----------------

 

Carti in site

 

--------------------

Cine e online?

Avem 58 vizitatori și nici un membru online

CONTROLUL MINŢII

Minunata lume nouă de pe urmă[1]

 

Tehnologiile pentru stimularea creierului şi controlul
minţii pot avea diverse întrebuinţări, însă ele au o latură
întunecată pe care strategii militari şi ai serviciilor
de securitate o utilizează de decenii
 

PARTEA I

,,Pare realizabilă, de asemenea, crearea unei comunicări verbale de înaltă fidelitate în trupul uman, ceea ce creşte probabilitatea ca o persoană să poată fi influenţată prin sugestii mascate şi direcţionată psihologic … Prin urmare, există posibilitatea de a ‘vorbi’ unor adversari într-o manieră care ar fi extrem de tulburătoare pentru ei”.

– Forţele Aeriene ale SUA, Noi perspective asupra lumii: Puterea asupra văzduhului şi spaţiului în secolul XXI – volum auxiliar, Comitetul de consiliere ştiinţifică, Washington DC, Documentul #19960618040, 1996, p. 89-90.

De când omenirea a devenit preocupată de astfel de probleme, oamenii de ştiinţă, misticii, specialiştii în sănătate şi alţii au studiat intens opinia potrivit căreia creierul poate fi făcut să funcţioneze la un nivel mai eficient şi direcţionat. În ultimul deceniu, progresele în ştiinţa creierului au început să aducă rezultate semnificative. Rezultatele cercetării sunt surprinzătoare, provocatoare şi, dacă ar fi întrebuinţate în mod abuziv, ar fi înfricoşătoare. Fără îndoială, cercetarea în acest domeniu va continua să înainteze.

Nu este nouă ideea că generatoarele de semnale externe care creează, de exemplu, câmpuri electromagnetice pulsatoare, lumină pulsatoare şi semnale audio pulsatoare[2] pot avea efect asupra oamenilor. Informaţiile din acest articol demonstrează o parte din posibilităţi şi oferă indicii cu privire la potenţialul tehnologiei. În ce priveşte aplicaţiile pozitive ale acesteia, cercetătorii din domeniul luminii şi sunetului fac progrese uriaşe într-un număr de domenii, lucrând inclusiv cu dificultăţi de învăţare, tulburări de deficit de atenţie, recuperare după atac cerebral, învăţare accelerată, dependenţă de alcool sau droguri, şi performanţă umană sporită. Cercetarea a arătat că anumite stări ale creierului pot fi influenţate într-un mod care produce schimbări în creierul însuşi. Aceste modificări oferă oamenilor posibilitatea de a influenţa anumite stări ale minţii şi trupului, altminteri considerate dincolo de controlul nostru nemijlocit.

Militarii şi alţii interesaţi de asemenea lucruri au concentrat o mare parte din cercetare în acest domeniu, cu scopul de a îmbunătăţi performanţa soldaţilor, în timp ce o slăbesc pe cea a adversarilor.

Se ştie că marile progrese în domeniul controlului comportamentului sunt realizabile astăzi cu sisteme dezvoltate şi în curs de dezvoltare de ţările cele mai avansate de pe planetă. Aceste tehnologii noi constituie o abordare mult diferită a războiului, abordare pe care guvernul nostru o descrie ca făcând parte din ,,Revoluţia în chestiunile militare”. Pe câtă vreme aceste tehnologii noi oferă multe strategilor militari, ele oferă şi mai multe cetăţenilor în general. Utilizarea lor potenţială în aplicaţii militare şi ,,menţinerea păcii” generează necesitatea unei dezbateri deschise pe marginea acestui nou domeniu de culegere de informaţii, manipulare şi război. Problemele etice primordiale pe care le ridică întrebuinţarea acestor tehnologii nu au fost tratate în mod adecvat.

În acelaşi timp în care sunt căutate posibilităţi de apărare şi culegere de informaţii, cercetătorii independenţi sunt angajaţi pe deplin în căutarea unor utilizări pozitive ale tehnologiei. Potenţialul tehnologiei, ca al oricărei tehnologii, este mare atât ca forţă distrugătoare, cât şi ca forţă constructivă pentru schimbare. Este incitantă ideea că astăzi se poate spori performanţa fizică şi mintală, în timp ce se ocoleşte ceea ce până acum era un drum lung şi anevoios pentru obţinerea aceloraşi rezultate. Este extrem de important ca cercetarea să rămână în literatura de specialitate publică, aflată la îndemâna oricui, şi să se ia măsuri prin care să se încurajeze întrebuinţările constructive ale unor astfel de descoperiri.

Am început să cercetez tehnologiile pentru stimularea performanţei creierului în urmă cu aproape 15 ani. La acea vreme, erau disponibile instrumente limitate, comparativ cu ceea ce există astăzi. Astăzi se pot obţine instrumente pe bază de lumină şi sunet, electrocraniene şi biofeedback[3], pentru a fi folosite în această explorare. În plus, există materiale audio care pot fi utilizate cu cele mai multe dintre aceste instrumente. Aceste materiale audio pot fi folosite pentru învăţarea de limbi străine, modificarea comportamentului sau performanţa sporită. Latura de biofeedback a noii tehnologii este folosită pentru a antrena oamenii să dobândească anumite stări dorite ale creierului pentru un randament optim.

Întrebuinţarea de dispozitive pe bază de lumină şi sunet pentru stimularea activităţii creierului care contribuie la învăţarea şi relaxarea accelerată constituie un domeniu crescut de interes pentru mulţi oameni. Mai mult, utilizarea acestor instrumente în combinaţie cu biofeedback-ul a reprezentat subiectul unor cercetări ştiinţifice care s-au dezvoltat cu repeziciune. Tehnologiile combinate – de inducere a unei stări a creierului şi biofeedback – prezintă posibilităţi incitante. Lucrând cu această combinaţie, s-a descoperit că, în decurs de câteva săptămâni, o persoană poate învăţa să-şi modifice în mod voit activitatea creierului, într-un fel în care unui maestru zen i-ar fi luat 20 ani ca să obţină acelaşi rezultat. De asemenea, s-a demonstrat că unii copii cu tulburări de deficit de atenţie pot fi învăţaţi să-şi regleze activităţile creierului, astfel încât ei pot învăţa eficient fără a face apel la chimicale. S-a dovedit şi că victimele unor accidente cerebrale îşi pot reveni mai repede dacă lucrează cu specialişti în biofeedback-ul creierului şi aceste noi instrumente.

Pe de altă parte, cercetarea în acest domeniu ne spune foarte multe despre sugestibilitatea noastră, în termeni de influenţe care au un impact asupra comportamentului nostru. Mesajul fundamental care însoţeşte noua tehnologie este necesitatea de a lua măsuri de protecţie împotriva întrebuinţării abuzive. În plus, stimularea cotidiană la care suntem supuşi cu toţii şi efectul acestor implementări de informaţie asupra proceselor noastre de învăţare sunt identificate mai clar. Sugestibilitatea oamenilor, mai ales când se află într-o stare de extenuare, a fost exploatată de terorişti, secte şi alţii care caută să-şi atingă propriile scopuri. Sugestibilitatea pasivă dată de radio şi televiziune în timp ce trecem prin stări de semi-somn, în cea mai mare parte nu este nici măcar identificată. Stările de învăţare pasivă devin mult mai relevante când ţinem seama de felul în care ,,primim noutăţile” din vieţile noastre de zi cu zi. Capacitatea de a influenţa gândirea, comportamentul şi performanţa este într-adevăr o sabie cu două tăişuri.

Anii ’1980 şi ’1990 s-au concentrat pe clădirea trupului fizic. Secolul XXI va cunoaşte o concentrare a atenţiei şi resurselor asupra construirii minţii şi optimizării performanţei mintale. Ideea combinării noilor tehnologii cu metodele utilizate în prezent în educaţie este interesantă şi ridică întrebarea, de asemenea, cine va decide ce trebuie învăţat. Între timp, pentru cei interesaţi de astfel de preocupări, posibilităţile sunt incredibile. Controlarea funcţiei noastre mintale nu este diferită de controlarea muşchilor trupului nostru. A învăţa cum se controlează sau se coordonează activitatea minţii noastre va impulsiona trupul nostru către o viaţă mult mai productivă şi mai deplină. Noile instrumente pot oferi tocmai asemenea oportunităţi.

De cealaltă parte a baricadei se află posibilitatea ca aceste descoperiri ştiinţifice să fie întrebuinţate abuziv şi manipulate în interese proprii. Strategii militari, forţele de ordine şi alţii caută în prezent să utilizeze în mod mascat aceste tehnologii pentru a controla cel din urmă ,,procesor al informaţiei” – fiinţa umană.

 

MK-ULTRA

,,Dr. Gottlieb[4], născut pe 3 august 1918, a fost adevăratul ‘Dr. Strangelove[5] al CIA – un biochimist strălucit care a proiectat şi condus MK-ULTRA, cel mai vast program al agenţiei de control al minţii şi studiu al drogurilor din toiul Războiului Rece. Cu toate că programul super-secret MK-ULTRA s-a încheiat în 1964, a continuat o versiune mai eficientă, numită MK-SEARCH, cu Gottlieb la conducere, până în 1972”[6].

În această perioadă, interesul fundamental în domeniul controlului minţii a fost stimulat de utilizarea de către sovietici a microundelor. În 1988, ,,după 35 de ani de când ofiţerii de securitate remarcaseră pentru prima oară că sovieticii bombardau Ambasada SUA din Moscova cu radiaţie de microunde, guvernul american nu stabilise încă definitiv – sau nu a vrut să dezvăluie – scopul din spatele radiaţiilor”[7].

Guvernul SUA ştia ce se petrecea. Sovietele dezvoltaseră metode pentru tulburarea gândirii consecvente a oamenilor şi îşi foloseau experienţa acumulată pentru a-i influenţa pe diplomaţii de la Ambasada SUA din Moscova.

În 1994, a fost publicat un raport referitor la programul MK-ULTRA, care conţinea următoarea informaţie:

,,În anii ’1950 şi ’1960, CIA s-a angajat într-un program vast de experimente pe oameni, utilizând droguri, metode psihologice şi altele, în căutarea unor tehnici de control al comportamentului uman care să fie întrebuinţate în contraspionaj şi acţiuni acoperite.

În 1973, CIA a distrus intenţionat cea mai mare parte a dosarelor MK-ULTRA referitoare la cercetarea şi testele asupra comportamentului uman. În 1977, agenţia a dat în vileag fişiere suplimentare ale MK-ULTRA din dosarele de buget şi fiscale care nu erau înregistrate sub numele MK-ULTRA. Aceste documente au expus peste 150 de subproiecte pe care CIA le-a finanţat în acest domeniu, însă nu s-a descoperit la acea vreme nici o dovadă cu privire la folosirea radiaţiei.

CIA a investigat folosirea şi efectul microundelor asupra fiinţelor umane, ca răspuns la o practică sovietică de bombardare cu microunde a ambasadei americane. Agenţia a stabilit că acest lucru era în afara sferei de competenţă a Comitetului Consultativ. (...)

Comitetul Bisericii a descoperit unele documente, însă a remarcat, de asemenea, că, la acea vreme, practica MK-ULTRA era ‘de a nu păstra nici o consemnare a planificării şi aprobării programelor de testare’. (...) Însuşi programul MK-ULTRA a fost lichidat din punct de vedere tehnic în 1964, dar o parte din activitatea sa a fost transferată Biroului de Cercetare şi Dezvoltare din cadrul DS&T sub numele MK-SEARCH şi continuată în anii ’1970.

CIA a colaborat strâns cu Armata în realizarea experimentelor cu LSD[8]. Această legătură cu Armata este semnificativă, pentru că MK-ULTRA a început în acelaşi timp în care ministrul Apărării Wilson a emis directiva sa din 1953 către serviciile militare, cu privire la recomandările etice pentru experimentele umane.

Pe tot parcursul MK-ULTRA, CIA a sponsorizat numeroase experimente pe oameni aflaţi în necunoştinţă de cauză. După moartea unui astfel de om – în 1953, lui Frank Olson, om de ştiinţă din cadrul armatei, i s-a administrat LSD şi după o săptămână s-a sinucis –, o investigaţie internă a CIA a avertizat cu privire la pericolele unor asemenea experimente. CIA a persistat în această practică cel puţin încă 10 ani. După ce raportul din 1963 al inspectorului general a recomandat încheierea testelor pe persoane aflate în necunoştinţă de cauză, directorul adjunct pentru proiecte, Richard Helms (care a devenit mai târziu directorul CIA) a continuat să susţină testarea mascată pe motiv că ‘randamentul operaţional real de a utiliza droguri este diminuat, din cauza lipsei de testare realistă. Pe măsură ce dobândim din ce în ce mai multe cunoştinţe, noi suntem mai puţin capabili să ţinem pasul cu progresele sovieticilor în acest domeniu’. (...) Helms a socotit că testele pe persoanele aflate în necunoştinţă de cauză au fost întrerupte din pricina riscului mare de a pune CIA într-o situaţie jenantă, ca şi din cauza ‘problemei morale’. El remarca că nu a fost inventată nici o situaţie acoperită mai bună decât cea care a fost folosită până atunci şi că ‘nu avem nici un răspuns la problema morală’”[9].

Ei au avut răspunsuri la problemele morale legate de experimentele pe oameni, însă au ales să le ignore, să distrugă însemnările, să ascundă adevărul şi să-şi continue eforturile. Nimic nu s-a schimbat, deoarece fiecare organizaţie implicată, uzitând de legile securităţii naţionale, evită să facă dezvăluiri şi să-şi asume responsabilitatea. Documentele care au fost distruse conţineau dovezile necesare pentru a-i trimite, poate, pe unii dintre participanţi la închisoare pentru modificarea comportamentală a societăţii. Încă o dată, nu a existat nici o responsabilitate faţă de şi nici o recunoaştere a drepturilor persoanelor care au fost prejudiciaţi prin aceste experimente.

