Duhul lui antihrist şi înaintemergătorul lui antihrist

de Arhiepiscop Averchie de Jordanville

 

Articol apărut în cartea Timpurile actuale în lumina cuvântului lui Dumnezeu: predici şi cuvântări,

vol. I, tipărită la Editura Sfântul Iov de Poceaev, Mânăstirea Sfânta Treime, Jordanville

 

Din capitolul II al celei de-a doua epistole către Tesaloniceni a Sfântului Apostol Pavel reiese limpede că învăţătura despre antihrist a intrat în conţinutul evanghelizării apostolice de foarte timpuriu. După ce a oferit o descriere a lui antihrist în versetele 3 şi 4 ale acestui capitol, sfântul apostol scrie în continuare către Tesaloniceni: Au nu vă aduceţi aminte că încă fiind eu la voi aceasta am zis vouă ? (II Tesaloniceni 2, 5)

Cineva nu poate decât să creadă demn de atenţie faptul că în scurta perioadă pe care a petrecut-o în Thessaloniki, Sfântul Apostol Pavel nu numai că nu a trecut sub tăcere învăţătura despre antihrist, ca pe ceva cu un caracter secundar şi nu foarte important, ci a considerat mai degrabă necesar să expună această învăţătură într-amănunt. Şi în cea de-a doua epistolă a sa, el doar repetă ceea ce a spus mai înainte despre antihrist cu propria-i gură.

Dar de ce este atât de important să cunoaştem această învăţătură ?

Deoarece, precum ne avertizează dinainte Sfinţii Părinţi, cel care ignoră această învăţătură, considerând-o neimportantă şi neesenţială în creştinism, nu-l va recunoaşte pe antihrist şi i se va închina.

Dar este într-adevăr cu putinţă a nu-l recunoaşte pe antihrist ?

Da, este cu putinţă ! Iată ce spune Episcopul Ignatie Briancianinov, care a adunat laolaltă tot ce s-a spus despre antihrist de către Sfinţii Părinţi din vechime:

,,Antihrist va spune că este un propovăduitor şi restaurator al adevăratei cunoştinţe de Dumnezeu: cei care nu înţeleg creştinismul vor vedea în el un reprezentant şi un apărător al adevăratei religii şi i se vor alătura. Antihrist va părea a fi blând, milostiv, plin de dragoste şi de toate virtuţile: el va fi recunoscut ca atare şi ascultat din pricina virtuţii sale celei mai slăvite de către toţi cei care recunosc firea umană căzută drept adevăr. (...) Antihrist va oferi omenirii organizarea celei mai avansate prosperităţi şi bunăstări pământeşti, el va oferi onoruri, bogăţii, măreţie şi mângâieri şi plăceri trupeşti: cei care caută lucruri pământeşti îl vor primi pe antihrist şi îl vor numi stăpânul lor. Antihrist va dezvălui înaintea omenirii o expunere infamă de minuni uluitoare asemănătoare reprezentaţiilor înşelătoare de teatru. (...) El va insufla frică prin teroarea şi minunăţia miracolelor sale, şi prin ele va satisface vanitatea şi mândria omenească, el va satisface sofistica şi superstiţia trupească şi va învălmăşi învăţătura omenească: toţi oamenii care sunt ghidaţi de lumina firii lor căzute şi care sunt străini de călăuzirea prin lumina lui Dumnezeu vor fi ademeniţi să se supună înşelătorului”.

Antihrist va fi primit cu impresie puternică de către apostaţii de la creştinism, dar se dovedeşte demn de o atenţie profundă şi de mâhnire, aşa cum remarcă Sfinţii Părinţi, că şi cei aleşi vor fi nesiguri cu privire la persoana lui antihrist, atât de abil va fi el în a ascunde de observarea externă răul satanic înrădăcinat în el. ,,Adversarii lui antihrist vor fi consideraţi persoane care produc tulburare şi duşmani ai bunăstării generale şi bunei ordini; ei vor fi supuşi atât persecuţiei ascunse, cât şi celei făţişe, torturii şi execuţiei”. Toţi cei care refuză să se închine lui antihrist vor ajunge în cea mai dureroasă şi dificilă situaţie: ,,Numărul lor mic va părea neînsemnat în faţa întregii omeniri, iar opinia lor va fi socotită îndeosebi inferioară, supusă dispreţului, urii, defăimării şi asupririi generale; moartea violentă va fi partea lor”.

