----------------

 

Carti in site

 

--------------------

Cine e online?

Avem 149 vizitatori și nici un membru online

SFINŢII PĂRINŢI ŞI EREZIILE

Sfântul Marcu al Efesului şi falsa unire de la Florenţa (I)

 

Niciodată, o bărbate, ceea ce priveşte Biserica nu se duce la bun sfârşit prin compromisuri: nu există nici o cale de mijloc între Adevăr şi minciună. Dar exact aşa cum ceea ce este în afara luminii va fi în mod necesar în întuneric, tot aşa cel care se îndepărtează puţin de Adevăr este lăsat rob minciunii.

 

Scrisoare către Gheorghe Scholarios

 

Odinioară noi am grăit întru totul asemenea, şi nu a existat nici o schismă între noi, şi apoi noi, ambele părţi (ortodocşi şi latini), eram în acord cu Părinţii; dar acum, când noi nu grăim asemenea, cum putem fi împreună ? Acum noi (ortodocşii) vorbim exact la fel ca atunci, şi noi suntem în acord atât cu noi înşine, cât şi cu Părinţii – atât ai noştri, cât şi ai voştri – dacă voi doriţi să recunoaşteţi ceea ce este adevărat. Dar voi, introducând inovaţia, prin aceasta inevitabil vă dovediţi că sunteţi în dezacord în primul rând cu voi înşivă, şi apoi cu Părinţii pe care noi îi avem în comun, şi în cele din urmă cu noi.

 

Mesaj către Papa Eugenie al IV-lea

Citește mai departe...

ISTORIA BISERICEASCĂ UNIVERSALĂ

şi

STATISTICA BISERICEASCĂ

 
de
Euseviu Popovici
Profesor la Facultatea de Teologie din Cernăuţi
 
Capitolul V
Biserica Ortodoxă Răsăriteană din Austro-Ungaria
Mitropolia Carloviţ (Karlovitz)
 
Biserica Ortodoxă Răsăriteană din Austro-Ungaria
§. 216. Biserica Bucovinei şi Dalmaţiei
a. Biserica Bucovinei

Precum Mitropolia românilor din Transilvania şi Ungaria este fiică a Mitropoliei Ungro-Vlahiei, astfel Biserica Ortodoxă a Bucovinei este fiică a Mitropoliei Moldo-Vlahiei sau a Moldovei. Dacă unii numesc Bisericile Ortodoxe ale Bucovinei şi Dalmaţiei, Bisericile cele mai nouă din Austro-Ungaria, ei le numesc aşa având în vedere numai timpul intrării acestor Biserici în legătură cu Austro-Ungaria. Altfel, cel puţin Episcopia, acum Arhiepiscopia Bucovinei, numită odinioară Episcopia de Rădăuţi, este propriu-zis mai veche decât chiar Mitropolia românilor ortodocşi din Ardeal, fiind înfiinţată încă la începutul secolului XV de Alexandru cel Bun, domnul Moldovei (1400-1432) şi având înainte mergătoare a ei Mânăstirea Rădăuţi, care există încă de la 1365, pe când Mitropolia din Transilvania, chiar neadmiţând părerea istoricilor Bunea şi Iorga, că ea ar data abia de la sfârşitul secolului XVI (1595), adică de pe timpul lui Mihai Viteazul, domnul Ţării Româneşti († 1601), tot nu este pomenită mai curând decât tocmai pe la sfârşitul secolului XV, între anii 1488-1489 şi 1497-1498, ca mitropolie la Feleac şi ea nici nu va fi fost înfiinţată mult mai curând, deşi alţii cred că este înfiinţată dintr-un timp mai vechi, adică din 1479, când se pomeneşte mitropolitul Ioanichie (§. 214. A. a. a.).

Citește mai departe...

Încercările de peste un veac de convocare a unui Sinod Ecumenic,

menit a aduce reforma în Biserica Ortodoxă (II)

 

Ştiind că lumea heterodoxă nu va renunţa niciodată la ereziile şi învăţăturile sale greşite,
la începutul secolului XX, conducătorii ortodocşi au pornit o campanie vehementă de reformare
a Bisericii Ortodoxe, pentru a putea săvârşi mult-dorita unitate a creştinilor – ideal de sorginte masonică.
Ei aveau nevoie ca un Sinod Ecumenic să valideze toate modificările dogmatice şi canonice necesare
protestantizării Ortodoxiei. Astfel, strădaniile lor pentru convocarea acestui Sinod s-au succedat neobosite,
zădărnicite însă de circumstanţe politice, sociale, de orgolii ierarhice, ciocniri între ‘puternicii’ Ortodoxiei
oficiale, dar susţinute de heterodocşii care îşi urmăreau propriile interese. Va reuşi oare mult-trâmbiţatul
Sinod din zilele noastre să le împlinească visul, care echivalează cu prăbuşirea Ortodoxiei oficiale ?
 