Episod apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 54/ianuarie-februarie 2010

 
 
 
PARTEA A II-A

Războaiele minţii

,,Pentru prima oară în aproape 500 de ani, a început o revoluţie ştiinţifică care va schimba fundamental lumea, tot atât de mult pe cât au făcut-o Renaşterea şi Iluminismul. Câteva progrese extraordinare noi în ştiinţă introduc cu repeziciune şi în mod profund omenirea în domenii care vor avea implicaţii adânci pentru viitor”[10].

Unul dintre aceste domenii este controlul minţii umane. Problemele din jurul modificării comportamentului, controlului minţii şi războiului informaţional devin limpezi ca cristalul pe măsură ce faptele se dezvăluie.

Următorul citat este preluat dintr-un document militar actual, ,,Revoluţia informaţiei şi forţele aeriene ale viitorului”, de colonel John A. Warden III, Forţele aeriene ale SUA, care clarifică poziţia lor în noul domeniu de cercetare, care adoptă o direcţie mult diferită de cea descrisă mai sus:

,,Cunoaştem în prezent, având o bază globală fără precedent, trei revoluţii simultane, fiecare dintre ele fiind mai mult decât suficientă pentru a ne şoca şi zăpăci. Prima revoluţie, o revoluţie geopolitică, are în vedere o singură putere dominantă în lume pentru prima dată de la căderea Romei. Oportunităţile, care sunt inerente în această situaţie, sunt extraordinare, la fel capcanele. Din nefericire, nu există nimeni nicăieri care să cunoască din proprie experienţă cum se conduce acest tip de lume cu o singură putere dominantă.

Cea de-a doua revoluţie, şi există deocamdată multe discuţii pe marginea acesteia, este revoluţia informaţiei. Aşa cum au menţionat alte persoane, ea urmează în mod implacabil în serie în urma legii lui Moore[11] a puterii calculatorului. Totuşi, legat de aceasta nu este doar crearea de noi concepte şi tehnologii, ci şi o creştere exponenţială a vitezei de răspândire a informaţiei şi, pentru noi, aceasta este de o importanţă extraordinară. O parte cheie a acestei revoluţii a informaţiei are un impact copleşitor asupra competiţiei. Acum 10 ani, firma care scotea pe piaţă un produs nou putea conta probabil pe o perioadă de 5 ani înainte de a fi nevoită să ia aminte cu seriozitate la posibilii competitori din străinătate. Astăzi, eşti norocos dacă poţi conta pe 5 luni sau chiar 5 săptămâni înainte de a te confrunta cu competitorul din străinătate. În ziua de azi, succesul cere pur şi simplu introducerea rapidă de produse sau sisteme militare noi, unul după altul. Succesul ajunge acum la organizaţia care valorifică informaţia aproape instantaneu, în timp ce organizaţia care încearcă să economisească sau să ascundă ideile va pierde aproape sigur. Pur şi simplu, utilizaţi-o sau o veţi pierde.

Cea de-a treia revoluţie, care este un pic mai complexă, este revoluţia tehnologică/militară, sau cum este numită în unele locuri revoluţia în chestiunile militare. Sunt convins că aceasta este prima revoluţie tehnologică militară care a avut loc vreodată, fiindcă noi avem acum, pentru prima oară în istorie, un mod de a purta război diferit din punct de vedere conceptual. Acum putem purta război în paralel. În trecut, tehnologia armelor şi comunicaţiilor, în special precizia armelor, ne-au constrâns să ne luptăm în serie. Aceasta schimbă aproape totul”.

 

Controlul procesului biologic

,,În timp ce aşteptăm cu nerăbdare viitorul, pare verosimil faptul că această naţiune va fi implicată în conflicte multiple în care forţele noastre militare vor fi plasate tot mai mult în situaţii în care nu se poate recurge la concentrarea capacităţilor totale ale puterii noastre militare. Vom fi implicaţi strâns cu populaţii ostile în situaţii în care concentrarea forţei non-letale va constitui alegerea politică sau tactică. Este posibil să existe un număr de factori fizici care ar putea interacţiona sau interfera activ, dar în mare măsură benign, cu procesele biologice ale adversarului într-un mod care va furniza forţelor noastre armate instrumentele de control al acestor adversari, fără pierderi masive de vieţi sau bunuri. Printre aceşti factori fizici s-ar putea include câmpurile acustice, optice, electromagnetice şi combinaţiile dintre ele. Acest document va trata numai perspectiva reglării fizice a proceselor biologice folosind câmpuri electromagnetice.

Înainte de jumătatea secolului XXI, va exista o explozie virtuală de cunoştinţe în domeniul neuroştiinţei. Vom fi dobândit o înţelegere clară despre cum funcţionează creierul uman, cum controlează efectiv diferite funcţii ale trupului, şi cum poate fi manipulat (atât pozitiv, cât şi negativ). Se poate întrezări dezvoltarea surselor de energie electromagnetică, al căror debit:

 

» poate fi pulsator, modelat şi focalizat

» se poate conecta la trupul uman într-un mod care va permite cuiva să prevină mişcările musculare voluntare

» controlează emoţiile (şi, prin urmare, acţiunile)

» cauzează somn

» transmite sugestii

» interferă atât cu memoria pe termen scurt, cât şi cu cea pe termen lung

» produce un set de trăiri

» elimină un set de trăiri

 

Aceasta va deschide poarta către dezvoltarea unor capacităţi neobişnuite care pot fi utilizate în conflictul armat, în atacuri teroriste sau cu luare de ostatici, şi în antrenare. În jurul acestui concept pot fi dezvoltate noi arme care oferă oportunitatea de a controla un adversar fără a recurge la o situaţie letală sau cu pierderi colaterale. Acest lucru ar aduce îmbunătăţiri semnificative ale capacităţilor forţelor noastre speciale de operare.

Experimentele iniţiale trebuie concentrate pe interacţia dintre energia electromagnetică şi plăcile neuromotorii implicate în controlul musculaturii voluntare. Trebuie dezvoltate teorii, trebuie puse la punct şi verificate în cercetări experimentale. Testările timpurii care folosesc culturi in vitro[12] de celule ale reţelelor neurale ar putea furniza punctul central al unor testări mai hotărâtoare pe animale vii. Dacă acestea izbutesc, s-ar putea imagina o armă care ar face un adversar incapabil să întreprindă orice acţiune semnificativă care implică manevrări motorii mai avansate (de pildă, folosirea armelor, operarea sistemelor de urmărire). Perspectiva unei arme care să realizeze aceasta când ţinteşte o ţintă individuală este realistă; perspectiva unei arme eficiente împotriva unei forţe masate pare a fi mai îndepărtată. Utilizarea unui asemenea dispozitiv într-o zonă închisă împotriva unor ţinte multiple (de exemplu, într-o situaţie cu ostatici) poate fi mai dificilă decât un sistem cu ţintă individuală, dar probabil realizabil.

Pare realizabilă, de asemenea, crearea unei comunicări verbale de înaltă fidelitate în trupul uman, ceea ce creşte probabilitatea ca o persoană să poată fi influenţată prin sugestii mascate şi direcţionată psihologic. Când o pulsaţie de microunde de putere mare de domeniul gigahertzilor loveşte trupul uman, are loc o perturbare foarte mică a temperaturii. Aceasta este asociată cu o dilatare bruscă a ţesutului slab încălzit. Această dilatare este suficient de rapidă pentru a produce o undă acustică. Dacă este folosită o succesiune de pulsaţii, în principiu, este posibilă crearea unui câmp acustic intern în domeniul 5-15 kilohertzi, care poate fi auzit. Prin urmare, există posibilitatea de a ‘vorbi’ unor adversari într-o manieră care ar fi extrem de tulburătoare pentru ei.

În comparaţie cu discuţia din paragrafele de mai sus, conceptul întipăririi unui set de trăiri este cât se poate de teoretic, dar, fără îndoială, extrem de incitant. Teoria modernă a difuziei electromagnetice creşte probabilitatea ca difuzia pulsaţiei ultrascurte prin creierul uman să poată conduce la semnale reflectate care pot fi utilizate pentru a crea o evaluare solidă a gradului de stimulare a sistemului nervos central. Ideea din spatele acestei ‘electroencefalograme la distanţă’ este de a răvăşi potenţialele de acţiune sau ansamblurile potenţialelor de acţiune[13] din tracturile majore ale sistemului nervos central. Presupunând că vom înţelege modul în care sunt întipărite şi retrase abilităţile noastre, este posibil a se face încă un pas înainte cu acest concept şi să se reproducă setul de trăiri la alt individ. Posibilitatea de a furniza o bază de informaţii de genul ‘a fost acolo – a făcut asta’ ar putea aduce o schimbare revoluţionară în abordarea noastră cu privire la instruirea specializată. Cum poate fi făcută aceasta sau chiar dacă poate fi făcută sunt necunoscute semnificative (sic). Impactul succesului ar buimăci mintea !”[14]

Raportul de mai sus a fost o prognoză pentru anul 2020. Cu toate acestea, realitatea este că aceste tehnologii există deja şi există un număr de patente în literatura de specialitate publică care arată limpede posibilităţile. Această cercetare nu este nouă, ci începe în anii ’1950.

,,Muşchilor organismului militar le-a fost adăugată o nouă clasă de arme, bazată pe câmpuri electromagnetice. Doctrina C3I (comandă, control, comunicaţii şi informaţii) creşte încă şi se extinde. S-ar părea că armata deja poate să controleze total minţile populaţiei civile”[15].

Ţintirea populaţiilor civile de către armată constituie o îndepărtare semnificativă de istoria sa. În trecut, armata a întrebuinţat mai degrabă puterea de convingere prin intermediul informaţiei reale decât înşelătoria deliberată şi manipularea minţii pentru a câştiga populaţia de partea sa.

,,Un concept capcană luat în considerare în prezent este de a crea de la depărtare perceperea zgomotului în capetele membrilor trupei prin expunerea lor la microunde pulsatoare cu putere mică. Când oamenii sunt iradiaţi cu microunde cu putere mică modulate adecvat, senzaţia este de bâzâit, păcănit, sau fâsâit care pare să-şi aibă originea (indiferent de poziţia persoanei în câmp) înăuntrul sau chiar în spatele capului.

Fenomenele au loc (sic) la densităţi medii de putere de ordinul microwaţilor/cm2 cu frecvenţe purtătoare[16] între 0,4-3,0 gigahertzi. Prin alegerea potrivită a caracteristicilor pulsaţiei, poate fi creată o comunicare verbală inteligibilă. Înainte ca această tehnică să poată fi extinsă şi întrebuinţată pentru aplicaţii militare, trebuie dobândită o înţelegere a principiilor de bază. O asemenea înţelegere este necesară nu numai pentru a optimiza utilizarea conceptului pentru operaţiuni de camuflaj, capcană şi inducere în eroare, ci şi pentru a evalua exact factorii de siguranţă ai unei asemenea expuneri la microunde”[17].

Testarea efectivă a anumitor sisteme a demonstrat că ,,mişcările, senzaţiile, emoţiile, dorinţele, ideile şi o varietate de fenomene psihologice pot fi induse, inhibate sau modificate prin stimularea electrică a unor zone specifice ale creierului. Aceste rezultate au schimbat conceptul filozofic clasic potrivit căruia mintea era dincolo de domeniul experimental”[18].

La început, interesul larg răspândit cu privire la subiectul controlul minţii a atins grupurile de frunte de experţi militari după Războiul Coreean[19], când prizonierii de război care s-au întors acasă manifestau schimbări comportamentale semnificative. În 1956, în Raportul Congresului SUA scria următoarele:

,,Rapoartele despre tratamentul prizonierilor americani de război în Coreea au dat naştere la câteva neînţelegeri populare, dintre care cea mai larg mediatizată este ‘spălarea creierului’. Termenul însuşi a cucerit imaginaţia publicului şi este folosit, extrem de inexact, pentru a descrie orice act comis împotriva unui individ de către comunişti. ‘Spălarea creierului’ adevărată este un proces psihologic îndelung, menit să şteargă convingerile şi conceptele trecute ale unui individ şi să le înlocuiască cu unele noi. Este o practică extrem de constrângătoare, care este incompatibilă cu etica medicală universal acceptată. În procesul ‘spălării creierului’, eforturile multora sunt îndreptate împotriva unui singur individ. Pentru a avea succes, această tehnică necesită, printre altele, ca individul să fie izolat cu totul de relaţiile şi mediul normale”[20].

Considerentele etice nu s-au schimbat, însă poziţia armatei în ce priveşte etica s-a modificat pe măsură ce a dobândit capacităţi semnificative în aceste domenii.

,,Războiul psihologic devine tot mai important pentru forţele SUA, deoarece ele se angajează în operaţiuni de menţinere a păcii. ‘În zona operaţiunilor psihologice, noi trebuie să dezvoltăm mereu tehnologiile noastre existente, astfel că mare parte din acest proces este evolutiv’, a spus (strategul militar) Holmes. ‘Este de o importanţă crucială ca noi să fim în fruntea progresului tehnologic’”[21].

Tentaţia de a experimenta în acest domeniu a depăşit acum considerentele etice.

Episod apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 55/martie-aprilie 2010

 
 
 
PARTEA A III-A

Războaiele minţii

Un articol militar rusesc a oferit un punct de vedere întrucâtva diferit asupra problemei, declarând că ,,omenirea este la un pas de un război psihotronic”, având drept punct central mintea şi trupul[22]. Aceste arme ,,psihotronice” ţintesc să controleze sau să altereze mintea umană ca centru al gândirii şi comportamentului, sau să atace diferite sisteme senzoriale şi de prelucrare a informaţiilor ale organismului uman. În ambele cazuri, scopul este de a zăpăci sau distruge semnalele care menţin în mod normal organismul în echilibru.

