----------------

 

Carti in site

 

--------------------

Tâlcuiri la Noul Testament

Comentarii la Evanghelia după Luca

de Sfântul Ambrozie al Milanului (LXXVII)

 

Episodul anterior

 

50. Există în noi nu numai două minţi, ci de asemenea două legi, cea pe care apostolul ne-a tâlcuit-o, zicând: ,,Că împreună mă veselesc cu legea lui Dumnezeu după omul cel dinlăuntru. Dar văz altă lege întru mădularele mele, oştindu-se împotriva legii minţii mele şi dându-mă pre mine rob legii păcatului, care este întru mădularele mele” (Romani 7, 22-23). Astfel există legea omului dinlăuntru şi de asemenea cea a omului dinafară; prima interzice păcatul, cea din urmă îndeamnă la păcat; prima condamnă fărădelegea, cea din urmă o sugerează; prima instruieşte mintea, cea din urmă o ispiteşte.

De asemenea există alte două legi mai puternice în noi, cea a lui Dumnezeu, cealaltă a păcatului, potrivit aceluiaşi dascăl, care spune: ,,Deci dar eu însumi cu mintea mea slujesc legii lui Dumnezeu; iar cu trupul legii păcatului” (Romani 7, 25). Şi este arătat că dacă tu ai vorbi numai despre cea a minţii, tu ai arăta că ea este opusă trupului. Astfel când Pavel spune că el slujeşte cu mintea Legii lui Dumnezeu, într-adevăr el arată că mintea în sine, dacă nu este cucerită de trup, este creată ca bună, astfel ca să se împotrivească păcatului prin fire.

Aşadar, când este cucerită, mintea este a trupului, având nu din fire, ci din trup pricina căderii sale, şi când este cucerită trece, ca să spunem aşa, pe numele şi proprietatea cuceritorului ei; astfel prin fire este potrivnica trupului. Deci noi slujim lui Dumnezeu cu mintea şi păcătuim cu trupul. În plus, mintea ar fi mai bună dacă nu şi-ar neglija îndatorirea ei religioasă de a colabora cu Sfântul Duh.

51. Aşadar există două minţi la lucru în câmpul nostru, una care poartă rodul bun prin sârguinţă, şi cealaltă (care) pierde prin neglijenţă, pe care Dătătorul Legii o numeşte sânge, spunând: ,,Că sângele este sufletul fiecăruia trup” (Leviticul 17, 11 – însă Sfântul Ambrozie foloseşte alt citat: ,,Că sângele fiecăruia trup este viaţa lui”). Din acest motiv, foarte mulţi amintesc şi că este scris: ,,Fără numai carne cu sângele sufletului să nu mâncaţi” (Facerea 9, 4), ca nu cumva noi, cărora ni se cuvine să fim reînnoiţi de Cuvântul lui Dumnezeu, să gândim la desfătări trupeşti – care sunt pătate de rănile sufletului – ca reînnoire mai degrabă decât ca vinovăţie a sângelui. Astfel, hrana reînnoirii este hrana sângelui; căci precum Trupul Domnului este cu adevărat hrană, tot aşa Sângele Lui este cu adevărat băutura noastră (potrivit Ioan 6, 55).

Prin urmare, fie ca noi să aducem Domnului hrana bună din faptele noastre, ca nu cumva când El va veni din nou şi nu va găsi nici un rod, precum în acel smochin (potrivit Marcu 11, 13), flămând din cauza sterpăciunii vredniciilor noastre, să respingă jertfa evlaviei, spunând către acel suflet pe care l-a găsit neroditor şi pătat de sânge: ,,De acum să nu se mai facă din tine rod în veci” (Matei 21, 19). ,,Că sângele fiecăruia trup este viaţa lui” (Leviticul 17, 11).

Există de asemenea un suflet mai desăvârşit, despre care Dumnezeu a spus: ,,Că toate sufletele ale mele sunt, precum sufletul tatălui, aşa şi sufletul fiului al meu este” (Iezechiil 18, 4).

52. Nici nu este nemaiauzit a tâlcui două popoare, şi anume, că în această lume, care este foarte adeseori asemuită cu o ţarină (potrivit Matei 13, 39), există două popoare, cel al credincioşilor, celălalt care nu crede, care vor primi răsplata pentru vredniciile lor şi, prin urmare, cel care este credincios este luat, celălalt care este lipsit de credinţă este lăsat (potrivit Matei 24, 40; Luca 17, 36).

