Despre site
 
Bine aţi venit pe acest site, unde puteţi găsi revista Catacombele Ortodoxiei a Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România, tipărită de Mânăstirea Adormirea Maicii Domnului din Bucureşti cu binecuvântarea P.S. Flavian Ilfoveanul.
 
Primul număr al revistei a apărut în aprilie 1999. Ea s-a născut, în principal, din dorinţa de a vorbi credincioşilor români despre ecumenism şi roadele apostaziei de la Ortodoxie, tratând, de asemenea, subiecte de actualitate precum clonarea, eutanasia, renaşterea păgânismului în societatea contemporană etc.
 

 

--------------------

 

Teme principale in site
 

Eutanasie. Donare de organe

Stiri 78 2

 

Creştinism şi islamism

Cugetari 71 2

 

Homosexualitatea în lume

Dogma 45-1

 

--------------------

Ce se întâmplă astăzi în lume

 

de Quincy Larson, 14 februarie 2017
 
de Amanda Hess, 9 mai 2017
 
De ce ar trebui să am grijă de intimitatea mea ?
de Fabio Esteves, 27 octombrie 2016
 
de Thomas Gadisseux, 5 octombrie 2017
 
Mexic, Rusia, China, SUA
 
» Banca Yes oferă retragere de bani la bancomate folosind identificarea Aadhaar şi autentificare biometrică
» Mastercard susţine din răsputeri biometria, urmează băncile. Autentificarea biometrică ,,va fi de mare folos pentru toţi”
 
» Platforma Facebook câştigă miliarde de dolari din reclame după ce a aflat totul despre tine …
» Dacă ai un smartphone, Facebook te poate asculta prin aplicaţia sa
» Specialiştii dezvăluie că Google, Facebook, Twitter cenzurează, spionează, manipulează utilizatorii
 
» Facebook va promova sau va suprima organizaţiile de ştiri în funcţie de credibilitate
» Redactorul şef de la New York Times: Este ‘periculos’ ca Facebook să devină ‘redactorul şef’ al ştirilor la nivel mondial
 
» Facebook recunoaşte că limitează accesibilitatea [shadow-ban] unor postări, pagini pe care le consideră ‘false’
» Facebook ameninţă presa: lucraţi cu noi sau muriţi !
» YouTube anunţă un plan de finanţare a organizaţiilor de ştiri pe care le consideră ‘demne de încredere’
 
* * *

 

 

Nu-mi voi lua niciodată telefonul cu mine

când plec cu avionul într-o călătorie internaţională

de Quincy Larson, 14 februarie 2017

 

Deşi astăzi ne putem codifica telefonul, laptopul etc în mai puţin de o oră, toate aceste măsuri de siguranţă nu folosesc la nimic dacă cineva ne ia telefonul sau laptopul şi face presiuni serioase asupra noastră ca să-i dăm parolele. Aceasta i s-a întâmplat deja unui cetăţean american care se întorcea acasă din străinătate.

Pe 30 ianuarie, Sidd Bikkannavar, născut în SUA, om de ştiinţă la Laboratorul de Deplasare cu Reacţie al NASA, se întorcea acasă din Santiago, Chile în Houston, Texas. Pe când mergea în aeroport spre ieşire, agenţii de la Patrula de Vămi şi Graniţă (Customs and Border Patrol) l-au tras deoparte. L-au percheziţionat, apoi l-au reţinut într-o cameră unde se afla un grup de persoane care dormeau în paturi de campanie. În cele din urmă,Cugetari 105 2 agenţii au revenit şi i-au spus că-l eliberează dacă le dă parola pentru a debloca telefonul lui.

 

Agent al Patrulei de Vămi şi Graniţă 

 

Bikkannavar le-a explicat că telefonul aparţine NASA şi că are informaţie secretă în el, dar rugăminţile lui au ajuns în urechi surde. În sfârşit, el a cedat şi şi-a deblocat telefonul. Agenţii au plecat cu telefonul lui. După jumătate de oră s-au întors, i-au înmânat telefonul şi l-au eliberat.

Cât de legal este acest fapt şi ce s-a întâmplat în cele 30 de minute în care telefonul lui Bikkannavar nu s-a aflat în posesia sa ?

Ce se afla în telefonul lui ? În primul rând, o mulţime de informaţii personale: poşta electronică, ce-a vorbit cu fiecare persoană în parte, istoria a tot ce-a căutat pe internet şi multe altele. ,,Ar trebui să tratăm informaţiile electronice personale cu aceeaşi grijă şi respect cu care tratăm plutoniul folosit ca armă – este periculos, de lungă durată şi odată ce s-a scurs nu există nici o cale de a-l recupera”, spunea Cory Doctorow.

Cât de multe lucruri potenţial incriminatoare zac în jurul casei tale ? Dacă eşti ca majoritatea oamenilor, răspunsul este probabil zero. Şi încă poliţia ar trebui să meargă înaintea unui judecător şi să demonstreze cauza probabilă înainte de a putea obţine un mandat pentru a-ţi percheziţiona casa.

Dar ceea ce vedem acum este că oricine poate fi înhăţat în timp ce trece prin vamă şi silit să-şi predea întregul conţinut al vieţii sale digitale. Companii precum Elcomsoft produc ,,programe (software) juridice” care pot extrage toate pozele, contactele, chiar parolele pentru căsuţa de e-mail şi conturi de reţele de socializare în decurs de câteva minute. Printre clienţii lor se numără forţele de poliţie din diferite ţări, forţele armate şi agenţii particulare de securitate. Acestea pot folosi aceste instrumente pentru a arhiva permanent tot ce este de ştiut despre tine. Ei au nevoie doar de telefonul tău deblocat.

,,Dacă cineva mi-ar da 6 rânduri scrise de mână de cel mai cinstit om, aş găsi în ele ceva pentru a-l spânzura”, a spus cardinalul Richelieu, în 1641. Care ar fi cel mai rău lucru care s-ar putea întâmpla dacă Patrula de Vămi şi Graniţă ar reuşi să pună mâna pe telefonul tău deblocat ? Să luăm în calcul câteva idei: gândeşte-te la toţi oamenii pe care i-ai sunat, le-ai trimis mail sau cu care eşti conectat pe Facebook sau LinkedIn, şi estimează şansele ca unul din ei să comită o crimă gravă acum sau în viitor; gândeşte-te la toate pozele pe care le-ai făcut vreodată, poate ai făcut o fotografie la vreo manifestaţie de protest sau alt eveniment controversat, sau ai cumpărat o carte controversată sau ai vorbit vreodată cu cineva despre o întâlnire cu un ofiţer de poliţie sau securitate etc. Acea informaţie face parte acum din dosarul tău permanent şi ar putea fi scoasă ca dovadă împotriva ta, dacă ajungi vreodată în tribunal.

În plus, ţinând cont de faptul că există o tendinţă a oricărui guvern de a face disponibile toate informaţiile din toate departamentele pentru tot personalul la nivel local, statal şi federal. Cu cât datele tale ajung în mai multe locuri, cu atât ,,suprafaţa atacului” unui hacker este mai mare, adică cu atât datele tale sunt mai vulnerabile. O breşă în securitatea unei singure secţii de poliţie aflată cine ştie unde ar putea face ca datele tale să sfârşească în mâinile hackerilor şi să fie folosite împotriva ta din umbră pentru tot restul vieţii tale.

Dar Sidd Bikkannavar este cetăţean american şi ar fi trebuit că amendamentele 4 şi 5 să-l protejeze împotriva percheziţiei şi confiscării nerezonabile, ca şi împotriva auto-incriminării. Dacă un ofiţer de poliţie te-ar opri pe o stradă în America şi ţi-ar cere să-ţi deblochezi telefonul şi să i-l dai, aceste amendamente ţi-ar da un temei legal puternic pentru a refuza să faci aşa ceva. Dar, din nefericire, graniţa SUA nu este tehnic SUA şi tu nu ai nici unul din aceste drepturi la graniţă. Este pe deplin legal ca un ofiţer din Patrula de Vămi şi Graniţă a SUA să-ţi ceară să-ţi deblochezi telefonuCugetari 105 3l şi să li-l înmânezi. Şi ei te pot reţine pe termen nedefinit dacă nu o faci. Chiar dacă eşti cetăţean american.

Tehnic, graniţa este în afara jurisdicţiei americane, într-un fel de ţară a nimănui din punct de vedere legal. Ai extrem de puţine drepturi acolo. Cu excepţia folosirii ,,forţei excesive”, agenţii pot face orice vor cu tine. Aşa că cel mai bine este doar să faci orice îţi spun ei, să treci prin vamă şi să intri în SUA cât de repede poţi.

 

SUA nu este singura ţară care procedează astfel

Este doar o chestiune de timp până când descărcarea conţinutului telefonului va deveni o procedură standard pentru intrarea în orice ţară. Acest lucru se întâmplă deja în Canada. Şi puteţi pune rămăşag că ţări precum China şi Rusia nu sunt cu mult în urmă.

,,Într-un mesaj electronic să nu spui niciodată nimic din ce nu ai vrea să apară, ca atribuit ţie, în titlul de pe prima pagină din ediţia de mâine dimineaţă a ziarului New York Times”, a spus colonelul David Russell, fost conducător al Biroului Tehnicilor de Prelucrare a Informaţiei de la DARPA.

Deoarece în majoritatea ţărilor este ilegal să raportezi călătorii individuali, în curând ofiţerii de vamă vor cere tuturor să facă aceasta. Companiile care produc software care descarcă datele din telefoane sunt pe cale să primească o sumă uriaşă de bani de la guverne. Programele lor vor deveni mult mai rapide, având nevoie poate doar de câteva secunde pentru a descărca cele mai importante date din telefonul tău. Dacă nu facem nimic pentru a ne opune, destul de curând toţi vor trebui să-şi deblocheze telefonul şi să-l predea unui agent de vamă în timp ce li se scanează paşaportul.

În timp, această invadare fără precedent a intimităţii tale personale poate ajunge să fie simţită ca rutina de a-ţi da jos pantofii şi a-i pune pe banda de transport.

 

Nu poţi preda un telefon pe care nu-l ai

Într-o călătorie internaţională, ar trebui să-ţi laşi telefonul mobil şi laptopul acasă. În majoritatea aeroporturilor internaţionale poţi închiria telefoane care includ planuri de date. Asta dacă ţii neapărat să depinzi de un telefon …

Se pot crea şi alte scenarii prin care să eviţi predarea telefonului şi descărcarea informaţiilor personale de pe el de către agenţii de vamă. Este acesta un inconvenient ? Dimpotrivă ! Este singura acţiune sănătoasă dacă iei în calcul că în acest fel eviţi ca datele tale personale să cadă în mâini rele.

Aşa cum îţi încui uşa de la casă, aşa ar trebui să-ţi pui la adăpost datele tale personale, fie că sunt în telefon, fie în laptop, fie în altă parte. Fireşte, agenţii din Patrula de Vămi şi Graniţă te pot reţine oricum şi te pot sili să le dai parolele pentru diferite conturi manual. Dar nu este uşor ca ei să ştie ce servicii foloseşti şi ce servicii nu foloseşti, sau dacă ai mai multe conturi.

Trăim într-o epocă de supraveghere în masă, în care în fiecare an guvernele din întreaga lume introduc noi legi anti-intimitate înfricoşătoare. ,,Cei care sunt dispuşi să-şi predea libertatea în schimbul securităţii au cerut întotdeauna ca, dacă ei renunţă la libertatea lor totală, aceasta să fie luată şi de la cei care nu sunt pregătiţi să o facă”, a spus Friedrich Hayek.

Pâna una-alta, să urmăm motto-ul Cercetaşilor americani: ,,Întotdeauna să fii pregătit” ..., iar data viitoare când ai de gând să treci o graniţă, lasă-ţi telefonul acasă.

Episod apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 105/mai-iunie 2017

 

 

 

Cum a devenit intimitatea un bun pentru cei bogaţi şi puternici

de Amanda Hess, 9 mai 2017

 

Intimitatea personală şi digitală au fuzionat devenind o amintire vagă pentru mase, dar a devenit un bun de preţ privilegiat pentru cei bogaţi care pot plăti pentru a le păstra. Acesta este războiul cultural digital care ia amploare între cei care au şi cei care nu au.

Recent am dat parolele de la contul meu de mail unui serviciu care promitea să-mi transforme căsuţa plină până la refuz cu spamuri într-un model strălucitor de eficienţă doar din câteva clicuri de mouse. Metoda serviciului unroll.me de a dezabona instantaneu de la buletine de ştiri şi mailuri nedorite, în general de reclamă, a fost ,,crezută de milioane de utilizatori fericiţi”, spunea site-ul, printre ei numărându-se actorul Joshua Malina, din ,,Scandal”, care scria pe Twitter în 2014: ,,Căsuţa ta va cânta !” În plus, era gratis.

Când a apărut brusc o fereastră cu politica de intimitate, am respins şi am dat ,,continuă”.

