----------------

 

Carti in site

 

--------------------

Prigonirea monahilor din Muntele Athos de către Patriarhia Constantinopolului (XIX)

de părintele Patric Ranson

 

Episodul anterior

 

Anexa 3

Despre părintele Efrem

 

Introducere

Expulzarea monahilor de la Schitul Sfântul Prooroc Ilie face parte, aşa cum am subliniat pe larg, dintr-un proiect de normalizare a Muntelui Athos şi de reducere, prin toate mijloacele, a tuturor vocilor discordante. Este de asemenea o răzbunare după scandalul provocat de un egumen vestit din Muntele Athos, părintele Efrem de la Mânăstirea Filotheou care, când a descoperit starea duhovnicească a arhiepiscopului grec al Americii, s-a refugiat sub omoforul Bisericii Ortodoxe Ruse din Diaspora. Pentru a se răzbuna pe acest egumen şi pentru a-l înspăimânta, neo-athoniţii, adunându-se pentru un sinod patriarhal, au declarat Biserica Rusă din emigraţie ‘fără har’ şi ‘în afara Bisericii’. Această declaraţie a câtorva egumeni proveniţi din frăţietăţi străine de Athos, şi făcând uz de autoritatea milenară a Sfântului Munte, a stârnit reacţii.

În Lumina Taborului, părintele Ambrozie Fontrier a publicat declaraţia neo-athoniţilor şi o scrisoare de protest, toate precedate de o introducere care este cel din urmă text bisericesc pe care l-a scris. Noi vom republica toate mai jos, mărturisind împreună cu părintele nostru duhovnicesc ceea ce mărturiseşte Sinodiconul Ortodoxiei: Tuturor faptelor şi inovaţiilor care au fost sau vor fi săvârşite împotriva tradiţiei Bisericii şi învăţăturii Părinţilor noştri sfinţi şi cinstiţi sau pildei pe care ei o dau: anathema !

Părintelui Ambrozie veşnică pomenire !

 

 

Neo-athoniţii condamnă Biserica Ortodoxă Rusă din Diaspora

 

Neo-athoniţii condamnă Biserica Ortodoxă Rusă din Diaspora (BORD) deoarece ea a recunoscut în jurisdicţia sa pe părintele Efrem din Sfântul Munte.

După ce a părăsit ascultarea sa de egumen al Sfintei Mânăstiri Filotheou şi a primit de la mânăstirea sa o scrisoare de demisie canonică, părintele Efrem a plecat în America, unde a mers pentru a-i mărturisi pe credincioşi. Dar iată că, în loc să se prezinte la arhiepiscopul Iacov şi la cel de Canada, Sotirie, el a mers direct la sinodalii din diaspora.

Demersul părintelui Efrem avea să dezlănţuie furia neo-athoniţilor, care au reacţionat numaidecât cu violenţă şi, cu pana lor plină de ,,linişte isihastă”, i-au scris patriarhului Dimitrie epistola pe care cititorul o va citi mai jos, în care ei condamnă făţiş Biserica Ortodoxă Rusă din Diaspora, socotind-o ,,schismatică”, ,,para-bisericească”, o organizaţie ,,pe care nici o Biserică Ortodoxă nu a recunoscut-o” etc.

Încă de la primirea acestei epistole, Fanarul a trimis în Sfântul Munte o comisie care a sosit sâmbătă 2 iunie 1991.

Pe 4, 5 şi 6 iunie au avut loc întrunirile unei comisii mixte alcătuite din fanarioţi, egumeni şi reprezentanţi ai mânăstirilor. Foile de hârtie au fost înnegrite cu cerneală otrăvită împotriva părintelui Efrem şi a fost organizată o întâlnire între acesta din urmă şi egumenii ecumenişti: s-a hotărât ca părintele Efrem să dea explicaţii Fanarului. A fost dată mână liberă patriarhiei ca să-l depună. La Fanar, părintele Efrem, cuprins de teamă şi tremurând, a regretat fapta sa şi a revenit în Biserica ecumenistă în marş spre noua ordine.

