----------------

 

Carti in site

 

--------------------

Cine e online?

Avem 66 vizitatori și nici un membru online

Ştiri de pe mapamond

Piaţa actuală de informaţii false şi şocante (II)

 

Astăzi, nici nu mai este nevoie să crezi sau să cercetezi vreo teorie a conspiraţiei: lucrurile sunt spuse pe faţă în noianul de informaţii care se prăvălesc asupra noastră zi de zi. În această lume în derivă, adevărul şi minciuna se împletesc de o manieră paradoxală, totul este să poţi găsi un fir călăuzitor, care prea adesea este asemenea unui ac în carul cu fân.

Astăzi, mass-media admite că dă ştiri false, instituţiile şi organizaţiile recunosc minciunile pe care le-au debitat nu cu multă vreme în urmă sau campaniile lipsite de scrupule pe care le-au finanţat.

Astăzi, se pare că nimeni nu se mai osteneşte să ascundă ce urzeşte şi aceasta pentru că suntem în al unsprezecelea ceas şi nimeni nu mai poate schimba direcţia în care se îndreaptă omenirea …

 

» În ultima perioadă, tehnologia de identificare a persoanelor prin intermediul cipurilor a căpătat o amploare fără precedent. Acte de identitate cu cip, carduri de sănătate cu cip, carduri pentru transportul în comun cu cip, ş.a.m.d.. Toate acestea încep să se răspândească în cele mai nebănuite colţuri ale lumii fără a fi luate în calcul riscurile şi pericolele inerente.

Recent, un cercetător britanic a realizat un experiment menit să avertizeze omenirea că noile realizări ale tehnologiei nu prezintă doar avantaje, ci şi riscuri serioase. Dr. Mark Gasson de la Universitatea din Reading, Berkshire, sudul Angliei, şi-a implantat sub pielea mâinii un cip RFID (identificare prin frecvenţe radio) asemănător cu cel utilizat pentru identificarea animalelor, dar mai complex. Dispozitivul îi permite să treacă prin uşi de securitate, să-şi activeze telefonul mobil etc.

Înainte de a şi-l insera, cercetătorul l-a contaminat cu un virus de calculator. În cadrul studiului efectuat, dr. Gasson a arătat că cipul a fost capabil să introducă virusul de calculator în sistemele de securitate şi în alte cipuri implantate care s-au conectat ulterior la sistem. El spune că un asemenea cip, odată infectat, poate virusa la rândul său dispozitive vitale, cum sunt stimulatoarele cardiace sau implanturile cohleare (n.r.: la nivelul urechii interne).

Mintea fuge şi am realizat pe loc câteva scenarii pe baza studiului lui Mark Gasson. Cum ar fi ca un stimulator cardiac să fie virusat şi să nu mai regleze cum trebuie bătăile inimii ? Sau cipurile implantate pentru identificarea persoanelor să fie virusate şi să identifice persoanele cu terorişti ? Oare se mai operează o arestare sau se trage pe loc ? Şi construirea de scenarii poate continua.

Însă adepţii înfocaţi ai tehnologiilor de ultimă oră nu iau în seamă astfel de aspecte ‘minore’, ci caută să-şi împlinească cu ajutorul acestora visele nebuneşti şi anti-umane. Cotidianul România Liberă scria că, în februarie 2009, Raymond Kurzweil, considerat un promotor şi susţinător aprig al trans-umanismului, a anunţat oficial crearea Universităţii Singularităţii, în colaborare cu compania Google şi Centrul de Cercetare Ames al NASA. Singularitatea tehnologică este un concept din futurologie (n.r.: ştiinţa care studiază viitorul) care se referă la implicaţiile pe care le are în general progresul tehnico-ştiinţific foarte accelerat pentru specia umană, modificarea evoluţiei umane şi atingerea nemuririi cu ajutorul tehnologiei.

