----------------

 

Carti in site

 

--------------------

Cine e online?

Avem 38 vizitatori și nici un membru online

CHESTIUNEA CALENDARULUI

Articole despre schimbarea calendarului din presa religioasă a vremii

 

În 1999, scriam un articol de început[1] despre primii mitropoliţi români care s-au opus schimbării calendarului. Printre ei se numărau Iosif Naniescu (1818-1902; mitropolit al Moldovei între anii 1875-1902) şi Iosif Gheorghian (1829-1909; mitropolit primat între anii 1886-1893 şi 1896-1909). Abia recent am găsit sursa citată, revista Biserica Ortodoxă Română, numărul din martie 1900.

Ierarhilor de astăzi le este teamă să mai grăiască precum au grăit odinioară mitropolitul Moldovei şi cel al Ungro-Vlahiei. Şi teama lor s-a născut din dorinţa de a nu fi socotiţi retrograzi, sau de a nu fi acuzaţi că nu pricep mersul vremurilor şi nu ştiu să se adapteze, eventual, că nu-l înţeleg pe omul modern şi necesităţile lui. Dar omul de astăzi este acelaşi cu cel dintotdeauna: şi cu cel de acum un veac, şi de acum două veacuri, şi din urmă cu 2.000 de ani, nu este nimic nou sub soare. Şi de aceea s-ar fi cuvenit ca aşezămintele bisericeşti să rămâne neschimbate, fiind bine statornicite dintru bun început de Mântuitorul Hristos, Apostolii Lui şi Sfinţii Părinţi.

Dar ierarhilor de astăzi le este teamă să mai apere Biserica. Ei au uitat respectul pe care-l datorează dogmelor şi Bisericii noastre.

 

Reproducem mai jos integral articolul din publicaţia Biserica Ortodoxă Română, numărul din martie 1900.

 

 

* * *

 

Reforma calendariului

În şedinţa senatului din 19 februarie a.c., d-l senator Sefendache a făcut o întrebare d-lui ministru al Cultelor şi Instrucţiunei Publice, şi anume, dacă domnia sa ca profesor la facultatea de ştiinţe e pentru introducerea calendariului gregorian sau nu. De altfel d-l senator declară, că e pentru calendariul gregorian, căci cel julian nu este exact, nu corespunde întocmai cu mişcarea solară planetară. D-l ministru Istrati răspunde, că e trist ca noi să fim în desacord în privinţa calendariului şi ca ştiinţă şi cu popoarele civilizate, să fim cu 13 zile îndărăt. Din punctul de vedere ştiinţific chestiunea e de mult resolvită ... Dar fiindcă sunt chestiuni delicate la mijloc, trebuie să luăm mai întâiu înţelegere cu înaltul cler ca să facem o reformă în administraţia ţării şi chiar o reformă care să implice şi modalitatea de a putea stabili în viitor şi sărbătorile noastre ... Trebuie stabilită întâiu o înţelegere între toate Bisericile Ortodoxe ...

La această discuţiune venită pe neaşteptate în senatul ţării au luat parte şi I.I. P.P. S.S. Mitropoliţi. Reproduc aici vorbele representanţilor Bisericii noastre.

 

I.P.S. Mitropolit al Moldovei[2]: D-lor senatori, cu părere de rău mă văd silit să iau cuvântul în această cestiune.

Nu suntem noi astăzi chemaţi să desfiinţăm calendariul Bisericii Ortodoxe cu care am trăit 1900 de ani.

Nu se discută calendariul Bisericii Ortodoxe astfel, şi nici nu e necesitate ca să-l discutăm. El e regulat odată pentru totdeauna.

Dar ni se zice, că am rămas cu 13 zile în urmă.

D-voastră aţi îmbrăţişat calendariul cel nou, calendariul gregorian, adică de la Papa Gregoriu XIII-lea. D-voastră în afacerile comerciale, etc, aţi îmbrăţişat acest calendar, noi însă, nu avem trebuinţă să lepădăm calendariul Bisericii noastre, pentru că acestea sunt nişte apucături către o apropiere, de ce ? De care Biserică ? Biserica a fost şi este una şi singură, şi aşa va trebui să rămână.

Cei care au desbinat Biserica, au făcut un mare păcat înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor.

Cestiunea, d-lor, este foarte însemnată, ea este de o ordine morală, şi stă scrisă în Sinoadele Ecumenice ale Sfinţilor Părinţi, pe care trebuie să le respectăm, pentru a putea progresa. Căci, cel care nu respectă scrierile Sfinţilor Părinţi, nu poate merge mai departe.