Luna trecută, s-a dezvăluit adevăratul preţ al serviciului unroll.me: serviciul aparţine firmei de cercetare a pieţei Slice Intelligence, şi potrivit unei relatări din The Times, în timp ce unroll.me curăţă căsuţele utilizatorilor, răscoleşte prin gunoiul căsuţei. Când Slice a găsit chitanţe digitale de călătorie de la Lyft în conturile unor utilizatori, a vândut date anonimizate rivalului lui Lyft, Uber. Brusc, unii dintre utilizatorii încrezători ai serviciului unroll.me nu au mai fost atât de fericiţi. Un utilizator a deschis un proces în numele mai multor utilizatori.

Într-o postare pe blog, directorul executiv al serviciului unroll.me, Jojo Hedaya, scria că a fost ,,sfâşietor să vezi cum unii dintre utilizatorii noştri au fost supăraţi să afle despre cum finanţăm serviciul nostru gratis”. El a subliniat ,,importanţa intimităţii voastre” şi a promis ,,să procedeze mai bine”.

Dar unul din fondatorii serviciului unroll.me, Perri Chase, care nu mai lucrează cu compania, a abordat diferit lucrurile în postarea sa referitoare la controversa iscată. ,,Vă pasă cu adevărat ?” a scris ea. ,,Prin ce anume este şocant acest lucru ?”

Această rutină cu ,,poliţistul bun, poliţistul rău” din Silicon Valley este familiară, şi noi ne-am irosit timpul navigând între aceste două moduri de gândire. Chase are dreptate: am ajuns să înţelegem că intimitatea este moneda vieţilor noastre online, plătind pentru înlesniri neînsemnate cu biţi de informaţie personală.

Dar suntem perfect ignoranţi în ce priveşte semnificaţia acestui lucru. Nu ştim ce informaţii sunt cumpărate şi vândute deoarece, ei bine, acest lucru este privat. Dovada care licăreşte în faţa propriilor noştri ochi arată suficient de inofensivă: căutăm pe Google o pereche nouă de pantofi şi, pentru o vreme, încălţămintea sport ne urmăreşte pretutindeni pe internet, tentându-ne de pe fiecare laterală a paginii. Dar informaţia noastră poate fi folosită de asemenea pentru chestiuni de mare însemnătate publică, în moduri pe care cu greu am putea să ni le imaginăm.

Când am semnat pentru serviciul unroll.me, nu am putut prevedea că mailurile mele ar putea fi documente strategice pentru o companie înfometată de putere în căutarea sa pentru dominaţia totală a drumului. Adeseori astfel de costuri ale intimităţii devin limpezi doar după ce ele au fost plătite deja. Uneori, un cetăţean particular este prins într-un moment, iar întâmplarea se răspândeşte foarte tare pe internet. Atunci acea persoană află că există o mare cantitate de informaţie despre el/ea pe internet, aşteptând doar să fie împroşcată la ştiri – precum tipul în pulover roşu care, după ce a pus o întrebare într-o dezbatere prezidenţială, a văzut dezvăluindu-i-se comentariile sale pornografice de pe Reddit.

Dar dosarele noastre digitale se extind mult dincolo de bucăţi individuale de informaţie despre care ştim că se află online pe undeva; ele includ acum material despre noi care poate fi ghicit doar studiind modelele noastre de comportament. Psihologul şi omul de ştiinţă în domeniul informaţiei Michal Kosinski a descoperit că activitatea aparent obişnuită – precum mărcile şi ’like’-urile date de persoanele celebre pe Facebook – poate fi cântărită pentru a face preziceri demne de încredere, printre altele, în ce priveşte inteligenţa, trăsăturile personalităţii şi simpatiile politice. După cele mai recente alegeri prezidenţiale americane, compania Cambridge Analytica s-a lăudat că metodele sale au fost ,,esenţiale pentru identificarea susţinătorilor, convingerea alegătorilor nehotărâţi şi conducerea mulţimii la alegeri” în folosul lui Donald Trump.

Toate aceste mici acţiuni despre care credem că sunt problemele noastre ,,personale” sunt în realitate părticele de informaţie care pot fi adunate şi folosite pentru a manipula lumea noastră. Cu ani în urmă, în 2009, profesorul de drept Paul Ohm a avertizat că dominaţia crescândă a Big Data (joc de cuvinte, în loc de ‘Big Brother’, Big Data – informaţia care conduce lumea) ar putea crea o ,,bază de date a prăbuşirii” care, într-o bună zi, ar putea conecta toţi oamenii la informaţia compromiţătoare despre vieţile lor. ,,În absenţa intervenţiei”, scria el ulterior (în 2012), ,,în curând companiile vor cunoaşte despre noi lucruri pe care nici măcar noi nu le ştim despre noi înşine”. Sau precum a spus într-o discuţie recentă sociologul Zeynep Tufekci, care scrie articole pentru Times: ,,Oamenii nu pot gândi astfel: nu am dezvăluit acest lucru, dar poate fi conchis despre mine”.

Când un om care se uită pe gaura cheii priveşte printre orbi, este limpede ce a fost dezvăluit. Dar când o companie care se ocupă de date ne deschide căsuţele de mail, putem să nu aflăm niciodată ce a descoperit. Intimitatea nu a fost privită întotdeauna ca un bun. De pildă, grecii antici făceau distincţie între domeniul public (,,koinon”) şi domeniul privat (,,idion”). Spre deosebire de acei cetăţeni publici implicaţi în viaţa politică, cetăţenii particulari umili erau cunoscuţi ca ,,idiotai”, un cuvânt care ulterior a evoluat în ,,idioţi”.

Un lucru similar este adevărat pentru cuvântul englez ,,intimitate” (,,privacy”). Precum scria Hannah Arendt în Condiţia umană, odinioară intimitatea era strâns asociată cu ,,o stare de a fi privat de ceva, şi chiar de cea mai înaltă şi umană dintre capacităţile omului”. În secolul al XVII-lea, cuvântul ,,intim” (,,private”) a apărut ca o înlocuire mai corectă politic pentru ,,comun”, care primise conotaţii condescendente.

Şi totuşi undeva, de-a lungul vremii, intimitatea a fost transformată într-o necesitate de a cultiva viaţa minţii. În romanul 1984 al lui George Orwell, prolii [prescurtare de la proletari] sunt scutiţi de o viaţă de supraveghere constantă, în timp ce membrii de rang mai înalt ai societăţii sunt expuşi ochiului vigilent al lui Big Brother. Protagonistul romanului, Winston, începe să bănuiască faptul că adevărata libertate se află în acele mahalale neurmărite: ,,Dacă există nădejde – scrie el în jurnalul său secret – se află în proli”.

În cartea influentă din 1967, Intimitate şi libertate, Alan Westin descria intimitatea ca având 4 funcţii: autonomie personală, eliberare emoţională, auto-evaluare şi comunicare intimă. Această înţelegere modernă a intimităţii ca un bun intim s-a dezvoltat chiar alături de tehnologia care a ameninţat să o încalce. La sfârşitul secolului al XVIII-lea, cel de-al 4-lea Amendament la Constituţia Statelor Unite ale Americii îi proteja pe americani de percheziţiile fizice ale trupurilor şi caselor lor.

O sută de ani mai târziu, progresele tehnologice i-au făcut pe specialiştii în drept să se gândească şi la un fel de intimitate mintală. Într-un articol din 1890 intitulat ,,Dreptul la intimitate”, Samuel Warren şi Louis Brandeis au citat ,,invenţii recente şi metode de afaceri” – incluzând fotografia pe loc şi bârfa tabloidelor – despre care ei au afirmat că au ,,invadat hotarele sacre ale vieţii private şi domestice”. Ei au pledat pentru ceea ce au numit dreptul ,,de a nu fi deranjat”, dar şi ceea ce au numit ,,dreptul la personalitatea proprie”.

Acum că intimitatea noastră valorează ceva, fiecare latură a ei se transformă în monedă. Putem fie să o schimbăm pentru servicii ieftine, fie să plătim pentru a o proteja. Ea este văzută tot mai mult nu ca un drept, ci ca un bun de lux. Când Congresul (american) a votat recent pentru a permite furnizorilor de servicii de internet să vândă datele utilizatorilor fără consimţământul explicit al acestora, s-au apărut discuţii despre produse premium pe care oamenii le-ar putea cumpăra pentru a-şi proteja obiceiurile de navigare pe internet de pericolul de a fi comercializate. Şi dacă ei nu şi-ar putea permite … ?

Precum a spus un membru al Congresului unui alegător îngrijorat: ,,Nimeni nu ar trebui să folosească internetul”. Dar practic toată lumea ajunge să-l folosească.

Companiile tehnice au emis pretenţii pentru domeniul public. Brusc, folosim Facebook pentru a susţine candidaţi, a organiza proteste şi a pune întrebări în dezbateri. În fond, noi plătim o taxă pe date pentru a participa la democraţie.

Telefonul inteligent (smartphone) este un dispozitiv privat; ne holbăm fascinaţi în lumina sa strălucitoare şi mângâiem sticla sa netedă pentru a obţine informaţie şi a ne conecta cu alţii. Pare proiectat să ne ajute să dobândim funcţiile de intimitate exprimate de Westin, de a ne da posibilitatea de a ne elibera emoţional şi a avea momente de reflectare pasivă. Îl legănăm în pat, la masă, la toaletă. Politicile sale de intimitate care apar pe ecran pentru un moment sunt ciocniri rapide supărătoare în timp ce sunt invocate de altfel instantaneu dorinţele. Pare o experienţă intimă, când în realitate este orice altceva decât aceasta …

Cât de des ai protejat conţinutul ecranului tău de un străin în metrou sau de partenerul de lângă tine din pat, numai pentru a-ţi oferi secretele firmei de date care urmăreşte tot ce faci ?

Structura supravegherii are influenţă asupra unei asemenea asimetrii a informaţiei: companiile care exploatează informaţiile cunosc totul despre noi, dar noi cunoaştem foarte puţine despre ce ştiu ele. Şi exact aşa cum ,,intimitatea” a devenit un cuvânt tehnic neliniştitor, cei puternici l-au cooptat pentru a menţine controlul asupra altora şi a scăpa de responsabilitate.

În timp ce noi renunţăm la cantitatea de intimitate pe care o aşteaptă o persoană obişnuită, am văzut de asemenea cum personalităţile din afaceri şi guvern devin tot mai indignate când vine vorba de propria lor nevoie de a nu fi deranjate. Companiile împuternicesc acorduri de nedezvăluire şi cer arbitraj în afara tribunalului pentru a-şi tăinui mai bine practicile de afaceri.

În 2013, Facebook a revocat capacitatea utilizatorilor de a rămâne anonimi pe site; între timp, directorul său executiv, Mark Zuckerberg cumpăra 4 case în jurul casei sale din Palo Alto pentru a-şi păstra propria intimitate.

Sean Spicer, secretarul de presă al Casei Albe, a apărat întrunirile secrete ale preşedintelui Trump de la cluburile sale personale de golf, spunând că el ,,are dreptul la puţină intimitate” şi administraţia a tăiat accesul public la jurnalele de vizitatori ai Casei Albe, citând riscuri de securitate şi ,,preocupări privind intimitatea”. Când The New York Times a relatat că preşedintele se sfătuieşte cu realizatorul de emisiuni de la Fox News, Sean Hannity, Hannity a scris indignat pe Twitter că conversaţiile sale erau ,,private”.

Noi am ajuns într-o situaţie în care instituţiile şi persoanele publice pot fi preţioase în ce priveşte intimitatea lor în moduri în care noi hotărâm încontinuu că persoanele individuale nu pot fi. A păşi înăuntrul Casei Albe este considerat acum un lucru mai privat decât urticaria bizară pe care ai căutat-o pe google.

Este o răsturnare cinică a vechii asocieri dintre viaţa particulară şi clasa inferioară. În aceste zile, numai cei puternici pot cere intimitate …

Episod apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 106/iulie-august 2017

 

 

 

Nu am nimic de ascuns

De ce ar trebui să am grijă de intimitatea mea ?

de Fabio Esteves, 27 octombrie 2016

 

Iată de ce. Există două seturi de motive pentru a avea grijă de intimitatea ta chiar dacă nu ai nimic de ascuns: raţiuni ideologice şi raţiuni practice.

 

Raţiuni ideologice

1. Intimitatea ta este un drept pe care nu l-ai avut întotdeauna.

Ca dreptul la căsătoria inter-rasială, dreptul la divorţ, munca femeii, libertatea de exprimare şi atât de multe altele, noi nu am avut întotdeauna dreptul la intimitate. În câteva dictaturi din lume, oamenii nu au încă acest drept. Generaţiile dinaintea noastră au luptat pentru dreptul nostru la intimitate. A nu avea grijă de el vădeşte o cunoaştere redusă a istoriei acestui drept şi a importanţei lui.

 

2. Intimitatea este un drept al omului.

Articolul 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului afirmă: ,,Nimeni nu trebuie supus la imixtiunea arbitrară în intimitatea, familia, casa sau corespondenţa sa, nici la atacuri la adresa cinstei şi reputaţiei lui”.