Cu alte cuvinte, fondatorii şi susţinătorii Universităţii Singularităţii au în plan robotizarea omului, transformarea lui într-o maşinărie cu tehnologii integrate şi cipuri, care să-i permită să depăşească boala, bătrâneţea şi chiar moartea, vorbind de o existenţă într-o ,,eră post-umană”. Raymond Kurzweil declara: ,,Vom transcende limitările biologiei umane ! (...) Vreau să trăiesc sute de ani şi să readuc oameni la viaţă, printre care şi pe tatăl meu. (...) Asta înseamnă să fii uman, să-ţi depăşeşti limitele”.

În primăvara acestui an, a avut loc un experiment public al universităţii, în care a fost prezentat un semi-robot care afişa chipul lui Sergey Brin, co-fondatorul Google. Brin-botul, cum a fost denumit, s-a supus comenzilor stăpânului său şi s-a plimbat printre oamenii prezenţi la conferinţă, vorbindu-le despre Google şi alte subiecte. Experimentul nu a fost spectaculos, deoarece Brin-botul avea un design rudimentar, cu un amestec de tehnologii integrate.

Unii adepţi ai conceptului singularităţii descriu un viitor în care specia umană va fi împărţită în două clase: Deţinătorii, care au o inteligenţă superioară şi pot trăi sute de ani şi Non-deţinătorii, care sunt încă blocaţi în formele corporale actuale. O astfel de clasificare are la bază ideea că omenirea poate evolua în continuare, iar noul tip de om şi ceea ce presupune existenţa sa poate depăşi nivelul de înţelegere al multora. De asemenea, există proiecte care prevăd combinarea elementelor animale cu cele vegetale pentru crearea de animale de companie hibride, producerea de carne prin diferite tehnici etc.

Nu toţi cercetătorii din domeniu sunt adepţii acestei viziuni revoluţionare. Mulţi ecologişti condamnă eforturile de a manipula natura, grupurile religioase se opun manipulării omului, pe când unii tehnologi se tem de crearea unei inteligenţe artificiale care ar putea subjuga omenirea. Tuturor celor care se opun le răspunde Richard A. Clarke, fost conducător al Departamentului de Combatere a Terorismului al Consiliului Naţional de Securitate al SUA. În thriller-ul său ştiinţifico-fantastic, Limita, în care un grup de terorişti încearcă să oprească evoluţia tehnologiei, scrie: ,,Vor apărea probleme sociale şi politice enorme. Sunt grupuri vaste de oameni care cred că pământul are 5.000 de ani. Dacă vor dori să încetinească progresul, să evite schimbarea mondială şi să demareze acţiuni violente, anumite decizii vor fi absolut necesare” …

 

» O altă ameninţare cu care sunt terorizaţi oamenii sunt epidemiile, care par să se răspândească astăzi cu o viteză nemaipomenită pe tot globul. Unele sunt mai grave, altele mai puţin grave, însă toate sunt speculate la maximum de păpuşarii scenei globale care urmăresc interese dintre cele mai diverse.

În 2001 a apărut boala vacii nebune, care a condus la distrugerea şeptelului în mai multe ţări, fiind semnalate câteva cazuri de transmitere la om; în 2003 a fost epidemia de pneumonie atipică SARS, iar în 2007 a fost gripa aviară urmată de uciderea în număr foarte mare a păsărilor pentru stoparea epidemiei şi îndepărtarea riscului de transmitere la om. Cea mai recentă ‘achiziţie’ în această panoplie de panici stârnite controlat este gripa porcină, sau gripa nouă.

Gripa porcină, provocată de virusul AH1N1, s-a dovedit a fi o formă uşoară de gripă, cu o rată de mortalitate extrem de scăzută. Astfel, potrivit statisticilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), 18.114 persoane au murit de gripă porcină de la apariţia sa în aprilie 2009, faţă de 250.000-500.000 persoane care decedează anual în urma gripei sezoniere. În pofida acestui fapt, OMS, guvernele naţionale şi corporaţiile farmaceutice multinaţionale au orchestrat împreună cu mass-media internaţională o campanie fără precedent de panicare a populaţiei.