Potrivit unei directive a Departamentului Apărării al SUA (S-3600.1, 9 decembrie 1996), ,,războiul informaţional” este definit ca ,,o operaţiune informaţională realizată pe timp de criză sau conflict pentru a obţine sau susţine obiective specifice asupra unuia sau mai multor adversari specifici”.

În aceeaşi directivă, o ,,operaţiune informaţională” este definită ca ,,acţiuni întreprinse pentru a afecta informaţia şi sistemele informaţionale ale adversarului”. Aceste ,,sisteme informaţionale” stau la baza efortului de modernizare ale forţelor armate americane şi sunt reprezentate de hardware (calculatoare), software (programe de calculator), posibilităţi de comunicaţii şi personal extrem de bine instruit.

În această luptă pentru dominaţie, războiul informaţional a avut tendinţa de a ignora rolul trupului uman ca procesor de informaţie sau date, mai puţin în acele cazuri în care logica sau gândirea raţională a unei persoane poate fi tulburată prin dezinformare sau înşelătorie …

Cu toate acestea, trupul poate fi nu numai înşelat, manipulat sau dezinformat, ci şi decuplat sau distrus – ca orice alt sistem de prelucrare de date. ,,Datele” pe care trupul le primeşte din surse externe, precum undele electromagnetice, vortex sau acustice, sau pe care le creează prin propriii stimuli electrici sau chimici, pot fi manipulate sau modificate exact aşa cum pot fi schimbate datele (informaţia) din orice calculator. Dacă ţinta finală a războiului informaţional este procesul dependent de informaţie, ,,fie el uman sau automat”, atunci definiţia implică faptul că prelucrarea de către om a semnalelor interne şi externe poate fi considerată în mod limpede o latură a războiului informaţional[23].

Pe o scară mult mai mare, utilizarea controlului minţii a fost analizată încă din 1969 de un fost consilier ştiinţific al preşedintelui Johnson.

,,Gordon J.F. Macdonald, un geofizician specializat în probleme de război, a scris că mişcările ritmice induse artificial, sincronizate cu precizie ‘ar putea conduce la un model de oscilaţii care să producă niveluri de putere relativ mari asupra anumitor regiuni ale pământului … În acest fel, s-ar putea dezvolta un sistem care ar vătăma grav activitatea creierului la nivel de populaţii foarte mari din regiunile alese pe o perioadă lungă de timp’”[24].

Această posibilitate există astăzi prin folosirea sistemelor care pot stimula ionosfera pentru a întoarce un semnal pulsator (modulat) care, la frecvenţa potrivită, poate covârşi funcţiile normale ale creierului. Prin dominarea pulsaţiilor naturale ale creierului, sunt declanşate reacţii chimice care alterează starea emoţională a populaţiilor ţintite.

 

Mesaje subliminale şi utilizări comerciale

Unul dintre domeniile în care este folosită această nouă tehnologie îl constituie sistemele de descurajare a hoţilor din magazine, care emit sunete sub gama audibilă.

,,Proprietarii japonezi de magazine ascultă CD-uri cu mesaje subliminale pentru a reduce impulsurile bandelor de hoţi din magazine ce se tot înmulţesc. CD-urile Controlul Minţii conţin piese muzicale de succes sau sunetul valurilor oceanului, cu voci codificate care vorbesc în 7 limbi … şi avertizează că oricine va fi prins furând va fi predat poliţiei”[25].

A fost elaborat un număr de dispozitive pentru a influenţa comportamentul în acest mod şi au fost acordate patente pentru acestea. Următoarele rezumate sunt luate din unele dintre aceste patente care se ocupă de programare audio şi video – doar de această dată, noi suntem programul:

,,Un sistem de programare subliminală auditivă include un dispozitiv de codificare a mesajului subliminal care generează sunete de securitate cu frecvenţă fixată şi le combină cu un semnal de mesaj subliminal pentru a produce un semnal de mesaj subliminal codificat, care este înregistrat pe casetă audio sau ceva asemănător. Un decodificator de semnal subliminal corespunzător este conectat, ca parte a unui sistem stereo convenţional al utilizatorului, şi primeşte ca intrări un program audio ales de utilizator şi mesajul subliminal codificat”[26].

,,Semnalele audio ambiante din zona de cumpărături a clientului dintr-un magazin sunt detectate şi introduse într-un circuit de procesare a semnalului care generează un semnal de control care variază cu variaţiile în amplitudine ale semnalelor audio detectate. Un circuit de control reglează amplitudinea unui mesaj subliminal auditiv anti-furt, pentru a creşte odată cu creşterea amplitudinii semnalelor audio detectate şi a scădea cu scăderea amplitudinilor semnalelor audio recepţionate. Acest mesaj subliminal controlat la nivel de amplitudine poate fi amestecat cu muzica de fond şi transmis în zona de cumpărături”[27].

,,Informaţiile care vor fi prezentate sunt combinate cu un semnal video compus. Datele sunt stocate în memorie în formă digitală. Fiecare bit de date este citit unul după altul pentru a determina: rata de recurenţă a afişării datelor în raport cu impulsurile de sincronizare a cadrelor semnalului video; amplasarea datelor în imaginea video în raport cu impulsurile de sincronizare a liniei semnalului video; şi amplasarea afişării datelor în imaginea video în raport cu informaţia de poziţie”[28].

,,Această invenţie este o combinaţie între un generator de mesaj subliminal care este 100% programabil pentru folosire de către utilizator şi un receptor de televiziune. Generatorul de mesaj subliminal afişează periodic mesajele stabilite de utilizator pentru semnalul normal de televiziune pe o perioadă specifică de timp. Aceasta permite unei persoane să întrebuinţeze o combinaţie de terapie subliminală şi supraliminală în timp ce priveşte la televizor”[29].

Prezentările de mai sus pot părea puţin complicate; însă, ele pot fi rezumate în câteva cuvinte. Aceste patente sunt concepute pentru a furniza o modalitate de a ascunde mesaje în formate audio sau video, mascând orice sugestie pe care programatorul doreşte să o transmită. Aceste tipuri de mesaje se sustrag minţii conştiente şi influenţează persoana care le aude; ele nu sunt sortate de mintea activă. Deşi aceste tehnologii sunt dezvoltate pentru folosul personal şi ca măsuri de securitate, reflectaţi asupra posibilităţilor de abuz în interes comercial, când mesajele ar putea fi ,,cumpăraţi, cumpăraţi, cumpăraţi”, ,,beţi mai mult, nu vă îngrijoraţi” sau alte scenarii egoiste. Ar trebui reglementate aceste sisteme ? De către cine şi în ce condiţii ?

 

Noi standarde pentru ce este o memorie

,,Nevada este în prezent singurul stat care permite mărturia unei persoane care a fost supusă hipnozei. Începând de la 1 octombrie 1997, tribunalele care audiază atât cazuri civile, cât şi penale pot accepta o mărturie împrospătată prin hipnoză, atâta timp cât martorul, dacă este minor, a avut consimţământul informat al părintelui sau tutorelui, şi persoana care săvârşeşte hipnoza este una dintre următoarele: specialist în îngrijirea sănătăţii, lucrător social clinic care are o licenţă în conformitate cu 641B al Statutului Revizuit din Nevada, sau un investigator dezinteresat”[30].

Această chestiune va deveni cu siguranţă mai complexă pe măsură ce tehnologia avansează în ceea ce priveşte verificarea. Ce se va întâmpla când va fi posibilă modificarea sau alterarea totală a memoriei, aşa cum s-a sugerat anterior de către ofiţerii militari ? Cum vom deosebi realul de imaginar ? Care va fi impactul asupra obligaţiei de a face dovada în tribunal aşa cum se raportează la ,,îndoiala rezonabilă” ?

Încă o dată, a fost necesar ca mai întâi să fie recunoscută ca reală apariţia acestei tehnologii, ca apoi să poată fi alcătuite legi şi stabilite sisteme care să controleze întrebuinţarea greşită. Gândiţi-vă cât timp a trebuit să treacă pentru ca tribunalele să recunoască hipnoterapia ca ştiinţă autorizată. Nădăjduim că nu va trebui să aşteptăm atât de mult pentru ca organismele legislative să ia iniţiativa de a trata aceste probleme.

 

Efecte auditive

Problemele pe care le ridică această secţiune sunt profunde. Oare este posibilă transmiterea de la distanţă a unui semnal către creierul unei persoane, care înmagazinează sunete, voce sau alte informaţii specifice care pot fi înţelese ? Este posibilă transferarea unui sunet într-un mod în care doar persoana ţintită să poată auzi ,,vocea din cap” şi nimeni altcineva să nu audă nimic ? Este posibilă modificarea emoţiilor unei persoane folosind instrumente electromagnetice aflate la distanţă ? Răspunsul la fiecare dintre aceste întrebări este un ‘Da !’ răsunător. Posibilităţile ştiinţei din zilele noastre au depăşit şi cele mai optimiste predicţii, iar posibilităţile sunt aici şi acum.

Literatura militară sugerează că aceste lucruri sunt realizabile. O serie de experimente, patente şi cercetări independente confirmă faptul că astăzi există tehnologia pentru a face aşa ceva. Când am depus mărturie la Parlamentul European în 1998, am prezentat un astfel de dispozitiv spre uluirea celor de faţă. Acest dispozitiv special necesita contactul fizic pentru a funcţiona şi avea aproape 40 de ani vechime. Acest domeniu de cercetare este unul dintre cele mai importante fiindcă indică arma finală a controlului politic: capacitatea de a plasa informaţii direct în creierul uman, sustrăgându-se tuturor mecanismelor de filtrare normale.

În 1995, Departamentul Apărării al SUA a prezentat contractul ,,Comunicarea prin efectul auditiv cu microunde; agenţia care îl oferă: Departamentul Apărării; număr de contract SBIR: F41624-95-C-9007”. Descrierea acestei tehnologii, care ar putea fi întrebuinţată pentru comunicaţii directe cu personalul militar, este următoarea:

,,Titlu: Comunicarea prin efectul auditiv cu microunde.

Descriere: Este descrisă o tehnologie inovatoare şi revoluţionară care furnizează un mijloc de comunicare pe frecvenţă radio cu probabilitate mică de interceptare. Fezabilitatea conceptului a fost confirmată folosind atât un sistem de laborator de intensitate redusă, cât şi un transmiţător de frecvenţă radio de putere mare. Există numeroase aplicaţii militare în sectoarele de căutare şi salvare, operaţiuni speciale şi de securitate”[31].

Fezabilitatea a fost demonstrată nu numai în laborator, ci şi pe teren utilizând o undă purtătoare de frecvenţă radio. În cazul Războiului din Golf[32], am bănuit întotdeauna că motivul pentru care irakienii s-au retras în masă nu l-au constituit bombardamentele grele, ci faptul că ei fuseseră loviţi cu sisteme noi ,,non-letale” care au generat frică şi poate chiar mai rău. Cercetarea noastră a descoperit rapoarte care confirmă astăzi bănuielile noastre. Ele sunt fapte.

,,Ceea ce ‘Vocea Golfului’ a început să transmită, odată cu rugăciuni din Coran şi mărturii ale prizonierilor irakieni trataţi bine, era o informaţie precisă despre unităţile care urmau a fi bombardate în fiecare zi împreună cu o nouă tehnică psihologică silenţioasă care inducea gânduri de frică puternică în mintea fiecărui soldat”[33].

Aceasta explică foarte multe astăzi, având în vedere ce a ajuns să se ştie tot mai mult despre armele de control al minţii.

,,Potrivit declaraţiilor făcute de soldaţii irakieni capturaţi şi dezertori, cea mai devastatoare şi demoralizantă programare a fost prima utilizare militară cunoscută a noilor tipuri, de înaltă tehnologie, de mesaje subliminale, cunoscute ca ‘sunete silenţioase’ sau ‘subliminale silenţioase’ de frecvenţă ultra-înaltă”[34].

Credem că folosirea acestor tehnici noi a întrecut cu mult injectarea fricii şi se poate să fi implicat generatoare de semnale mai puternice care au cauzat celelalte simptome pe care le-a observat lumea, incluzând dureri de cap, sângerări din nas, dezorientare şi greaţă - toate posibile cu aşa-numitele arme non-letale. Problemele care rămân astăzi sunt: folosesc ei încă tehnicile asemenea unui lagăr de concentrare electronic pentru a controla populaţia ? Face aceasta parte din modul în care guvernele moderne vor suprima naţiunile rebele ?

Episod apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 56/mai-iunie 2010

 
 
 
PARTEA A IV-A

 

Noile tehnologii pentru controlul minţii, modificarea comportamentului
şi chiar transferarea de gânduri bune sau rele au fost create utilizând
sunete, ca şi electrostimularea internă şi externă a creierului

 

Efecte auditive

Dezvoltarea tehnologiei a avut o istorie uşor de schiţat, care a debutat la începutul anilor ’1960 în toiul Războiului Rece[35]. În 1961, dr. Allan Frey scria:

,,Datele noastre de până acum indică faptul că sistemul auditiv uman poate răspunde la energia electromagnetică în cel puţin o regiune a spectrului frecvenţei radio. Mai mult, acest răspuns este instantaneu şi apare la densităţi reduse de putere, densităţi care sunt mult sub necesarul pentru vătămarea biologică. De exemplu, răspunsul a fost indus la densităţi de putere 1/60 din nivelul de siguranţă standard maxim pentru expunerea continuă”[36].

Această observaţie a avut consecinţe incredibile deoarece însemna că, în anumite domenii, frecvenţa radio ar putea crea un sunet înăuntrul creierului unei persoane la niveluri de energie considerate prea mici pentru a fi semnificative.

Mai târziu în acelaşi an, a fost acordat un patent lui Henry K. Puharich şi Joseph L. Lawrence care stabilea până la un punct:

,,Actuala invenţie este direcţionată către un mijloc de comunicare auditivă auxiliară, folositor pentru îmbunătăţirea auzului, de exemplu, şi se asociază mai specific cu procedurile noi şi îmbunătăţite pentru comunicaţii auditive auxiliare prin realizarea transmisiei de semnale sonore prin structura dentară şi sistemul nervos facial al utilizatorului”[37].