Partea I

Reluăm acest articol, care a rulat pe site în anul 2016, având în vedere că aducem la zi în permanenţă informaţia legată de acest subiect. Se dezvăluie înaintea ochilor noştri noi şi inedite pagini de istorie, care completează imaginea de ansamblu şi aduc lumină asupra unor evenimente bisericeşti contemporane

 

Patriarhul Meletie al IV-lea al Constantinopolului

În procesul de reformare a Bisericii s-au amestecat puternic conducătorii politici, mulţi dintre ei iniţiaţi în diferite organizaţii secrete şi oculte, care doreau distrugerea Bisericii Ortodoxe – distrugere care să se realizeze prin modificarea ‘de bunăvoie’, dinăuntru, a învăţăturii. Aceşti conducători politici din ţările ortodoxe de la începutul secolului XX căutau persoane potrivite în ierarhia ortodoxă pentru a le sprijini ascensiunea în funcţii de conducere, unde să le împlinească ţelurile reformatoare.

Citește mai departe...

Amintirile unui preot romano-catolic devenit preot ortodox

Abatele René-Francois Guettée, ulterior arhimandritul Vladimir Guettée (1816-1892),

autorul Istoriei Bisericii, Papalităţii schismatice, Papalităţii eretice şi al multor altor cărţi de renume

 

Episoadele anterioare

 

Abatele Guettée face cunoştinţă cu Ortodoxia

 

XIII

Memoriu adresat împăratului Napoleon al III-lea pentru restabilirea Bisericii galicane – Expunerea dogmei Bisericii Ortodoxe – Politeţurile gentilomilor de la Uniune (înainte vreme monarhică) cu această ocazie – Nobleţea lor îşi pleacă fruntea şi se execută – Importanţa micii mele lucrări – Maiestatea sa ţarina Maria Alexandrovna acceptă dedicaţia – Lucrarea îşi face drum şi face mult bine – Maiestatea sa Alexandru al II-lea încurajează activitatea mea – Primesc crucea Sfintei Ana clasa a II-a – Cancelaria Legiunii de onoare se transformă în Sfânta Congregaţie[1] şi îmi refuză dreptul de a purta însemnele decoraţiei – Corespondenţa mea cu clericul Vinoy transformat în cuvios părinte al Congregaţiei – Raportul arhiepiscopiei – Cele trei minciuni ale lui Guibert – Clericul Vinoy moare şi este înlocuit de onorabilul general Faidherbe – Solicit o nouă anchetă – Îmi este acordată – Mi s-a recunoscut dreptul de a purta însemnele decoraţiei mele şi prima anchetă este anulată – Devin prin şansă redactor la Universul fără ca el să se îndoiască de aceasta – Dl. Dupanloup incriminat de dr. Lefort nu răspunde nimic – Câteva note despre acest episcop – Universul răspunde puţine dr. Lefort – Era vorba de incendiul Bibliotecii din Alexandria – Dr. Lefort acuză un patriarh ortodox – Îl reduc la tăcere pe dr. Lefort în coloanele din Universul – Procedee neobişnuite ale periodicelor Timpul şi Secolul XIX – Mulţumită mie, Universul are rolul frumos – Îmi face complimente plăcute pe care nu mi le-ar fi adresat dacă m-ar fi cunoscut – Continuarea lucrărilor mele ortodoxe – Istoria Bisericii – Caracterul acestei mari opere în care rezum studiile întregii mele vieţi – Paralelă între această lucrare şi pretinsele istorii fie papiste, fie protestante – Fie ca Dumnezeu să-mi dea viaţă pentru a-mi atinge ţelul !

Citește mai departe...

Pe urmele Sfântului Ioan de Kronstadt (II)

 

Episodul anterior

 

Kuremäe, Estonia

Mânăstirea Adormirea Maicii Domnului Pühtiţa

Mânăstirea Adormirea Maicii Domnului Pühtiţa din Republica Estonia este situată în apropiere de satul Kuremäe (muntele berzei) între Lacul Peipus şi golful Finlandei, nu departe de graniţa rusă. Este amplasată pe un loc cunoscut ca Puhitsetud, care înseamnă ,,binecuvântat” sau ,,sfinţit” în limba estoniană, şi are propria istorie unică care a inspirat întemeierea mânăstirii şi ajutorul duhovnicesc şi material al Sfântului Ioan.