Pe 29 aprilie 2009, când informaţiile despre izbucnirea unei epidemii de gripă porcină erau încă neclare, ,,într-o ambianţă de atenţie publică mărită şi siguranţă ştiinţifică scăzută”, OMS a declarat alertă de nivel 5 (al doilea nivel posibil, ca gravitate). În mai 2009, la aproximativ o lună de la declanşarea gripei porcine, OMS a schimbat definiţia pandemiei pentru a putea declara actuala gripă porcină pandemie şi a creşte substanţial alerta. Înainte de mai 2009, pandemia era definită astfel: ,,O pandemie de gripă are loc când apare un nou virus influenza faţă de care populaţia umană nu are imunitate, conducând la câteva epidemii simultane în întreaga lume cu cifre uriaşe de morţi şi bolnavi. Odată cu dezvoltarea transportului şi comunicaţiilor globale, ca şi a urbanizării şi situaţiilor supraaglomerate, este posibil ca epidemiile datorate noului virus gripal să cucerească rapid întreaga lume” (foto).

Stiri 58 3

Noua definiţie, existentă în prezent pe site-ul OMS, este următoarea: ,,O pandemie de gripă poate avea loc când apare un nou virus gripal faţă de care populaţia umană nu are imunitate. Odată cu dezvoltarea transportului global, ca şi a urbanizării şi situaţiilor supraaglomerate din unele zone, este posibil ca epidemiile datorate unui nou virus gripal să cuprindă întreaga lume şi să devină o pandemie mai rapid ca până acum. (…) Pandemia poate fi blândă sau severă ca formă a bolii şi a numărului de decese pe care le cauzează, iar severitatea unei pandemii se poate schimba în cursul acelei pandemii” (foto).

Stiri 58 4

Prin urmare, definiţia a suferit modificări esenţiale în ce priveşte numărul de persoane afectate sau decedate în cursul pandemiei, trecând de la ,,cifre uriaşe de morţi şi bolnavi” la ,,pandemia poate fi blândă sau severă ca formă a bolii şi a numărului de decese pe care le cauzează”.

Referitor la această schimbare, purtătorul de cuvânt al OMS, Natalie Boudou, a declarat că definiţia anterioară era eronată: ,,Era o greşeală şi ne cerem iertare pentru confuzie. (Acea definiţie) a fost pusă cu ceva vreme în urmă şi înfăţişează o imagine mai degrabă sumbră şi ar putea fi foarte înspăimântătoare”. Ulterior, când 74 de ţări au raportat 144 de cazuri de deces din cauza infecţiei cu virusul AH1N1, OMS a emis declaraţia de pandemie, prima în 40 de ani, ridicând alerta la cel mai înalt nivel posibil. De îndată, mass-media internaţională a început să zbârnâie lansând ştiri de înspăimântare a populaţiei şi sfaturi panicarde acordate de ‘specialiştii’ în gripă, marile companii farmaceutice au iniţiat activitatea de obţinere de vaccinuri, iar guvernele ţărilor de pe mapamond au anunţat luarea de măsuri pentru a ţine sub control situaţia ‘dezastruoasă’.

Urmările acestei campanii sunt binecunoscute: guvernele statelor lumii au achiziţionat milioane de doze de vaccin, pentru care nu s-au realizat studii certe în ce priveşte eficienţa, şi milioane de doze de medicamente antivirale – Tamiflu şi Relenza – a căror ineficacitate este dovedită. În plus, lumea medicală a constatat că Tamiflu ,,provoacă o serie întreagă de dereglări psihologice şi neuronale, existând chiar cazuri în care a declanşat dorinţa de sinucidere, cu câteva cazuri în care persoanele respective s-au sinucis”. Acum, aceste milioane de doze au rămas nefolosite, ies din perioada de garanţie, ca în cele din urmă să fie necesar ca tot din bani publici să se realizeze distrugerea lor …