Este un drept al omului întocmai precum dreptul la egalitate, la dreptate, libertate, o naţionalitate, dreptul la religie etc.

 

3. A nu avea nimic de ascuns nu este nici adevărat, nici realist.

Nu confunda intimitatea cu a fi secretos. Ştiu ce faci tu în baie, deşi tu închizi uşa. Aceasta din cauză că vrei intimitate, nu fiindcă eşti secretos.

Ai o parolă sau un fel de securitate la telefon. Acelaşi lucru ai la e-mail. Nimeni nu mi-a dat vreodată telefonul pentru a-mi permite să le citesc discuţiile sau să le văd pozele.

Dacă nu ai avut nimic de ascuns, nu ţi-ar păsa. Dar îţi pasă. Oricui îi pasă.

Intimitatea este ceva care te face uman.

 

Raţiuni practice

1. Informaţia aflată în mâini greşite devine periculoasă.

Ţi s-ar putea părea în regulă ca guvernele sau agenţiile de securitate sau companiile să deţină informaţia ta particulară. Ai putea avea încredere în Google şi Facebook. Dar ce se întâmplă dacă acestea sunt atacate şi informaţia ta cade în mâini greşite ? (A se vedeaYahoosau Ashley Madison).

Hai să spunem că cineva îţi urmăreşte familia, compania, soţia/soţul. Încă ai fi liniştit cu aceasta ? Ai fi liniştit ştiind că pozele, mailurile sau discuţiile tale (de pe internet) sunt în mâinile cuiva care te poate şantaja ?

 

2. Nu poţi prevedea viitorul.

În acest moment poate că nu ai multe de riscat. Dar peste 30-40 ani de acum încolo ? Hai să zicem că vei candida pentru o poziţie politică sau administrativă în cadrul unei companii publice. Dacă furtul de date de la Sony ne-a învăţat ceva este că informaţia ta particulară are impact asupra vieţii tale. Amy Pascal, co-preşedinte al companiei, şi-a pierdut postul din cauza furtului.

Nu este vorba numai de postul tău sau de postul tău potenţial, ci şi de integritatea companiei tale. Poţi să-ţi imaginezi cum ar fi ca firma ta să fie sfâşiată în bucăţi din cauza unei conversaţii pe care ai purtat-o cu 5 sau 10 ani în urmă ? Cum ar fi să-ţi pierzi slujba din cauza unei conversaţii pe care ai avut-o la telefon cu soţia ta ?

 

3. Viaţa ta particulară scoasă din context devine o armă.

Noi toţi am glumit cu lucruri pe care le considerăm sensibile.

Dar, între prieteni, este ceva ce facem cu toţii. De fapt, comportamentul nostru se schimbă în funcţie de oamenii cu care suntem. Pun rămăşag că aş putea găsi ceva jignitor spus de tine într-o discuţie de grup pe internet pe care ai avut-o cu prietenii tăi cei mai apropiaţi. Fiindcă ei sunt prietenii tăi şi a fost o glumă sau o remarcă sarcastică. Dar scoate-o din context şi nu mai este o glumă. Ce s-ar întâmpla dacă această ,,glumă” cade în mâinile cuiva care încearcă să-ţi facă rău ?

 

4. Informaţia ta are valoare.

O companie precum Facebook sau Google îţi permite să încarci informaţii nelimitate pe serverele lor, ‘gratis’. Care este tiparul lor de afacere ? Cum fac ei atât de mulţi bani ? Ei vând informaţia ta companiilor de publicitate. Dar ei nu te-au întrebat niciodată dacă vrei să-ţi vinzi informaţia.

Dacă cineva ţi-ar pune personal 100 de întrebări despre viaţa ta personală pentru a o vinde, ai răspunde la ele ? Probabil că nu, nu-i aşa ? Dar tu laşi să se întâmple acest lucru de fiecare dată când utilizezi un serviciu care face bani din vânzarea informaţiei tale.

Sper că cel puţin te-am făcut să te gândeşti la intimitatea ta şi cât de mult ai putea să o expui. Eşti genul de persoană căreia îi pasă de acest lucru … ?

Episod apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 107/septembrie-octombrie 2017

 

 

 

Ştiaţi că datele voastre medicale sunt vândute ?

de Thomas Gadisseux, 5 octombrie 2017

 

Când sunteţi spitalizat, spitalul stochează o cantitate de informaţii: medicamentele care v-au fost administrate, bolile de care suferiţi, medicii şi specialiştii care v-au consultat. Ceea ce probabil nu ştiţi este că, la externare, spitalul vinde aceste informaţii unor societăţi comerciale.

Datorită acestei practici, industria farmaceutică poate şti cu precizie ce medicamente consumă un spital anume şi cum tratează un anume specialist o patologie specifică. O adevărată mină de aur în termeni de marketing.Cugetari 108 5

Directorul Societăţii de Ajutor Reciproc Creştin, Jean Hermesse, care a descoperit această stare de lucruri, se răzvrăteşte: ,,Este scandalos !” ,,Aceasta înseamnă pur şi simplu transformarea informaţiilor medicale în marfă”. Pacientul nu şi-a dat consimţământul, dar informaţiile sunt livrate mai departe fără numele său. ,,Ar trebui să aibă loc o dezbatere publică, explică Jean Hermesse. Aceste informaţii au fost produse de personal (facturare, codificare, prestare) finanţat din banii publici. Pacienţii au dat spitalului aceste informaţii cu toată încrederea, fără a şti că se fac afaceri cu ele ! De când se finanţează sectorul îngrijirii sănătăţii cu comerţ ?”

 

Cum funcţionează sistemul ?

Societatea de Ajutor Reciproc Creştin a identificat o societate, Quintiles IMS, în centrul acestui sistem, la noi[1]. Începând din mai 2014, această companie multinaţională americană a cumpărat un program belgian de gestionare a datelor medicale, Forcea. Acest program este utilizat foarte mult în spitalele din Belgia. Mulţumită acestei achiziţii, Quintiles IMS propune în prezent spitalelor să-i furnizeze informaţiile din program pentru Cugetari 108 6a le revinde unei terţe părţi. Noi am făcut rost de un contract propus structurilor spitaliceşti. Convenţia propusă spitalului explică limpede că ,,rezultatele activităţii” vor fi puse la dispoziţia ,,terţilor”.

 

Fragment dintr-un contract între societatea Quintiles şi un spital

 

Quintiles IMS este o multinaţională americană cotată la peste 7 miliarde de dolari. Societatea prelucrează informaţiile pentru a le revinde. ,,Nu este o firmă de caritate. Ştiu toţi unde merg aceste informaţii, la industria farmaceutică”, afirmă Jean Hermesse. ,,Ele pot de asemenea să ajungă în mâinile asiguratorilor”. Cel puţin 15 spitale din Belgia practică această vânzare a informaţiilor, potrivit Societăţii de Ajutor Reciproc Creştin.

Cuplarea informaţiilor farmaceutice, patologice şi de facturare permite în realitate a avea o cunoştinţă precisă privind practicile medicale în diferitele spitale ,,partenere”. Datorită informaţiilor se poate cunoaşte consumul de medicamente din spitalul respectiv, datorită nomenclaturii facturilor se ştie ce fel de specialist a prescris un anume tratament şi în care serviciu al spitalului. ,,Este o baie binecuvântată în termeni de marketing,Cugetari 108 7 pentru a ţinti acţiunile comerciale”, protestează directorul Societăţii, ,,mai ales când se ştie că cheltuielile de marketing ale sectorului farmaceutic depăşesc cheltuielile pentru cercetări ştiinţifice”.

Informaţiile sunt vândute pentru câteva mii de euro. ,,Pentru un spital cu 500 de paturi aceasta înseamnă circa 12.000 euro. O sumă mai mult derizorie în comparaţie cu valoarea acestor informaţii”, precizează Jean Hermesse.

Noi am încercat să obţinem precizări de la Quintiles IMS, fără succes.

 

Fragment dintr-un contract între societatea Quintiles şi un spital

 

Este legal acest lucru ?

,,Trebuie ca fişierele să fie fişiere codificate şi ca rezultatul statistic să nu poată permite recunoaşterea nici unuia din pacienţi”, susţine Stefan Verschuere, vice-preşedintele Comisiei pentru protecţia vieţii particulare. ,,Sunt chestiuni sensibile; ceea ce poate fi criticat este o anumită complicitate medico-farmaceutică în care responsabilii spitalelor vând informaţiile pentru a favoriza vânzarea medicamentelor. Din punct de vedere etic, acest lucru poate fi criticat, dar nu atinge principiul protecţiei vieţii particulare deoarece nu se ştie la ce pacient se referă”.

De ce adună spitalul toate aceste informaţii ? Este pur şi simplu o obligaţie pentru ca sistemul de rambursare să fie funcţional, pentru controale, pentru chestiuni de gestiune a sănătăţii publice. ,,Aceste informaţii servesc în mod normal diferitelor instituţii publice pentru a îmbunătăţi calitatea îngrijirii”, explică Hermesse. ,,Nu ca, fără ştirea pacienţilor, cu toată discreţia, să fie vândute şi ca spitalul să fie plătit”.

Societatea de Ajutor Reciproc Creştin (La Mutualité Chrétienne) a descoperit această situaţie, deoarece un director de spital a tras semnalul de alarmă, refuzând să semneze contractul cu societatea Quintiles IMS. Societatea de Ajutor Reciproc Creştin nu doreşte să comunice numele spitalului pe care l-a identificat.

Jean Hermesse, directorul Societăţii, a denunţat această situaţie vineri la emisiunea ,,Matin premiere”.

Episod apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 108/noiembrie-decembrie 2017

 

 

 

Următoarea etapă în impunerea urmăririi biometrice a consumatorilor

Mexic, Rusia, China, SUA

 

În 2018, băncile din Mexic se vor confrunta cu noi reglementări care le vor obliga să culeagă date biometrice (amprentele degetelor şi scanări de iris) de la toţi clienţii lor. De câte ori un client cere un împrumut pentru o casă sau maşină nouă, scoate bani dintr-un cont de salariu, cere un card de credit sau deschide un nou cont de depuneri, banca în cauză va trebui să solicite amprentele digitale ale clientului şi să compare acele amprente cu datele din baza de date a Institutului Electoral Naţional.

Sucursalele băncilor mondiale ca BBVA şi Citi sunt încântate de iniţiativă, susţinând că acest lucru le va ajuta să combată furtul de identitate. Majoritatea creditorilor importanţi din Mexic au căzut deja de acord să contribuie la alcătuirea unei baze de date biometrice unice, spune Marcos Martinez, preşedintele Asociaţiei Bancare din Mexic.

Scopul final este de a dezvolta un sistem de identificare unic care va funcţiona împreună cu programul naţional de identificare al guvernului, care este în stadiile finale de elaborare. Potrivit fostului secretar de finanţe şi credit public (în prezent candidat prezidenţial din partea partidului de guvernământ), Jose Antonio Meade, în vara anului 2018 toţi mexicanii vor avea un singur număr de identificare biometric.Cugetari 111 1

Aceste evoluţii au loc rapid şi în tăcere. În acelaşi mod se procedează cu testarea programelor biometrice în prezent în toată lumea, de la râurile netrecute pe hartă din zonele de război de mult uitate până la metropolele agitate din Apus şi Răsărit, nimeni nefiind consultat pe parcursul procesului.

Majoritatea paşapoartelor naţionale de astăzi includ date biometrice. Permisele de conducere din SUA (care servesc în realitate drept cărţi de identitate) au deja date biometrice sau le vor avea în curând. Între timp, milioane – poate în curând miliarde – de oameni şi-au dat de bunăvoie amprentele digitale pentru a-şi debloca telefoanele inteligente şi alte dispozitive digitale. Cu alte cuvinte, noi deja renunţăm la datele noastre cele mai intime pentru a lucra, comunica, traversa graniţe sau a ne urca în avioane.

China a dus biometria la un nivel cu totul nou, folosind tehnologia de recunoaştere facială pentru a valida identităţi în aproape toate formele de tranzacţii, inclusiv folosirea hârtiei igienice în toaletele publice.

Ceea ce face ca programul biometric din Mexic să fie diferit de ceea ce se întâmplă în majoritatea celorlalte ţări este că reglementatorii financiari şi băncile particulare – şi nu guvernul – sunt cei care cer datele biometrice. Elaborarea unei baze de date biometrice unice care să fie folosită de bănci şi alte instituţii financiare ridică chestiuni grave privind securitatea financiară, ca şi cea a datelor.

,,Biometria este înşelătoare”, a declarat pentru WIRED Woodrow Hartzog, profesor asociat de drept la Universitatea Samford. ,,Datele biometrice pot fi grozave pentru că sunt cu adevărat sigure. Este greu de falsificat urechea, ochiul, mersul cuiva sau alte lucruri care fac un individ să fie identificabil în mod unic. Dar dacă o dată biometrică este furată, eşti terminat. Nu îţi poţi pune altă ureche”.