Citește mai departe...

CHESTIUNEA CALENDARULUI

Articole despre schimbarea calendarului din presa religioasă a vremii

 

În 1999, scriam un articol de început[1] despre primii mitropoliţi români care s-au opus schimbării calendarului. Printre ei se numărau Iosif Naniescu (1818-1902; mitropolit al Moldovei între anii 1875-1902) şi Iosif Gheorghian (1829-1909; mitropolit primat între anii 1886-1893 şi 1896-1909). Abia recent am găsit sursa citată, revista Biserica Ortodoxă Română, numărul din martie 1900.

Citește mai departe...

PAGINI DE ISTORIE CONTEMPORANA

Un ortodox în zorii mişcării ecumeniste:

Ghermano Strenopoulos, mitropolit de Thyateira (1872-1951)

de Yannick Provost

 

Director de publicaţii al Consiliului Mondial al Bisericilor (CMB) între anii 2002-2007, Yannick Provost a avut un acces privilegiat la arhivele acestuia. El a putut astfel să repereze corespondenţa inedită a Mitropolitului Ghermano (Strenopoulos) de Thyateira, care prezintă un interes incontestabil, deoarece aceasta demonstrează că el a fost principalul promotor al participării ortodoxe la mişcarea ecumenistă din prima jumătate a secolului XX.

Citește mai departe...

Tâlcuiri la Noul Testament

Comentarii la Evanghelia după Luca

de Sfântul Ambrozie al Milanului (LVIII)

 

Episodul anterior

 

59. Apostolilor li se porunceşte să nu poarte toiege în mâinile lor, căci astfel a crezut Sfântul Matei că ar trebui scris (potrivit Matei 10, 10). Ce este un toiag dacă nu un semn al exercitării puterii şi un instrument pentru a pricinui durere ? Prin urmare, ucenicii ascultă învăţătura Domnului lor smerit – căci ,,întru smerenie judecata lui s-a ridicat” (Isaia 53, 8) – smeritul lor Domn, spun eu, prin îndatoririle smereniei Sale; căci El i-a trimis să semene credinţa, nu să o impună, ci să o înveţe, şi nu să sublinieze forţa puterii, ci să slăvească învăţătura smereniei.

Citește mai departe...

ORTODOXIA ŞI ECUMENISMUL* (XXIV)

De ce un creştin ortodox nu poate fi ecumenist

de arhimandriţii Serafim Alexiev şi Serghie Jazadjiev

 

Ediţia I, publicată acum fără nici o schimbare

 

Episodul anterior

B) Lepădarea de Sfânta Ortodoxie a unor ierarhi de frunte ai Bisericii

Această afirmaţie s-ar putea să pară bizară, dar iată ce a spus patriarhul Alexandriei, Nicolae VI, în timpul vizitei la Alexandria a patriarhului bulgar Maxim în mai 1973: „Ortodoxia în prezent poate vădi sânge şi cununi duhovniceşti, prigoane şi dureri. Deopotrivă cu aceasta însă, se poate vedea că tradiţiile sunt trădate şi călcate chiar de unii ierarhi”. În acelaşi discurs, patriarhul Nicolae VI a lansat apelul de a se lupta „împotriva tuturor curentelor din timpul nostru, care încearcă să împingă corabia Ortodoxiei în prăpastia haosului şi dezordinii”.

Citește mai departe...

Opinii pe marginea Sfântului şi Marelui Sinod (III)

 

Ce ne-ar putea aduce acest Sfânt şi Mare Sinod ? Este el o oportunitate reală în lumea ortodoxă
de a găsi soluţii pentru numeroasele probleme arzătoare care îşi aşteaptă rezolvarea de peste un veac ?
Sau este doar o nouă zeflemisire a adevăratei Ortodoxii în numele aşa-zisei iubiri ecumeniste ? Având
în vedere cine sunt cei care domnesc astăzi pe înaltele scaune arhiereşti, credem că nu ar trebui să privim
cu prea multe speranţe către această întrunire. Nu va fi una a celor cuvioşi şi iubitori de Dumnezeu, ci
doar o altă adunare a necredincioşilor, unde cel ce crede cu adevărat în Hristos nu are ce căuta

 

Partea a II-a

Reluăm acest editorial, care a rulat în anul 2016, având în vedere că Sinodul din Creta este un eveniment de o importanţă crucială în istoria bisericească şi că fenomenele descrise sunt de actualitate

Dar proasta înţelegere a stării actuale de lucruri din Ortodoxie nu se opreşte la situaţia din Ucraina sau Ţinuturile Cehe şi Slovace. Ea se răsfrânge şi asupra istoriei bisericeşti, ceea ce ridică alte semne de întrebare despre cum percep astăzi oamenii Biserica, istoria bisericească şi evenimentele pe care ni le înfăţişează ea, şi chiar poziţia şi rostul Bisericii în lume.