Acest dispozitiv brut producea un semnal care ar putea fi auzit în creier prin inducerea unei vibraţii care era transferată prin os în urechea internă, de unde era apoi purtată către creier prin sistemul nervos. Puharich a continuat cercetarea în această direcţie, dobândind un patent suplimentar în 1965[38]. Ambele invenţii necesitau contactul fizic cu capul subiectului.

Prin 1962, dr. Allan Frey a făcut progrese în munca sa, putând să creeze sunet la o distanţă de subiect, folosind un radio-transmiţător pulsator (modulat).

,,Utilizând densităţi de putere extrem de joase ale energiei electromagnetice, a fost indusă percepţia sunetelor la persoane normale şi surde. Efectul a fost indus de la câteva sute de picioare de antenă din momentul în care a fost pornit transmiţătorul şi este funcţie de frecvenţă purtătoare şi modulaţie”[39].

În această cercetare au avut loc primele încercări de a ‘regla’ creierul unui om în acelaşi fel în care se ‘reglează’ un post de radio. A fost folosită aceeaşi energie; era doar la o frecvenţă diferită cu o mică vibraţie (modulaţie) pe unda purtătoare care transmitea semnalul.

În 1968, G. Patrick Flanagan a primit un patent pentru un dispozitiv care necesita, de asemenea, contactul fizic cu pielea subiectului.

,,Această invenţie este legată de stimularea electromagnetică a sistemului nervos al unui mamifer şi are legătură mai ales cu o metodă şi aparat de stimulare a sistemului nervos al unei persoane cu unde electromagnetice care sunt capabile să facă acea persoană să devină conştientă de informaţia transmisă de undele electromagnetice”[40].

Această invenţie era mult diferită de altele create în acea vreme, pentru că acest dispozitiv trimitea de fapt un semnal audibil clar prin sistemul nervos către creier.

Dispozitivul putea fi plasat oriunde în trup, şi o voce limpede sau muzică urma să se audă în capul subiectului. Acesta a fost cel mai incredibil dispozitiv care a fost inventat la sfârşitul anilor ’1950. Au fost necesari câţiva ani pentru a-i convinge pe examinatorii patentului că funcţiona. Patentul iniţial a fost acordat doar după demonstraţia dramatică a posibilităţilor dispozitivului pe un angajat surd al Biroului de Patente al SUA.

În 1972, i-a fost acordat un al doilea patent lui G. Patrick Flanagan, după ce a fost interzis de armată în 1968. Acest dispozitiv era mult mai eficient prin aceea că transforma o formă de undă a unei cuvântări într-o ,,undă rectangulară de amplitudine constantă în care trecerile dintre extremele de amplitudine sunt distanţate pentru a purta cuvântarea”[41].

Dispozitivul stabilea practic codul de modulaţie sau secvenţele de sincronizare necesare pentru transferurile eficiente în sistemul nervos, unde semnalele puteau fi trimise creierului şi decodificate ca sunete în acelaşi fel în care sunetul normal este decodificat.

Rezultatul era un sunet limpede şi inteligibil.

Interesul armatei faţă de efectele auditive s-a manifestat încă de la patentarea primelor invenţii, însă în 1971 a apărut un sistem care ar fi permis trupelor să comunice printr-un radio-transmiţător care ar fi surzit adversarul şi l-ar fi dezorientat, permiţând în acelaşi timp combatanţilor ‘prietenoşi’ să comunice între ei.

Dispozitivul este descris după cum urmează:

,,În general, această descoperire are în vedere un sistem pentru producerea de tulburări auditive şi psihologice şi surzire parţială în tabăra inamică în timpul luptelor. În esenţă, un fascicul foarte bine direcţionat este emis de un număr mare de traductori distincţi şi este modulat de un sunet, cod sau semnal pulsator de vorbire. Invenţia poate utiliza diferite modele şi poate include radiatoare portabile montate pe un vehicul şi orientate pentru a converge într-un punct dorit, pe vehicule poziţionate independent cu un modulator comun de frecvenţă sau mijloace folosite pentru a modula fasciculul acustic în raport cu o frecvenţă fixată.

În timpul luptei, forţele aliate vor fi echipate cu un generator de referinţă pentru a furniza demodularea auditivă a semnalului transmis, generând un semnal pulsator inteligibil, în timp ce adversarul va fi surzit parţial de semnalul transmis şi va fi incapabil să perceapă orice informaţie transmisă în forma unui semnal pulsator modulat”[42].

Cu alte cuvinte, s-ar putea realiza o comunicare personală la distanţă prin propriile forţe, totodată nepermiţând accesul altora şi făcându-i neputincioşi pe adversari.

În 1974, s-a observat că utilizând o microundă, un semnal a fost modificat (convertit) de receptor într-un semnal acustic. Acest semnal a fost ‘auzit’ înăuntrul sau chiar în spatele capului. Raportul relata:

,,S-a observat că locul aparent al ‘sunetului’ s-a deplasat dinspre capul observatorului către absorbant. Adică, absorbantul a acţionat ca un convertor de energie de microunde în semnal acustic. După cunoştinţa noastră, această observaţie nu a fost descrisă în literatură şi poate servi drept mecanism care mediază ‘auzirea’ semnalelor de microunde pulsatoare”[43].

Prin 1989, ştiinţa a făcut un alt pas înainte prin ataşarea semnalului modulat la o microundă purtătoare. Aceasta a condus la o transmitere mult mai eficientă a sunetului. S-a relatat:

,,Sunetul este indus în capul unei persoane prin iradierea capului cu microunde din domeniul 100-10.000 megahertzi care sunt modulate cu o formă de undă specifică. Forma de undă constă din cascade modulate după frecvenţă. Fiecare cascadă este alcătuită din 10-20 pulsaţii plasate uniform şi grupate strâns. Durata cascadei este între 500 nanosecunde şi 100 microsecunde. Durata pulsaţiei este între 10 nanosecunde şi o microsecundă. Cascadele sunt modulate după frecvenţă de un semnal audio de intrare pentru a crea senzaţia de auzire la persoana al cărei cap este iradiat”[44].

Alte două patente acordate în acelaşi an abordau această realizare. Prima invenţie era legată de dispozitive de ajutorare a auzului la mamifere:

,,Invenţia este bazată pe percepţia sunetelor care este experimentată în creier atunci când acesta este supus la anumite semnale cu radiaţie de microunde”[45].

Cea de-a doua invenţie confirma observaţiile anterioare.

În 1992, a fost emis alt patent cu următoarea descriere:

,,Un sistem de comunicaţii silenţioase în care purtători non-auditivi, din domeniul de frecvenţă audio foarte joasă sau foarte înaltă sau din spectrul de frecvenţă ultrasonică adiacentă, sunt modulaţi ca amplitudine sau frecvenţă cu informaţia dorită şi propagaţi acustic sau vibratoriu, pentru stimularea creierului, de obicei prin folosirea de difuzoare, căşti sau convertori piezoelectrici”[46].

Acest dispozitiv a avut un caracter practic limitat pentru că necesita ca persoana să fie în contact cu sau în imediata vecinătate a dispozitivului emiţător. Când sunt analizate împreună, fiecare dintre aceste patente este văzut ca un pas înainte discret către un nou sistem de arme.

În 1995, s-a relatat că în cercetarea timpurie, au fost trimise şi recepţionate semnale sonore clare. Este dificil de stabilit acum ce nivel de cercetare militară sau de altă natură a avansat în aceste domenii. Din rapoartele Congresului SUA reiese limpede că acest domeniu întreg a fost de mare interes pentru comunităţile de contrainformaţii. Potrivit Oamenilor de ştiinţă pentru responsabilitate globală:

,,Dr. Allan Frey şi dr. Joseph Sharp au condus cercetare legată de subiect. Sharp însuşi a luat parte la aceste experimente şi a relatat că el a auzit şi a înţeles cuvinte transmise prin semnalele analogice purtate de microunde pulsatoare ale vibraţiilor glasului vorbitorului. Comentând aceste studii, dr. Robert Becker, nominalizat de două ori pentru Premiul Nobel pentru pace, a remarcat că un asemenea dispozitiv are aplicaţii evidente în operaţiuni ascunse gândite să înnebunească o ţintă cu voci sau să transmită instrucţiuni nedetectabile unui potenţial asasin”[47].

Apoi, în 1996, a apărut o nouă realizare, un ,,sistem de comunicaţii fără fir (wireless), nedetectabil prin metode de radio-frecvenţă, pentru convertirea semnalelor audio inclusiv vocea umană în semnale electronice din domeniul frecvenţei ultrasonice, care transmite semnalul ultrasonic prin intermediul undelor de presiune acustice printr-un mediu purtător, inclusiv gaze, lichide sau solide şi reconverteşte undele de presiune acustice ultrasonice înapoi în semnalul audio original”[48].

Deşi acesta era gândit să fie folosit cu aparatură de recepţie şi emisie, interesul a constat din metodele de modulare pentru transmiterea semnalului.

Adevărata muncă continua să fie făcută publică sub forma patentelor. Cu toate acestea, acţiunile militare în domeniu au început să iasă la suprafaţă. Ceea ce se ştia din experienţă era că patentele erau ţinute secret de guvern şi confiscate de armată. Când această proprietate intelectuală era confiscată, inventatorilor li se dădea să aleagă: vor lucra pentru guvern sau nu vor putea continua cercetarea sau nici măcar nu vor putea vorbi despre invenţia lor potrivit unui ordin de securitate naţională. Cei care nu cooperau se puteau trezi cu lucrarea efectiv stopată.

 

Conexiuni creier-computer

Se fac progrese majore pentru a conecta biologia la tehnologia informatică. În 1990, a apărut ştirea că ,,oamenii de ştiinţă au reuşit pentru prima oară să creeze o cultură de celule ale creierului uman care se divid şi cresc în condiţii de laborator, o realizare cu implicaţii profunde pentru înţelegerea şi tratarea unei game largi de tulburări neurologice de la epilepsie la boala Alzheimer”[49].

Potrivit unei relatări din Wall Street Journal din februarie 1994:

,,Cercetătorii au afirmat că au făcut un prim pas cheie către crearea de microcipuri care folosesc celule vii din creier. Cercetătorii au spus că au aflat cum se plasează celule din creierul embrionar în locurile dorite pe cipuri de silicon sau sticlă şi apoi să stimuleze celulele creierului să crească de-a lungul căilor dorite”[50].

Cealaltă posibilitate este ca atât celulele creierului, cât şi componentele computerului să poată fi construite în laboratoare, creând probabil primele computere adăugite biologic.

Episod apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 57/iulie-august 2010

 
 
 
PARTEA A V-A

Ce este în mintea dvs. ?

S-a luat o iniţiativă importantă pentru crearea de măsuri contra drogurilor: Iniţiativa Tehnologiei Formării Imaginii Creierului.

,,Această iniţiativă înfiinţează centrele regionale de scanare neurală ale Institutului Naţional pentru Abuzul de Droguri (National Institute on Drug Abuse, NIDA) şi reprezintă o acţiune de cooperare între agenţii finanţată de Centrul pentru Evaluarea Tehnologiei Anti-Drog (Counterdrug Technology Assessment Center, CTAC), Departamentul Energiei şi NIDA pentru a dezvolta noi instrumente ştiinţifice (radio-trasori şi tehnologii noi) pentru înţelegerea mecanismelor de dependenţă şi evaluarea noilor tratamente farmacologice”[51].

Prin scanarea neurală ar putea fi atins nu numai obiectivul stabilit, ci prin scanare ar putea fi întocmită harta stărilor emoţionale ale unei persoane, ar putea fi determinate influenţele chimice şi poate chiar citite gândurile specifice.

În 1975, Physics Today relata:

,,Progresele în ce priveşte modalităţile de a măsura câmpurile magnetice extrem de slabe emise de organe precum inima, creierul şi plămânii conduc la noi metode importante pentru diagnosticarea stărilor anormale”[52].

În 1995, a fost patentat un sistem pentru capturarea şi decodificarea semnalelor creierului. Acesta include un convertor pentru stimularea unei persoane şi convertori de electroencefalograf pentru înregistrarea semnalelor undelor creierului persoanei. De asemenea, sistemul include un computer pentru controlarea şi sincronizarea stimulilor transferaţi persoanei şi totodată pentru înregistrarea semnalelor undelor creierului. Computerul poate fie să interpreteze aceste semnale utilizând un model pentru gândirea conceptuală, perceptuală şi emoţională ce corespunde semnalelor de electroencefalograf ale gândurilor persoanei, fie să compare semnalele cu semnalele cerebrale normale de la o populaţie normală pentru a diagnostica şi localiza originea percepţiei, concepţiei şi emoţiei disfuncţionale fundamentale[53].

Cu alte cuvinte, dispozitivul vă citeşte mintea comparând activitatea creierului dvs. cu cea a altor persoane.

În 1996, a apărut această evoluţie orwelliană: ,,O metodă pentru determinarea de la distanţă a informaţiei legate de starea emoţională a unei persoane; astfel, o undă de energie care are o frecvenţă şi intensitate stabilite dinainte este generată şi este transmisă radio către un subiect aflat la distanţă. Unda de energie emisă de subiect este detectată şi analizată automat pentru a obţine informaţia legată de starea emoţională a individului.

Parametrii fiziologici sau fizici ai tensiunii arteriale, pulsului, dimensiunii pupilei, ritmului respiraţiei şi nivelului transpiraţiei sunt măsuraţi şi comparaţi cu valori de referinţă pentru a furniza informaţii utilizabile în evaluarea răspunsurilor sau intenţiei posibil criminale a unei persoane intervievate în zone sensibile de securitate”[54].

Această tehnologie ar putea fi utilizată pentru a determina ce ar putea face o persoană, având în vedere emoţiile sale lăuntrice perceptibile total. Această tehnologie trece prin orice zid comportamental pe care îl poate ridica o persoană şi merge direct la creier pentru a vedea ce poate fi în mintea unei persoane.