Ecleziologia neo-athonită este tendenţioasă, aşa cum poate remarca cititorul din epistola în chestiune. Având mentalitate papistă, ea face să treacă Patriarhia Constantinopolului drept o vice-papalitate: ,,Biserica Constantinopolului, scrie redactorul epistolei, alcătuieşte, împreună cu Bisericile locale, Ortodoxia”. Dar nici Scriptura, nici Sinoadele, nici Părinţii nu au trasat liniile unei astfel de ecleziologii. Unde este ierarhul care răspândeşte cu fidelitate cuvântul Adevărului, care merge pe urmele Sfinţilor Părinţi, în mijlocul turmei sale, acolo este Biserica lui Hristos. Vai de noi dacă, în loc de a vedea Biserica în episcopul care propovăduieşte şi mărturiseşte Adevărul, noi privim către acel sau acest episcop deoarece el este patriarh al unui mare oraş, fie el şi Constantinopolul, dar rămânem nepăsători faţă de ceea ce propovăduieşte el ! Noi vom merge împreună cu el spre pierzarea sufletelor noastre. De câte ori Patriarhia Constantinopolului, ,,vârful ortodoxiei” cum se spune astăzi, nu a căzut în erezie ? Cât de des încalcă ea rânduielile dictate de la înălţimea tronului său ! Slujba Sinodiconului care este asemenea unei carte a ortodoxiei, aruncă o anatemă de temut:

Tuturor faptelor şi inovaţiilor care au fost sau vor fi săvârşite împotriva tradiţiei Bisericii şi învăţăturii Părinţilor noştri sfinţi şi cinstiţi sau pildei pe care ei o dau: anathema !

Or, Biserica a primit calendarul prin tradiţie, aşa cum prin tradiţie ea a primit cultul sfintelor icoane. Schimbând în mod arbitrar calendarul la începutul secolului nostru, pentru a prăznui sărbătorile creştine cu toate ,,Bisericile” şi confesiunile creştine, Biserica Constantinopolului a injectat în trupul Bisericii o maladie incurabilă. Ea a rupt unitatea liturgică a Bisericii Ortodoxe şi a deschis astfel calea către ecumenismul sincretist pe care ea îl propovăduieşte şi-l practică astăzi. Patriarhul Athenagora a spus limpede cu mai mult timp în urmă: ,,Noi ne înşelăm şi păcătuim, dacă credem că credinţa ortodoxă este pogorâtă din cer şi că celelalte religii sunt lipsite de valoare. Trei sute de milioane de oameni au ales islamismul pentru a ajunge la Dumnezeul lor, şi alte sute de milioane sunt protestanţi, catolici, budişti. Scopul oricărei religii este să-l facă pe om mai bun”[1]. Dar patriarhul Dimitrie şi patriarhul Bartolomeu sunt ucenici fideli ai lui Athenagora care au meritul de a fi declarat limpede, în cuvântul lor de la înscăunare, că vor merge pe urmele faimosului lor predecesor.

Noi vom reda mai jos două documente:

  1. epistola neo-athoniţilor către defunctul patriarh Dimitrie;
  2. răspunsul unui creştin din Thessalonic care este o mustrare, prin amintirea anumitor fapte şi gesturi ale Fanarului, care constituie o trădare a Ortodoxiei.

 

Părintele Ambrozie Fontrier

 

 

I

Sfânta Chinotită a Sfântului Munte Athos

 

Karyes, 8 mai 1991

Către înalt prea sfinţitul patriarh ecumenic Kir Kir Dimitrie,

întru tot cinstitul Părinte al nostru şi Stăpân din Fanar

 

Prea Sfinţite Părinte şi Stăpân,

Îndurerată şi înspăimântată, Sfânta noastră Chinotită a luat la cunoştinţă, acum oficial, de intrarea fostului egumen al Sfintei Mânăstiri Filotheou, arhimandritul Efrem, în ,,grupul” schismatic şi para-bisericesc numit Ruşii din diaspora, pe care nici o Biserică Ortodoxă locală nu-l recunoaşte. Şi se pune întrebarea, pe bună dreptate, cum fostul egumen a îngăduit conştiinţei sale – el care, de-a lungul anilor, cu permisiunea şi îngăduinţa sfinţitului arhiepiscop al Americii, a lucrat ca părinte duhovnicesc, în sânul turmei Bisericii locale a Î.P.S. Arhiepiscop Iacov, dependentă de jurisdicţia scaunului ecumenic, dobândind astfel o mulţime de fii duhovniceşti în parohiile şi bisericile dependente canonic de arhiepiscopul Iacov, cu care el era în comuniune duhovnicească de mai mult de 10 ani – cum pe aceiaşi fii pe care el îi povăţuia atunci să asculte de Biserică şi care au primit sfintele taine de la această din urmă, îi sfătuieşte acum să se despartă, ca nişte răzvrătiţi, de arhiepiscopie, pentru a se alătura acestei para-sinagogi para-bisericeşti ?