Din nefericire, aşa cum au arătat scurgerile recente de date, majoritatea bazelor de date rămân incredibil de vulnerabile. La furtul de date de anul acesta de la biroul de credit Equifax din SUA, datele personale care au fost furate au inclus nume, date de naştere, numere de securitate socială, numere de permise de conducere, numere de conturi bancare, numere de carduri de credit, informaţii despre ipoteci, şi date de istorie a plăţilor inclusiv către serviciile publice, furnizori de servicii wireless şi altele asemenea.

Prin astfel de furturi, datele sunt compromise, şi ele pot avea o valoare uriaşă în mâini greşite. Dar imaginaţi-vă ce s-ar fi putut întâmpla dacă baza de date ar fi inclus datele cele mai intime ale consumatorilor americani – trăsăturile biologice care îi fac unici ?

Dacă cel mai mare birou de credit pentru consumatori din SUA poate fi jefuit şi datele esenţiale a 143 milioane de consumatori americani pot fi furate cu o asemenea uşurinţă, care sunt şansele ca un eveniment similar sau chiar mai grav să se petreacă cu banca de date biometrice nou creată din Mexic ? Mexic nu duce lipsă de infractori întreprinzători cu o mulţime de fonduri disponibile cu care să angajeze hackeri mercenari talentaţi sau să obţină ajutor dinăuntru.

Hackerii caută deja modalităţi de a păcăli autentificarea biometrică. Cercetătorii au putut să intre în sistemul de identificare Touch ID al lui Apple doar cu o mică piesă de Play Doh.

Cel mai înfricoşător lucru cu privire la această competiţie nebună între corporaţii, bănci, companii de carduri de credit, guverne şi chiar unii consumatori de a adopta biometria nu este viteza cu care are loc – care este şi ea destul de înspăimântătoare –, ci lipsa totală a dezbaterii publice despre chestiunile spinoase pe care le generează. Printre acestea se numără ameninţarea la adresa intimităţii şi anonimităţii, faptul că folosirea informaţiilor despre părţile corpului uman este în mare măsură nereglementată (şi multe companii vor ca lucrurile să rămână aşa), natura în mod amăgitor publică a biometriei.

,,O parolă este inerent particulară”, afirmă Alvaro Bedoya, profesor de drept la Universitatea Georgetown. ,,Întreaga idee a parolei este că tu nu spui nimănui despre ea. Un card de credit este inerent particular în sensul că doar tu ai acel card de credit”.

Pe de altă parte, biometria este în mod firesc publică, susţine el. ,,Eu ştiu cum arată urechea ta, dacă mă întâlnesc cu tine, şi îi pot face o poză cu rezoluţie mare de la distanţă”, spune Bedoya. ,,Ştiu cum arată amprenta ta dacă bem ceva împreună şi tu îţi laşi amprentele pe sticla paharului”. Şi aceasta le face uşor de furat. Sau de urmărit.

Dar această fugă nebună după date biometrice a fost pusă deja în mişcare şi este foarte puţin probabil ca ea să fie oprită, deoarece guvernele, băncile şi corporaţiile care lansează preocupate astfel de programe vor fi cele care se vor bucura de imensele beneficii ale lor ...

 

* * *

 

Într-un mod uluitor de asemănător, începând din vara acestui an, Rusia urmează să iniţieze o bază de date biometrică pentru servicii financiare. Sistemul, deşi neobligatoriu, va extinde accesul la servicii bancare permiţându-le clienţilor să deschidă conturi fără să trebuiască să meargă la o sucursală bancară. Toate acestea sunt făcute într-un efort de a ,,digitaliza” serviciile financiare. Reglementatorul a notat că informaţiile vor fi stocate numai cu consimţământul persoanei.

Cu toate acestea, ceea ce va include baza de date biometrice este îngrijorător, pentru a nu spune mai mult. Baza de date biometrice va cuprinde imagini ale feţelor, mostre de voci şi, în cele din urmă, irisuri şi amprente.

Având în vedere furturile constante de date, inclusiv cel de la biroul de credit Equifax din SUA, care a fost ameninţat în septembrie să plătească în bitcoin sau altceva, a aduna toate detaliile de identificare fizică a unei persoane într-un singur loc este un scenariu de coşmar. Mai ales cu dezvoltarea folosirii datelor biometrice (amprente şi recunoaştere facială) pentru a debloca telefoanele celulare.

Imaginaţi-vă că cineva vă fură informaţia biometrică – ei au acum identitatea voastră deplină şi sunt liberi să intre în telefonul vostru şi alte servicii care folosesc amprenta şi faţa voastră, ca şi cum ei ar fi voi. Acest lucru permite şantajul cu accesul la toată informaţia, textele şi imaginile voastre particulare.

Este interesant şi cine se va ocupa de elaborarea acestei baze de date biometrice: compania Rostelecom deţinută de statul rus şi Sberbank PJSC. Preşedintele consiliului de la Rostelecom este Serghei Ivanov, un fost agent KGB care a fost şeful personalului preşedintelui Vladimir Putin până în 2016.

 

* * *

 

Rusia nu este singura ţară care plănuieşte să introducă o bază de date biometrice. China şi-a îndreptat de asemenea naţiunea către coşmarul lui George Orwell.

Ministerul Securităţii Publice al Chinei, care controlează baza de date, a adunat informaţii biometrice despre mai mult de 40 milioane de persoane, se afirma în 2015. Potrivit unei relatări publicate în 2017 de Organizaţia pentru Supravegherea Drepturilor Omului (Human Right Watch), ţara comunistă are cea mai mare bază de date din lume pentru informaţie ADN. În comparaţie cu aceasta, baza de date naţională pentru ADN a FBI are 12,7 milioane de infractori.

,,Colectarea în masă de ADN de către puternica poliţie chineză, căreia îi lipsesc protecţii de intimitate eficiente sau un sistem juridic independent, este un asalt perfect pentru abuzuri”, a spus Sophie Richardson, director pentru China al Organizaţiei pentru Supravegherea Drepturilor Omului. ,,China îşi duce sistemul orwellian la nivelul genetic”.

Un raport publicat anterior în decembrie 2017 de către grupul pentru drepturile omului a dezvăluit că a existat chiar un program care a adunat date biometrice – inclusiv amprente, scanarea irisului, grupa de sânge şi ADN – de la milioane de locuitori din 6 regiuni din Xinjiang în 2017, sub pretextul unui program gratuit de sănătate publică care oferea examinări fizice.

 

Cugetari 111 2

iFlytek, una din companiile tehnologice de frunte din China în domeniul vorbirii inteligente şi tehnologiilor limbii, a încheiat un parteneriat cu Mellanox Technologies care-i va permite să dobândească un procent de 97% de recunoaştere vocală

 

Aceasta nu este totul. Potrivit organizaţiei, guvernul chinez adună chiar mostre ,,de voce” ale persoanelor pentru a înfiinţa o bază de date biometrice pentru voce la nivel naţional. Grupul a afirmat că autorităţile colaborează cu iFlytek, o companie chineză care produce 80% din tehnologia de recunoaştere a vocii din ţară, pentru a dezvolta un sistem pilot de supraveghere care poate identifica automat vocile urmărite în conversaţii telefonice.

,,Guvernul chinez a colectat probe de voce de la zeci de mii de persoane vorbind prea puţin despre programul sau legile care reglementează cine poate fi urmărit sau cum va fi folosită informaţia”, a spus Sophie Richardson. ,,Autorităţile pot abuza lesne de acele date într-o ţară care are o lungă istorie de supraveghere neverificată şi răzbunare împotriva criticilor”.

 

* * *

 

Şi în SUA, Departamentul Securităţii Interne (Department of Homeland Security, DHS) plănuieşte alcătuirea unei baze de date biometrice pentru recunoaştere facială pentru punctele de verificare de la frontieră şi crearea tehnologiei de recunoaştere avansată internă (Homeland Advanced Recognition Technology, HART) pentru a stoca identităţile a 500 milioane de oameni, inclusiv a multor cetăţeni americani în sistemul său.

Fără îndoială, această tehnologie de recunoaştere avansată va fi corelată cu sistemul de identificare de nouă generaţie (Next Generation Identification System, NGI) al FBI. FBI foloseşte sistemul pentru un număr de cazuri de infracţiuni, dintre care câteva sunt enumerate mai jos. Aşa cum prezintă în amănunt pe site-ul FBI:

 

- sistemul de poze interstatal conţine 23 milioane de poze frontale care pot fi folosite pentru identificarea suspecţilor fără intervenţie umană;

- depozitul pentru indivizi cu interes special permite agenţilor în domeniu să identifice rapid deţinuţi şi suspecţi criminali cercetând un depozit de persoane urmărite, subiecţi din registrul de infractori sexuali, terorişti cunoscuţi sau suspectaţi în mod potrivit şi alte persoane de interes special;

- sistemul naţional şi potenţial de amprente palmare este o bază de date adusă la zi a amprentelor palmare şi ale degetelor care poate fi accesat la nivel naţional;

- serviciul Rap Back anunţă agenţiile despre activitatea indivizilor după ,,procesarea iniţială şi reţinerea tranzacţiilor infracţionale sau civile”. Serviciul poate ,,anunţa agenţiile de activitatea ulterioară pentru indivizi înscrişi în serviciu;

- recunoaşterea irisului este ,,gândită să ofere agenţiilor de implementare a legii un nou instrument pentru a stabili rapid şi precis identitatea”.

 

Facebook a folosit multă vreme programe de recunoaştere facială pentru a-şi identifica utilizatorii care încărcau poze şi oferă recunoaşterea facială ca metodă de a verifica dacă un utilizator este cine spune că este.

Fundaţia Frontiera Electronică lucrează în prezent cu organizaţii aliate pentru a se opune cardurilor naţionale de identitate obligatorii şi bazelor de date biometrice. Potrivit site-ului său, există o listă tot mai mare de ţări care au introdus baze de date biometrice pentru identificare, inclusiv Argentina, Belgia, Columbia, Germania, Italia, Peru şi Spania.

Lista va include în curând Rusia, SUA şi alte ţări din Uniunea Europeană. Intimitatea va înceta să existe dacă lăsăm să se întâmple aceste lucruri şi va ajunge să fie un lucru de domeniul trecutului. Precum a spus Benjamin Franklin: ,,Cei care ar renunţa la libertatea esenţială pentru a dobândi o mică siguranţă temporară, nu merită nici libertate, nici siguranţă”.

Episod apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 111/martie-aprilie 2018

 

 

 

Următoarea etapă în impunerea urmăririi biometrice a consumatorilor

 

Banca Yes oferă retragere de bani la bancomate folosind identificarea Aadhaar[2] şi autentificare biometrică

Firma Nearby Technologies a făcut un parteneriat cu Banca YES, a cincea bancă din sectorul privat ca mărime din India şi a lucrat îndeaproape cu Corporaţia de Plăţi Naţionale din India (National Payments Corporation of India, NPCI) pentru a lansa un serviciu de bancomate fără card şi fără cod PIN pe baza codului Aadhaar.

Folosind aplicaţia de telefon mobil PayNEARBY pe telefonul inteligent, un vânzător cu amănuntul poate deveni bancomat Aadhaar / filială a băncii pentru retrageri de bani gheaţă şi depozite de către un client.

Pentru a folosi această facilitate unică, clienţii oricărei bănci trebuie doar să-şi conecteze numărul lor Aadhaar şi contul din bancă. Retragerile de bani gheaţă şi alte tranzacţii devin posibile folosind doar numărul Aadhaar şi amprenta. Astfel de bancomate vor fi disponibile prin Banca YES şi reţeaua BC Agent cu 40.000 de puncte. Compania a făcut parteneriat cu Asociaţia Vânzătorilor cu Amănuntul din India pentru a face cunoscută importanţa parteneriatului şi a crea popularitate pentru serviciile Aadhaar, educându-i pe clienţi şi făcând ca serviciul să fie disponibil chiar în părţile cele mai izolate ale Indiei.

Anand Kumar Bajaj, fondator al companiei Nearby Technologies Private Limited, a spus: ,,Odată cu lansarea acestui serviciu, ţelul nostru este să devenim organizatorul de plăţi pentru India. Guvernul Indiei a dat subvenţii pentru omul de rând, dar clienţii nu pot avea acces la bani şi nu au cunoştinţă de această subvenţie, acuzând din acest motiv guvernul de inflaţie. Dacă alegi 2 oameni din 10 dintr-un Cugetari 112 1sat, ei sunt surprinşi să audă că au bani în contul lor din bancă. Mulţi nici măcar nu ştiu că s-a deschis un cont pentru ei când s-au înregistrat în Aadhaar. Noi vrem să lucrăm pentru împlinirea mandatului guvernului şi să asigurăm că clienţii pot avea acces la banii lor”.