Inducerea comportamentului mai degrabă decât doar citirea stării emoţionale a unei persoane este subiectul lucrării unui om de ştiinţă din Canada. ,,Oamenii de ştiinţă încearcă să re-creeze răpirile extraterestre în laborator. … Experimentul, care va fi condus de profesorul Michael Persinger, un neurolog de la Universitatea Laurentiană din Sudbury, Ontario, constă dintr-o cască de motociclist modificată cu solenoizi pe părţi care creează câmpuri magnetice în jurul capului unui subiect”[55].

Acest experiment a fost realizat şi a făcut obiectul unui expozeu asupra controlului minţii al Reţelei Canadiene de Radiodifuziune, care a fost prezentat în februarie 1999, în cadrul unei emisiuni numite Curente subterane. Iniţiatorul acestui experiment a apărut în emisiune, împreună cu câţiva alţii interesaţi de acest domeniu.

Un raport din 1993 afirma că timp de mai bine de 20 ani, dr. Persinger ,,a lucrat la o teorie care asociază nu numai OZN-urile[56] şi cutremurele, ci şi câmpurile electromagnetice puternice şi o explicaţie a credinţelor paranormale în ce priveşte activitatea neobişnuită a creierului. De asemenea, el a descoperit că stimulând altă zonă, lobii temporali, poate cauza toate soiurile de experienţe mistice, senzaţii de ieşire din trup şi alte fenomene aparent paranormale”[57].

Munca acestui doctor sugerează că aceste experienţe pot fi rezultatul activităţii creierului şi nu experienţele reale ale indivizilor. El a avut un oarecare succes re-creând multe din aceste experienţe la subiecţii săi. Dr. Persinger este cunoscut şi pentru studierea efectelor undelor de frecvenţă extrem de joasă asupra memoriei şi funcţionării creierului[58].

În 1991, a fost patentată o metodă de modificare a undelor creierului la o frecvenţă dorită[59]. Un patent din 1975 lua în discuţie o tehnologie similară: un dispozitiv şi o metodă pentru ,,detectarea undelor creierului dintr-un loc depărtat de subiect, din care sunt transmise simultan semnale electromagnetice de frecvenţe diferite către creierul subiectului; semnalele interferă unul cu celălalt pentru a produce o formă de undă care este modulată de undele cerebrale ale subiectului. Forma de undă de interferenţă care este reprezentativă pentru activitatea creierului este retransmisă de creier către un receptor unde este demodulată şi amplificată. Forma de undă demodulată este apoi afişată pentru a fi analizată vizual şi apoi direcţionată către un computer pentru prelucrare şi analiză suplimentară. Forma de undă demodulată poate fi utilizată şi pentru a produce un semnal de echilibrare care este transmis înapoi creierului pentru a produce o modificare dorită în activitatea electrică de acolo”[60].

În termeni simpli, activitatea creierului este ‘cartografiată’ pentru a citi starea emoţională, capacităţile conceptuale sau tiparele intelectuale ale unei persoane. Poate fi generat un al doilea semnal şi trimis înapoi în creier care întrece semnalul natural, făcând să se comute tiparele de unde ale creierului. Aceasta este ,,antrenarea creierului” care produce o schimbare în starea de conştiinţă. Există multe utilizări de natură pozitivă a acestui tip de tehnologie, aşa cum s-a menţionat la începutul acestei secţiuni, factorul important fiind cine controlează tehnologia şi în ce scop.

În ianuarie 1998, în revista ştiinţifică de seamă Nature, a apărut următoarea afirmaţie succintă, citându-l pe neurologul Jean-Pierre Changeux de la Institutul Pasteur, preşedinte al comitetului naţional francez de bioetică:

,,Însă neurologia implică şi riscuri potenţiale, spunea el, susţinând că progresele în scanarea cerebrală fac imensă posibilitatea invadării intimităţii. … Va deveni o banalitate şi va putea fi utilizată de la distanţă, a prezis el. Aceasta va deschide calea către abuzuri precum invadarea libertăţii personale, controlul comportamentului şi spălarea creierului”[61].

 

Dansând pe acordurile unui toboşar necunoscut

Într-o ,,demonstraţie dramatică de citire a minţii, neurologii au realizat filme despre ce vede o pisică folosind electrozi implantaţi în creierul animalului. ‘Încercarea de a înţelege cum codifică creierul informaţia conduce la posibilitatea de a înlocui părţi ale sistemului nervos cu un dispozitiv artificial’”[62].

Omul de ştiinţă care comenta această tehnologie – Gattett Stanley, profesor asistent de inginerie biomedicală la Harvard – a înţeles că în viitor există posibilitatea de a utiliza cartografierea activităţii cerebrale pentru crearea de componente electronice care să înlocuiască părţi vătămate ale sistemului.

Cartografierea minţii are şi alte aplicaţii. Cercetări similare pentru controlarea comportamentului oamenilor şi animalelor au fost conduse de dr. Jose Delgado la Universitatea Yale, una dintre instituţiile de cercetare de frunte din SUA. Testarea efectivă a anumitor sisteme a dovedit că ,,mişcările, senzaţiile, emoţiile, dorinţele, ideile şi o varietate de fenomene psihologice pot fi induse, inhibate sau modificate prin stimularea electrică a zonelor specifice ale creierului”[63].

În 1985, dr. Delgado a putut crea aceste efecte folosind doar un semnal radio trimis creierului de la distanţă, utilizând concentraţii de energie mai mici de 1/50 din ce generează pământul în mod natural. Această descoperire a sugerat faptul că frecvenţa, forma de undă şi ritmul de repetiţie a pulsaţiei (modulaţia) erau factori mai importanţi decât cantitatea de energie folosită. Analizând acest lucru, el are sens deoarece trupul omenesc nu are nevoie de o concentraţie mare de putere electromagnetică pentru a-şi regla funcţionarea normală. Cheia era descoperirea mecanismelor de ,,reglare” pentru a stabili locaţia ,,staţiei de recepţie” corecte din creier.

În 1993, a fost luată în discuţie informaţia făcută publică ca o consecinţă a informaţiei scurse public din Rusia. Au fost organizate întruniri pentru a evalua ameninţarea: ,,Principalul scop al întrunirilor din martie a fost descris în memorandumul Psihotehnologii ca fiind ‘a determina dacă tehnologiile de psiho-corecţie reprezintă o ameninţare prezentă sau viitoare pentru securitatea naţională a SUA în situaţii în care instrucţiuni care nu pot fi auzite ar putea fi utilizate pentru a schimba comportamentul’”[64].

Evaluarea ameninţării era de natură să înceapă a-i pregăti pe americani pentru recunoaşterea publică a unuia dintre secretele bine păstrate multă vreme de guvern, acela că mintea şi trupul uman pot fi controlate de la distanţă, fără a lăsa nici o urmă de dovadă.

În alt citat, unul dintre cercetătorii de frunte din acest domeniu, dr. Igor Smirnov a început să-şi anunţe descoperirile. ,,Însă experţii de pretutindeni în războiul psihologic încă visează că într-o zi vor controla mintea duşmanului. }i într-un laborator mic, asemenea unei temniţe, din subsolul Institutului de Psiho-corecţie din Moscova, Smirnov şi alţi psihiatri ruşi lucrează deja pe schizofrenici, dependenţi de droguri şi bolnavi de cancer”[65].

Rezultatele acestei cercetări au fost investigate şi demonstrate în faţa membrilor serviciilor secrete din SUA, şi au fost demonstrate chiar de dr. Smirnov într-un interviu pentru emisiunea televiziunii canadiene Curente subterane.

Această chestiune este, de asemenea, una interesantă, aşa cum se poate vedea din acest fragment de articol din 1999:

,,Fanteziile sunt procese de gândire care implică monologuri interne şi secvenţe imaginative care pot motiva oamenii sănătoşi către un comportament constructiv; în acelaşi mod, ele îi pot inspira pe indivizii dezechilibraţi către un comportament distructiv sau periculos. O concluzie a acestei cercetări a fost că fantezia a jucat un rol major printre criminalii violenţi.

Cercetătorii au descoperit că adeseori criminalii visau cu ochii deschişi fanteziile lor şi apoi puneau în practică elemente din acele fantezii înainte de a comite crimele lor. Agenţii FBI au constatat că adesea criminalii violenţi manifestă, ca copii şi ca adulţi, semne prin care se denunţă. Prin urmare, angajaţii sau studenţii tulburaţi pot manifesta semne ale unor fantezii violente în faţa observatorilor atenţi. Indivizii cu probleme pot fi interesaţi în mod obsesiv de melodii cu versuri violente sau pot avea probleme cu drogurile sau alcoolul.

Când aceste semne devin manifeste, ele ar trebui raportate unei echipe de supraveghere a ameninţării, care poate neutraliza ameninţarea, fie prin terapie, dacă reabilitarea este posibilă, fie prin concedierea angajatului. Violenţa la locul de muncă sau în şcoală este de obicei precedată de semnale de avertizare”[66].

Capacitatea de a stabili o ,,predispoziţie” pentru un comportament nu înseamnă că o persoană va face ,,alegerea” de a acţiona pe baza sentimentelor sau gândurilor lăuntrice. Fiecare persoană de pe planetă îşi poate aminti momente în care gândurile sale au fost periculoase, imorale sau inacceptabile din alt punct de vedere, căzând sub standardele stabilite de ,,normele” sociale şi culturale. Cu toate acestea, noi putem avea aceste gânduri în intimitatea propriei noastre minţi.

Tendinţa existentă în ce priveşte aplicarea tehnologiei controlului minţii va face acum din cele mai intime gânduri lăuntrice pe care le avem – în timp ce noi luptăm cu tentaţiile şi alegerile vieţii de zi cu zi – subiectul unei cercetări atente de către guvern şi angajatori. Cine va defini regulile psiho-corecţiei ? Cine va decide ce este etic şi drept în acest domeniu pe măsură ce se va dezvolta în următorul deceniu ?

Episod apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 58/septembrie-octombrie 2010

 
 
 
PARTEA A VI-A

Controlul minţii şi trupului

Frecvenţele predominante ale undelor creierului indică tipul de activitate care are loc în creier. Există 4 categorii principale de frecvenţe ale undelor creierului care sunt asociate cu cea mai mare parte a activităţii mintale:

 

» Prima categorie, undele beta (13-35 hertzi sau pulsaţii pe secundă), este asociată cu activitatea normală. Valoarea superioară a acestui domeniu este asociată cu stresul sau stările agitate care pot dăuna gândirii şi abilităţilor de raţionare.

» Cea de-a doua categorie, undele alpha (8-12 hertzi), poate indica relaxarea. Frecvenţele alpha sunt ideale pentru învăţare şi funcţionare intensă a minţii.

» Cea de-a treia categorie, undele theta (4-7 hertzi), indică imaginile mintale, accesul la memorii şi concentrarea mintală internă. Această stare este asociată adesea cu copiii mici, modificarea comportamentului şi stările de somn/vis.

» Ultima categorie, undele delta foarte lente (0,5-3 hertzi), apare când o persoană este în stare de somn profund.

 

Regula generală este că frecvenţa predominantă a undelor creierului va fi cea mai joasă în termeni de pulsaţii pe secundă când o persoană este relaxată, şi cea mai înaltă când o persoană este foarte alertă sau agitată[67].

Stimularea externă a creierului prin mijloace electromagnetice poate face creierul să fie cuplat sau blocat în fază cu un generator de semnal extern[68]. Prin stimulare externă, undele predominante ale creierului pot fi antrenate sau împinse în noi tipare de frecvenţă. Cu alte cuvinte, generatorul de semnal extern sau de impuls cuplează creierul, dominând frecvenţele normale şi producând schimbări ale undelor creierului, care produc apoi modificări în chimia creierului, care generează schimbări în ceea ce rezultă ca urmare a activităţii cerebrale sub forma gândurilor, emoţiilor sau stării fizice. Cum sunteţi condus, aşa sosiţi.

Manipularea creierului poate fi benefică sau nocivă pentru persoana supusă manipulării, în funcţie de nivelul de cunoştinţe sau intenţiile celui care controlează tehnologia.

În combinaţie cu forme de undă specifice, frecvenţe diverse declanşează răspunsuri chimice precise în creier. Secretarea acestor substanţe neurochimice generează reacţii specifice în creier care au drept rezultat sentimente de teamă, poftă trupească, depresie, dragoste etc. Toate acestea şi întreaga gamă de răspunsuri emoţionale/intelectuale sunt produse de combinaţii foarte specifice ale acestor substanţe chimice din creier care sunt secretate ca urmare a stimulării cu impulsuri electrice cu frecvenţă specifică.

,,Amestecuri precise ale acestor sucuri cerebrale pot produce stări mintale deosebit de specifice, precum frica de întuneric sau concentrarea intensă”[69].

Cercetarea în acest domeniu progresează cu o viteză foarte mare, făcându-se regulat noi descoperiri. Dezvăluirea cunoştinţelor despre aceste frecvenţe specifice va conduce la progrese semnificative în înţelegerea sănătăţii umane. Radiaţia de radio-frecvenţă, acţionând ca un purtător pentru frecvenţele extrem de joase, poate fi utilizată pentru a cupla fără fir undele creierului.

Controlul minţii şi trupului folosind diferite forme de energie electromagnetică inclusiv semnale radio, pulsaţii luminoase, sunet şi alte metode a dus la câteva invenţii şi inovaţii. Efectele şi utilizările pozitive pentru sănătate au fost studiate de cercetători particulari din toată lumea. În 1973, un ,,aparat pentru tratarea bolilor neuropsihice şi somatice în care sursele de lumină, sunet, câmp electromagnetic de foarte mare frecvenţă şi respectiv căldură sunt aplicate simultan, prin intermediul unei unităţi de control, sistemului nervos central al pacientului cu o rată de repetiţie stabilită dinainte. Sursele de radiaţie luminoasă şi de radiaţie sonoră sunt construite astfel încât să exercite o influenţă suficientă şi monotonă a radiaţiei luminoase şi sonore asupra centrilor vizuali şi respectiv auditivi ai pacientului”[70].