Cititorule evlavios ! Nu găseşti că într-o oarecare măsură imaginea descrisă mai sus aminteşte de una care se petrece deja în lume ?

Da ! Dar unde este antihrist ? A venit el într-adevăr deja ?

Noi nu-l vedem încă pe antihrist însuşi, dar în mod evident duhul lui sălăşluieşte şi începe deja să domnească în lume. Un număr mare de înaintemergători ai lui antihrist se pregătesc cu o energie colosală pentru venirea, biruinţa şi înscăunarea lui printre oameni. Bineînţeles, este necesară o pregătire foarte îndelungată şi concertată pentru ca antihrist să poată fi acceptat de creştini. Ea a fost şi este condusă încă din vremea apostolilor cu o intensitate tot mai mare. Astfel, însuşi Sfântul Apostol Ioan Teologul scria în prima sa epistolă: Tot duhul care nu mărturiseşte pre Iisus Hristos că au venit în trup, de la Dumnezeu nu este; şi acela este al lui antihrist, de care aţi auzit că va veni; şi acum în lume este (I Ioan 4, 3). Cine este mincinosul fără numai cel ce tăgăduieşte că Iisus este Hristos ? Acesta este antihrist, care tăgăduieşte pre Tatăl şi pre Fiul (I Ioan 2, 22). Şi în sfârşit, precum aţi auzit că antihrist vine, şi acum antihrişti mulţi s-au făcut (I Ioan 2, 18).

Tâlcuitorul erudit al Sfintei Scripturi, episcopul Mihail, remarcă faptul că în textul original grec, numele ,,antihrist” are articol hotărât, ceea ce evidenţiază acest nume ca fiind al unei persoane distincte, binecunoscute, pe câtă vreme ceilalţi ,,antihrişti” nu au articol hotărât şi, în consecinţă, fiind ,,mulţi” se deosebesc de el. Aceşti ,,antihrişti mulţi” sunt doar înaintemergătorii acelui antihrist care va apărea înainte de cea de-a doua Venire a lui Hristos şi de sfârşitul lumii: ei sunt, ca să spunem aşa, ,,reflecţiile” ,,prototipului” lor – antihrist în persoană care va veni. Ei poartă duhul lui antihrist şi misiunea lor este de a pune temelia potrivită pentru venirea lui antihrist şi a crea circumstanţele prielnice apariţiei sale în lume.

De asemenea, aceşti ,,înaintemergători” ai lui antihrist dirijează acel proces universal pe care Sfântul Apostol Pavel l-a numit ,,apostazie” sau ,,depărtare” (II Tesaloniceni 2, 3). Esenţa acestui proces este depărtarea tot mai mare a omenirii creştine de învăţătura autentică, neprihănită a Evangheliei şi înlocuirea poruncilor evanghelice cu alte idealuri. Natura distrugătoare a acestor idealuri propuse omenirii de către înaintemergătorii lui antihrist constă în faptul că uneori acestea par acceptabile pentru creştini, compatibile cu creştinismul, în timp ce în realitate ele sunt profund contrare lui; ele satisfac patimile şi poftele omeneşti şi întăresc firea căzută a omenirii în starea ei căzută.

Poate urmări cineva acest proces de ,,apostazie” în istorie şi în viaţă ?

Poate şi trebuie ! Trebuie pentru a se salva pe sine şi aproapele de la a fi atraşi în acest proces, pentru a se retrage din el şi a scăpa de contaminarea cu duhul lui antihrist care pune stăpânire tot mai mult pe lume.

