----------------

 

Carti in site

 

--------------------

Cine e online?

Avem 80 vizitatori și nici un membru online

PAGINI DE ISTORIE CONTEMPORANA

Niciodată nu am auzit astfel de lucruri minunate

Interviu cu iezuitul Miguel Arranz, martor ocular al morţii
subite a Mitropolitului Nicodim (Rotov) al Leningradului[1]
în cursul audienţei la Papa Ioan Paul I, septembrie 1978

 

Pe 5 septembrie 1978, în cursul unei întrevederi cu papa, Mitropolitul Nicodim al Leningradului a murit pe neaşteptate. Iezuitul Miguel Arranz, prezent la acea întrevedere ca interpret pentru limba rusă al papei, îşi aminteşte acea zi tragică într-un interviu acordat în 2006 periodicului italian 30 Giorni.

Citește mai departe...

Tâlcuiri la Vechiul Testament

Omiliile Sfântului Grigorie cel Mare la

cartea Proorocului Iezechiil (LIX)

 

Episodul anterior

 

15. Atunci ce trebuie să facem noi, cei care suntem nenorociţi şi lipsiţi de orice curaj ? Iată, noi nu putem fi stâlpii acestei lectici deoarece nu străluceşte în noi nici curajul acţiunii, nici lumina propovăduirii. Noi nu avem căpătâiul de aur fiindcă nu percepem încă, precum este necesar, odihna slavei lăuntrice prin înţelegerea duhovnicească. Noi nu suntem suiş de porfiră pentru că nu reuşim să ne vărsăm sângele pentru Mântuitorul nostru.

Citește mai departe...

ISTORIA BISERICEASCĂ UNIVERSALĂ

şi

STATISTICA BISERICEASCĂ

 
de
Euseviu Popovici
Profesor la Facultatea de Teologie din Cernăuţi

 

Capitolul V
Biserica Ortodoxă Răsăriteană din Austro-Ungaria
a. Biserica Bucovinei
 
Biserica Ortodoxă Răsăriteană din Austro-Ungaria
§. 216. Biserica Bucovinei şi Dalmaţiei
a. Biserica Bucovinei (partea a doua)

Abia la 24 decembrie 1864, când împăratul, după propunerea Sinodului din Carloviţ a rezolvit chestiunea mitropoliei în sensul ca mitropolia propusă de Şaguna să se înfiinţeze numai pentru românii din Transilvania şi Ungaria şi când de altă parte a fost rezolvită şi chestiunea congresului sau chestiunea despre participarea mirenilor la afacerile bisericeşti din Ungaria în înţelegere cu episcopii sârbi şi români de acolo la 1868 prin o lege, după care mitropolia românilor şi a sârbilor are a-şi exercita autonomia ei prin câte un congres naţional bisericesc, compus din episcopi şi din 1/3 clerici şi 2/3 mireni; abia atunci partidele adverse din Bucovina se mai împăcară, abstracţie de episcop; unii părăsiră ideea de a se alătura Biserica Bucovinei la Mitropolia românilor din Transilvania, deşi făcură aceasta cu regretul pe care nici mai târziu nu-l putură ascunde; alţii, afară de episcop, nu se mai sfiau de o participare a mirenilor la administraţia afacerilor bisericeşti, ca una ce acum era înfăptuită de drept în întreaga Biserică Ortodoxă din Ungaria; această participare avea a se exercita în un congres bisericesc.

Citește mai departe...

Încercările de peste un veac de convocare a unui Sinod Ecumenic,

menit a aduce reforma în Biserica Ortodoxă (IV)

 

Ştiind că lumea heterodoxă nu va renunţa niciodată la ereziile şi învăţăturile sale greşite,
la începutul secolului XX, conducătorii ortodocşi au pornit o campanie vehementă de reformare
a Bisericii Ortodoxe, pentru a putea săvârşi mult-dorita unitate a creştinilor – ideal de sorginte masonică.
Ei aveau nevoie ca un Sinod Ecumenic să valideze toate modificările dogmatice şi canonice necesare
protestantizării Ortodoxiei. Astfel, strădaniile lor pentru convocarea acestui Sinod s-au succedat neobosite,
zădărnicite însă de circumstanţe politice, sociale, de orgolii ierarhice, ciocniri între ‘puternicii’ Ortodoxiei
oficiale, dar susţinute de heterodocşii care îşi urmăreau propriile interese. Va reuşi oare mult-trâmbiţatul
Sinod din zilele noastre să le împlinească visul, care echivalează cu prăbuşirea Ortodoxiei oficiale ?