Citește mai departe...

Minunata lume nouă a cipurilor şi biometriei (XVI)

Cipuri implantate de bunăvoie

 

Episodul anterior

 

II. Propagandă fac şi diverse persoane la evenimente publice cu mare audienţă. Acestea - fie că sunt profesori, jurnalişti sau reprezentanţi ai unor firme de informatică - îşi implantează cip în văzul tuturor. În general, mulţi dintre cei prezenţi la eveniment se înghesuie ulterior să-şi implanteze şi ei cip.

» Raymond McCauley este profesor de biotehnologie şi bioinformatică la Universitatea Singularităţii. În noiembrie 2014, la Summit-ul Universităţii Singularităţii din Amsterdam, el a ţinut un curs mai special, făcând o trecere în revistă a biotehnologiei viitorului şi vorbind despre genomul uman, inginerie genetică, bio-hacking, posibilitatea de a obţine produse din bacterii sau drojdii modificate genetic etc.

Citește mai departe...

Luni 30 mai/12 iunie

începe postul Sfinţilor Apostoli

 

În postul Sfinţilor Apostoli, în zilele de luni, miercuri şi vineri se posteşte fără vin şi untdelemn, iar în zilele de marţi, joi, sâmbătă şi duminică cu vin şi untdelemn. De asemenea, în acest post, în zilele de sâmbătă şi duminică este dezlegare la peşte.

Citește mai departe...

Calea rătăcirilor (VII)

- Adevăr şi minciună despre viaţa de după moarte -

de arhimandrit Serafim Alexiev

 

Episodul anterior

 

IV. Există reîncarnare după moarte ? (continuare)

Teosofii şi ocultiştii îşi sprijină învăţătura lor mincinoasă pe cunoscuta concepţie pe care Sfântul Apostol Pavel însuşi o lămureşte cu totul altfel, spunând: Cel ce seamănă în trupul său, din trup va secera stricăciune; iar cel ce seamănă întru Duhul, din Duhul va secera viaţă veşnică. Şi făcând binele să nu slăbim; că la vremea sa vom secera, neostenind (Galateni 6, 8-9). Nici un fel de aluzie la reîntrupare nu întâlnim aici. Dimpotrivă, marele apostol scrie că aceia care săvârşesc faptele trupului şi nu se căiesc vor fi pedepsiţi veşnic, fiind lipsiţi de Împărăţia cerurilor (a se vedea Galateni 5, 19-21). Viaţa veşnică fericită este însă răsplata celor ce s-au ostenit pe tărâmul virtuţilor.

Citește mai departe...

ISTORIA BISERICII
PERIOADA CELOR ŞAPTE SINOADE ECUMENICE (V)
 
 
de la naşterea Domnului nostru Iisus Hristos
până în zilele noastre
 
alcătuită
după documente originale şi autentice
 
de
Vladimir Guettee
doctor în teologia Bisericii Ortodoxe Ruse
 
 
Volumul III
Cartea a VIII-a
 
Anii 347–381
 
2
 

Iulian Apostatul: studiile sale, înclinaţia sa spre idolatrie, caracterul său – El este proclamat împărat în Galia – El merge împotriva lui Constanţiu – La moartea acestui împărat, el este recunoscut împărat în tot imperiul – Şederea sa la Constantinopol – Idolatria este instalată oficial acolo – Falsa toleranţă a lui Iulian – Epistola sa către poporul din Alexandria – Chemarea episcopilor ortodocşi şi motivele acestei măsuri – Eusebiu de Verceil şi Luchifer de Cagliari lucrează pentru ortodoxie înainte de a părăsi Răsăritul – Luchifer la Antiohia – Meletie şi Paulin – Eusebiu la Alexandria; relaţiile sale cu Atanasie – Proclamarea dumnezeirii Sfântului Duh la Sinodul din Alexandria – Eunomie şi Macedonie, arieni consecvenţi – Starea Bisericii din punct de vedere al dreptei credinţe – Iulian renunţă la falsa sa toleranţă şi cere bani creştinilor – Atanasie atacă păgânismul – Reacţie păgână în tot imperiul – Iulian interzice creştinilor să studieze literatura greacă – Cei doi Apolinarie şi literatura creştină – Plecarea lui Iulian la Antiohia – Violenţe în timpul călătoriei sale – Şederea la Antiohia – Persecuţii – Întoarcerea şi noul exil al lui Atanasie – Tulburări la Antiohia şi masacre în Palestina – Iulian hotărăşte să reconstruiască templul lui Daphne la Antiohia şi pe cel de la Ierusalim pentru evrei – O minune împiedică reconstrucţia acestuia din urmă – Creştinii din Antiohia îşi bat joc de Iulian; el le răspunde prin Misopogon; alte scrieri ale sale – El părăseşte Antiohia şi merge contra perşilor – El este omorât în luptă