O altă consecinţă a acestei campanii a fost aceea că oamenii au resimţit o tensiune sporită, fiind sfătuiţi, prin îndemnuri repetate şi isterice în mass-media, să se vaccineze; în spitale, s-a pus chiar problema restrângerii tratării altor boli pentru a face loc bolnavilor de gripă porcină. Confruntându-se cu o oarecare opoziţie din partea populaţiei, autorităţile au vehiculat şi ideea vaccinării forţate şi restrângerea sau chiar suprimarea libertăţilor cetăţeneşti.

Pe măsură ce au avut loc aceste evenimente, au fost auzite diverse voci publice – medici, farmacişti, jurişti, jurnalişti etc – care s-au ridicat împotriva acestei campanii hidoase, vorbind despre pericolele şi consecinţele ei. De exemplu, în ianuarie 2010, epidemiologul german dr. Wolfgang Wodarg, conducătorul Comisiei de Sănătate a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, declara pentru cotidianul britanic Daily Star că panica AH1N1 este ,,unul dintre cele mai mari scandaluri medicale ale secolului. (...) Este doar o gripă obişnuită. (...) Teama de gripa AH1N1 a fost contrafăcută de companiile de medicamente”.

Tot în ianuarie 2010, însăşi Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a recomandat ca Uniunea Europeană să investigheze declaraţia OMS a gripei ca pandemie pentru a stabili dacă organizaţia ,,a acţionat sub o influenţă necuvenită”. OMS a respins cu duritate toate acuzaţiile de ridicare a gradului de alertă în mod exagerat şi de panicare a populaţiei.

În primăvara anului 2010, voci publice au cerut din nou ca OMS să revizuiască încadrarea bolii ca pandemie şi să ceară scuze opiniei publice pentru campania de panicare. Singura dată când un reprezentant al OMS a recunoscut abordarea greşită a ‘pandemiei’ a fost pe 12 aprilie 2010, când expertul de vârf în ce priveşte virusul gripal, Keiji Fukuda a declarat: ,,Confuzia cu privire la fazele şi nivelul de severitate (în sistemul OMS de declarare a unei pandemii) rămân o problemă extrem de supărătoare”. Doar cu o săptămână înainte, Fukuda apăra cu tărie decizia OMS de a suna cea mai serioasă alarmă cu privire la gripa porcină: ,,Nu am avut niciodată vreun moment de îndoială dacă este pandemie sau nu”.

Nici măcar în al unsprezecelea ceas, OMS nu a vrut să renunţe la ‘pandemia’ sa. Pe 3 iunie 2010, după consultarea Comitetului de Urgenţă, directorul OMS, Margaret Chan a anunţat că organizaţia ,,menţine alerta pandemică în cazul virusului AH1N1”.

De asemenea, în luna iunie a.c., au fost publicate două rapoarte care acuză organizaţia de exagerare a ameninţării reprezentate de virus şi de eşecul de a dezvălui posibila influenţă a industriei farmaceutice asupra recomandărilor sale privind gripa.

Primul raport, dat publicităţii la Paris, a fost elaborat de Comitetul social, de sănătate şi pentru probleme de familie al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, care a lansat o investigaţie a situaţiei create. În raport se consemnează: ,,Adunarea Parlamentară este alarmată de modul în care a fost tratată pandemia de gripă AH1N1, nu numai de OMS, ci şi de autorităţile de sănătate competente de la nivelul Uniunii Europene şi de la nivel naţional. (...) Este în mod particular îngrijorată de consecinţele deciziilor luate şi de sfatul dat, care a condus la deformarea priorităţilor serviciilor de sănătate publică din Europa, de irosirea unor sume mari din banii publici şi, de asemenea, de spaimele şi temerile nejustificate cu privire la riscurile de sănătate cu care s-a confruntat publicul european în general”. Raportul menţionează şi suspiciunea Adunării privind o posibilă legătură de interes între OMS şi marile companii farmaceutice producătoare de vaccinuri şi medicamente antivirale.

