----------------

 

Carti in site

 

--------------------

Cine e online?

Avem 101 vizitatori și nici un membru online

Pe urmele Sfântului Ioan de Kronstadt (II)

 

Episodul anterior

 

Kuremäe, Estonia

Mânăstirea Adormirea Maicii Domnului Pühtiţa

Mânăstirea Adormirea Maicii Domnului Pühtiţa din Republica Estonia este situată în apropiere de satul Kuremäe (muntele berzei) între Lacul Peipus şi golful Finlandei, nu departe de graniţa rusă. Este amplasată pe un loc cunoscut ca Puhitsetud, care înseamnă ,,binecuvântat” sau ,,sfinţit” în limba estoniană, şi are propria istorie unică care a inspirat întemeierea mânăstirii şi ajutorul duhovnicesc şi material al Sfântului Ioan.

Ortodoxia bizantino-rusă a fost probabil cea mai timpurie formă de creştinism în Estonia, botezul popoarelor băştinaşe seto şi rus având loc în secolele XI-XII, şi prima biserică creştină a fost construită cam în aceeaşi perioadă la Iuriev (acum Tartu)[1]. În Revel (Tallinn), Biserica rusă şi cimitirul Sfântul Nicolae a fost întemeiată cu decenii înainte de cea mai timpurie atestare documentară scrisă din 1371, când a fost descrisă ca fiind situată ,,între Oleviste (Biserica Sfântul Olaf, regele Norvegiei) şi zidul oraşului”. În regiune au fost găsite tezaure din epoca vikingă, deoarece Estonia nu era numai o rută comercială, ci şi locul frecventelor războaie dintre estonieni şi vecinii lor suedezi, danezi şi germani.055. Pe urmele Sfantului Ioan de Kronstadt II 1

Din 1228, Estonia a fost un principat al Sfântului Imperiu Roman, şi de-a lungul următoarelor secole şi-a văzut teritoriul împărţit şi reîmpărţit între polonezi, suedezi şi danezi, mare parte din populaţie fiind supusă luteranismului la Reformă. Ajungând în secolul al XVIII-lea, din nou, sub dominaţia rusă imperială, Estonia şi-a declarat independenţa în 1920, păstrându-şi suveranitatea până când a fost invadată de Soviete în 1939-1940, când a fost încorporată în URSS. Un sfert din populaţie a fost deportată sau trecută la victime ale celui de-al doilea război mondial. În cele din urmă, Republica Estonia şi-a obţinut suveranitatea în 1991.

 

Mânăstirea Adormirea Maicii Domnului Pühtiţa, Estonia

 

Mânăstirea Pühtiţa a fost întemeiată pe locul unei apariţii, de la sfârşitul secolului al XVI-lea, a Maicii Domnului păstorilor luterani din satul apropiat Kuremäe. Dealul unde ea li s-a arătat era considerat un loc sfânt din vremurile precreştine, şi când au urcat către vârf, păstorii care fuseseră martorii apariţiei, au găsit o icoană a Adormirii Maicii Domnului ascunsă în crăpătura unui copac. Fiind protestanţi, ei nu se închinau la icoane, dar au istorisit întâmplarea şi au dat icoana ortodocşilor ruşi din zonă, care au construit un mic paraclis de lemn în acel loc. Paraclisul a fost distrus de câteva ori de suedezii luterani, dar de fiecare dată icoana a fost salvată şi paraclisul reconstruit de ortodocşii din zonă, care rămăseseră credincioşi icoanei lor minunate.

Documentele luterane din secolul al XVII-lea păstrează plângerile pastorilor protestanţi privind existenţa acestor paraclise ortodoxe, iar autorităţile suedeze au recurs când şi când la forţa militară pentru a le distruge. Potrivit istoricului estonian Jaanus Plaat, ,,în 1699, pastorul din Jõhvi a relatat că oamenii veneau la ‘marea sărbătoare eretică’ ţinută în august [praznicul Adormirii Maicii Domnului], de la câteva parohii şi chiar din Rusia”[2]. În timpul deceniilor de iconoclasm luteran, icoana a fost trimisă când şi când în oraşul Narva pentru protecţie până în 1818, când a fost construită în localitatea Vasknarva din apropiere o biserică de lemn închinată Sfântului Ilie şi icoana a fost mutată acolo. Cu toate acestea, legăturile dintre aşezăminte au rămas strânse, şi an de an, de praznicul Adormirii Maicii Domnului, avea loc o procesiune de 30 km purtându-se icoana de la Vasknarva la paraclisul Pühtiţa.

Potrivit Mitropolitului Cornelie al Bisericii Estoniene, ,,procesiunea [din secolul al XIX-lea] era împovărătoare. Nu exista nici un drum bun de la satul Vasknarva la Pühtiţa, numai o potecă îngustă care trecea prin mlaştini şi păduri. Localnicii spuneau că oamenii mergeau în şir unul în spatele celuilalt şi înaintau prin noroi până la genunchi. Ei duceau icoana cu rândul, lipind-o la piepturile lor”[3].