Deci, cele două femei măcinând sunt două suflete (potrivit Matei 24, 41; Luca 17, 35), sau, cu siguranţă, Biserica şi sinagoga; fiindcă se obişnuieşte ca o imagine din Sfânta Scriptură să nu aibă o tâlcuire, ci mai multe, astfel că o afirmaţie poate conţine multe aspecte. Astfel, mintea trupului şi sufletul trupului şi sinagoga adună grâul şi macină făina care este jertfită zadarnic (potrivit Isaia 1, 13); dar mintea care este primitoarea mântuirii, sau Biserica lui Dumnezeu, curăţă şi macină făina duhovnicească a adevăratei Legi. De aceea, ele devin de asemenea pâinea punerii înainte pe care doar preoţii o pot mânca, ei cărora li se porunceşte să mănânce o pâine mai curată (potrivit Leviticul 24, 5-7), care cu adevărat s-a pogorât din cer (potrivit Ioan 6, 51). Căci dacă vredniciile noastre îngăduie, noi suntem toţi preoţi ai virtuţii, care suntem sfinţiţi cu untdelemnul bucuriei (potrivit Leviticul 10, 7; Psalmi 44, 9) pentru împărăţie şi preoţie.

53. Prin urmare, haideţi să lucrăm aşa şi să cultivăm ţarina noastră în folosul acelei case ca în Ierusalimul cel de sus (potrivit Galateni 4, 26), unde este prăznuită adevărata respectare a Legii, noi să avem făina bună din mănunchiurile noastre, pe care sfinţii le-au putut aduna, astfel ca ,,venind vor veni cu bucurie, luându-şi mănunchile sale” (Psalmi 125, 8).

Deci aşa sunt roadele duhovniceşti şi urmările prielnice ale adevăratei osteneli, care nu se înmoaie cu umezeală nefolositoare; apoi, rodul trupului este supus stricăciunii şi, de aceea, cel care a semănat cele trupeşti va culege cele trupeşti (potrivit Galateni 6, 8). Ce voi spune despre adevărata ţarină, când este arătat că lauda sau dojana este în lucrarea gospodarului ?

54. ,,Şi răspunzând au zis lui: unde Doamne ?” (Luca 17, 37). Ucenicii au întrebat aceasta, dar Domnul, când El proorocea (de) unde trebuie să fugă şi când trebuie să zăbovească, şi la ce ar trebui să fie precauţi, a rezumat totul într-o definiţie generală, spunând:

55. ,,Unde va fi trupul, acolo se vor aduna şi vulturii” (Luca 17, 37). Deci haideţi ca mai întâi să ne imaginăm ce sunt vulturii, ca să putem stabili ce este Trupul. Fiindcă sufletele drepţilor sunt asemuite cu vulturii, deoarece ei caută înălţimile (potrivit Avdie 1, 4), lasă în urmă adâncimile, şi se spune că ajung la o vârstă înaintată. De aceea, de asemenea, David spune sufletului său: ,,Înnoi-se-vor ca ale vulturului tinereţile tale” (Psalmi 102, 5).

Aşadar, dacă am înţeles (cine sunt) vulturii, nu ne putem îndoi acum cu privire la Trup, mai ales dacă ne amintim că Iosif a primit Trupul de la Pilat (potrivit Ioan 19, 38). Nu ţi se pare că vulturii din jurul Trupului sunt Maria lui Cleopa, şi Maria Magdalena, şi Maria, Maica Domnului (potrivit Ioan 19, 25), şi adunarea apostolilor din jurul mormântului Domnului ? Nu ţi se par a fi vulturi în jurul Trupului, când Fiul Omului vine pe nori văzuţi, ,,şi-l va vedea pre el tot ochiul, şi cei ce l-au împuns” (Apocalipsis 1, 7) ?

56. Există de asemenea un Trup despre care este spus: ,,Trupul meu adevărat este mâncare, şi Sângele meu adevărat este băutură” (Ioan 6, 55). Şi în jurul acestui Trup există vulturi, care zboară cu aripi duhovniceşti. În jurul Trupului există de asemenea vulturi care cred că Iisus a venit în trup, deoarece ,,tot duhul care mărturiseşte pre Iisus Hristos că au venit în trup, de la Dumnezeu este” (I Ioan 4, 2).

Prin urmare, unde este credinţă, acolo este taina, acolo este locul de sălăşluire al sfinţeniei. Trupul este de asemenea Biserica, în care noi suntem înnoiţi în duh (potrivit Efeseni 4, 23) prin harul botezului, şi şubrezeniile bătrâneţii sunt însănătoşite pentru veacul noii vieţi.

 

Traducere: Catacombele Ortodoxiei

 

Episodul urmator