 

Anii 361-363

Citește mai departe...

Încercările de peste un veac de convocare a unui Sinod Ecumenic,

menit a aduce reforma în Biserica Ortodoxă (I)

 

Ştiind că lumea heterodoxă nu va renunţa niciodată la ereziile şi învăţăturile sale greşite,
la începutul secolului XX, conducătorii ortodocşi au pornit o campanie vehementă de reformare
a Bisericii Ortodoxe, pentru a putea săvârşi mult-dorita unitate a creştinilor – ideal de sorginte masonică.
Ei aveau nevoie ca un Sinod Ecumenic să valideze toate modificările dogmatice şi canonice necesare
protestantizării Ortodoxiei. Astfel, strădaniile lor pentru convocarea acestui Sinod s-au succedat neobosite,
zădărnicite însă de circumstanţe politice, sociale, de orgolii ierarhice, ciocniri între ‘puternicii’ Ortodoxiei
oficiale, dar susţinute de heterodocşii care îşi urmăreau propriile interese. Va reuşi oare mult-trâmbiţatul
Sinod din zilele noastre să le împlinească visul, care echivalează cu prăbuşirea Ortodoxiei oficiale ?
 
A se vedea, de asemenea, rubrica:
 

Reluăm acest articol, care a rulat pe site în anul 2016, având în vedere că aducem la zi în permanenţă informaţia legată de acest subiect. Se dezvăluie înaintea ochilor noştri noi şi inedite pagini de istorie, care completează imaginea de ansamblu şi aduc lumină asupra unor evenimente bisericeşti contemporane

Ideea convocării unui Sinod Ecumenic preocupă lumea ortodoxă de mai bine de un veac. Motivul care stă la baza dorinţei de întrunire a unui astfel de sinod a fost întotdeauna reformarea Bisericii Ortodoxe pentru apropierea de lumea heterodoxă, în vederea unirii cu ea. O astfel de reformă presupune modificarea canoanelor - eliminarea sau adaptarea lor la vremurile actuale -, modificarea diverselor rânduieli bisericeşti, precum adaptarea slujbelor, scurtarea sau eliminarea posturilor, modernizarea veşmintelor clericale sau chiar renunţarea la ele, adoptarea unui calendar care să permită unirea liturgică cu lumea heterodoxă etc, inclusiv orice formă de ecumenism în scopul apropierii şi în final al unirii cu heterodocşii.

Citește mai departe...

PAGINI DE ISTORIE CONTEMPORANĂ

Masacrul cazacilor la Lienz

 

NKVD-ul sau Gestapo-ul ne-ar fi omorât cu bâte,
britanicii au făcut-o cu cuvântul lor de onoare
Un cazac

 

Multe episoade cumplite au avut loc în cel de-al doilea război mondial. Printre cele mai teribile sunt trădările şi uciderea oamenilor, soldaţi şi civili, în afara luptelor, în mod mârşav. Unul dintre aceste episoade este trădarea cazacilor de către trupele aliate. Evenimentul este cunoscut ca ‘Masacrul cazacilor la Lienz’ sau ‘Tragedia de pe Râul Drau (Drava)’.

Citește mai departe...

Sfânta Scriptură şi Biserica (V)

de Arhiepiscop Ilarion Troiţki (1886-1929)

 

Episodul anterior

 

Nu este limpede că vor exista tot atâtea înţelesuri ale Sfintei Scripturi câţi oameni există şi câte toane au ei ? Noi avem reflecţiile minunate şi pline de autoritate ale Sfântului Vichentie de Lerins despre acest subiect: ,,Datorită profunzimii Sfintei Scripturi, nu toţi o acceptă în unul şi acelaşi sens, ci unul înţelege cuvintele ei într-un fel, altul în alt fel; astfel că pare a fi capabilă de atât de multe interpretări pe câţi interpreţi există”[1].

Citește mai departe...