Cel de-al doilea raport a fost alcătuit de Deborah Cohen, editor principal al prestigioasei reviste British Medical Journal, şi Philip Carter, jurnalist în cadrul Biroului de Jurnalism de Investigaţie din Londra. Raportul dezvăluie faptul că oamenii de ştiinţă de frunte, care au convins OMS să declare gripa porcină pandemie, deţin legături financiare puternice cu companiile de medicamente care au avut profituri spectaculoase din vânzarea vaccinurilor. Ca urmare, consilierii OMS au primit comisioane considerabile pentru a determina organizaţia să declare pandemie, iar industria farmaceutică a încasat miliarde de dolari din vânzări. Raportul notează faptul că numele celor 16 membri ai Comitetului de Urgenţă care l-a îndemnat pe directorul general OMS să declare pandemie de gripă au fost ţinute secrete.

Pe 21 iulie 2009, epidemiologul Tom Jefferson, care evaluează studiile legate de gripă, acorda un interviu revistei Der Spiegel în care vorbea despre mecanismele existente la nivel internaţional: ,,OMS şi oficialii publici de sănătate, virologii şi companiile farmaceutice au construit acest mecanism din jurul pandemiei iminente. Şi sunt o grămadă de bani implicaţi, şi influenţă şi cariere şi instituţii întregi ! Tot ce a fost nevoie a fost ca unul dintre aceste virusuri gripale să sufere o mutaţie pentru ca mecanismul să înceapă să macine”.

Pe lângă existenţa unor asemenea mecanisme, jurnaliştii şi medicii au indicat încă o problemă extrem de gravă, determinată de situaţia creată: credibilitatea Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. În raportul publicat în British Medical Journal, Deborah Cohen afirmă: ,,Investigaţia noastră a dezvăluit probleme prejudicioase. Dacă ele nu sunt abordate, AH1N1 poate pretinde cea mai mare victimă: credibilitatea OMS şi încrederea în sistemul de sănătate public mondial”.

Din nefericire, OMS nu este singura instituţie internaţională a cărei credibilitate în ochii opiniei publice suferă erodări. În orice direcţie am privi – politică, guvernare, aplicarea legii, diplomaţie, mass-media, ştiinţă, religie, afaceri, sport, academie – suntem martorii incompetenţei, minciunii, ideologizării care detronează obiectivitatea, corupţiei şi lipsei de scrupule aproape generalizate. În această lume în derivă domnesc interesele meschine ale unor personaje ridicole care se consideră personalităţi, care au aruncat orice fel de principii la lada de gunoi a istoriei, dar care vor sfârşi şi ele tot acolo ...

 

» În ultima jumătate de secol, albinele melifere au trecut printr-un proces continuu, dar lent de dispariţie. Printre cauzele acestui fenomen se numără urbanizarea, poluarea, pesticidele folosite în culturile polenizate de albine, răspândirea unor paraziţi şi boli specifice, retragerea şi falimentul apicultorilor etc. De exemplu, numai în Statele Unite ale Americii, între anii 1971-2006, au dispărut treptat aproximativ jumătate din stupii de albine melifere.

Însă la sfârşitul anului 2006 şi începutul anului 2007, în SUA, rata pierderilor în rândul albinelor a atins dimensiuni nemaiîntâlnite până atunci. Milioane de albine, roiuri întregi au dispărut din stupi fără urmă, fără nici o explicaţie.

David Hackenberg, fost preşedinte al Federaţiei Americane de Apicultură, s-a numărat printre primii care au avertizat cu privire la dispariţia albinelor. În noiembrie 2006, pe când se afla la baza de iarnă din Florida, a aruncat o privire asupra unui grup de 400 de stupi aduşi din Pasadena cu o lună înainte şi a remarcat înmărmurit că stupii erau aproape goi. Doar circa 40 de stupi mai aveau albine în ei. ,,Cred că a fost cel mai fenomenal lucru pe care l-am văzut vreodată. Nu am văzut niciodată ca albinele să plece şi să-şi părăsească puietul”, a spus el. Până în februarie 2007, peste 70% din stupii săi au fost abandonaţi de albine.