 

Partea a III-a

Reluăm acest articol, care a rulat pe site în anul 2016, având în vedere că aducem la zi în permanenţă informaţia legată de acest subiect. Se dezvăluie înaintea ochilor noştri noi şi inedite pagini de istorie, care completează imaginea de ansamblu şi aduc lumină asupra unor evenimente bisericeşti contemporane

 

Patriarhia Moscovei intenţionează să convoace un Sinod Ecumenic

(Informaţii detaliate privind această pagină de istorie pot fi găsite în serialul Către un al VIII-lea Sinod Ecumenic)

După cel de-al doilea război mondial, Biserica Ortodoxă Rusă, cu sprijinul nemijlocit al puterii sovietice, va aduce din nou în discuţie ideea convocării unui Sinod Ecumenic. În această perioadă, guvernul sovietic era preocupat de intensificarea utilizării Bisericii Ortodoxe Ruse pentru scopurile politicii sale externe. Pe 15 martie 1945, Gheorghe Karpov, preşedintele Consiliului pentru Afacerile Bisericii Ortodoxe Ruse, l-a abordat pe Stalin cu o propunere de convocare a unui congres creştin internaţional la Moscova. Pe 14 februarie 1947, acelaşi Karpov raporta Comitetului Central al Partidului Comunist Sovietic că autoritatea internaţională a Patriarhiei Moscovei atinsese un punct care-i permitea să preia conducerea Ortodoxiei mondiale. Acesta era sfârşitul fazei iniţiale a proiectului lui Stalin de a crea un Vatican ortodox.

Citește mai departe...

Prigonirea monahilor din Muntele Athos

de către Patriarhia Constantinopolului (II)

de părintele Patric Ranson

 

Partea I

Expulzarea monahilor de la Schitul Sfântul Prooroc Ilie

Expulzarea monahilor, ruşi sau membri ai Bisericii Ruse din Diaspora, care trăiau de multă vreme în rugăciune şi pocăinţă la Schitul Sfântul Prooroc Ilie, are cel puţin 3 cauze generale:

Citește mai departe...

Despre căderea lui Adam (VIII)

de Arhiepiscopul Inochentie al Odessei († 1857)

 

Episodul anterior

 

VIII. Pedeapsa pentru călcarea poruncii

Şi au auzit glasul Domnului Dumnezeu umblând prin Rai după amiazăzi, şi s-au ascuns Adam şi femeia lui de către faţa Domnului Dumnezeu între pomii Raiului. Şi au strigat Domnul Dumnezeu pre Adam şi au zis lui: Adame, unde eşti ? Iar el a zis: glasul tău am auzit umblând prin Rai şi m-am temut, că gol sunt şi m-am ascuns. Şi i-au zis Dumnezeu: cine ţi-a spus ţie că eşti gol ? fără numai că ai mâncat din pomul, din care ţi-am poruncit numai dintru acesta să nu mănânci. Şi a zis Adam: muierea care mi-ai dat să fie cu mine, aceea mi-a dat din pom şi am mâncat. Şi au zis Domnul Dumnezeu muierii: de ce ai făcut aceasta ? Şi a zis muierea: şarpele m-a amăgit şi am mâncat (Facerea 3, 8-13).

Citește mai departe...

Sfânta Scriptură şi Biserica (VI)

de Arhiepiscop Ilarion Troiţki (1886-1929)

 

Episodul anterior

 

Din nefericire, cuvintele noastre nu sunt doar simplă supoziţie, ci ele sunt derivate din numeroase fapte istorice pline de învăţăminte. Încă din a doua jumătate a secolului al II-lea existau oameni care, potrivit Sfântului Irineu al Lyonului, se lăudau că sunt corectori ai apostolilor[1] şi se considerau mai înţelepţi nu numai decât episcopii ci chiar decât apostolii[2]. Aceştia erau gnosticii valentinieni[3]. Tertullian spunea despre ei că, în mâinile lor, învăţăturile Sfintei Scripturi erau ceea ce este o haină de oaie pentru lupii răpitori[4].