Bineînţeles, vrăjmaşul nu putea să se împace cu apariţia creştinismului în lume şi, astfel, vedem din vremea apostolilor ,,duhul lui antihrist” la lucru în sânul poporului creştin. Primii ,,înaintemergători ai lui antihrist” au fost Simon Magul, Cerint şi nicolaiţii, cu care au fost nevoiţi să se lupte sfinţii apostoli. Apoi au apărut gnosticii şi o mulţime întreagă de toate felurile posibile de eretici cu care au luptat de-a lungul câtorva secole Sfinţii Părinţi şi Învăţători ai Bisericii. Însă, în primele 10 veacuri ale erei creştine, duhul credinţei şi evlaviei autentice a fost încă suficient de puternic în creştini încât se bucura de fiecare dată de o biruinţă strălucită împotriva ,,duhului lui antihrist” şi, în ciuda tuturor încercărilor grele pe care le-a răbdat, Biserica lui Hristos a fost biruitoare împotriva duşmanilor ei.

Dar apoi, pe la jumătatea secolului al XI-lea, ,,duhul lui antihrist” a prins rădăcini atât de puternic în Apus, încât a putut smulge cu totul o jumătate întreagă de creştinătate din unirea cu Biserica Universală. Urmarea acestui fapt a fost ,,papismul” cu numeroasele şi variatele sale abateri de la învăţătura creştină autentică în ce priveşte credinţa şi evlavia – cu dogmele sale nou-zămislite, moralitatea alterată, indulgenţe, ,,sfânta inchiziţie” şi denaturări similare.

Aceasta a fost prima victorie decisivă a ,,înaintemergătorilor lui antihrist”.

După aceasta au urmat curând altele.

La sfârşitul Evului Mediu, pentru a dezrădăcina în întregime rămăşiţele creştinătăţii (din Apus), acelaşi ,,duh al lui antihrist” a pus la cale în sânul ,,papismului”, care se îndepărtase de adevărata credinţă ortodoxă, mişcări care erau complet contrare creştinismului: gândirea liberă neîngrădită, ,,umanismul”, care îl aşează pe omul însuşi în locul lui Dumnezeu şi, în final, ,,ateismul” sau necredinţa totală. Nu fără influenţa puternică a acestor mişcări a apărut, în secolul al XVI-lea, o schismă în organizarea Bisericii papale înseşi, care a devenit cunoscută sub numele de ,,protestantism”. Se presupunea că acesta a luat asupra sa sarcina de a ,,reforma” Biserica, dar în realitate a mers şi mai departe pe calea ,,apostaziei” şi a negat însăşi esenţa Bisericii. La rândul său, protestantismul a început să se divizeze din ce în ce mai mult în fragmente, ,,secte”, dintre care multe s-au îndepărtat în prezent atât de mult de creştinism, încât neagă cele mai importante dogme ale sale şi chiar credinţa în dumnezeirea Întemeietorului creştinismului, Domnul Iisus Hristos.

 

Lumea 66

Sărbătoarea raţiunii – o prăznuire a raţiunii omeneşti

 

Acest proces prin care apar în mod constant cele mai fanatice şi ridicole secte nu a încetat nici acum. Este extrem de caracteristic cât de limpede se manifestă ,,duhul lui antihrist” în toate aceste secte. Majoritatea, dacă nu toate, vorbesc foarte mult despre cea de-a doua Venire a lui Hristos şi-L aşteaptă cu o nerăbdare şi agitaţie aparte (de pildă, adventiştii), însă ele nu spun nici un cuvânt despre venirea lui antihrist, care o va preceda (pe cea a Domnului), sau afirmă că antihrist a venit deja în persoana papei de la Roma. În această privinţă, recenta conferinţă ţinută la Evanston, organizată de protestanţi şi sectanţi şi condusă sub lozinca ,,Hristos – Nădejdea lumii”, a fost tipică. La această conferinţă s-a vorbit foarte mult despre ,,cea de-a doua Venire a lui Hristos” şi despre binecuvântările pe care le va aduce oamenilor pe pământ (!?), însă s-a tăcut mâlc în ce-l priveşte pe antihrist ! Aceasta nu conduce în mod firesc pe cineva la gândul că protestanţii şi sectanţii sunt pregătiţi treptat de către conducătorii lor pentru a-l accepta pe antihrist, când va apărea, ca pe Hristos Însuşi ?