Hackenberg a luat legătura cu specialişti de la Universitatea de stat din Pennsylvania, unde a trimis spre analiză albine moarte şi roiuri vii. El afirmă că a pierdut aproape jumătate de milion de dolari, ca urmare a acestui dezastru.

David Bradshaw din Visalia, aflată la 180 km sud-est de Los Banos, a avut 200 de stupi din care a rămas cu 10. Dan Boyer, proprietarul Livezilor Ridgetop din Fishertown, Pennsylvania, declara în primăvara anului 2007: ,,Sunt îngrijorat pentru albine. Cu cât aflu mai multe despre subiect, cu atât cred mai tare că este o tragedie naţională”. Pe proprietatea lui, 400 acri de meri aşteptau să fie polenizaţi.

Potrivit Inspectorilor Apicoli din America, în perioada septembrie 2006-martie 2007, pierderile de roiuri au fost imense, în unele din cele 24 de state americane ridicându-se până la 90%. Fenomenului straniu i s-a dat un nume: boala colapsului roiului (Colony Collapse Disorder), fiind descoperit ulterior în 25 de state americane divers poziţionate geografic, 5 provincii canadiene şi câteva state europene, printre care Marea Britanie, Spania, Portugalia, Polonia, Germania, Grecia, Italia, Elveţia. Boala a adus daune de 150 milioane de dolari apicultorilor americani, afectându-i de asemenea pe fermierii care au livezi sau culturi ce necesită polenizare.

Studiile au arătat că au fost înregistrate pierderi mai mulţi ani la rând: 36% în iarna 2006-2007, 32% în iarna 2007-2008, şi 29% în iarna 2008-2009. În aprilie 2010 se vorbea despre ,,misterioasa criză de 4 ani a dispariţiei albinelor care se adânceşte. O analiză federală rapidă indică moartea pe scară largă a albinelor în iarna 2009-2010”.

Acest fenomen i-a preocupat serios pe oamenii de ştiinţă, ţinând cont de rolul vital pe care îl au albinele în ce priveşte rezervele noastre de hrană. Aproape o treime din dieta umană este alcătuită din plante care necesită polenizare prin albine. Se aproximează că doar în SUA albinele polenizează anual culturi în valoare de peste 14 miliarde dolari, majoritatea fructe şi legume: afine, mure, zmeură, căpşuni, cireşe, mere, pere, piersici, migdale, castraveţi, dovleci, soia, rapiţă etc. Multe, dar nu toate dintre aceste specii pot fi (şi adesea sunt) polenizate de alte specii de albine din SUA, însă în general nu pe scară largă. Polenizatorii nativi nu pot fi utilizaţi la fel de uşor sau eficient ca albinele melifere, ai căror stupi pot fi mutaţi de la o cultură la alta, după necesităţi. Prin urmare, viabilitatea acestor culturi este strâns legată de industria apicolă, iar parteneriatul străvechi dintre plantă şi polenizator este esenţial pentru viaţa aşa cum o ştim. Dispariţia albinelor ar fi o catastrofă care ar avea un impact direct incalculabil asupra hranei noastre şi consecinţe nebănuite asupra ecosistemului.

Dar în ce constă boala care a făcut ravagii în rândul albinelor ? Boala colapsului roiului ,,afectează capacitatea albinelor adulte de a naviga”, ele nemaireuşind să revină în stup. Simptomele sunt derutante, cauza sau cauzele sindromului nu sunt încă bine înţelese şi chiar existenţa bolii rămâne controversată. În general, un stup care a colapsat din cauza bolii este caracterizat de: absenţa covârşitoare a albinelor adulte din stupi, cu un număr extrem de mic de albine moarte în sau în faţa stupilor, prezenţa puietului căpăcit în stupi, prezenţa rezervelor de mâncare, atât miere cât şi polen, care nu sunt furate imediat de albinele din alţi stupi (cum se întâmplă în mod normal în cazul unui stup gol), iar atacul asupra stupului părăsit, de dăunători precum molia cerii şi gândacul mic de stup, este amânat în mod considerabil (lucru la fel de neobişnuit).