Aceasta face creierul să urmeze sursa de stimulare exterioară declanşând schimbarea tiparelor creierului care afectează creierul imediat şi direct.

O invenţie simplă patentată în 1977 ,,oferă un dispozitiv pentru îmbunătăţirea aplicaţiei amintite mai sus ajutând la inducerea somnului natural. Aşa cum s-a menţionat anterior, această invenţie are legătură în mod specific cu o îmbunătăţire care va permite crearea câtorva forme de unde aşa cum poate aproxima un dispozitiv de zgomot analgezic sunete liniştitoare ale naturii, adică valuri, ploaie, vânt”[71].

Acest gen de dispozitive sunt disponibile pretutindeni şi sunt renumite pentru efectele lor calmante, ajutând oamenii să se relaxeze şi să doarmă.

În 1980, a fost emis alt patent care făcea cunoscute ,,o metodă şi un aparat pentru producerea unui semnal ca un zgomot pentru inducerea unui efect hipnotic sau anestezic la om. Invenţia se aplică de asemenea pentru controlarea mulţimii şi instruirea nivelului de conştiinţă (biofeedback). Invenţia poate fi utilizată şi pentru crearea de efecte muzicale speciale”[72].

Acest dispozitiv va avea un efect profund asupra controlării indivizilor până într-un punct care poate fi atins altfel doar prin utilizarea hipnoterapiei sau a drogurilor.

Câţiva ani mai târziu, a fost proiectat un alt dispozitiv pentru a crea aceste tipuri de efecte, folosind din nou o energie foarte subtilă: ,,Tiparele de unde cerebrale asociate cu stările de relaxare şi meditative ale unui subiect sunt induse treptat, fără efecte secundare chimice sau neurologice vătămătoare”[73].

Au fost perfecţionate diferite sisteme şi au fost emise patente pentru controlarea activităţii cerebrale[74]. Aceste invenţii au generat o serie întreagă de progrese pentru controlarea stării emoţionale, concentrării şi nivelurilor de durere ale unei persoane şi pentru crearea altor efecte. În 1990, rezultatele unui studiu au indicat cu tărie că ,,tipuri specifice de trăiri subiective pot fi amplificate când sunt generate în creier, la nivelul lobilor temporali, câmpuri magnetice de frecvenţă extrem de joasă de mai puţin de 1 miligauss. Senzaţii vestibulare (vibraţii, plutire), dematerializare (senzaţie de detaşare, simţirea unei prezenţe) şi imagini (imagini vii din copilărie) au fost mai frecvente în grupurile expuse câmpului decât în grupul expus unui câmp fals”[75].

Într-o invenţie tip ,,new age” din 1996, cristalele de cuarţ sunt folosite pentru a produce eliberare de stres prin încetinirea activităţii cerebrale. ,,Stresul fiziologic la un subiect uman este tratat prin generarea unui câmp electromagnetic slab în jurul unui cristal de cuarţ. Cristalul este stimulat prin aplicarea de pulsaţii electrice cu durata pulsaţiei între 0,1-50 microsecunde fiecare la o rată de repetiţie a pulsaţiei între 0,5k-10k (500-10.000) pulsaţii pe secundă asupra unui conductor plasat în vecinătatea cristalului de cuarţ generând astfel un câmp magnetic slab. Un subiect este plasat în câmpul magnetic slab o perioadă de timp suficientă pentru a reduce stresul”[76].

Este interesant că gânditorii ,,new age” au speculat ,,magia cristalului” ca un mod de a ajunge ,,în acord” cu sinele şi de a se relaxa şi iată că un cristal de cuarţ este inclus ca o componentă a acestei invenţii. Încă o dată apar puncte de intersecţie între ficţiune şi ştiinţă.

Instruirea conştiinţei este de asemenea o temă importantă pentru culte, organizaţii religioase şi altele care urmează ,,New Age”. Ştiinţa a dobândit acum o înţelegere mai mare despre cum funcţionează mintea şi creierul, astfel că informaţiile care se asimilau în ani sau chiar decenii pot fi dobândite acum în săptămâni, zile sau chiar minute. De exemplu, în 1996, au fost elaborate o metodă şi un aparat pentru utilizarea în obţinerea de stări ale undelor cerebrale alpha şi theta şi inducerea de stări emoţionale pozitive la oameni[77].

Cu 3 ani înainte a fost emis un patent pentru un dispozitiv care ar putea crea stările de conştiinţă dorite: ,,În instruirea unui individ pentru a reproduce asemenea stări de conştiinţă fără stimulare audio suplimentară; şi în transferarea unor astfel de stări de la o persoană la alta prin impunerea electroencefalogramei unui individ, suprapusă pe semnalele stereo dorite ale altui individ, prin inducerea unui fenomen de pulsaţie binaurală”[78].

 

Transferarea gândurilor ?

Acest lucru este interesant deoarece confirmă ideile la care s-a făcut referire anterior de către armată, de modificare a memoriei unei persoane prin impunerea de semnale manipulate de computer care s-ar integra în memoria normală a persoanei. Posibilitatea de abuz este evidentă, şi oportunitatea pentru progresul personal este mare. Imaginaţi-vă că am putea dobândi educaţia, pe care o acumulăm pe parcursul a mulţi ani de şcoală, prin transferul informaţiilor direct în creier, utilizând aceste metode noi în locul metodelor standard de învăţare.

O analiză serioasă a dezvoltării acestor tipuri de sisteme de transfer de memorie dezvăluie faptul că ele ocolesc filtrele intelectuale normale: informaţia este depozitată în creier ca fapt, fără întrebări sau studiu atent. Ce se întâmplă când informaţia nouă intră în contradicţie cu informaţia existentă ? Ar fi posibilă includerea de informaţie ascunsă cu intenţia de a influenţa în mod injust lucruri precum credinţele religioase, politice sau consumul de bunuri şi servicii ?

Posibilităţile sunt imense şi întrebările etice şi morale legate de aceste chestiuni sunt la fel de vaste. Nu mai putem evita dezbaterea. De fapt, dezbaterea este în urmă cu mult faţă de progresele ştiinţifice.

Între timp, există câteva lucruri simple pe care le-am putea face cu toţii pentru a îmbunătăţi capacitatea de învăţare proprie sau pe cea a copiilor noştri, aplicând cunoştinţe simple şi disponibile. De exemplu, ,,cercetătorii de la Centrul pentru Neurobiologia Învăţării şi Memoriei de la Universitatea din California, Irvine, au stabilit că ascultarea timp de 10 minute a unei sonate pentru pian de Mozart a crescut coeficientul de inteligenţă (IQ) măsurabil al studenţilor cu până la 9 puncte”[79].

Acesta este un lucru simplu de mare folos pentru oricine caută îmbunătăţirea prin propriile mijloace.

Episod apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 59/noiembrie-decembrie 2010

 
 
 
PARTEA A VII-A

Arme ale minţii

Un articol din 1984, intitulat ,,Spectrul electromagnetic în conflictul de intensitate redusă”, spunea multe despre interesul armatei faţă de radiaţiile electromagnetice:

,,Rezultatele multor studii care au fost publicate în ultimii câţiva ani indică faptul că efecte biologice specifice pot fi obţinute prin controlarea diferiţilor parametri ai câmpului electromagnetic. Câţiva dintre cei mai importanţi factori care pot fi manipulaţi sunt frecvenţa, forma undei, rata de început a pulsaţiei, durata pulsaţiei, amplitudinea pulsaţiei, rata de repetiţie, modulaţia secundară şi simetria şi asimetria pulsaţiei.

Multe dintre efectele clinice ale radiaţiei electromagnetice au fost observate mai întâi folosind curent continuu aplicat direct pe piele. Ulterior, aceleaşi efecte au fost obţinute aplicând câmpuri externe. În literatura de specialitate s-a relatat că radiaţia electromagnetică induce sau amplifică următoarele efecte:

 

1. stimularea regenerării osului (în fracturi)

2. vindecarea fracturilor normale

3. tratarea pseudo-artrozei congenitale

4. vindecarea rănilor

5. electroanestezia

6. terapia electroconvulsivă

7. modificarea comportamentului la animale

8. electroencefalograme modificate la animale şi oameni

9. morfologia alterată a creierului la animale

10. efectele acupuncturii

11. tratarea dependenţei de droguri

12. electrostimularea pentru alinarea durerii

13. excitarea modificată a celulelor neuronale.

 

Acestea sunt doar câteva dintre multele efecte şi utilizări biologice care au fost relatate în ultimul deceniu. Ele nu sunt complete şi nu includ multe din efectele prezentate în literatura de specialitate sovietică şi est-europeană.

Precum în cazul majorităţii strădaniilor umane, aceste aplicaţii ale radiaţiei electromagnetice au potenţialul de a fi o sabie cu două tăişuri. Ele pot aduce beneficii semnificative şi totodată pot fi exploatate şi folosite într-un mod controlat pentru operaţiuni militare sau sub acoperire. Acest articol se concentrează pe utilizările potenţiale ale radiaţiei electromagnetice în conflictele viitoare de mică intensitate.

 

Aplicaţii militare potenţiale ale radiaţiei electromagnetice

Exploatarea acestei tehnologii pentru scopuri militare este încă la început şi doar recent a fost recunoscută de SUA ca o opţiune realizabilă. O trecere în revistă a biotehnologiei Forţelor Aeriene din 1982 afirma:

‘Ţinând cont de datele disponibile în prezent, câmpurile de radiaţie de radio-frecvenţă generate special pot genera ameninţări militare puternice şi revoluţionare. Terapia cu electroşocuri indică potenţialul curentului electric indus de a întrerupe complet funcţionarea mintală pentru perioade scurte de timp, de a obţine percepţie pentru perioade mai lungi şi de a restructura răspunsul emoţional pe intervale de timp prelungite.

Experienţa cu terapia cu electroşocuri, experimentele cu radiaţii de radio-frecvenţă şi înţelegerea tot mai mare a creierului ca un organ mediat electric a sugerat probabilitatea serioasă că aceste câmpuri electromagnetice imprimate pot submina comportamentul conştient şi pot fi capabile de a direcţiona sau a reexamina un astfel de comportament. În plus, trecerea a circa 100 miliamperi prin miocard poate conduce la oprirea inimii şi moarte, indicând din nou un efect de armă cu viteza luminii.

Un sistem de scanare rapidă cu radiaţii de radio-frecvenţă ar putea furniza o capacitate de buimăcire sau ucidere eficientă pe o suprafaţă largă. Eficienţa sistemului va fi în funcţie de forma de undă, intensitatea câmpului, duratele pulsaţiei, frecvenţa de repetiţie şi frecvenţa purtătoare. Sistemul poate fi dezvoltat folosind studii experimentale pe ţesuturi şi animale vii, cuplate cu cercetarea mecanismelor şi efectelor formei de undă.

Utilizând radiaţii de radio-frecvenţă de nivel relativ scăzut este posibilă sensibilizarea unor grupuri mari de militari la cantităţi extrem de dispersate de substanţe biologice sau chimice faţă de care populaţia neiradiată ar fi imună.

Aplicaţiile potenţiale ale câmpurilor electromagnetice artificiale sunt largi şi pot fi folosite în multe situaţii militare sau cvasi-militare.

Unele dintre aceste utilizări potenţiale includ tratarea cu grupuri teroriste, controlul mulţimii, controlul breşelor de securitate la instalaţiile militare şi tehnici anti-personale în războiul tactic … Un ultim domeniu în care radiaţia electromagnetică se poate dovedi a fi importantă este sporirea capacităţilor indivizilor pentru fenomene neobişnuite’”[80].

Acestea sunt articolele anilor ‘1980. Un alt punct interesant dezvăluit în trecerea în revistă a biotehnologiei Forţelor Aeriene este stimularea fenomenelor neobişnuite. Ce ar putea însemna acest lucru ? Într-o relatare de presă din noiembrie 1995, a fost divulgat interesul CIA când s-a anunţat că vreme de ,,20 ani, SUA a folosit în secret oameni cu capacităţi paranormale în încercările de a ajuta agenţiile de sancţionare a drogurilor să-l încolţească pe conducătorul libian Moammar Gadhafi şi să găsească plutoniu în Coreea de Nord. Operaţiunile de spionare prin percepţie extrasenzorială – cu nume de cod ‘Stargate’ – nu erau demne de încredere, dar 3 persoane cu capacităţi paranormale au continuat să se antreneze în Fort Meade, cel puţin în iulie, au declarat cercetătorii care au evaluat programul pentru CIA”[81].

Se merită subliniat de asemenea că acest raport a coincis cu dezvăluirea publică a acestui proiect de către personalul militar. Istoria a fost expusă în cartea lui David Morehouse, Războinicul paranormal[82].

Colonelul John Alexander, care se antrenează în Los Alamos şi este un susţinător însemnat al acestui domeniu de cercetare, a fost citat ca spunând: ,,Există sisteme de arme care acţionează cu puterea minţii şi a căror capacitate letală a fost deja demonstrată … Arma psihotronică va fi silenţioasă, greu de detectat şi va necesita doar un operator uman ca sursă de putere”[83].

Potrivit unui articol despre armele non-letale: ,,O armă cu radio-frecvenţă aflată actualmente în stadiu de dezvoltare este modulatorul de frecvenţă foarte joasă de putere mare. Acţionând în domeniul 20-35 kHz, frecvenţa este emisă de la o antenă farfurie de 1-2 metri pentru a forma un tip de glonţ acustic. Arma este îndeosebi avantajoasă deoarece nivelul de putere este uşor de reglat. La valori mici, glonţul acustic cauzează disconfort fizic – suficient pentru a opri cele mai iminente ameninţări. Creşterea progresivă a puterii produce un efect de greaţă, vomă şi dureri abdominale. Cele mai mari valori pot face ca oasele unei persoane pur şi simplu să explodeze intern. Îndreptată către cap, oasele craniului care răsună au făcut oamenii să audă ‘voci’”.