 

Scurgerea de date de la începutul anului 2017 a venit într-un moment în care guvernul indian vroia să-şi continue politica de plăţi pe baza sistemului Aadhaar pentru a-şi împlini agenda sa economică digitală

 

Ritesh Pai, conducător în probleme digitale la Banca YES, spune: ,,Suntem bucuroşi să fim parteneri cu compania Nearby Technologies pentru a oferi soluţii AEPS şi servicii inovatoare de bancomate clienţilor din toată India. Ca o bancă ce a fost pionieră în domeniul inovaţiilor multiple privind plăţile digitale, prin acest parteneriat, vom putea să facem un număr mare de persoane să aibă acces la plăţile digitale imediate. Potrivit abordării noastre Alianţe, Relaţii şi Tehnologie, noi rămânem devotaţi ideii de a permite mai multe soluţii de utilizare pentru a realiza visul unei economii cu mai puţini bani gheaţă[3] în India”.

Anand mai spune că firma Nearby Technologies, ca o companie tehnico-financiară, face o lucrare responsabilă unind elementele caracteristice cheie ale băncilor partenere şi preluând serviciile lor într-o formă simplificată, ambalată, pentru omul de rând la magazinele Nearby. Serviciile PayNearby au fost construite în parteneriat strâns cu numeroase bănci culegând elementele caracteristice unice ale fiecărei bănci partenere care pot fi accentuate prin organizarea potrivită în beneficiul omului de rând.

Purtătorul de cuvânt al Corporaţiei de Plăţi Naţionale din India a spus: ,,Corporaţia este mulţumită să asigure sprijin prin platforme avansate din punct de vedere tehnologic ca Serviciul de Plată Autorizat de Aadhaar şi BHIM Aadhaar. Cu cunoaşterea potrivită, credem că soluţia PayNearby va deveni un mod de plată popular în rândul maselor[4]. Va ajuta ecosistemul suplimentând numărul de puncte de acceptare pentru efectuarea de plăţi. Apreciem eforturile companiei Nearby Tchnologies şi Băncii YES de a autoriza miile de vânzători cu amănuntul şi clienţi cu această iniţiativă de a spori plăţile digitale”.

,,Vedem un viitor strălucitor pentru plăţile biometrice cu amănuntul bazate pe Aadhaar şi încurajăm adoptarea aceleiaşi metode la nivel industrial. Lăudăm Nearby Technologies pentru această iniţiativă importantă care va ajuta vânzătorii cu amănuntul din toată ţara să se modernizeze şi să facă parte din revoluţia plăţilor digitale care cuprinde ţara”, a spus Kumar Rajagopalan, directorul Asociaţiei Vânzătorilor cu Amănuntul din India, care a contribuit cu sugestii şi informaţii despre necesităţile vânzătorilor cu amănuntul.

Guvernul a stabilit termenul limită la 31 martie 2018 pentru a dezvolta pe deplin baze de date realizate pe sistemul Aadhaar pentru subvenţii pentru hrană, îngrăşăminte şi kerosen. Aceste subvenţii reprezintă împreună peste 70% din asistenţa socială anuală plătită de guvern de 3 trilioane de rupii[5].

 

 

Mastercard susţine din răsputeri biometria, urmează băncile. Autentificarea biometrică ,,va fi de mare folos pentru toţi”

Mastercard a pus un termen limită pentru folosirea pe scară largă a identificării biometrice pentru serviciile sale în toată Uniunea Europeană: aprilie 2019. Verificarea Identităţii Mastercard, disponibilă în prezent în 37 de ţări, permite persoanelor să folosească identificatori biometrici precum amprenta, recunoaşterea facială şi a irisului pentru a-şi verifica identităţile când folosesc un dispozitiv mobil pentru cumpărături şi servicii bancare online. Tehnologia nu este obligatorie pentru clienţi, dar de anul viitor va fi promovată intens în toată Uniunea Europeană şi mulţi clienţi o vor primi cu bucurie.

Impactul va fi resimţit nu numai de clienţi, ci şi de majoritatea băncilor europene, de vreme ce orice bancă ce emite sau acceptă plăţi Mastercard va trebui să susţină mecanismele de identificare pentru tranzacţii la distanţă, alăturat existând verificarea prin cod PIN şi parolă. Termenul limită se va aplica Cugetari 112 2de asemenea tuturor tranzacţiilor realizate prin dispozitive fără contact făcute la terminale cu un dispozitiv mobil.

 

Mastercard adaugă senzor de amprentă la cardurile de debit şi credit

 

Citând studii realizate împreună cu Universitatea Oxford, Mastercard spune că 92% din profesioniştii din domeniul bancar vor să introducă identificarea biometrică. Acest procent mare nu ar trebui să reprezinte o surpriză, dată fiind importanţa pe care o au pentru bănci şi corporaţii datele necunoscute ale clienţilor, ca şi preferinţa pe care o are majoritatea băncilor pentru tranzacţii electronice. Studiul pretinde de asemenea că 93% din clienţi ar prefera securitatea biometrică parolelor, ceea ce este o surpriză având în vedere mulţimea de chestiuni spinoase pe care le ridică biometria, inclusiv ameninţarea pe care o reprezintă pentru intimitate şi anonimitate şi natura ei publică înşelătoare.

,,O parolă este în mod firesc privată”, spune Alvaro Bedoya, profesor de drept la Universitatea Georgetown. ,,Toată esenţa unei parole este că nu spui nimănui despre ea. Un card de credit este în mod firesc privat, în sensul că tu ai doar un card de credit”. Pe de altă parte, biometria este în mod firesc publică, susţine el. ,,Ştiu cum arată urechea ta, dacă te întâlnesc şi pot să-ţi fac o poză cu rezoluţie mare de la depărtare. Ştiu cum arată amprenta ta, dacă bem împreună ceva şi îţi laşi amprentele pe halbă”. Şi acest lucru le face uşor de furat. Sau de urmărit.

Potrivit Mastercard, asemenea îngrijorări nu sunt la fel de importante pentru clienţii săi ca promisiunea comodităţii, vitezei şi uşurinţei de folosire. ,,Biometria va fi de mare folos pentru toţi: clienţi, vânzători cu amănuntul şi bănci”, spune Mark Barnett, preşedinte, Mastercard Marea Britanie şi Irlanda. ,,Va Cugetari 112 3facilita cumpărăturile şi, în loc de a fi nevoiţi să reţină parole pentru a se autentifica, cumpărătorii vor avea şansa să folosească o amprentă sau o poză cu ei înşişi”.

Cu alte cuvinte, clienţii nu vor trebui să folosească autentificarea mai sigură, pe baza a doi factori – biometrie plus un cod PIN sau parolă – dacă nu vor. Comoditatea este lozinca, ca întotdeauna. Companiile de carduri, băncile şi vânzătorii de pe internet au un motiv întemeiat să acorde întâietate vitezei şi comodităţii. Cu cât metoda de plată este mai rapidă şi mai uşoară, cu atât mai probabil clienţii vor tranzacţia. Comparativ cu alte metode, precum parole unice prin sms, autorizarea biometrică poate scădea ratele de ,,coş abandonat” cu aproape 70%, potrivit studiului.

VISA tocmai a publicat un raport similar pretinzând că clienţii din India sunt în egală măsură entuziaşti să folosească biometria pentru identificare. În acest caz, un procent uluitor de 99% din persoanele care au participat la sondaj a spus că este interesat personal în utilizarea cel puţin a unei metode biometrice pentru verificarea identităţii. Un număr egal de participanţi – alt uluitor 99% – a spus că sunt interesaţi în utilizarea cel puţin a unei metode biometrice pentru a efectua plăţi. VISA va fi fericită, fără îndoială, să impună biometria.

Răspândirea plăţilor cu identificare biometrică în Europa, India şi Mexic este doar cel mai recent exemplu de progres accelerat al biometriei în viaţa cotidiană. Majoritatea paşapoartelor naţionale de astăzi include date biometrice. Permisele de conducere din SUA (care servesc în realitate drept carduri de identitate) au deja date biometrice sau vor avea în curând. Între timp, milioane de oameni şi-au dat voluntar amprentele digitale pentru a se conecta la telefoane inteligente şi alte dispozitive digitale. Cu alte cuvinte, oamenii îşi cedează deja cele mai intime date pentru a lucra, a comunica, a traversa graniţe sau a se urca în avioane.

În China, acolo unde preocupărilor pentru intimitate li se acordă şi mai puţină importanţă decât în SUA sau Europa, autorităţile au colectat probe de ADN, amprente, scanări de iris şi grupe de sânge pentru milioane de oameni din provincia Xinjiang, singurul teritoriu chinez separat de Tibet unde etnicii chinezi Han nu sunt în majoritate.

În Macao, jucătorii de jocuri de noroc chinezi care iau bani din unele bancomate trebuie să privească într-o cameră video timp de 6 secunde, astfel încât programul de recunoaştere facială să le poată confirma identitatea. ,,Acest lucru urmăreşte scurgerile ilicite de capital din China”, a spus pentru Bloomberg Sean Norris, director pentru Asia Pacific al firmei Accuity din Singapore. ,,Urmăreşte oamenii care scot bani în Macao, mergând la cazino, pariază foarte puţin, scot câştig de acolo şi îl mută”.

Pretutindeni în China continentală, clienţii îşi dau informaţiile personale pentru comerţ online, plăţi mobile şi aplicaţii pentru livrare de mâncare fără a sta să se gândească o secundă în plus. ,,Ei nu sunt bine educaţi cu privire la faptul că intimitatea ar trebui să fie importantă pentru ei”, a spus Simic Chan, analist de frunte la compania Fung Global Retail & Technology din Hong Kong. ,,Ei simt că este o normă să aibă datele colectate”.

În timp ce China poate conduce pe calea de a impune urmărirea biometrică a consumatorilor, există o listă lungă de ţări şi companii care o urmează îndeaproape. Şi precum arată impulsul masiv spre biometrie dat de Mastercard, nu numai guvernele şi firmele de tehnologie vor să o folosească.

Episod apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 112/mai-iunie 2018

 

 

 

Facebook se foloseşte de datele noastre personale pentru a face bani,

ne ascultă conversaţiile telefonice şi ce vorbim în particular, ne cenzurează,

ne spionează, dar cel mai rău ne manipulează

 

Platforma Facebook câştigă miliarde de dolari din reclame după ce a aflat totul despre tine …

Ca răspuns la scandalul care a izbucnit la mijlocul lunii martie cu privire la presupusa folosire greşită a informaţiilor personale ale utilizatorilor săi, fondatorul platformei Facebook, Mark Zuckerberg, se străduieşte să controleze daunele pentru a minimaliza fiasco-ul de imagine care a făcut ca compania sa să piardă 70 miliarde dolari în valoare doar în câteva zile.

Zuckerberg şi-a cerut iertare pentru ‘scandalul Cambridge Analytica’ în care o companie cu bază politică a cules date în mod necorespunzător. În timp ce această strângere de date este problematică, poate fi de asemenea alarmant pentru mulţi utilizatori de Facebook că gigantul reţelelor de socializare exploatează în esenţă date de la propriii utilizatori şi transformă ceea ce află în profit.

Într-un interviu acordat postului CNN, multi-miliardarul Mark Zuckerberg a explicat puţin din modul în care funcţionează acest lucru:,,Una dintre marile neînţelegeri despre Facebook este această idee că noi cumva vindem date. Noi nu vindem nici un fel de date nimănui şi în realitate aceasta este o parte cu adevărat esenţială a modelului”.Zuckerberg a continuat atrăgând atenţia că ar fi prostesc ca compania Cugetari 113 1sa să vândă informaţie valoroasă care dă companiei un avantaj competitiv. El a arătat că firma lui câştigă venit ţintind utilizatorii Facebook în numele firmelor de publicitate, deoarece ea este capabilă să ţintească diferite grupuri din cele 2 miliarde de utilizatori ai săi.

Acest lucru înseamnă că în esenţă Facebook îşi urmăreşte utilizatorii, culegând informaţie de la ei şi transformând ceea ce află în avere pentru Zuckerberg. Acea informaţie – şi aparent benigna colectare şi depozitare a ei – este ceea ce l-a făcut pe Mark Zuckerberg unul dintre cei mai bogaţi oameni din lume.

,,Nu este o exagerare a spune că Facebook ştie totul despre utilizatorii săi”[6], relatează ny-ave.com. ,,Poţi să realizezi acest lucru în mod personal, când observi reclamele din ştirile pe care ţi le oferă Facebook, care au fost în mod înfricoşător extrem de bine potrivite pentru gustul şi interesele tale. Aceasta nu este o coincidenţă. Reclamele Facebook compilează datele utilizatorului pentru a oferi vânzătorilor o bogăţie de opţiuni pentru a ţinti utilizatorul – 98 de puncte privind datele personale pentru a fi precişi”.

