----------------

 

Carti in site

 

--------------------

CHESTIUNEA CALENDARULUI

de preot Vasilie Sakkas

 

Memorandum

 

Către: ÎPS Vitalie, arhiepiscop de Montreal şi Canada, membru al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse din afara Rusiei

8011 Champagneur, Montreal 303, Quebec, Canada

 

De la: preotul Vasilie Sakkas, aflat în jurisdicţia canonică a ÎPS Antonie, arhiepiscop de Geneva şi Europa de Vest, membru al aceluiaşi Sinod

CH 1217 Meyrin-Cite Geneva, Elveţia

 

Subiectul: Criza de conştiinţă provocată adevăraţilor creştini ortodocşi din Grecia de schimbarea calendarului bisericesc în 1924

 

Înalt prea sfinţite stăpâne,

Vă sărut cu respect cinstita mână şi vă cer cu smerenie binecuvântarea şi rugăciunile părinteşti şi arhiereşti. Cu binecuvântarea arhipăstorului meu, Arhiepiscopul Antonie de Geneva şi Europa de Vest, cu binecuvântarea părintelui meu duhovnicesc, stareţul Ambrozie, conducătorul comunităţilor ortodoxe franceze din jurisdicţia Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse din afara Rusiei, care m-a îndemnat încă din 1964 să întreprind un studiu al problemei calendarului, şi cu binecuvântarea arhimandritului Panteleimon, stareţul Mânăstirii Schimbarea la Faţă a Domnului nostru din Boston[1], care mi-a dat material din belşug şi a examinat ciorna actualului studiu, îndrăznesc să alcătuiesc memorandumul de faţă, în caz că această chestiune ar trebui analizată de către marele sinod al prea sfintei noastre Biserici, care va fi convocat curând.

Înalt prea sfinţite stăpâne, vă trimit prezenta lucrare fiindcă din punct de vedere geografic sunteţi ierarhul cel mai apropiat de reşedinţa Sfântului Sinod din Noua Lume căruia mă pot adresa direct în limba franceză. Este de la sine înţeles că această expunere nu constituie o caracterizare dogmatică, nici o soluţie la problemă. Cu toate că poporul cel ales al Domnului este ,,păzitorul Adevărului”, definirea dogmelor şi tradiţiei bisericeşti este responsabilitatea unui sinod de episcopi. Într-adevăr, sinodul ierarhilor reprezintă glasul Bisericii, în măsura în care, bineînţeles, ierarhii, membri ai sinodului, sunt ortodocşi, adică nu propovăduiesc erezii care au fost recunoscute ca atare de toate sinoadele anterioare sau de Sfinţii Părinţi.

De vreme ce eu nevrednicul, asemenea multor credincioşi, am găsit în persoana voastră, înalt prea sfinţite stăpâne, ,,că arhiereu ca acesta se cuvenea să fie nouă” (Evrei 7, 26), care, în ce priveşte Ortodoxia, ne-a dat până acum atât de multe dovezi şi garanţii că învăţătura sfinţiei voastre este mai limpede ca cristalul şi că mărturisiţi Sfânta Tradiţie a Ortodoxiei a fi sfântă, fără de prihană, completă, pecetluită de Dumnezeu şi nesupusă schimbării – atunci, pentru aceste pricini aflu în mine o fiască îndrăzneală care îmi îngăduie să vă trimit studiul de faţă.

Într-adevăr, Sfânta Tradiţie învaţă ca noi, preoţii şi diaconii, suntem ochii episcopilor; dar ochiul este doar un organ al minţii. Este datoria minţii să judece ceea ce vede ochiul. De aceea, îmi voi asuma sarcina de a exprima obiecţiile care există în conştiinţele sutelor de mii de creştini ortodocşi (ca şi în conştiinţa mea) ca urmare a schimbării calendarului. Dacă va fi cazul ca în râvna mea, inteligenţa mea să se dovedească neîndestulătoare, sunt încredinţat întru Domnul că buna judecată părintească a sfinţiei voastre, înalt prea sfinţite stăpâne, va îndrepta neajunsurile credinţei mele şi va corecta acele puncte în care m-aş putea afla în eroare sau lipsă de precizie.

Nu spun aceasta ca o linguşire – Doamne fereşte – dar având dovezile dragostei sfinţiei voastre pentru Biserică, o dragoste sinceră care nu are motive ascunse, ar fi o aroganţă din partea mea să cred că eu iubesc Biserica mai mult ca sfinţia voastră sau că ştiu mai bine cum să slujesc intereselor ei. Slavă Domnului că încă nu am avut o astfel de ispită, ci mai degrabă simt înlăuntrul meu libertatea şi încrederea unui fiu faţă de părintele său.

Până la o vreme am vrut să public anumite texte oficiale despre chestiunea calendarului din surse greceşti, surse care nu erau cunoscute în diaspora rusă; în aceste texte se poate vedea în mod clar legătura dintre calendar şi ereziile ecumenismului şi modernismului care se ascund în spatele acestei probleme, cu toate că prima pare ,,neimportantă” unora. Însă, apropiata convocare a marelui sinod al prea sfintei noastre Biserici mă obligă să amân această lucrare informativă până la o dată ulterioară şi să alcătuiesc studiul de faţă în speranţa că va atrage atenţia sfinţiei voastre. Din pricina acestei lipse de timp, mi-a fost imposibil să utilizez sursele primare care sunt citate şi, de aceea, nădăjduiesc că voi fi iertat dacă fac referire pur şi simplu la diferitele lucrări scrise pe această temă de către cei care s-au luptat vreme de 47 ani pentru credinţa Părinţilor noştri.

Prin urmare, încep expunerea mea, nădăjduind în puterea rugăciunilor sfinţiei voastre.

 



[1] N.tr.: Arhimandritul Panteleimon, stareţul Mânăstirii Schimbarea la Faţă a Domnului din Boston, venit din sânul Ortodoxiei greceşti către Biserica Ortodoxă Rusă din afara Rusiei, este o personalitate controversată. La mijlocul anilor ‘1970, el a intrat în conflict cu părintele Serafim Rose († 1982) pe tema evoluţiei, ca şi a existenţei vămilor văzduhului. De asemenea, în 1975 a izbucnit o polemică aprinsă între acelaşi arhimandrit şi ÎPS Averchie de Jordanville († 1976) pe marginea atitudinii Bisericii Ortodoxe Ruse din Diaspora faţă de diversele grupuri de greci de stil vechi, arhimandritul aducându-i multe injurii ierarhului rus. Ulterior, el a atacat şi alţi ierarhi ruşi. În 1986, după multe conflicte şi polemici, arhimandritul Panteleimon şi comunitatea adunată în jurul lui se vor rupe de Biserica Ortodoxă Rusă din afara Rusiei.