Să lăsăm la o parte cestiunea ştiinţifică, căci aci nu e vorba de ştiinţă, cestiunea este de ordine morală şi bisericească.

Se poate ca oamenii de ştiinţă ca d-l Donici de la Bacău, să găsească a scrie ceva în această privinţă din punctul de vedere ştiinţific; dar noi nu avem să ne ocupăm de aceasta.

Ceea ce trebuie să ne preocupe pe noi mai mult, este respectul ce-l datorăm dogmelor şi Bisericii noastre.

Ori numai acel care respectă, conservă; cel ce nu respectă, nu conservă, şi cel mai mare respect ce putem da Bisericii noastre este să conservăm instituţiunile sale, aşa după cum au fost aşezate de Sfinţii Părinţi.

Prin acest calendar aşezat de 318 Sfinţi Părinţi ai Bisericii din anii marelui Constantin, împăratul romanilor (anul 325 după Hristos) la cel dintâiu Sinod Ecumenic s-a aşezat şi serbarea Învierii Domnului, adică sărbătoarea Sfintelor Paşti, într-un mod nestrămutat şi aceasta este şi mai mult, ceea ce pe noi ne leagă de aşezămintele Sfinţilor Părinţi ai Bisericii.

 

I.P.S. Mitropolitul primat[3]: D-lor senatori, am fost foarte surprinşi, văzând că se ridică cestiunea calendariului în Senat.

d-lor, aceasta este o cestiune foarte gravă. Ea nu se poate tranşa nici de Senat, nici de Cameră, nici de ţara întreagă, nici de Biserica noastră singură, căci această cestiune este nu numai ştiinţifică, dar şi bisericească şi eu afirm că e pur bisericească, deşi este şi ştiinţifică.

Să luăm însă cestiunea din punctul de vedere bisericesc.

Oricât s-ar afirma, oricât s-ar arăta, că noi suntem în greşală, că ştiinţa ne dovedeşte greşala noastră, în privinţa calendariului, noi Biserica nu putem declara că putem schimba calendariul nostru, şi iată de ce: trebuie o înţelegere între toate Bisericile Ortodoxe, pentru a se face schimbarea aceasta a calendariului.

Nu zic dar, că nu s-ar putea face aceasta, însă cu o singură condiţiune, ca toate Bisericile Ortodoxe să se întrunească că în cutare zi să serbăm sărbătoarea Paştilor.

Cestiunea calendariului nu este o cestiune dogmatică, dar iată ce se poate întâmpla când noi vom sărbători Paştele, fraţii noştri bulgari, ruşi, sârbi şi greci, vor fi în postul Paştilor.

Aşadar, noi ne desbinăm cu modul acesta şi de Biserica occidentală şi de cea orientală şi rămânem isolaţi.

În asemenea cestiune, cred că nu numai noi, clerul, avem misiunea de a ţine sus prestigiul Bisericii; dar şi d-voastră, căci în Biserică e forţa, în Biserică stă puterea unei naţiuni (Aplause).

Nu e dar, d-lor, cestiunea schimbării calendariului numai o cestiune ştiinţifică, dar şi o cestiune bisericească.

Noi clerul, în ceea ce ne priveşte, cât vom trăi, noi şi urmaşii noştri, nu vom putea admite un asemenea lucru, şi nimeni nu o va putea tranşa, fără consimţământul tuturor Bisericilor Ortodoxe. De aceea v-aş ruga, şi aceeaşi rugăciune o fac şi d-lui ministru, care e în putinţă de a discuta cestiunea pe cale ştiinţifică: faceţi conferinţe, faceţi calendare, faceţi orice poftiţi, dar nu aduceţi în parlament asemenea cestiuni (Aplause).

Vă rog dar încă o dată, cu toată stăruinţa, d-le ministru, lăsaţi la o parte asemenea cestiuni, şi, încă o dată, nu o aduceţi în discuţiunea parlamentului (Aplause).

 

În urma acestor cuvântări a mai rostit d-l P.S. Aurelian şi d-l ministru Istrati câteva cuvinte şi apoi discuţiunea s-a închis. Reforma calendariului nu e aşa uşor de făcut cum se pare unor bărbaţi de ştiinţă de la noi. Ea e unită cu multe şi multe greutăţi. Dar despre aceasta altădată.

 


[1] A se vedea MUCENICII DREPTEI CREDINŢE. Mitropoliţii Gh. Movilă (1584), Iosif Naniescu (1875) şi I. Gheorghian (1900) s-au opus calendarului impus de Papa Gregorie al XIII-lea.

[2] La acea vreme, mitropolit al Moldovei era Iosif Naniescu.

[3] Mitropolit primat era Iosif Gheorghian.