încheindu-se sfinţirea, credincioşii pot trece prin sfântul altar şi săruta sfânta masă în cele patru colţuri, Evanghelia şi sfânta cruce care se află în spatele sfintei mese. Ei intră pe uşa laterală a sfântului altar, pe care intră de obicei clericii, şi ies în biserică pe uşile diaconeşti, unde primesc târnoseală – o bucată de pânză înmuiată în amestecul de ceară, sacâz, smirnă şi multe aromate cu care se lipeşte sfânta masă pe stâlpii ei. Târnoseala semnifică tot giulgiul în care a fost învelit trupul Mântuitorului, când a fost aşezat în mormânt.

 

* * *

 

Pe 11 octombrie 2010, la slujba de sfinţire a bisericii mânăstirii noastre au participat: Î.P.S. Mitropolit Vlasie, împreună cu P.S. Teodosie Braşoveanul, Iosif Botoşăneanul, Antonie Ploieşteanul, Glicherie Ieşeanul, Dionisie Gălăţeanul, Evloghie Sibianul şi, fireşte, chiriarhul locului, P.S. Flavian Ilfoveanul. Din străinătate au venit oaspeţi de seamă: P.S. Fotie de Triadiţa, întâistătătorul Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi a Bulgariei, şi P.S. Ambrozie de Methonia, care a reprezentat Sfântul Sinod din Rezistenţă al Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi a Greciei. Arhimandritul Acachie, stareţul Mânăstirii Sfântul Ierarh Grigorie Palama din Etna, California, a reprezentat Exarhatul american al Sinodului din Rezistenţă. Soborul arhieresc a fost însoţit de 50 preoţi şi 12 diaconi din toate colţurile ţării.

 

PC. Evenimente din Biserica noastra 19 30


Lor li s-au alăturat o mulţime de credincioşi, al căror număr a fost estimat de părinţii mânăstirii noastre la circa 10.000 persoane. Forţele de ordine ale poliţiei, cărora li s-a solicitat ajutorul pentru buna desfăşurare a evenimentelor, au afirmat că numărul persoanelor care s-au perindat sâmbătă, duminică şi în următoarele 2 zile pentru a se închina sfintei mese a fost în jur de 20.000.

Sfinţirea mânăstirii a fost încununată cu un dar nespus de preţios şi neaşteptat. Î.P.S. Hrisostom de Etna, exarhul Sfântului Sinod din Rezistenţă al Bisericii Greciei în America, i-a trimis în dar P.S. Flavian Ilfoveanul o cârjă episcopală care i-a aparţinut Sfântului Ierarh Ioan Maximovici. Când au aflat de nepreţuita relicvă care se afla în mânăstire, credincioşii l-au rugat pe P.S. Flavian să le îngăduie să se închine ei. Împlinind cererea lor, prea sfinţitul a aşezat-o în spatele sfintei mese, ca atunci când credincioşii trec şi sărută sfânta cruce să se închine şi cârjei Sfântului Ierarh Ioan.

Hristos Mântuitorul nostru şi Prea Sfânta Sa Maică, puterile cereşti şi toţi sfinţii au fost alături de noi în această zi de neuitat pentru mânăstirea şi Biserica noastră, iar cuvintele sunt neîndestulătoare pentru a mulţumi lui Dumnezeu pentru darurile Sale minunate pe care le-a revărsat asupra noastră. Nici nu putem zugrăvi bucuria clericilor şi credincioşilor prezenţi în această zi frumoasă de octombrie, în lăcaşul închinat Stăpânei noastre, Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu, care a vegheat şi veghează mereu asupra lui.

 

PC. Evenimente din Biserica noastra 19 08

P.S. Flavian Ilfoveanul semnând actul de sfinţire al bisericii