Printre simptomele care pot apărea înaintea colapsului final al stupului se numără: insuficientă forţă de muncă pentru a menţine puietul existent, forţa de muncă pare a fi asigurată de albine adulte tinere, în mod neobişnuit matca se găseşte în afara stupului, inapetenţa membrilor stupului faţă de mâncarea oferită, precum siropul de zahăr şi suplimentele proteice.

Manifestări într-o oarecare măsură asemănătoare au fost consemnate încă din 1896, iar în ultimele decenii acest set de simptome a primit diferite denumiri: boala dispariţiei, reducerea de primăvară, boala de mai, colapsul de toamnă, boala reducerii de toamnă. Recent, în iarna 2004-2005, a avut loc un fenomen similar, care a fost atribuit parazitului arahnidă Varroa destructor, deşi acest lucru nu a fost confirmat niciodată. Însă, începând din toamna anului 2006, cercetătorii au înţeles că se confruntă cu un fenomen complet nou. Ca urmare, a fost constituit un Grup de Lucru pentru boala colapsului roiului, alcătuit din cercetători americani de la mai multe institute, printre care Universitatea de stat din Pennsylvania şi Universitatea din Montana, care să realizeze studii extinse pentru a descoperi cauzele bolii şi a căuta soluţii.

Unul dintre cercetători, Maryann Frazier afirma: ,,Nu am văzut niciodată o moarte de asemenea dimensiuni cu această simptomatologie bizară. Am văzut albine dispărând de-a lungul timpului şi reducându-şi numărul, însă nu o moarte atât de rapidă”.

Grupul de Lucru a cutreierat America pentru a strânge probe, a realizat studii ample, analizând albine şi produse apicole din stupii afectaţi. Cercetătorii au descoperit că probele de polen conţin în medie 6 pesticide diferite, mergând până la 35 pesticide diferite într-o singură probă. De asemenea, au fost studiaţi o sumedenie de factori legaţi de viaţa albinelor ca: modificări de mediu, malnutriţie, patogeni necunoscuţi, paraziţi arahnide, pesticide, boli necunoscute sau culturi modificate genetic. În pofida studiilor exhaustive, până în prezent nu a fost descoperită cauza bolii.

Chiar fără această boală, numărul stupilor a scăzut dramatic în ultimele decenii, din pricina faptului că albinele sunt deja ameninţate de mulţi duşmani. Un fenomen constatat concret în cazul stupilor afectaţi este acela că sistemul imunitar al albinelor este într-o stare foarte proastă. Entomologul Diana Cox-Foster de la Universitatea de stat din Pennsylvania şi dr. virolog W. Ian Lipkin de la Universitatea Columbia, care au cercetat albinele din stupii afectaţi, au declarat: ,,Am fost şocaţi de numărul uriaş de patogeni prezent la fiecare albină adultă”. Peste 50% din roiurile afectate au fost infectate cu 3 sau mai multe virusuri, aproape dublu faţă de procentul din roiurile sănătoase. Cei doi cercetători susţin că numărul mare de patogeni sugerează că sistemul imunitar al albinelor a fost suprimat, ceea ce a permis proliferarea infecţiilor.

Colapsul sistemului imunitar este cauzat de stresul datorat călătoriilor lungi, paraziţilor, virusurilor, fungilor, pesticidelor, nutriţiei slabe şi altor factori. Apoi, starea proastă a sistemului imunitar deschide uşa către o mulţime de probleme.

