----------------

 

Carti in site

 

--------------------

DOCUMENTE ALE BISERICII

Rezoluţia în legătură cu problema:

,,Mişcarea ecumenică şi Biserica Ortodoxă”

 

Conferinţa pan-ortodoxă de la Moscova din 1948

 

Noi am ajuns la deplina şi armonioasa înţelegere că, în ultimul timp asupra Bisericii Ortodoxe se exercită influenţele heterodoxiei care pornesc din două tabere.

Pe de o parte conducerea Bisericii Romano-Catolice, în persoana papei, pierzând oarecum simţul credinţei mântuitoare că nici porţile iadului nu vor putea birui Biserica lui Hristos, şi în grija pentru păstrarea autorităţii sale pământeşti păşind pe calea utilizării legăturilor sale politice cu cei puternici ai lumii acesteia, încearcă să ispitească Biserica Ortodoxă ca să ajungă la o înţelegere cu ea. Urmărind acest scop, papalitatea tindea să-l atingă prin crearea unui şir de organizaţii unioniste.

Pe de altă parte, protestantismul, cu toată multiplicitatea şi fărâmiţarea lui în secte şi subdiviziuni, pierzând credinţa că idealurile creştine sunt eterne şi nezdruncinate, în dispreţul său trufaş faţă de aşezămintele apostolice şi patristice, încearcă să iasă din impas pe calea rezistenţei contra papismului roman. În această luptă, protestantismul căuta să facă alianţă cu Biserica Ortodoxă ca să poată câştiga pentru sine mai mult prestigiu ca forţă de influenţă internaţională.

Aici ortodoxia se găseşte în faţa unei ispite şi mai mari – de a se abate de la căutarea împărăţiei lui Dumnezeu şi să păşească pe un teren politic cu totul străin de ţelurile ei. Aceasta este problema practică a mişcării ecumenice.

Concomitent cu ortodoxia propriu zisă, aceleaşi influenţe se exercită şi asupra Bisericilor ne-Romano-Catolice: armeano-gregoriană, siro-iacobită, abisiniană, coptică şi siro-chaldaică, precum şi Biserica Vetero-Catolică, care au atât de multă afinitate cu ortodoxia.

Având în vedere că:

 

a) scopurile mişcării ecumenice, care s-au exprimat în organizarea Consiliului Mondial al Bisericilor cu ultimă ţintă de a organiza o ‘Biserică Ecumenică’ în planul actual, nu corespund idealului creştin şi ţelurilor urmărite de Biserica lui Hristos, aşa cum le înţelege Biserica Ortodoxă;

b) îndreptarea tuturor eforturilor spre făgaşul vieţii sociale şi politice şi spre crearea unei ‘Biserici Ecumenice’ ca o putere internaţională influentă, ar fi ca o cădere în ispita, care a fost respinsă de Hristos în pustie şi s-ar prezenta ca o abatere a Bisericii spre calea pescuirii sufletelor omeneşti, în mrejele lui Hristos, cu mijloace necreştine;

c) mişcarea ecumenică aşa cum se prezintă momentan în planul de activitate al Consiliului Mondial al Bisericilor, a renunţat la convingerea că este posibilă reunirea Bisericii – Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească – şi acest fapt nu este spre folosul Bisericii lui Hristos şi cu totul inoportun (prematur); majoritatea protestantă a participanţilor la Conferinţa de la Edinburg, fie că au văzut insuccesul lor, fie că-l întrezăreau, dar s-au grăbit să lichideze orice încercări în sensul reunirii harice a Bisericilor; în vederea conservării de sine, protestantismul a păşit pe calea rezistenţei minimale, pe calea unui unionism abstract pe teren social-economic sau chiar politic. Această mişcare şi-a construit şi planul activităţii sale pentru viitor pe baza teoriei de a realiza un nou aparat exterior anume ‘Biserica Ecumenică’ după tipul unui stat legat într-un fel sau în altul de influenţe lumeşti;

d) în decursul ultimelor decenii (1927-1948) ideea reunirii Bisericilor pe baze dogmatice şi doctrinare, în mod documentar, nu se mai discută, căci i s-a atribuit o importanţă pedagogică secundară pentru generaţiile viitoare. Astfel că mişcarea ecumenică actuală nu asigură cauza reunirii Bisericilor pe căi harice şi cu mijloace harice;

e) reducerea exigenţelor la o singură condiţiune şi anume recunoaşterea că Iisus Hristos este Domnul nostru, minimalizează doctrina creştină până la rangul acelei credinţe, care, după cuvântul apostolului, este accesibilă şi demonilor (Iacov 2, 19; Matei 8, 29; Marcu 5, 7); şi de aceea, Consfătuirea întâistătătorilor şi reprezentanţilor Bisericilor Ortodoxe Autocefale constatând starea de lucruri actuală şi chemând prin rugăciune conlucrarea Duhului Sfânt a hotărât:

 

Să se comunice Consiliului Mondial al Bisericilor ca răspuns la invitaţiunea primită de noi toţi pentru participarea la Adunarea din Amsterdam în calitate de membri, că toate Bisericile Ortodoxe locale, participante la consfătuirea de faţă, sunt nevoite a renunţa la participare în mişcarea ecumenică, în planul ei actual.

 

(Urmează aceleaşi iscălituri ca şi sub prima rezoluţie)