Arma a fost studiată mai mult de armata rusă decât de cea americană. Într-adevăr, ,,ruşii au oferit de fapt utilizarea unei astfel de arme FBI-ului în impasul sectei davidiene pentru a-i face să creadă că ‘Dumnezeu’ le vorbea. Preocupaţi de faptul că nu puteau să prevadă ce le-ar fi putut spune vocile în realitate adepţilor lui David Koresh, FBI a refuzat oferta. O altă armă cu radio-frecvenţă care era gata de a fi utilizată în 1978 a fost dezvoltată sub masca Operaţiunii PIQUE. Conceput de CIA, planul era de a trimite semnale radio de putere mare în afara ionosferei pentru a afecta funcţiile mintale ale oamenilor din regiuni alese, inclusiv instalaţiile nucleare est-europene”[84].

Folosirea ionosferei în experimentele CIA aminteşte de una dintre posibilităţile disponibile astăzi cu sisteme precum HAARP (High-frequency Active Auroral Research Project), care a fost dezvoltat 15 ani mai târziu. Din toate acestea este evident că aceste sisteme au fost realizate şi extinse departe de ochii publicului. Această practică este utilizată şi în prezent.

,,Următorul sector de utilizare a armelor non-letale îl constituie aparatura … aceste dispozitive pot face sau ca aparatura să se oprească din funcţionare sau să devină vulnerabilă la atacuri ulterioare, letale. În plus, omul a ajuns foarte dependent de folosirea aparaturii şi adesea devine neajutorat într-o situaţie în care acestea nu mai funcţionează cum trebuie. Prin urmare, este potrivit că ele sunt prezentate aici. Arsenalul de bază anti-aparatură include arma cu microunde, pulsaţia electormagnetică non-nucleară şi arma laser.

Comanda Operaţiunilor Speciale a SUA are în arsenalul său arma cu microunde portabilă. Capacitatea unei asemenea arme este variată prin aceea că poate nu numai să perturbe comunicaţiile inamicului, ci şi să supra-încălzească organele interne. Desigur, îndreptarea acestui tip de armă către persoane o scoate din clasificarea non-letală. Dezvoltată în Laboratorul Naţional Los Alamos, arma produce semnalul său într-un mod similar cu armele cu radio-frecvenţă discutate mai sus în aceea că direcţionează energia într-o pulsaţie de putere mare şi distruge tranzistorii şi alt echipament electric … La o scară chiar mai mică, o armă portabilă cu pulsaţie electromagnetică ar putea fi transportată de forţele terestre pentru a distruge componentele electrice dintr-un vehicul blindat sau tanc. Această posibilitate este dezvoltată în cadrul forţelor de poliţie pentru a emite o pulsaţie care ar opri o maşină aproape imediat”[85].

Aceste sisteme oferă atât promisiuni, cât şi riscuri, pe măsură ce ne apropiem de noul secol. Care va fi reacţia publică faţă de aceste sisteme ? Noi sugerăm că reacţia va produce o modificare semnificativă în utilizările şi dezvoltările ulterioare ale acestor tehnologii. În plus, noi bănuim că ar putea fi dezvoltate sisteme de monitorizare care ar avea în vedere detectarea acestor tehnologii pentru a controla abuzul.


Victimele controlului minţii

Numite uneori ‘wavies’ sau ‘beamers[86], aceste persoane nu sunt de obicei crezute atunci când afirmă că sunt victimele testării armelor de control al minţii. În realitate, ,,cercetătorii de la Universitatea din Florida de Sud au publicat un studiu care arată că temerile de internet iau locul CIA şi undelor radio ca o nălucire frecventă la pacienţii cu probleme psihiatrice. În fiecare caz de nălucire de internet analizat de cercetători, pacientul a avut de fapt puţină experienţă cu computerele”[87].

Este însă dificil, dacă nu imposibil, de a selecta care persoane ar putea fi victime şi care sunt înşelate. Încercările de a stabili dacă aceste plângeri sunt reale sau nu sunt adesea ţinta glumelor şi temerilor. De exemplu, Universitatea din Albany a ,,întrerupt cercetarea unui profesor de psihologie care sonda lumea ‘Dosarelor X’ ale guvernului referitoare la supraveghere şi controlul minţii. La conferinţe, în articole şi cercetare de peste două semestre, profesorul Kathryn Kelley a explorat afirmaţiile celor care spun că li s-au implantat pe cale chirurgicală dispozitive de comunicare pentru a le citi gândurile”[88].

 

Dogma 61

O altă carte, de acelaşi autor: Controlul minţii umane. Tehnologiile

controlului politic sau instrumente pentru performanţă de vârf

 

De la publicarea primei noastre cărţi, Îngerii nu cântă la această harpă (HAARP). Progrese ale tehnologiei Tesla[89], am auzit de sute de persoane care fac astfel de afirmaţii. Noi nu putem spune care experienţe ar putea fi reale şi care sunt doar în minţile acestor persoane. Credem însă că afirmaţiile ar trebui luate în serios şi că oamenii ar trebui să aibă un loc unde să poată merge pentru a afla adevărul sau a obţine tratamentele medicale pe care de altminteri le merită. Istoria SUA este plină de exemple de persoane care au fost exploataţi de oameni de ştiinţă care lucrează la adăpostul întunericului furnizat de ,,bugetele negre”. Ar putea avea aceste relatări o bază reală ? Noi credem că unele dintre ele au o bază reală.

Controlul minţii de către guvern pentru a-şi impune voinţa asupra poporului este cel mai bine rezumat în inscripţia de pe zidul monumentului lui Franklin D. Roosevelt: ,,Cei care caută să înfiinţeze sisteme de guvernare bazate pe înregimentarea tuturor fiinţelor umane de către o mână de conducători individuali … numesc aceasta o nouă ordine. Nu este nouă şi nu este ordine[90].

Episod apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 61/ianuarie-februarie 2011

 


[1] Articol apărut în revista Nexus Magazine, volumul 13, numărul 2 (februarie-martie 2006). Titlul articolului face referire la romanul utopic al lui Aldous Huxley, Minunata lume nouă. Romanul prezintă o societate din viitor, în care naşterea şi moartea omului, ca şi întreg parcursul vieţii sale, sunt controlate riguros. Societatea funcţionează după nişte principii extrem de bine implementate şi i se asigură stabilitatea prin intermediul unui drog euforizant, numit soma.

Articolul de faţă îl are drept autor pe dr. Nick Begich, sub a cărui semnătură au apărut o sumă de cărţi care tratează subiecte de mare actualitate: Îngerii nu cântă la această harpă (HAARP). Progrese ale tehnologiei Tesla (1995), Revolta pământului: o revoluţie către o mie de ani de pace (1999), Revolta pământului II: trădarea ştiinţei, societăţii şi sufletului (2003), Controlând mintea umană: tehnologii ale controlului politic sau instrumente pentru performanţă de vârf (2006).

Sublinierile din text aparţin autorului.

[2] N.tr.: Pulsator, adică alcătuit dintr-o succesiune de impulsuri sau pulsaţii identice.

[3] N.tr.: Biofeedback-ul este o tehnică de control psihologic, care are la bază utilizarea aparatelor de monitorizare care oferă instantaneu informaţii despre procesele fiziologice proprii unui individ, de exemplu: tensiune arterială, puls, temperatura corpului, unde cerebrale, contracţii musculare. Scopul acestei tehnici este ca pacientul să folosească datele biologice respective pentru a învăţa să-şi controleze voluntar reacţiile la stresul evenimentelor exterioare. Printre afecţiunile tratate prin biofeedback se numără migrenele, problemele gastrointestinale, tensiunea arterială crescută, crizele de epilepsie.

[4] N.tr.: Sidney Gottlieb (1918-1999) s-a născut în Bronx sub numele de Joseph Sheider. A primit doctoratul în chimie la Institutul de Tehnologie din California. Bâlbâit din copilărie, Gottlieb a obţinut un masterat în terapia vorbirii. În 1951, el a intrat în rândurile CIA. Ca specialist în otrăvuri, a condus secţia chimică a Personalului de Servicii Tehnice (Technical Services Staff, TSS – Această secţiune a CIA este responsabilă pentru furnizarea de dispozitive, deghizări, falsificări, scrieri secrete, arme şi asasinate. În anii ’1950 şi începutul anilor ’1960 s-a ocupat de asemenea cu cercetarea, investigarea şi experimentarea utilizării drogurilor, substanţelor chimice, hipnozei şi izolării pentru a obţine informaţii în timpul interogatoriului. Face parte din Directoratul pentru Ştiinţă şi Tehnologie).

Gottlieb a devenit cunoscut ca ,,vrăjitorul negru” şi ,,escrocul mizerabil”. El a supervizat preparări de otrăvuri letale şi experimente de control al minţii. În aprilie 1953, Sidney Gottlieb a condus proiectul secret MK-ULTRA, care a fost iniţiat la ordinul directorului CIA, Allen Dulles. Gottlieb era cunoscut pentru administrarea de LSD şi alte droguri psiho-active subiecţilor aflaţi în necunoştinţă de cauză şi pentru finanţarea cercetării psihiatrice şi dezvoltării ,,tehnicilor care ar zdrobi psihicul uman până în punctul în care ar admite orice”.

[5] N.tr.: Dr. Strangelove, sau cum am învăţat să nu mai fiu îngrijorat şi să iubesc bombele, este o comedie neagră realizată în 1964, care satirizează panica nucleară. Personajul dr. Strangelove este un om de ştiinţă nazist, specialist în arme, puţin nebun, care îl îndeamnă pe preşedintele SUA să declanşeze un atac nuclear, iar omenirea să o ia de la început.

[6] Sarah Foster, ,,Legenda Războiului Rece moare la 80 ani: celebru ca adevăratul ‘Dr. Strangelove’ al CIA”, Worldnetdaily, 9 martie 1999.

[7] Barton Reppert, ,,Bombardarea cu unde a unei ambasade: după 35 ani, misterul persistă”, Associated Press, 22 mai 1988.

[8] N.tr.: LSD este un drog halucinogen, având la bază acidul lisergic, care a fost utilizat ani de-a rândul de CIA în experimentele sale.

[9] Conducerea Comitetului Consultativ, Comitetul pentru experimente cu radiaţii pe oameni, Retrospectivă metodologică a eforturilor CIA de colectare a datelor: Raport iniţial asupra cercetării documentului CIA, 27 iunie 1994.

[10] John L. Petersen, Drumul către 2015: schiţe ale viitorului, Waite Group Press, 1994.

[11] N.tr.: Legea lui Moore este o predicţie a cofondatorului Intel, Gordon Moore, din primele zile ale revoluţiei calculatoarelor, cu privire la creşterea tehnologiei semiconductorilor. Moore a prezis că numărul tranzistorilor care ar putea fi puşi într-un cip se va dubla în fiecare an, şi chiar aşa a fost. Zece ani mai târziu, Moore a prezis că la fiecare 2 ani se va dubla capacitatea cipului, şi de atunci încoace capacitatea s-a dublat realmente la fiecare 18 luni. Dublarea capacităţii la fiecare 18 luni este socotită de toată lumea a fi o ,,lege”.

[12] N.tr.: in vitro, adică într-un mediu artificial creat, precum sunt condiţiile create în laborator.

[13] N.tr.: Potenţialul de acţiune este o schimbare temporară în potenţialul electric al celulei care are loc de-o parte şi de cealaltă a membranei unei celule nervoase sau musculare, ca urmare a unei stimulări. Practic, are loc o inversare de scurtă durată (de ordinul milisecundelor) a polarizării electrice a membranei celulare.

[14] Forţele Aeriene ale SUA, Noi perspective asupra lumii, ibid.

[15] Agenţia de Protecţie a Mediului SUA, Sumarul şi rezultatele Conferinţei despre radiaţie radiofrecvenţă din 26-27 aprilie 1993, volumul 2: Articole.

[16] N.tr.: O frecvenţă purtătoare este un semnal care vibrează la un număr fix de cicluri pe secundă, sau hertzi, şi este modulat fie în frecvenţă, fie în amplitudine pentru a putea transporta informaţie inteligentă. Frecvenţe purtătoare utilizează modemurile şi reţelele de calculatoare.

[17] K.J. Oscar, ,,Efectele microundelor de putere mică asupra circulaţiei sangvine la nivel cerebral local la şobolanii conştienţi”, Ordinul de Mobilitate a Echipamentului Armatei, 1 iunie 1980.

[18] Jose M.R. Delgado, Controlul fizic al minţii: către o societate psiho-civilizată, Harper & Row Publishers, New York, 1969.

[19] N.tr.: Războiul Coreean este războiul dintre Coreea de Nord şi Coreea de Sud, care a durat între anii 1950-1953. Coreea de Nord a avut ca aliat China, iar Coreea de Sud a fost susţinută de trupele Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU), în special de trupe americane.

[20] Senatul SUA, Interogarea, îndoctrinarea şi exploatarea comunistă a prizonierilor militari şi civili americani, Comisia pentru Operaţiuni Guvernamentale, Subcomisia pentru Investigaţii, al 84-lea Congres, sesiunea a doua, 31 decembrie 1956.

[21] Pat Cooper, ,,SUA intensifică jocurile minţii”, Defense News, 17-23 aprilie 1995.

[22] I. Chernishev, ,,Pot conducătorii să facă ‘zombi’ şi să controleze lumea ?”, Orienteer, februarie 1997, pag. 58-62.

[23] Timothy L. Thomas, ,,Mintea nu are nici un zid de protecţie”, Parameters, vol. XXVIII, nr. 1, Primăvara 1998.

[24] Zbigniew Brzezinski, Între două epoci: Rolul Americii în era tehnotronică, Viking Press, New York, 1970.