Înalt prea sfinţia voastră ştiţi, cu siguranţă, că aceşti oameni din diaspora rusă, în siguranţă pe pământ străin, se jucau până mai ieri de-a duhovnicii, şi că astăzi încă ei continuă să acuze Biserica soră a Rusiei de a se fi compromis cu regimul ateu, atunci când ea se străduia să-i mângâie pe credincioşii din Rusia şi să păstreze deschise sfintele biserici, chiar cu preţul vieţii membrilor ei, dintre care zeci de mii au înfruntat mucenicia, în timp ce ei fugeau emigrând în străinătate. Astăzi când, în Rusia, suflă vântul libertăţii, ei pătrund pe teritoriul jurisdicţiei Patriarhiei Moscovei, ’hirotonind clerici’ şi ameninţând cu o nouă schismă Biserica Rusă. Şi aceştia sunt cei cărora li se alătură, din nefericire, fostul egumen Efrem.

Sfânta noastră chinotită, urmând cu scumpătate hotărârile sfintei sinaxe duble extraordinare din luna aprilie a anului trecut, condamnă fără ocol şi în unanimitate adeziunea fostului egumen arhimandritul Efrem la zisa para-sinagogă para-bisericească.

De asemenea, ea îi invită pe toţi fiii Sfintei Arhiepiscopii a Americii să rămână credincioşi acestei arhiepiscopii şi Patriarhiei Ecumenice, având în vedere că Biserica Constantinopolului cu toate Bisericile Ortodoxe locale în comuniune cu ea sau depinzând administrativ şi duhovniceşte de ea, se identifică cu Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică din crezul credinţei. În afara ei, nu există decât schisme şi erezii. În afara ei, nu există taine valide, nici harul lui Dumnezeu, potrivit ecleziologiei ortodoxe. ,,În afara Bisericii soborniceşti, adică a celei Ortodoxe, nu există nici botez, nici euharistie, nici episcopi, nici ’scaune’, nici învăţătură adevărată”, potrivit Sfântului Chiprian al Cartaginei.

Aşadar va rămâne, o prea sfinţite stăpâne, sfinţiei voastre şi Sfântului Sinod, să luaţi toate măsurile care se impun pentru a salva unitatea turmei Arhiepiscopiei Americii şi pentru a o pune la adăpost de căderea mortală a zisului egumen, care se aşază în afara Bisericii, pur şi simplu, pentru a împlini cu toată libertatea intenţiile sale personale eronate, fără jugul ascultării de Biserica care l-a tuns în monahism şi l-a hirotonit preot, căreia i-a făgăduit ascultare până la moarte, la depunerea voturilor sale monahale în Sfântul Munte pe care l-a părăsit.

Cine i-a încredinţat mântuirea neamurilor ? Biserica Americii este oare lipsită de păstori canonici, de episcopi şi preoţi ? De la cine a luat binecuvântare ? Să dea numele athoniţilor vestiţi cărora le-a cerut sfatul. Noi i-am întrebat pe toţi şi toţi au avut un limbaj dur stigmatizând comportamentul său, şi ei îl consideră ’rătăcit’.

Cui se datorează căderea şi abandonarea fiilor săi duhovniceşti din Sfântul Munte pe care i-a dus până la altarul de temut al Marii Biserici a lui Hristos, unde patriarhul ecumenic este episcop ? Cine ne-ar putea spune că ’înştiinţarea lăuntrică’ a sa nu a fost o ’rătăcire’ a demonilor de vreme ce satana se preface în Înger de lumină (II Corinteni 11, 14) ?

Cu toţi sfinţiţii părinţi nerătăciţi care trăiesc într-un mod bineplăcut lui Dumnezeu în Sfântul Munte, noi reiterăm condamnarea faptelor sale şi cerând rugăciunile voastre părinteşti şi patriarhale, cu profund respect şi devotament filial, sărutăm dreapta voastră preacinstită, izvor deplin al harului.

 

Toţi delegaţii şi stareţii Sinaxei comune a celor 20 sfinte mânăstiri din Sfântul Munte Athos

 

Ecclesia, 1/14 iulie 1991, nr. 11, 391

 

Traducere: Catacombele Ortodoxiei

 

 

[1] N.tr.: A se vedea alte declaraţii ale patriarhului Athenagora în PATRIARHUL ATHENAGORA AL CONSTANTINOPOLULUI (1886-1972). Declaraţiile, mesajele şi activităţile sale.

 

Episodul urmator