Citește mai departe...

Înmormântarea şi cremaţiunea

în lumina cuvântului lui Dumnezeu şi a istoriei (II)

 

de dr. Samuil Taubes

Prim-rabin în Caransebeş

 

Articol apărut în serial, începând din 24 iunie 1928, în Foaia Diecezană,

publicaţie a Eparhiei Ortodoxe Române a Caransebeşului

 

Partea I

Postăm acest articol, scris de un rabin, fiindcă el constituie o mărturie extraordinar de veridică pentru rânduielile de înmormântare pe care le avem noi, creştinii, şi pe care le-am moştenit de la poporul mesianic. El este extrem de actual, deşi este scris cu aproape 90 ani în urmă, şi pledează pentru înmormântare, monogamie, ca şi împotriva oricărei forme de sinucidere.

 

Ca al doilea pasaj fundamental pentru dogma înmormântării trebuie privit primul loc în care întâlnim cuvântul înmormântare în dumnezeiasca Scriptură. Îl auzim din însăşi gura lui Dumnezeu. Domnul grăieşte către patriarhul Avraam: ,,Tu să pleci la părinţii tăi cu pace, tu vei fi înmormântat în bătrâneţe fericite” (Facerea 15, 15)[1]. Cu acest cuvânt înmormântarea este caracterizată ca o rânduială divină. De ce rostit-a aceasta Dumnezeu ? El ar fi putut doar încheia prea bine cuvântul Său către Avraam cu vorba ,,pace”[2]. Noi deducem de aceea, drept consecinţă firească din acest cuvânt divin, că este tocmai voinţa expresă a lui Dumnezeu Atotsfântul ca morţii să fie înmormântaţi.

Citește mai departe...

Renaşterea harismatică ca un semn al vremurilor (VI)

de ieromonah Serafim Rose († 1982)

 

Episodul anterior

 

,,Darurile duhovniceşti” care însoţesc experienţa ,,harismatică”

Principala pretenţie a adepţilor ,,renaşterii harismatice” este că ei au dobândit daruri ,,duhovniceşti”. Unul din aceste prime ,,daruri” care devine vizibil la cei ,,botezaţi cu Sfântul Duh” este o nouă putere şi îndrăzneală ,,duhovnicească”. Ceea ce le dă lor îndrăzneală este experienţa limpede de care nimeni nu se poate îndoi că au avut-o, cu toate că cineva se poate îndoi cu siguranţă de interpretarea pe care ei o dau acesteia. Iată câteva exemple tipice: ,,Eu nu am nevoie să cred în Cincizecime, pentru că am văzut-o”. ,,Amînceput să am sentimentul că ştiu exact ce să le spun celorlalţi şi ce au ei nevoie să audă ... Am descoperit că Sfântul Duh mi-a dat o îndrăzneală adevărată pentru a spune şi [aceasta] avea un efect evident”.,,Eram atât de încrezător că Duhul se va ţine de cuvânt, încât mă rugam fără să ţin cont de vreun ‘dacă’. Mă rugam spunând va şi vom şi în orice alt mod de afirmaţie declarativă”[1].

Citește mai departe...

Noul răspuns al stângii faţă de boala mintală: uciderea oamenilor

de Wesley Smith, 18 aprilie 2017

 

 
Alte articole de Wesley Smith
 

Eutanasia/sinuciderea asistată NU are legătură cu boala terminală. Chestiunea este despre normalizarea uciderii ca răspuns la suferinţa umană.

Citește mai departe...