Iată cele 98 de căi prin care Facebook vă urmăreşte pe voi şi cele 2 miliarde de alţi oameni: localizare; vârstă; locul şi data naşterii; sex; limbă; nivel de educaţie; domeniu de studiu; şcoală; afinitate etnică; venit şi avere netă; deţinerea unei proprietăţi şi tipul de casă; valoarea casei; mărimea proprietăţii; suprafaţa casei; anul în care a fost construită casa; alcătuirea gospodăriei; utilizatori care au o aniversare în decurs de 30 de zile; care sunt departe de familie sau de oraşul de reşedinţă; care sunt prieteni cu cineva care are o aniversare, este proaspăt căsătorit sau logodit, s-a mutat recent sau are o zi de naştere apropiată; care au relaţii la distanţă; care au relaţii noi; care au slujbe noi; utilizatori proaspăt logodiţi; proaspăt căsătoriţi; care s-au mutat recent; care urmează să aibă curând o zi de naştere; părinţi; părinţi care urmează să aibă copii; mame, împărţite pe ,,tip” (mame care se ocupă de copiii ei ca să facă sport, moderne etc); utilizatori care probabil se vor implica în politică; conservatori şi liberali; statutul relaţiei; angajator; industrie; titlul funcţiei; tipul de birou; interese; utilizatori care deţin motociclete; care intenţionează să cumpere o maşină (şi ce fel de tip/marcă de maşină şi cât de curând); care au cumpărat recent părţi sau accesorii auto; care probabil au nevoie de părţi sau servicii auto; stilul şi marca de maşină pe care o conduci; anul în care a fost cumpărată maşina; vârsta maşinii; cât de mulţi bani va cheltui probabil utilizatorul pe următoarea maşină; de unde va cumpăra probabil următoarea maşină; câţi angajaţi are compania ta; utilizatori care deţin mici afaceri; care lucrează în conducere sau sunt directori; care au făcut donaţii unor organizaţii de caritate (împărţiţi pe tip); sistem de operare; utilizatori care joacă jocuri canvas; care deţin o consolă de jocuri; care au creat un eveniment Facebook; care au folosit Plăţile Facebook; care au cheltuit mai mult decât media pe Plăţile Facebook; care administrează o pagină de Facebook; care au încărcat recent poze pe Facebook; programul cu care navighează pe internet; serviciul de email; persoane care adoptă repede/greu tehnologia; emigranţi (împărţiţi după ţara de origine); utilizatori care aparţin unei uniuni de credit, bănci naţionale sau regionale; care sunt investitori (împărţiţi după tipul de investiţie); numărul liniilor de credit; utilizatori care folosesc activ carduri de credit; tipul de card de credit; utilizatori care au un card de debit; care au o balanţă pe cardul lor de credit; care ascultă radio-ul; preferinţele la emisiunile TV; utilizatori care folosesc un dispozitiv mobil (împărţiţi după marca pe care o folosesc); tipul de conexiune la internet; utilizatori care au achiziţionat recent un smartphone sau o tabletă; care accesează internetul printr-un smartphone sau tabletă; care folosesc cupoane; tipuri de haine pe care le cumpără familia utilizatorului; perioada din an în care familia utilizatorului face cel mai multe cumpărături; utilizatori care sunt cumpărători ,,grei” de bere, vin sau băuturi spirtoase; care cumpără produse de băcănie (şi ce feluri); produse cosmetice; medicamente de alergie, tuse/răceală, analgezice şi alte medicamente care se vând fără reţetă; produse casnice; produse pentru copii sau animale de companie, şi ce fel de animale de companie; utilizatori a căror familie face mai multe cumpărături decât media; utilizatori care tind să cumpere online (sau direct din magazin); tipuri de restaurante la care mănâncă utilizatorul; tipuri de magazine în care îşi face cumpărăturile utilizatorul; utilizatori care sunt ,,receptivi” la oferte de la companii care oferă asigurări auto online, cursuri de educaţie superioară sau ipoteci, şi carduri de debit/satelit TV preplătite; durata timpului pe care utilizatorul a petrecut-o în casă; utilizatori care probabil se vor muta curând; care sunt interesaţi de jocurile olimpice, fotbal american, cricket sau Ramadan; care călătoresc frecvent, pentru muncă sau plăcere; care fac naveta pentru a munci; tipuri de vacanţă în care obişnuieşte să meargă utilizatorul; utilizatori care s-au întors recent dintr-o călătorie; care au folosit recent o aplicaţie de călătorie; care participă la folosirea în comun a unui calculator.

Potrivit unui articol din Washington Post din august 2016, Peter Eckersley, specialist de frunte în calculatoare de la Fundaţia Frontiera Electronică, numeşte metodele Facebook ,,cele mai invazive din lume”. ,,Modelul de afaceri al Facebook este de a strânge cât mai multe date posibil pentru a fi utilizate la prima mână sau prin terţe părţi, şi să dea acces cu zgârcenie treptat la ele”, spune Eckersley. ,,Dacă folosiţi Facebook, încredinţaţi companiei înregistrarea a tot ceea ce faceţi. Cred că oamenii au dreptate să fie îngrijoraţi din această cauză”.

 

 

Dacă ai un smartphone, Facebook te poate asculta prin aplicaţia sa

Facebook poate utiliza şi prelucra conversaţii culese de la utilizatori prin intermediul aplicaţiei sale pentru smartphone, pentru a stabili locul unde se află şi a-i ţinti mai bine cu reclame, a declarat Christopher Wylie ca răspuns la o întrebare pusă de parlamentarul Damian Collins, în cadrul unui scandal în curs privind informaţiile.

Wylie, care a expus implicarea companiei de analiză a datelor Cambridge Analytica în obţinerea de date de la utilizatorii Facebook, a vorbit înaintea Comisiei pentru Chestiuni Digitale, Cultură şi Sport a Camerei Comunelor. Parlamentul britanic investighează legătura companiei Cambridge Analytica cu referendumul Brexit.

Wylie a spus că Facebook şi alte aplicaţii ,,extrag fragmente audio” pentru ,,contextul de mediu” pentru ,,a îmbunătăţi valoarea contextuală” a reclamei care îl ţinteşte pe utilizator.

Facebook este la ananghie după dezvăluiri potrivit cărora conducerea sa a permis oamenilor care se ocupau de campania lui Barack Obama să exploateze informaţia din profilul personal al utilizatorilor, deoarece reţeaua uriaşă de socializare dorea ca Obama să câştige din nou alegerile. Această parte a controversei a început cu relatări că informaţia extrasă de Cambridge Analytica a fost folosită ulterior Cugetari 113 2de oamenii care se ocupau de campania lui Trump. Dar apoi s-a aflat că în primul rând campania lui Obama a avut acces nelimitat în timp real la informaţia personală a utilizatorilor având undă verde de la Facebook.

Wylie pare să fi fost personajul principal în scandalul Cambridge Analytica după ce a spus pentru New York Times şi ziarul britanic The Observer că firma de date de consultanţă politică a folosit informaţia personală a circa 50 milioane de utilizatori Facebook, fără cunoştinţa lor, prin intermediul unei aplicaţii quiz a unei terţe părţi.

În audierea din Parlamentul britanic, parlamentarul Collins l-a întrebat pe Wylie ce părere are despre posibilitatea ca Facebook să-şi supravegheze utilizatorii prin aplicaţia sa. Collins a afirmat: ,,Au existat diferite speculaţii despre faptul că Facebook poate, prin aplicaţia de Facebook de pe smartphone-ul dvs., să asculte despre ce vorbesc oamenii şi să folosească acest lucru pentru a alege reclamele”. Wylie a răspuns: ,,În ce priveşte folosirea conversaţiilor audio şi prelucrarea informaţiei audio, pe care o poţi folosi, înţelegerea mea despre cum o folosesc în general companiile ... [este că] nu doar Facebook, ci în general alte aplicaţii care extrag informaţii audio, o fac pentru contextul de mediu”, a spus Wylie. ,,Astfel dacă, de exemplu, te afli într-un loc unde merge un televizor, sau te afli într-un loc aglomerat cu o mulţime de oameni care vorbesc, sau într-un mediu de serviciu”. ,,Nu înseamnă a spune că ei ascultă ce vorbeşti. Nu este prelucrarea limbajului natural”, a arătat Wylie. ,,Acest lucru ar fi greu de realizat. Dar [este posibil] a înţelege contextul de mediu pentru a îmbunătăţi valoarea contextuală a reclamei în sine”.

Facebook neagă afirmaţia că aplicaţia sa îi ascultă pe utilizatori cu scopul de a adapta reclamele. Cu toate acestea, potrivit PJ Media, utilizatorii au exprimat îngrijorări despre faptul că sunt urmăriţi, după ce au observat că au fost ţintiţi cu reclame pentru produse faţă de care ei nu şi-au exprimat niciodată un interes online, mulţi utilizatori Facebook relatând exemple şi aşa-zise dovezi că aplicaţia le ascultă conversaţiile.

S-a descoperit de asemenea că Facebook suprimă opiniile conservatoare pe platforma sa.

 

 

Specialiştii dezvăluie că Google, Facebook, Twitter cenzurează, spionează, manipulează utilizatorii

Un grup de specialişti din domeniul presei au două avertismente pentru noi: giganţii de tehnologie culeg informaţie despre noi şi, mai grav, se joacă cu minţile noastre.

Reţeaua de ştiri conservatoare Breitbart a găzduit joi, 5 aprilie, un eveniment în direct ,,Town Hall”, intitulat ,,Stăpânii universului: Marea tehnologie versus libera exprimare şi intimitate”. Redactorul şef de la Breitbart, Alex Marlow, a moderat un grup alcătuit din autoarea Ann Coulter, jurnalistul Peter Schweitzer şi Robert Epstein, psiholog cercetător de frunte la Institutul American pentru Cercetare Comportamentală şi Tehnologie.

Ei şi-au exprimat îngrijorarea că internetul, până acum o binefacere pentru conservatori, este modelat şi cenzurat de firmele de tehnologie cu tendinţă de stânga, în mod special Google, Twitter şi Facebook. Moderatorul evenimentului, Alex Marlow, redactor şef la Breitbart News, a început subliniind că presupuşii ,,consumatori” de Google, Facebook şi Twitter sunt în realitate ,,produsul” din care giganţii tehnologiei câştigă venitul lor de multe miliarde de dolari. Adică, oligarhii urmăresc şi vând cantităţi masive de informaţii personale care sunt culese de la utilizatorii lor în necunoştinţă de cauză.

Marlow a spus audienţei sale: ,,Voi nu sunteţi consumatorii, ci sunteţi în realitate produsul. Voi sunteţi Cugetari 113 3ceea ce este vândut şi acest lucru se face cu totul clandestin. Niciodată în istoria Republicii Americane şi în realitate a lumii occidentale, atât de puţini oameni nealeşi [prin vot] nu au dobândit atât de multă putere şi atât de multă influenţă într-o perioadă atât de scurtă de timp”.

Prezentând-o pe Ann Coulter, Marlow i-a cerut să explice ce înţelege ea când afirmă că acest lucru este ,,chestiunea finală a exprimării libere din zilele noastre”. Ea a spus că multă vreme s-a temut că ,,mă voi trezi într-o bună zi şi voi încerca să merg la Breitbart şi nu voi putea ajunge acolo. Voi încerca să vă scriu un email şi nu voi putea ...”.

,,Internetul a fost un dezastru pentru stânga politică”, a continuat Ann Coulter. ,,Stânga controlează deja toate instituţiile. Ei deţin toate reţelele. Ei deţin toate publicaţiile. Ei deţin şcolile. Ei deţin universităţile. Ei îi învaţă pe preşcolari ‘privilegiul alb’. Ei nu pot câştiga nimic din internet”. De aceea ei încearcă acum să-l controleze, crede Coulter, mână în mână cu presa de stânga care a încercat să acrediteze ideea că site-urile conservatoare de ştiri fabrică ,,ştiri false”.

 

» Facebook, Twitter şi Google spionează şi manipulează utilizatorii

Robert Epstein a explicat că Facebook, Twitter şi Google îşi spionează în mod agresiv utilizatorii şi influenţează ce informaţie primim de pe site-urile lor.

,,Până şi Twitter ia decizii dacă ideile exprimate de Ann Coulter pe site-ul său vor ajunge sau nu la cititorii care îi urmăresc postările”, a spus el. ,,Acest lucru se numeşte ‘trecere în umbră’ şi există dovezi pentru aceasta. Ei chiar fac aşa ceva”.

,,Aş putea vorbi încontinuu despre problema cenzurii”, a adăugat el. ,,Aceste companii stabilesc ce vom afla şi ce nu vom afla. Uneori ei vorbesc fantezist despre aceasta, de genul că vor suprima ştirile false”.

,,Adevărul este că noi nu ştim ce reguli aplică ei şi există o mulţime de dovezi că ei suprimă în mod sistematic poziţiile politice care nu le plac – nu numai de dreapta, ci şi progresiste. Ei urmăresc pe oricine vor şi nu poţi să faci nimic. Nu există scăpare”, a spus el.