În acelaşi timp, învăţăturile vădit anticreştine ale materialismului, socialismului şi marxism-comunismului îşi fac apariţia şi li se face propagandă în occident, iar organizaţii sociale şi politice cu închinare secretă la satana îşi întind tot mai mult plasele, acţionând precum va acţiona însuşi antihrist, ,,cu viclenie şi făţărnicie infernală” (după cum se exprimă Sfântul Ierarh Ignatie Briancianinov). Capii acestor organizaţii, aceste cu adevărat ,,vulpi la inimă şi lupi la suflet” (precum a spus Sfântul Nil Izvorâtorul de mir din Muntele Athos) preiau controlul încetul cu încetul în întreaga lume nu numai asupra vieţii publice şi politice, ci şi asupra vieţii religioase a oamenilor. Acestea toate au în vedere un singur ţel: pregătirea condiţiilor prielnice pentru ca omenirea să-l accepte pe antihrist şi să i se închine lui ca împăratului şi dumnezeului său.

Principala piedică în calea atingerii acestui ţel era Rusia ortodoxă, singurul sprijin puternic al adevăratei credinţe creştine ortodoxe în lume, cu ţarul său, apărătorul şi protectorul suveran al întregii Biserici Ortodoxe. În decurs de peste 2 veacuri, ,,înaintemergătorii” lui antihrist au lucrat sistematic şi cu înverşunare pentru a transforma Imperiul Rus ortodox în Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste atee. Când acest lucru s-a realizat, s-a întreprins un nou efort cu scopul de a distruge însăşi Biserica Ortodoxă, lucrând simultan în două direcţii: prin intermediul prigoanelor nemaiauzite, îngrozitoare, care depăşeau prigoanele din primele secole ale creştinismului; şi prin intermediul dezintegrării din interior cu ajutorul ideilor Bisericii Vii, renovaţionismului, şi introducerii tuturor tipurilor de tendinţe moderniste liber-cugetătoare în duhul protestantismului.

În sfârşit, în majoritatea ţărilor ortodoxe care au supravieţuit devastării, rămăşiţele Bisericilor locale au fost transformate în instrumente jalnice ale unei puteri aflate în război cu Dumnezeu. Însă, ,,duhul lui antihrist” a adunat roade îmbelşugate şi în celelalte Biserici Ortodoxe, care au rămas libere. Ele sunt puternic infectate cu otrava liberalismului şi modernismului liber-cugetător care le conduce către a se uni cu protestantismul. Mulţumită lui Dumnezeu, există încă rămăşiţe în ele care nu şi-au plecat genunchiul înaintea ,,duhului lui antihrist”, care îşi ridică tot mai mult capul ! De asemenea, Biserica Ortodoxă Rusă din Diaspora rămâne încă neclintită, deşi slugile lui antihrist, care se apropie, au creat o schismă distrugătoare în sânul ei şi încearcă acum să o distrugă complet, să o şteargă de pe faţa pământului, folosind pentru aceasta toate mijloacele posibile, dintre care principalele sunt minciuna şi defăimarea, armele fireşti ale tatălui minciunii şi clevetitorului dintru început, diavolul.

Scena lumii este, în general, mai degrabă lipsită de optimism, şi ar fi un motiv de a te descuraja şi a cădea în deznădejde dacă nu am şti că ,,aşa este scris” în Cuvântul lui Dumnezeu şi toate acestea aşa trebuie să fie.

Ce trebuie să facem şi cum trebuie să reacţionăm ?

,,Apostazia este îngăduită de Dumnezeu” – aşa cum ne învaţă unul dintre marii dascăli în viaţa duhovnicească ai timpului nostru, Episcopul Ignatie (Briancianinov) – nu încerca să o opreşti cu slabele tale puteri. Îndepărtează-te, păzeşte-te tu însuţi de ea: aceasta este de ajuns. Învaţă să cunoşti duhul vremii, cercetează-l, ca să te poţi feri pe cât posibil de influenţa lui … Numai milostivirea deosebită a lui Dumnezeu poate opri atotnimicitoarea epidemie morală, o poate opri pentru un timp, pentru că trebuie să se împlinească ceea ce a fost prezis în Scripturi.