ORTODOXIA ŞI ECUMENISMUL* (XXV)

De ce un creştin ortodox nu poate fi ecumenist

de arhimandriţii Serafim Alexiev şi Serghie Jazadjiev

 

Ediţia I, publicată acum fără nici o schimbare

 

 
PARTEA A II-A
Esenţa anticreştină a ecumenismului
 
Principiul 13
Ecumenismul este inspirat de către francmasoneria anticreştină şi pregăteşte calea lui antihrist

Ecumenismul întreţine cele mai strânse contacte cu organizaţii internaţionale nebisericeşti, politice, unele din ele secrete, îndreptate împotriva Bisericii lui Hristos, în primul rând cu masoneria. Acest fapt nici nu mai este tăgăduit, ci este declarat cu calm şi impertinenţă drept o calitate aproape pozitivă a mişcării ecumenice.

Citește mai departe...

Ce se întâmplă astăzi în lume (II)

Cum a devenit intimitatea un bun pentru cei bogaţi şi puternici

de Amanda Hess, 9 mai 2017

 

Intimitatea personală şi digitală au fuzionat devenind o amintire vagă pentru mase, dar a devenit un bun de preţ privilegiat pentru cei bogaţi care pot plăti pentru a le păstra. Acesta este războiul cultural digital care ia amploare între cei care au şi cei care nu au.

Recent am dat parolele de la contul meu de mail unui serviciu care promitea să-mi transforme căsuţa plină până la refuz cu spamuri într-un model strălucitor de eficienţă doar din câteva clicuri de mouse. Metoda serviciului unroll.me de a dezabona instantaneu de la buletine de ştiri şi mailuri nedorite, în general de reclamă, a fost ,,crezută de milioane de utilizatori fericiţi”, spunea site-ul, printre ei numărându-se actorul Joshua Malina, din ,,Scandal”, care scria pe Twitter în 2014: ,,Căsuţa ta va cânta !” În plus, era gratis.

Citește mai departe...

Calea rătăcirilor (VIII)

- Adevăr şi minciună despre viaţa de după moarte -

de arhimandrit Serafim Alexiev

 

Episodul anterior

 

V. Unde este Împărăţia lui Dumnezeu ? Unde se află sufletele celor decedaţi ?

În tinereţe, pe când eram un teolog cu totul necercat, un cunoscut de-al meu, necrezând nici în Dumnezeu, nici în Împărăţia cerurilor, nici în nemurirea sufletului, mi-a pus o întrebare: Unde se află Împărăţia lui Dumnezeu ? Unde se află sufletele celor care au murit ? Eu m-am tulburat de această întrebare neaşteptată şi nu am ştiut ce să-i răspund. El s-a simţit atunci biruitor, iar eu am rămas cu simţământul chinuitor al celui pus la zid.

Citește mai departe...

ISTORIA BISERICII
PERIOADA CELOR ŞAPTE SINOADE ECUMENICE (VI)
 
 
de la naşterea Domnului nostru Iisus Hristos
până în zilele noastre
 
alcătuită
după documente originale şi autentice
 
de
Vladimir Guettee
doctor în teologia Bisericii Ortodoxe Ruse
 
 
Volumul III
Cartea a VIII-a
 
Anii 347–381
 
3
 

Starea intelectuală a Bisericii după moartea lui Constantin – Dogmă, constituţie, disciplină, liturghie, potrivit Părinţilor acestei epoci – Scriitori răsăriteni – Biserica Alexandriei – Sfântul Atanasie, opere istorice, dogmatice, exegetice

Biserica din Ierusalim – Sfântul Chiril; catehezele sale – Opuscule

Bisericile asiatice – Sfântul Vasilie de Cezareea – Operele sale exegetice, dogmatice şi ascetice – Liturghia sa – Sfântul Grigorie Teologul sau de Nazianz – Discursurile sale – Scrisorile sale – Poemele sale – Amfilohie al Iconiei – Alţi scriitori răsăriteni: Didim din Alexandria; Macarie din Alexandria, Macarie din Egipt şi mulţi alţi scriitori – Sfântul Efrem din Edesa

Bisericile apusene: Iuliu, episcop al Romei – Victorin, operele sale împotriva arienilor – Eusebiu de Verceil – Febadie de Agen – Sfântul Ilarie de Poitiers; lucrările sale exegetice, dogmatice, istorice – Zenon de Verona – Optatus de Mileve – Damas, episcop al Romei – Scrisorile sale – Poemele sale – Luchifer de Cagliari – Pacianus de Barcelona – Poeţii Juvencus, Sedulius, Severus, Ausonius – Sfântul Ambrozie de Milan – Operele sale exegetice, dogmatice, ascetice – Alţi scriitori apuseni

Ulfila, apostol al neamului goţilor; lucrările sale biblice

Mişcarea intelectuală în erezie: Acachie de Cezareea Palestinei, Avxentie de Milan şi alţi arieni – Apolinariştii – Priscilianiştii – Donatiştii

Citește mai departe...