Robert Epstein a indicat în mod special către Google ca spionându-şi utilizatorii. ,,Toate gmailurile, care pleacă, cele pe care le scrieţi şi cele care vin – nu contează din ce serviciu de email provin – toate sunt înregistrate, analizate şi fiecare detaliu este pus în profilul tău personal”, a spus el. ,,Până şi acele gmailuri pe care le scrii, şi toţi am făcut acest lucru – îl scrii şi apoi spui: ‘O, nu, nu pot să-l trimit, este nebunesc, nu-l voi trimite’ şi îl ştergi – el deja este înregistrat ! Face parte din profilul tău”.

,,Acest lucru se înrăutăţeşte”, a continuat el. ,,Acesta ar putea fi cel mai înfricoşător lucru pe care vi-l pot spune în această seară. Lucrez mult cu jurnalişti ... Fac ceea ce se numeşte ‘expanding the headers’, ceea ce înseamnă că atunci când primesc emailuri de la editori de la revista Time, New York Times, Guardian, vreau să văd prin ce computere au trecut acele emailuri. Ghiciţi ?”

,,Toate aceste companii mari de ştiri folosesc Google pentru a-şi ţine sistemul de email. Toate acele emailuri trec prin serverele Google. Vorbesc de unii dintre jurnaliştii de frunte din lume, care investighează Google: ei împărtăşesc toate rapoartele lor, toate rezultatele muncii lor, toate proiectele, le împărtăşesc pe toate cu Google !”

Epstein a recomandat ca oamenii să înceteze să folosească Gmail, Google Chrome şi Android.

 

» Rezultatele căutării Google au favorizat-o pe Hillary Clinton în perioada de pregătire a alegerilor din 2016

Cercetarea psihologului a dezvăluit de asemenea că Google manipulează ceea ce găsesc oamenii când scriu un cuvânt în motorul de căutare Google. Epstein a studiat cât de multe voturi sau opinii poate schimba Google în acest fel pentru o perioadă mai mare de 5 ani şi 4 alegeri naţionale.

,,A reieşit că oamenii cred că este mai bine şi mai adevărat ceea ce se află în fruntea listei decât ce se află mai jos pe listă”, a spus Epstein. ,,Iată de ce 50% din clickuri merg la primele 2 variante din fruntea listei”.

Aceasta înseamnă că în alegeri contează ce nume şi ce informaţie apare în fruntea unei liste de căutare a Google. ,,Dacă, pentru votanţii care sunt nehotărâţi, favorizezi un candidat în rezultatele căutării, poţi transfera cu uşurinţă cel puţin 20% dintre ei către acel candidat, până la 80%”, a spus Epstein. ,,Şi cel puţin un grup demografic pe care l-am descoperit a fi cel mai vulnerabil grup găsit vreodată în cei 5 ani de studii este grupul republicanilor moderaţi”. Şi când echipa lui Epstein a monitorizat rezultatele căutării Google în cele 6 luni de dinainte de alegerile americane din 2016, ei au descoperit o părtinire bizară.

,,Am descoperit că rezultatele căutării Google o favorizau pe Hillary Clinton în toate cele 10 poziţii ale acelor rezultate de căutare de pe prima pagină pentru aproape toate cele 6 luni de dinainte de alegeri”, a dezvăluit Epstein. ,,Aceasta este suficient pentru a transfera 2 până la 3 milioane de voturi cel puţin, fără ca nimeni să ştie că a fost manipulat”. Echipa sa a descoperit de asemenea că era dificil să convingi Google să ofere informaţie negativă despre Hillary Clinton. Opt oameni din echipa lui Epstein au petrecut vara anului 2016 căutând să obţină din motoarele de căutare ,,informaţii negative” despre candidata democrată.

,,Astfel, de exemplu, am scris în Bing şi Yahoo ‘Hillary Clinton este ...’, şi am obţinut ‘Hillary Clinton este diavolul’, ‘Hillary Clinton este bolnavă’, ‘Hillary Clinton moare de cancer’ – 8 sau 10 rezultate de căutare extrem de negative, pentru că în realitate pe acelea le căutau oamenii”, a amintit Epstein. ,,Când am mers în Google, am poze ale ecranului cu toate acestea, am scris ‘Hillary Clinton este ...’ şi am obţinut ‘Hillary Clinton este grozavă’, ‘Hillary Clinton câştigă’, şi cam atât”.

Peter Schweitzer, preşedintele Institutului pentru Responsabilitate al Guvernului, a acuzat de asemenea Google că manipulează utilizatorii. Mesajul său poate fi rezumat astfel: ,,Nu există un astfel de lucru precum prânz gratis”. ,,Când te uiţi prima oară la Google la suprafaţă, este o companie minunată”, a spus el. ,,Ei îţi dau această capacitate incredibilă de căutare, acest acces la informaţie practic gratis, în sensul că nu plăteşti o taxă pentru el, dar ceea ce trebuie să nu uiţi nicicând este vechea zicală: ‘În aceeaşi măsură în care ei pot face ceva pentru tine, ei îţi pot face ceva’, şi atunci întrebarea devine: care sunt scopurile Google ?”

,,Noi ştim că ei sunt o afacere, ştim că aceşti oameni au devenit fabulos de bogaţi, aceasta cu siguranţă face parte din scopul lor”, a continuat Schweitzer. ,,Este o afacere, ei vor să facă bani, dar întotdeauna s-a ţinut în umbră acest fel de sens utopian al misiunii sociale. Indiferent cum vrei să-l defineşti, pe acesta îl are Google”.

,,Nu există nici o îndoială că ei ne manipulează”, a avertizat el. ,,Întrebarea este de ce o fac. Pe de o parte, bineînţeles, pentru a face bani; dar pe de altă parte [scopul] seamănă cu acest fel de misiune socială, această dorinţă de a ne cârmi în direcţii în care poate că nu vrem să mergem. Pentru a ne face să adoptăm anumite idei sau pentru ca copiii noştri să adopte anumite idei şi valori pe care ei le consideră importante, şi modul în care ei fac aceasta este exact ceea ce discutăm”.

 

» Se joacă Big Tech de-a Dumnezeu ?

Schweitzer a spus că deşi americanii pricep oarecum părtinirea presei, ei nu pot face aprecieri privind informaţia la care nu au acces. Acest lucru este extrem de tulburător când giganţii tehnologiei încearcă în mod activ să ,,suprime anumite idei”.

,,Dacă petreci 5 minute urmărind ştirile poţi detecta adesea părtinirea presei. Problema este că nu ştii ceea ce nu ştii. În esenţă, nu ştii ce informaţie nu primeşti, şi ei îţi dau acest fel de faţadă că îţi dau cea mai bună cea mai precisă şi cea mai instructivă informaţie, şi cel mai important lucru este că pur şi simplu acest lucru nu este adevărat”.

El l-a citat pe Serghei Brin, unul dintre co-fondatorii Google, care a spus că motorul de căutare perfect va semăna cu mintea lui Dumnezeu. ,,Ce înseamnă asta ? Şi cine este Dumnezeu ? Asta înseamnă că oamenii care scriu algoritmi sunt Dumnezeu ? Au ei un sentiment dumnezeiesc al ţelului lor ?”

,,Cred că acesta este unul din motivele pentru care trebuie să avem mai multă transparenţă”, a conchis el. ,,Trebuie să ştim cu ce alimentează aceşti algoritmi şi într-un sens cu ce ne alimentează pe noi, copiii noştri şi membrii familiilor noastre, deoarece dacă nu ştim acest lucru, înaintăm complet orbeşte” ...

Episod apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 113/iulie-august 2018

 

 

 

Facebook vrea să devină editorul mondial de ştiri (I)

 

Giganţii tehnologiei se îndreaptă cu repeziciune către cenzurarea oricărei informaţii care nu convine poziţiei lor oficiale şi conducătorilor lor. Înainte de explozia internetului, ştirile puteau fi cenzurate; după apariţia internetului, s-au răspândit foarte multe informaţii care au oferit cititorilor o imagine mai limpede asupra a ceea ce se petrece în lume, perturbând sau chiar surpând, măcar şi în parte, planurile de cucerire şi subjugare totală a lumii.

Drept urmare, astăzi ei se străduiesc să aleagă organizaţiile de ştiri ‘credibile’ – cine stabileşte criteriile pentru aceasta ? –, să susţină acele organizaţii de ştiri care sunt dispuse să prezinte lucrurile într-un anumit fel şi să elimine ştirile şi informaţiile nedorite. Într-o lume în care informaţiile sunt atât de falsificate şi propaganda este la rang de mare cinste, a spune adevărul rămâne în seama câtorva voci singulare care trebuie anihilate.

 

 

Facebook va promova sau va suprima organizaţiile de ştiri în funcţie de credibilitate

Într-o mişcare care va intensifica în mod garantat temerile cu privire la cenzura politică, Facebook plănuieşte să înceapă să clasifice organizaţiile de ştiri după credibilitatea lor percepută, şi să influenţeze traficul lor corespunzător cu aceasta.

Mark Zuckerberg, fondatorul şi directorul gigantei reţele sociale, a dezvăluit planul marţi, 1 mai 2018, într-o adunare restrânsă a directorilor de presă din cursul celei de-a doua conferinţe anuale a dezvoltatorilor F8 ai Facebook, a relatat BuzzFeed. La întrunire au participat reprezentanţi de la BuzzFeed, The New York Times, CNN, The Wall Street Journal, NBC, Univision, The Daily Beast, HuffPost, The Atlantic, The New York Post şi mulţi alţii.

 

Cugetari 114 1

La conferinţa dezvoltatorilor F8 ai Facebook, compania a prezentat încă o dată drumul său ambiţios pe 10 ani care arată toate căile pe care intenţionează să domine vieţile noastre tehnologice în anii ce vor veni

 

Zuckerberg a spus reporterilor că Facebooka început să ia în calcul informaţiile despre cât de multă încredere au consumatorii în diferite organizaţii de ştiri, în algoritmii săi care stabilesc la cât de mulţi oameni ajung articolele lor, şi că firma intenţionează să ducă procesul chiar mai departe.

Aceste informaţii ,,acţionează ca o amplificare sau ca o suprimare, şi noi vom continua să reglăm intensitatea acestora în timp”, a explicat el. ,,Simţim că avem o responsabilitate să nimicim şi mai mult polarizarea şi să găsim un teren comun”. ,,Nu este util dacă cineva doar repetă acelaşi lucru şi încearcă să polarizeze [discuţia] sau să împingă oamenii către extreme”, a adăugat el, potrivit HuffPost.

Mark Zuckerberg a mai spus că Facebook plănuieşte să investească ,,miliarde de dolari” în îmbunătăţirea inteligenţei artificiale şi angajarea mai multor moderatori umani, care să blocheze pe faţă ,,ştirile false” şi amestecul în alegeri al guvernelor străine. El a citat alegerile din Franţa şi Alabama ca exemple de ţări unde Facebook a desfăşurat noile sale iniţiative de verificare a ştirilor. Luna trecută, compania a dezvăluit de asemenea că intenţionează să folosească referendumul din 25 mai din Irlanda pe tema avortului ca teren de testare pentru instrumente suplimentare.

Ultimele comentarii ale lui Zuckerberg vin după mărturia lui de luna trecută de la Capitoliu, în cadrul căreia mai mulţi parlamentari republicani l-au înfruntat cu privire la numeroase cazuri în care Facebook a cenzurat în mod nepotrivit conţinutul conservator, pro-viaţă şi creştin. Zuckerberg a pretins că fiecare exemplu era o simplă greşeală care nu reprezenta o părtinire intenţionată, mai extinsă.

În cursul acelor audieri, senatorul Ted Cruz, republican de Texas, i-a atras atenţia lui Zuckerberg că trecerea de la o ,,platformă pentru toate ideile” la o platformă care exercită judecată subiectivă cu privire la conţinutul bun şi rău ar putea să pună Facebook pe o direcţie care să intre în conflict cu o prevedere a Actului de Decenţă în Comunicaţii federal, care afirmă că platformele trebuie să fie ,,forumuri publice neutre” dacă doresc să evite răspunderea pentru conţinutul pe care-l publică.

Zuckerberg a atins subiectul în cursul remarcilor de marţi. ,,Dacă nu am fi avut acea [secţiune 230], nu aş fi putut porni Facebook”, a spus el. Dar acum ,,suntem într-un moment diferit”, datorită faptului că Facebook are tehnologia şi mâna de lucru pentru a controla conţinutul pe site.

Comentatorii conservatori, deja critici faţă de practicile de cenzură şi suprimare a traficului ale Facebook, au întâmpinat noutăţile cu suspiciune. Scott Kelnhofer de la Western Journal a avertizat că problema centrală cu planul lui Zuckerberg este că ,,o persoană – altcineva decât dvs. – va stabili în cine trebuie să aveţi încredere”.