Unii cercetători au avansat altă teorie, potrivit căreia culturile modificate genetic, mai precis plantele care produc toxina Bt (a se vedea articolul ‘Binefacerile’ alimentaţiei şi medicinei moderne (III)) ar fi cauza bolii. Studii recente au arătat că toxina Bt alterează pereţii tubului digestiv ai albinei, permiţând pătrunderea paraziţilor. În plus, toxina determină modificări în comportamentul de hrănire şi în procesele de învăţare şi deplasare – problemele de navigaţie. De asemenea, polenul steril din plantele modificate genetic conduce la malnutriţia albinelor.

David Hackenberg a declarat că ,,apicultorii care au fost cel mai afectaţi până în prezent sunt cei aflaţi în preajma culturilor de porumb, bumbac, soia, canola, floarea-soarelui, mere, viţă de vie şi dovleac”. Majoritatea plantelor ce conţin toxina Bt par a fi incluse în enumerare.

Recent, în cadrul unei sesiuni de comunicări care a avut loc în aula Universităţii din Leeds, Societatea Ecologică Britanică a prezentat un raport referitor la situaţia albinelor în India. Parthiba Basu, cercetător la Universitatea Ecologică din Calcutta, a afirmat că, în ultimii ani, au început să dispară insectele care polenizează legumele şi leguminoasele de interes pentru populaţie. Dr. Basu afirmă că nu s-a găsit o motivaţie pentru acest fenomen, însă este limpede că India se confruntă cu o scădere dramatică a insectelor polenizatoare, iar agricultura are de suferit.

,,Nu numai în India, ci şi în alte părţi ale lumii sunt probleme mari cu polenizarea naturală”, a declarat cercetătorul indian, arătând că agricultura din întreaga lume va fi afectată. Ţinând cont de implicaţiile extrem de grave ale acestei probleme – în India se anunţă o foamete fără precedent şi este posibil ca situaţii similare să apară în restul lumii – cercetătorii au stabilit un program mondial care cuprinde 7 naţiuni, printre care şi India, cu scopul de a identifica cauzele care duc la declinul polenizării şi a căuta soluţii la acestea.

 

Iosif Mocanu

 

Surse

1. www.antena3.ro, 27 mai 2010, ,,Un cercetător britanic susţine că a fost infectat cu un virus de calculator”; România Liberă, 16 iunie 2010, ,,Omul-robot, planul secret al Google”

2. www.worldnetdaily.com, 12 noiembrie 2009, ,,How U.N. redefined ‘pandemic’ to heighten alarm over H1N1. World Health Organization quietly changed qualification of term in case of ‘swine flu’”; http://finance.yahoo.com, 25 ianuarie 2010, ,,WHO slams swine flu critics as ‘irresponsible’”; www.nationalpost.com, 15 aprilie 2010, ,,The WHO’s biggest mistake”; www.washingtonpost.com, 4 iunie 2010, ,,Reports accuse WHO of exaggerating H1N1 threat, possible ties to drug makers”; www.naturalnews.com, 5 iunie 2010, ,,World Health Organization scandal exposed”; www.hotnews.ro, 5 iunie 2010, ,,Experţii OMS însărcinaţi cu tratarea gripei porcine au avut legături cu companiile farmaceutice”; www.antena3.ro, 7 iunie 2010, ,,Raport: OMS a exagerat pericolul gripei H1N1”

3. www.cosmosmagazine.com, 7 martie 2007, ,,Mystery of the dying bees”; www.latimes.com, 10 iunie 2007, ,,Suddenly, the bees are simply vanishing”; www.cbc.ca, 9 martie 2010, ,,Disease and weather kill Vancouver Island bees”; www.fractalfield.com, 11 martie 2010, ,,The global bee death”; http://anomalies.net, ,,Where have all the bees gone ?”; România Liberă, 3 octombrie 2010, ,,Lumea, ameninţată de foamete din cauza dispariţiei polenizării”

 

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 58/septembrie-octombrie 2010