Judecând după spiritul timpului şi după frământarea minţilor, suntem îndreptăţiţi să credem că edificiul Bisericii, care se clatină de multă vreme, va cădea straşnic şi repede. Nu este cine să oprească această cădere şi cine să se împotrivească. Măsurile întreprinse pentru susţinerea lui au fost împrumutate din stihiile lumii, vrăjmaşe Bisericii, şi mai curând vor grăbi căderea ei, decât s-o oprească. Nu avem de unde aştepta restabilirea creştinismului, vasele Sfântului Duh au secat definitiv pretutindeni, chiar şi în mânăstiri, aceste tezaure de evlavie şi har …

Sarea s-a stricat. Păstorii Bisericii au rămas cu o înţelegere a creştinismului slabă, întunecată, confuză. O falsă înţelegere după buche, distrugând viaţa duhovnicească în societatea creştină, distrugând creştinismul, care este faptă, nu buche. Trist este să vezi cui i-au fost încredinţate şi pe ce mâini au căzut oile lui Hristos, cui i-a fost încredinţată păstorirea şi mântuirea lor ! Toate acestea, însă, se petrec cu îngăduinţa Domnului …

Îndelungata şi milostiva răbdare a Domnului îngăduie să se prelungească şi să fie amânat deznodământul final pentru cei rămaşi, care se vor mântui. Între timp, cei ce putrezesc sau au putrezit vor atinge deplina putreziciune. Cei ce vor să se mântuiască trebuie să înţeleagă bine acest lucru şi să folosească timpul dat spre mântuire … Dumnezeu cel milostiv să ocrotească rămăşiţa credincioşilor. Dar această rămăşiţă este mică şi devine tot mai săracă şi mai săracă … ,,Mântuindu-te, mântuieşte-ţi sufletul !”, spune Duhul lui Dumnezeu creştinilor rămaşi.

Din vremea în care a scris acestea Episcopul Ignatie, situaţia în lume s-a înrăutăţit, nu s-a îmbunătăţit. ,,De vreme ce antihrist va avea ca sarcină principală îndepărtarea tuturor de Hristos – spune celălalt mare învăţător plin de duh al timpului nostru, Episcopul Teofan Zăvorâtul –, el nu va apărea atâta vreme cât autoritatea regală rămâne în vigoare. Aceasta nu-i va îngădui să se dezvolte, îl va împiedica să acţioneze în propriul său duh. Prin urmare, aceasta este ce opreşte (II Tesaloniceni 2, 7). Dar când autoritatea regală cade, şi popoarele de pretutindeni instituie auto-guvernare (republici, democraţii), atunci este loc pentru ca antihrist să acţioneze. Nu va fi greu pentru satana să pregătească voci care să susţină lepădarea de Hristos, aşa cum a arătat experienţa în timpul Revoluţiei Franceze. Nu va mai exista nimeni care să dea un veto plin de autoritate. Şi astfel, când asemenea regimuri, adecvate pentru dezvăluirea aspiraţiilor lui antihrist, vor fi instituite pretutindeni, atunci va apărea antihrist”.

S-a întâmplat ceea ce a prezis Episcopul Teofan: ,,înaintemergătorii” lui antihrist şi-au făcut treaba şi ,,duhul lui antihrist” a fost instalat pretutindeni, înfiinţând peste tot ,,regimuri adecvate pentru dezvăluirea aspiraţiilor lui antihrist”. Amintindu-ne cuvintele Episcopului Ignatie că ,,antihrist va fi consecinţa logică, dreaptă şi firească a direcţiei morale şi duhovniceşti generale a omenirii”, îl lăsăm pe cititor să fie atent la viaţa înconjurătoare pentru a trage propriile concluzii din ceea ce s-a spus mai sus, în timp ce, din partea noastră, putem doar să repetăm:

,,Mântuindu-te, mântuieşte-ţi sufletul !”

 

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 66/noiembrie-decembrie 2011