[25] Peter McGill, ,,’Muzica controlului minţii’ opreşte hoţii din magazine”, The Sydney Morning Herald, 4 februarie 1995.

[26] Patentul SUA #4.777.529, 11 octombrie 1988, ,,Sistem de programare subliminală auditivă”; inventatori: Schultz şi colab.; reprezentant: Richard M. Schultz şi Asociaţii, Inc.

[27] Patentul SUA #4.395.600, 26 iulie 1983, ,,Metodă şi sistem de mesaj subliminal auditiv”; inventatori: Lundy şi colab.

[28] Patentul SUA #5.134.484, 28 iulie 1992, ,,Metodă şi aparat de suprapunere utilizate pentru mesaje subliminale”; inventator: Joseph Willson; reprezentant: MindsEye Educational Systems, Inc.

[29] Patentul SUA #5.270.800, 14 decembrie 1993, ,,Generator de mesaje subliminale”; inventator: Robert L. Sweet.

[30] Gene Hall, ,,Vegheaţi cu grijă acum: rezolvarea crimei în secolul XXI”, Police, iunie 1999, vol. 23, nr. 6.

[31] Departamentul Apărării al SUA, ,,Comunicarea prin efectul auditiv cu microunde”, nr. de contract SBIR F41624-95-C-9007.

[32] N.tr.: Războiul din Golf a avut loc în Golful Persic între forţele armate ale Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) şi Irak, după invadarea Kuweitului de către Irak în august 1990. Confruntarea armată a avut loc în ianuarie-februarie 1991 şi s-a soldat cu retragerea trupelor irakiene din Kuweit.

[33] Biroul de ştiri ITV, ,,O mină de aur de operaţiuni psihologice în deşert”, 1991.

[34] Biroul de ştiri ITV, ,,Războiul psihologic de înaltă tehnologie soseşte în Orientul Mijlociu”, 1991.

[35] N.tr.: Războiul Rece, dintre puterile occidentale şi cele comuniste, a durat din 1946 până în 1989.

[36] Allan H. Frey, ,,Răspunsul sistemului auditiv la energia frecvenţei radio”, Aerospace Medicine, decembrie 1961, vol. 32, pag. 1140-1142.

[37] Patentul SUA #2.995.633, 8 august 1961, ,,Mijloace pentru îmbunătăţirea auzului”; inventatori: Puharich şi colab.

[38] Patentul SUA #3.170.993, 23 februarie 1965, ,,Mijloace pentru îmbunătăţirea auzului prin stimularea electrică a sistemului nervilor faciali; inventatori: Henry K. Puharich şi Joseph L. Lawrence.

[39] Allan H. Frey, ,,Răspunsul sistemului auditiv uman la energie electromagnetică modulată”, Journal of Applied Physiology 17(4):689-692, 1962.

[40] Patentul SUA #3.393.279, 16 iulie 1968, ,,Dispozitiv pentru stimularea sistemului nervos”; inventator: Gillis Patrick Flanagan; reprezentant: Listening Incorporated.

[41] Patentul SUA #3.647.970, 7 martie 1972, ,,Metodă şi sistem de simplificare a formei undelor de vorbire”; inventator: Gillis P. Flanagan.

[42] Patentul SUA #3.566.347, 23 februarie 1971, ,,Proiector psiho-acustic”; inventator: Andrew E. Flanders; reprezentant: General Dynamics Corporation.

[43] Sharp şi colab., ,,Generarea de semnale acustice prin energia microundelor pulsatoare”, IEEE Transactions on microwave theory and techniques, mai 1974.

[44] Patentul SUA #4.877.027, 31 octombrie 1989, ,,Sistem de auzire”; inventator: Wayne Brunkan.

[45] Patentul SUA #4.858.612, 22 august 1989, ,,Dispozitiv de auzit”; inventator: William L. Stocklin.

[46] Patentul SUA #5.159.703, 27 octombrie 1992, ,,Sistem de prezentare subliminală silenţioasă”; inventator Oliver M. Lowry.

[47] Oameni de ştiinţă pentru responsabilitate globală (Scientists for Global Responsibility), ,,Apărarea non-letală: zona de război mintal din noua eră”, nr. 10, 1995.

[48] Patentul SUA #5.539.705, 23 iulie 1996, ,,Sistem ultrasonic de comunicare şi convertire a vorbirii”; inventator: M. Alfred Akerman şi colab.; reprezentant Martin Marietta Energy Systems.

[49] Michael Specter, ,,Oamenii de ştiinţă fac să crească celulele creierului”, Anchorage Daily News, 4 mai 1990.

[50] Jerry Bishop, ,,Oameni de ştiinţă cutezători se apropie de unirea celulelor vii din creier cu microcipurile”, Wall Street Journal, 1 februarie 1994, p. B3.

[51] ONDCP, CTAC, ,,Cercetarea anti-drog şi modernizarea planurilor de dezvoltare”.

[52] David Cohen, ,,Câmpurile magnetice ale trupului uman”, Physics Today, august 1975.

[53] Patentul SUA #5.392.788, 28 februarie 1995, ,,Metodă şi dispozitiv pentru interpretarea conceptelor şi gândirii conceptuale din informaţia undelor creierului şi pentru asistarea la diagnosticarea disfuncţiei undelor creierului”; inventator: William J. Hudspeth.

[54] Patentul SUA #5.507.291, 16 aprilie 1996, ,,Metodă şi aparat asociat pentru determinarea la distanţă a informaţiei referitoare la starea emoţională a unei persoane”; inventatori: Stirbl şi colab.

[55] Susan Watts, ,,Răpirile extraterestre pot fi doar telecomandarea minţii”, The Sydney Morning Herald, 19 noiembrie 1994.

[56] N.tr.: OZN-urile (adică, Obiectele Zburătoare Neidentificate) nu aparţin unei lumi extraterestre, ci chiar lumii noastre terestre, de vreme ce există numeroase dovezi că marile puteri ale lumii deţin atât tehnologia necesară construirii unor astfel de nave spaţiale, cât şi navele în sine. De altfel, nici până în prezent nu s-a demonstrat existenţa unei lumi extraterestre populate, informaţiile cu privire la aceasta fiind mai degrabă vehiculate şi întreţinute în anumite scopuri.

De asemenea, luând în considerare doar tehnologia descrisă în acest articol, răpirile extraterestre, la care autorul face referire mai sus, pot avea multiple cauze, cea mai puţin probabilă fiind tocmai aceea că ele sunt de natură extraterestră.

[57] Barbara Opall, ,,SUA explorează tehnologia rusă de control al minţii”, Defense News, 11-17 ianuarie 1993.

[58] M. Persinger şi colab., ,,Amnezia parţială pentru o relatare după aplicarea de câmpuri electromagnetice de frecvenţă theta”, Journal of Bioelectricity 4(2):481-494 (1985).

[59] Patentul SUA #5.036.858, 6 august 1991, ,,Metodă şi aparat pentru modificarea frecvenţei undelor creierului”; inventatori: Carter şi colab.

[60] Patentul SUA #3.951.134, 20 aprilie 1976, ,,Aparat şi metodă pentru monitorizarea şi alterarea de la distanţă a undelor creierului”; inventator: Robert G. Malech; reprezentant: Dorne & Margolin Inc.

[61] ,,Progresele în neurologie ‘pot ameninţa drepturile omului’”, Nature, vol. 391, 22 ianuarie 1998.

[62] Leander Kahney, ,,Minunea ochiului unei pisici”, Wired.com News, 7 octombrie 1999.

[63] Jose M.R. Delgado, Controlul fizic al minţii: către o societate psiho-civilizată, Harper & Row Publishers, New York, 1969.

[64] ,,Agenţiile DoD, Intel afirmă că analizează tehnologia rusă de control al minţii”, Defense Electronics, iulie 1993.

[65] Dorinda Elliot, John Barry, ,,Un dr. Strangelove subliminal”, Newsweek, 21 august 1994.

[66] Roger L. Depue, Joanne M. Depue, ,,A visa, poate a ucide”, Security Management, vol. 43, nr. 6, iulie 1999. Sursa: NLECTC Law Enforcement & Technology News, Summary, 8 iulie 1999.

[67] Michael Hutchison, Megacreierul: Noi instrumente şi tehnici pentru dezvoltarea creierului şi expansiunea minţii, 1986.

[68] Patentul SUA #5.356.368, 18 octombrie 1994, ,,Metodă şi aparat pentru inducerea de stări dorite de conştiinţă”; inventator: Robert Monroe; reprezentant: Interstate Industries Inc.

[69] Hutchison, Megacreierul, op. cit., pag. 114.

[70] Patentul SUA #3.773.049, 20 noiembrie 1973, ,,Aparat pentru tratarea bolilor neuropsihice şi somatice cu căldură, lumină, sunet şi radiaţie electromagnetică de foarte mare frecvenţă”; inventatori: Rabichev şi colab.

[71] Patentul SUA #4.034.741, 12 iulie 1977, ,,Transmiţător şi generator de zgomot”; inventatori: Adams şi colab.; reprezentant Solitron Devices Inc.

[72] Patentul SUA #4.191.175, 4 martie 1980, ,,Metodă şi aparat pentru producerea repetată a unui semnal audibil ca un zgomot”; inventator: William L. Nagle

[73] Patentul SUA #4.335.710, 22 iunie 1982, ,,Dispozitiv pentru inducerea de tipare de unde cerebrale specifice”; inventator: John D. Williamson; reprezentant: Omnitronics Research Corporation.

[74] 1). Patentul SUA #4.717.343, 5 ianuarie 1988, ,,Metodă de modificare a comportamentului unei persoane”; inventator: Alan Densky. 2). Patentul SUA #4.834.701, 30 mai 1989, ,,Aparat pentru inducerea reducerii frecvenţei în undele cerebrale”; inventator: Kazumi Masaki; reprezentant: Ken Hayashibara. 3). Patentul SUA #4.889.526, 26 decembrie 1989, ,,Metodă non-invazivă şi aparat pentru modularea semnalelor creierului printr-un câmp magnetic sau electric extern pentru reducerea durerii”; inventatori: Elizabeth A. Rauscher şi William L. Van Bise; reprezentant: Megatech Laboratories Inc. 4). Patentul SUA #4.227.516, 14 octombrie 1990, ,,Aparat pentru stimulare electro-fiziologică”; inventatori: Meland şi colab. 5). Patentul SUA #4.883.067, 28 noiembrie 1989, ,,Metodă şi aparat pentru convertirea electroencefalogramei în muzică pentru a induce şi controla diverse stări psihologice şi fiziologice şi pentru a controla un instrument muzical”; inventatori: Knispel şi colab; reprezentant: Neurosonics Inc. 6). Patentul SUA #5.123.899, 23 iunie 1992, ,,Metodă şi sistem pentru alterarea conştiinţei”; inventator: James Gall. 7). Patentul SUA #5.352.181, 4 octombrie 1994, ,,Metodă şi înregistrare pentru producerea sunetelor şi mesajelor pentru a obţine stări ale undelor cerebrale alpha şi theta şi stări emoţionale pozitive la oameni”; inventator: Mark E. Davis. 8). Patentul SUA #5.289.438, 22 februarie 1994, ,,Metodă şi sistem pentru alterarea conştiinţei”; inventator: James Gall.

[75] Leslie A. Ruttan şi colab., ,,Amplificarea experienţelor legate de lobul temporal în timpul expunerilor scurte la câmpuri magnetice cu frecvenţă extrem de joasă şi intensitate de miligauss”, Journal of Bioelectricity 9(1):33-54 (1990).

[76] Patentul SUA #5.562.597, 8 octombrie 1996, ,,Metodă şi aparat pentru reducerea stresului fiziologic”; inventator: Robert C. Van Dick.

[77] Patentul SUA #5.586.967, 24 decembrie 1996, ,,Metodă şi înregistrare sau producere de sunete şi mesaje pentru a obţine stări ale undelor cerebrale alpha şi theta la oameni; inventator: Mark E. Davis.

[78] Patentul SUA #5.213.562, 25 mai 1993, ,,Metodă de inducere de stări de conştiinţă mintale, emoţionale şi fizice, inclusiv activitate mintală specifică la oameni”; inventator: Robert Monroe; reprezentant: Interstate Industries Inc.

[79] Robert Lee Hotz, ,,A asculta Mozart este un real – dar temporar – constructor de IQ, spune un studiu”, Anchorage Daily News, 15 octombrie 1993.

[80] Căpitan Paul E. Tyler, Trupele Marine, Marina SUA, ,,Spectrul electromagnetic în conflictul de intensitate redusă” în Conflictul de intensitate redusă şi tehnologia modernă, editor locotenent-colonel David Dean, Air University Press, iunie 1986.

[81] Richard Cole, ,,Spionii cu percepţie extrasenzorială, ‘Stargate’ sunt o realitate psihică”, Saint Paul Pioneer Press, 30 noiembrie 1995.

[82] David Morehouse, Războinicul paranormal, Michael Joseph Ltd, UK, St Martin’s Press, USA, 1996.

[83] Steven Aftergood, ,,Falsitatea ‘uciderii blânde’”, Bulletin of the Atomic Scientists, septembrie/octombrie 1994.

[84] Joseph M. Suhajda, ,,Arme non-letale pentru alte operaţiuni militare decât război”.

[85] Ibid.

[86] N.tr.: De la ‘wave’, care înseamnă undă în limba engleză, sau ‘beam’, rază sau radiaţie.

[87] ,,Internetul hrăneşte iluziile”, Associated Press, 5 iulie 1999.

[88] Andrew Brownstein, ,,Universitatea Albany sistează cercetarea implanturilor”, Times Union, 25 august 1999.

[89] Dr. Nick Begich şi Jeane Manning, Îngerii nu cântă la această harpă (HAARP). Progrese ale tehnologiei Tesla, EarthPulse Press, Anchorage, 1995.

[90] Anthony N. Lalli, ,,Protejarea subiecţilor cercetării umane”.