Tradiţia continuă astăzi, cu o procesiune de la Vasknarva la Pühtiţa, cu câteva zile înainte de Adormirea Maicii Domnului, de obicei pe 13/26 august. O versiune mai 055. Pe urmele Sfantului Ioan de Kronstadt II 2nouă a paraclisului iniţial de lemn se află acum în acelaşi loc sub stejarul mare din afara porţilor mânăstirii şi icoana este păstrată cu sfinţenie la câteva sute de metri distanţă în Biserica Adormirea Maicii Domnului a Mânăstirii Pühtiţa. După 500 ani de la găsirea icoanei, rugăciunile către Maica Domnului continuă să primească răspuns şi au loc tămăduiri. O a doua procesiune cu icoana, de praznicul Adormirii Maicii Domnului, are loc în fiecare an, de la biserică la izvorul tămăduitor de la poalele colinei pentru o rugăciune şi înapoi pentru a readuce icoana în biserică.

 

Paraclisul cu vechiul stejar unde a fost găsită icoana

 

Estonia a fost dată din nou în stăpânirea rusă în 1721, după marele război nordic, şi în 1888 Biserica Ortodoxă Rusă a trimis o monahie din Mânăstirea Ipatiev din Kostroma pentru a întemeia o mânăstire la Kuremäe. Neţinând cont de împotrivirile moşierilor germani luterani locali, prinţul Serghie Şakovskoy, guvernatorul general al Estoniei, a finanţat aşezământul care a fost înfiinţat oficial în 1891 ca Mânăstirea Pühtiţa a Adormirii Maicii Domnului. Biserica principală a mânăstirii a fost proiectată şi construită de Mihail Preobrajenski în stilul renaşterii ruse. Există alte 6 biserici în mânăstire, care astăzi se aseamănă cu un mic sat.

După Revoluţia rusă, guvernul estonian devenit independent a confiscat mult din terenul arabil al mânăstirii, şi la începutul celui de-al doilea război mondial, Estonia a fost ocupată şi anexată la URSS. Deşi mânăstirile au fost închise pretutindeni în URSS, şi în timpul celui de-al doilea război mondial pe teritoriul mânăstirii a fost înfiinţat un lagăr de concentrare german pentru prizonierii ruşi, estonieni, evrei şi alţii, Pühtiţa nu a fost închisă. Nu este nici mai mult nici mai puţin decât o minune că pe tot timpul prigoanei şi vicisitudinilor Revoluţiei ruse, anexării Estoniei de către URSS şi celor două războaie mondiale, Pühtiţa a fost una dintre foarte puţinele mânăstiri ruseşti care a avut o prezenţă monahală continuă în tot secolul XX. Aşadar, ea este o comoară îndoită pentru pelerini, deoarece este una dintre puţinele mânăstiri de maici ruseşti şi singura asociată cu Sfântul Ioan de Kronstadt, care are o tradiţie neîntreruptă de dinainte de Revoluţia rusă.

 

Sfântul Ioan de Kronstadt şi întemeierea Mânăstirii Pühtiţa

Sfântul Ioan nu numai că s-a îngrijit de întemeierea mânăstirii, dar adeseori venea el însuşi să ajute la formarea vieţii duhovniceşti şi de obşte a surorilor. La rândul lor, ele aveau încredere în el fără rezerve. După cum relatează o soră: ,,Chiar după moartea lui, când amintirea lui era ponegrită cu un nor negru de dezinformare sovietică, nu 055. Pe urmele Sfantului Ioan de Kronstadt II 3exista nici măcar o chilie sau cu greu vreo casă în satul învecinat în care să nu atârne alături de icoane chipul ‘dragului părinţel’, cum îl numeau surorile”.

 

Paraclisul clopotniţă, Pühtiţa

 

Zilele de pomenire ale Sfântului Ioan – 19 octombrie/1 noiembrie (data lui de naştere şi data mutării moaştelor Sfântului Ioan de Rila, căruia îi poartă numele) şi 20 decembrie/2 ianuarie (ziua adormirii sale) – erau prăznuite ca sărbători ale mânăstirii chiar înainte de canonizarea sa[4]. Munca în mânăstire şi la câmp înceta, şi după sfânta liturghie şi o panihidă (slujba de pomenire) pentru părintele Ioan, avea loc o masă festivă pentru obşte, muncitorii din mânăstire şi musafiri, alcătuită din peşte gătit la cuptor, ciuperci şi piroşte de cartofi, şi cornuri dulci coapte întru pomenirea arhipăstorului. Parastase pentru părintele Ioan şi fericita Xenia de Sankt Petersburg se făceau şi în alte momente, şi când mânăstirea se confrunta cu necazuri şi greutăţi întotdeauna venea ajutor prin mijlocirea lor.