Încercările de peste un veac de convocare a unui Sinod Ecumenic,

menit a aduce reforma în Biserica Ortodoxă (III)

 

Ştiind că lumea heterodoxă nu va renunţa niciodată la ereziile şi învăţăturile sale greşite,
la începutul secolului XX, conducătorii ortodocşi au pornit o campanie vehementă de reformare
a Bisericii Ortodoxe, pentru a putea săvârşi mult-dorita unitate a creştinilor – ideal de sorginte masonică.
Ei aveau nevoie ca un Sinod Ecumenic să valideze toate modificările dogmatice şi canonice necesare
protestantizării Ortodoxiei. Astfel, strădaniile lor pentru convocarea acestui Sinod s-au succedat neobosite,
zădărnicite însă de circumstanţe politice, sociale, de orgolii ierarhice, ciocniri între ‘puternicii’ Ortodoxiei
oficiale, dar susţinute de heterodocşii care îşi urmăreau propriile interese. Va reuşi oare mult-trâmbiţatul
Sinod din zilele noastre să le împlinească visul, care echivalează cu prăbuşirea Ortodoxiei oficiale ?

 

Partea a II-a

Reluăm acest articol, care a rulat pe site în anul 2016, având în vedere că aducem la zi în permanenţă informaţia legată de acest subiect. Se dezvăluie înaintea ochilor noştri noi şi inedite pagini de istorie, care completează imaginea de ansamblu şi aduc lumină asupra unor evenimente bisericeşti contemporane

Urmând hotărârile Congresului din 1923, pe 27 mai 1924, patriarhul ecumenic Grigorie al VII-lea (1923-1924) a adresat tuturor Bisericilor Ortodoxe o enciclică prin care convoca un Sinod panortodox care ar fi urmat să aibă loc în Muntele Athos. La această invitaţie, Patriarhia Serbiei a răspuns că, înainte de ţinerea unui astfel de Sinod, trebuie să aibă loc o pregătire serioasă prin comisii ale Bisericilor locale şi apoi să se ţină o conferinţă generală pregătitoare sau un prosinod.

Citește mai departe...

 Către un al VIII-lea Sinod Ecumenic (III)

 

O pagină de istorie extrem de puţin cunoscută din istoria Bisericii Ortodoxe Ruse, care
conturează cu şi mai multă limpezime relaţia existentă între Patriarhia Moscovei şi regimul sovietic,
ca şi năzuinţele ambelor părţi de a pune stăpânire de Ortodoxia mondială şi chiar pe întreg creştinismul.
Ce s-a schimbat în Rusia zilelor noastre ? N-am greşi dacă am spune că … mai nimic !

 

Partea a II-a

O etapă nouă în colaborarea dintre regimul sovietic şi Patriarhia Moscovei: ierarhii preiau cârma afacerilor ecleziastice

În februarie 1945, cu ocazia alegerii unui nou patriarh şi a înscăunării lui[1], Biserica Ortodoxă Rusă a avut prilejul de a investiga opiniile oaspeţilor săi străini cu privire la o viitoare conferinţă a conducătorilor tuturor Bisericilor Ortodoxe locale. Acelaşi subiect a fost abordat de delegaţiile Bisericii Ruse în timpul vizitelor lor în Orientul Mijlociu şi Balcani. Răspunsurile primite erau raportate lui Karpov şi noul plan al Consiliului lua în considerare informaţia strânsă. În acest fel, colaborarea dintre Consiliu şi Patriarhia Moscovei a intrat în funcţiune înainte de elaborarea propriu-zisă a planului pentru un sinod pan-ortodox.

Citește mai departe...