Urcând dealul către intrarea în mânăstire, este un mic paraclis de lemn sub un stejar bătrân către dreapta, pe care părintele Ioan îl numea ,,Stejarul Mamvri” şi lângă care îi plăcea să stea să se roage. Paraclisul comemorează găsirea în acest loc în secolul al XVI-lea a marii comori a mânăstirii – icoana făcătoare de minuni Adormirea Maicii Domnului. În arcada (,,Sfintele Porţi”) care duce către mânăstire, pelerinul este întâmpinat de fresce care zugrăvesc descoperirea icoanei făcătoare de minuni a Adormirii Maicii Domnului şi pe Sfântul Ioan de Kronstadt.

Priveliştea dinspre Sfintele Porţi se deschide către Biserica Adormirea Maicii Domnului, construită cu binecuvântarea Sfântului Ioan. Într-o zi, întorcându-se de la izvorul sfânt împreună cu maica stareţă Varvara, el a arătat către mânăstire, spunând: ,,Maică Varvara, priveşte ce biserică frumoasă avem pe vârful dealului”. Noua biserică pe care el a văzut-o ca şi cum ar fi existat deja a înlocuit în final mica biserică iniţială a mânăstirii închinată icoanei din Smolensk a Maicii Domnului[5].

Comoara sfântă a mânăstirii, icoana făcătoare de minuni Adormirea Maicii Domnului, descoperită în chip minunat în secolul al XVI-lea, ocupă locul central în catedrală. Ca pe vremea Sfântului Ioan de Kronstadt, la praznicul Adormirii Maicii Domnului, 15/28 august, un sobor de arhierei, clerici, maici şi mii de pelerini încă fac procesiune cu icoana de la biserică la izvorul sfânt aflat la poalele dealului.

O altă icoană din Biserica Adormirea Maicii Domnului asociată cu Sfântul Ioan este o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului din Vladimir, pictată în Muntele Athos ca dar şi binecuvântare pentru Mânăstirea Pühtiţa, în 1895, cu ocazia aniversării a 40 ani de la hirotonia părintelui Ioan întru preoţie. Icoana mare (175 x 105 cm) a avut nevoie de un decret al ţarului Nicolae al II-lea pentru aducerea sa din Sfântul Munte.

O altă icoană deosebită este icoana Maicii Domnului ,,La izvor” din Pühtiţa. Ea a fost pictată în 1894 de una din maicile de la Pühtiţa ca un dar pentru părintele Ioan şi înfăţişează apariţia din secolul al XVI-lea a Maicii Domnului. Părintele Ioan a păstrat icoana până la adormirea sa întru Domnul, după care i-a fost încredinţată spre păstrare unei familii evlavioase din Sankt Petersburg şi, în cele din urmă, a fost în grija unei maici din Mânăstirea Sfântul Ioan de Rila din Sankt Petersburg, pe atunci închisă, întemeiată de asemenea de părintele Ioan. În timpul acelor decenii întunecate, maica ce păzea icoana a avut un vis în care Maica Domnului i-a poruncit să înapoieze icoana mânăstirii din Pühtiţa. Acest lucru a devenit posibil abia după moartea maicii în 1946, când icoana a fost primită cu multă evlavie de maici.

 


[1] Iuriev este reprezentativ pentru istoria multiculturală şi influenţa ortodoxă în Estonia: prima consemnare documentată a zonei a fost făcută în 1030 de către cronicarii Rusiei kievene, când Iaroslav I cel înţelept, cneazul Kievului şi fiul Sfântului Vladimir cel Mare, a zidit acolo un fort şi l-a numit Iuriev după sfântul său patron, Sfântul Gheorghe. Iaroslav I avea legături strânse cu Scandinavia deoarece fusese exilat la curtea primului rege creştin suedez, Olof Skötkonung, şi se căsătorise cu fiica lui Olof, Ingegard. Ingegard a devenit la rândul ei Sfânta Ana de Novgorod.

[2] Jaanus Plaat, ,,Ortodoxia şi clădiri sfinte ortodoxe în Estonia între secolele XI-XIX”, Revista Electronică de Folclor (Electronic Journal of Folklore), vol. 47, http://www.folklore.ee/folklore/vol47/plaat.pdf.

[3] Ibid. p. 27.

[4] Sfântul Ioan de Kronstadt a fost canonizat oficial de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse în 1990. El fusese recunoscut anterior ca sfânt de ierarhii Bisericii Ortodoxe Ruse din Diaspora în 1964. Zilele sale de prăznuire sunt 19 octombrie/1 noiembrie (data lui de naştere şi mutarea moaştelor Sfântului Ioan de Rila, al cărui nume îl poartă) şi 20 decembrie/2 ianuarie (ziua adormirii întru Domnul a Sfântului Ioan de Kronstadt).

[5] Altă icoană faimoasă, a Maicii Domnului din Smolensk aflată la Pühtiţa, a dat numele său bisericii iniţiale a mânăstirii şi era foarte cinstită de Sfântul Ioan şi de obştea mânăstirii. Ea ocupă încă un loc important în Catedrala Adormirea Maicii Domnului mai nouă. Temelia Catedralei Adormirea Maicii Domnului a fost pusă de Sfântul Ioan, dar el nu a trăit să vadă terminarea sa.

 

Episodul urmator