,,Este o provocare de să începi să-ţi înfunzi urechile de cât de multe alarme ar trebui să sune chiar acum”, a spus Jazz Shaw de la Hot Air. El a susţinut că metoda Facebook de ,,a întreba doar utilizatorii care sunt dornici să participe la un sondaj ce cred ei despre diferite site-uri şi dacă au încredere în ele sau nu” va duce la faptul că fiecare tabără va da scoruri de ,,încredere zero” publicaţiilor taberei adverse, după care ,,singurul câştigător în acest joc va fi tabăra ideologică care reuşeşte să propună mai multe răspunsuri la sondaj şi ‘scorul’ final nu va însemna în fond nimic”.

Mai mult, Shaw a prezis că limitările inteligenţei artificiale vor necesita moderatori umani care ,,aduc propriile părtiniri şi preferinţe în joc” pentru a realiza grosul analizei. ,,Cineva va fi ars (şi ‘suprimat’) şi este o certitudine că aceştia vor fi conservatorii, ţinând cont de realizările recente ale Facebook”, a avertizat el.

,,Facebook este hotărât să excludă vocile conservatoare pro-Trump”, scria blogger-ul conservator Jim Hoft de la Gateway Pundit, al cărui site a suferit un declin brusc ca trafic după ce Facebook şi-a modificat algoritmul toamna trecută. Însă, conservatorii nu sunt singurii care dau alarma.

Joseph Kahn de la New York Times i-a spus lui Mark Zuckerberg că răspunsul public este o măsură pe care nu te poţi bizui, iar Harry Cheadle, editorul de pe coasta pacifică de la Vice News, a declarat că ,,organizaţiile de ştiri ar trebui să strige ca din gură de şarpe” dacă Facebook nu face publice treptele de încredere [acordate diferitelor site-uri].

Adrienne LaFrance, editorul site-ului The Atlantic, care a participat la întrunire, a plecat de acolo spunând că Zuckerberg fie ,,nu înţelege jurnalismul”, fie ,,nu-i pasă”. ,,A decide ce să crezi pe baza opiniilor altor oameni nu este numai ne-jurnalistic, ci este chiar ostil presei ca instituţie democratică”, scria ea. ,,Adevărul poate fi nuanţat, dar faptele care pot fi relatate sunt adeseori cât se poate de simple”.

Cu o zi înainte de comentariile lui Zuckerberg, Facebook a declanşat o altă vijelie scurtă activând o opţiune ,,conţine această postare discurs de ură ?” la sfârşitul tuturor postărilor, de la relatări şi editoriale de pagina a doua până la actualizări ale statutului şi poze cu animale de companie. Opţiunea a fost dezactivată după 20 minute, după care compania a spus că era un test intern care a devenit public în mod accidental.

 

 

Redactorul şef de la New York Times: Este ‘periculos’ ca Facebook să devină ‘redactorul şef’ al ştirilor la nivel mondial

În timp ce conservatorii pot fi cei mai zgomotoşi critici ai modului în care Facebook administrează conţinutul politic, ei sunt departe de a fi singurii, aşa cum s-a dovedit când directorul de la The New York Times a exprimat aceleaşi temeri la un eveniment recent.Cugetari 114 2

Pe 29 mai a.c., Mark Thompson (foto), directorul ziarului New York Times, a ţinut un discurs despre jurnalism şi exprimare liberă la un eveniment găzduit de Institutul Open Markets din Washington D.C., în cursul căruia el a spus cuvinte dure la adresa celei mai mari reţele sociale din lume.

Pe câtă vreme atribuie liderilor Facebook o ,,bunăvoinţă de a asculta” şi recunoaşte că nu a văzut ,,nici o dovadă că ei vor să distrugă jurnalismul”, el a găsit că ei au foarte mare nevoie de decizii. Şi deşi a manifestat îngrijorare şi în ce priveşte Google şi alte platforme digitale, el şi-a îndreptat cea mai mare parte a criticii către Facebook.

,,Ne confruntăm aici cu o ameninţare imediată – a avertizat el –, aceea că lista de paşi greşiţi în ce priveşte informaţia şi conţinutul extrem şi încărcat de ură pe care a parcurs-o compania Facebook o va conduce către o încercare naivă de a se institui ca redactorul şef al lumii digitale, ierarhizând şi probabil retrogradând şi respingând conţinut pe baza unui sondaj – şi condus de date –dacă cel care furnizează conţinutul este ‘în linii mari de încredere’ sau nu”.

Thompson a remarcat că Zuckerberg a încercat să prezinte sistemul ca pe o binefacere pentru New York Times fiindcă ,,ar trebui să se aştepte să-i meargă bine într-o astfel de ierarhizare”, dar cotidianul consideră că este vorba mai degrabă de un concept ,,sinistru” care răstălmăceşte fundamental jurnalismul.

,,Democraţia depinde în parte de competiţia fără restricţii între diferite perspective jurnalistice şi ciocnirea dintre judecăţi şi opinii variate”, a explicat el. ,,Istoria sugerează că principalele organizaţii de ştiri o receptează corect adeseori, dar de asemenea că, nu arareori, jurnaliştii puţin importanţi trebuie ascultaţi”, deoarece presupunerile publice despre cine este de încredere nu sunt întotdeauna corecte.

Ceea ce face Facebook este ,,profund periculos”, a continuat Thompson, deoarece nu numai că generează un sentiment susceptibil de a prezenta erori cu privire la încredere în procesul editorial, ci face aceasta ,,în fond în spatele uşilor închise”, fapt care-i privează pe cetăţeni de capacitatea de ,,a hotărî singuri ce surse de ştiri sunt credibile”.

,,Profunzimea lipsei de înţelegere a Facebook în ce priveşte natura şi scopul civic al ştirilor a fost dezvăluită recent de propunerea lor – întrucâtva modificată după mustrări din partea industriei de ştiri – de a clasifica şi eticheta jurnalismul folosit în scopuri publicitare de către editori ca propagandă politică, dat fiind faptul că ambele aveau conţinut politic”, a continuat el.

Facebook a lansat această idee tot luna trecută, făcând ca multe articole educaţionale şi jurnalistice să fie etichetate în mod greşit ca reclamă politică. O coaliţie de publicaţii incluzând New York Times, USA Today, The Washington Post, The Wall Street Journal şi altele au condamnat schimbarea.

Thompson a dezvăluit şi că Facebook a recunoscut pentru New York Times că algoritmul său nu poate să distingă între propagandă şi jurnalism, în ciuda faptului că firma pretinde că este ,,sub o imensă presiune publică pentru a eticheta propaganda politică”.

,,Când vine vorba de ştiri, Facebook nu înţelege încă [cum stă treaba]. În eforturile sale de a pune în ordine o harababură, pare hotărât să se alăture celor care vor să estompeze graniţa dintre jurnalismul bazat pe realitate şi propagandă”, a conchis Mark Thompson. ,,Dar pericolul fundamental – al uzurpării puterii [de decizie a] editorilor şi publicului deopotrivă prin controlul algoritmic centralizat – este Cugetari 114 3prezent în fiecare platformă digitală unde noi nu înţelegem deplin cum au loc procesele de selectare şi clasificare editorială”.

Pentru a face faţă acestor îngrijorări, directorul ziarului New York Times a cerut companiilor tehnologice să adopte ,,transparenţă totală cu privire la selectarea editorială algoritmică şi umană de către platformele digitale majore”, să se întâlnească cu industria de ştiri pentru a stabili ,,principii comune atât pentru prezentarea şi alegerea conţinutului de ştiri, cât şi pentru valoarea sa monetară”, şi să restabilească ,,etichetele şi indicaţiile de design” pentru a identifica mai limpede conţinutul de ştiri pe telefoanele inteligente şi fluxul de ştiri (primit pe internet).

De asemenea, el a cerut organismelor de reglementare din Statele Unite ale Americii şi alte state să studieze mai într-amănunt platformele de reţele sociale pentru ,,dominaţia pieţei, eşecul pe piaţă şi abuzul de piaţă”.

Alte persoane prezente la eveniment au respins argumentul că Facebook ar trebui să se ţină cont de individ. Roger McNamee, inventator în domeniul tehnologiei şi fostul mentor al lui Mark Zuckerberg, a spus pentru Breitbart News că ,,lăsând în seama audienţei să facă acele alegeri este modul în care am ajuns aici”, şi ,,nu poţi soluţiona o problemă folosind aceleaşi instrumente care te-au băgat în problemă la început”.

Facebook este unul din cei câţiva giganţi ai reţelelor de socializare în mod oficial neutri care este acuzat de discriminare împotriva conţinutului conservator într-o diversitate de moduri. De anul trecut, de când Facebook a început să modifice algoritmul său pentru fluxul de ştiri, site-urile de stânga şi centru s-au bucurat de o creştere a traficului de aproape 14%, în timp ce site-urile conservatoare populare au cunoscut un declin de 27% în trafic.

Episod apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 114/septembrie-octombrie 2018

 

 

 

Facebook vrea să devină editorul mondial de ştiri (II)

 

Facebook recunoaşte că limitează accesibilitatea [shadow-ban] unor postări, pagini pe care le consideră ‘false’

După luni de controverse, Facebook a recunoscut în sfârşit la mijlocul lunii iulie a.c. ceea ce mulţi conservatori bănuiau de multă vreme: gigantul reţelelor de socializare suprimă în mod intenţionat anumite postări şi pagini.

Pe 11 iulie, Oliver Darcy de la CNN a relatat că a participat la un eveniment de presă la birourile Facebook din Manhattan, unde i-a întrebat pe reprezentanţii companiei de ce Facebook continuă să permită organizaţiei InfoWars condusă de susţinătorul teoriei conspiraţiei Alex Jones să aibă acces la platforma Facebook, în ciuda războiului declarat al Facebook împotriva ,,ştirilor false”. InfoWars are aproape un milion de cititori pe Facebook şi publică adeseori conţinut care contrazice relatările liberale.

 

Cugetari 115 1

CNN face lobby ca Facebook să închidă site-ul YourNewsWire

 

,,Cred că o parte a lucrului esenţial aici este că noi am creat Facebook pentru a fi un loc unde oameni diferiţi pot exprima o opinie”, a răspuns John Hegeman, conducătorul departamentului News Feed [Flux de ştiri]. Specialistul în produsul News Feed Sara Su a spus că ,,teoriile conspiraţiei, afirmaţiile greşite, alegerea doar a ce-i mai bun (...) mă enervează şi pe mine. Dar trebuie să găsim o cale pentru a defini efectiv aceste lucruri într-un mod limpede, şi apoi să vedem care sunt politica şi poziţiile produsului nostru cu privire la acestea”.

,,Dacă conţinutul unei pagini sau domeniu primeşte în mod repetat un scor ‘fals’ din partea verificatorilor noştri terţi – a adăugat într-un mail purtătorul de cuvânt al Facebook, Lauren Svensson –, noi îi îndepărtăm valoarea monetară şi privilegiile publicitare pentru a-i tăia stimulentele financiare şi a reduce dramatic distribuirea întregului conţinut de la nivel de pagină sau domeniu pe Facebook”.

Împărtăşind relatarea sa pe Twitter, Darcy s-a plâns că ,,nu a primit un răspuns bun”, la care Facebook a răspuns pe 12 iulie: ,,Noi credem că interzicerea (pur şi simplu interzicerea oricărei pagini acuzate de ştiri false) ar fi contrară principiilor fundamentale ale exprimării libere”, a spus compania. ,,În schimb, noi retrogradăm postările individuale etc care sunt raportate de utilizatorii Facebook şi socotite false de verificatori. Aceasta înseamnă că ele pierd circa 80% din viitoarele afişări. De asemenea retrogradăm paginile şi domeniile care împărtăşesc în mod repetat ştiri false”.

,,A limita accesibilitatea sau vizibilitatea conţinutului fără a-l anunţa pe autor este o practică cunoscută în mod obişnuit ca ‘shadowbanning’”, nota Allum Bokhari de la Breitbart. El a acuzat Facebook de ,,promovare a presei instituţionale, corporatiste, anti-Trump, în timp ce retrogradează presa alternativă”, totul ca răspuns la ,,presiunea implacabilă a democraţilor şi presei convenţionale care acuză reţeaua de socializare că a permis ca Trump să câştige în 2016”.

Această recunoaştere adaugă context la analiza traficului Facebook făcută de Western Journal şi The Outline. Cea dintâi publicaţie a descoperit că site-urile de stânga-centru s-au bucurat de o creştere a traficului de aproape 14% după schimbările de algoritm de toamna trecută, în timp ce site-urile conservatoare populare au cunoscut un declin de 27% în trafic. Cea din urmă a fost de acord, pe baza datelor de la instrumentul de cercetare BuzzSumo, că ,,publicaţiile conservatoare şi de dreapta (precum Breitbart, Fox News şi Gateway Pundit) au fost lovite cel mai tare”.

Conservatorii spun că aceste tendinţe sunt intenţionate. Un raport de 50 pagini dat publicităţii în aprilie de Centrul pentru Cercetarea Presei conservator nota că mai mulţi foşti angajaţi ai Facebook au admis în 2016 că platforma a manipulat ,,în mod curent” opţiunea sa de ştiri la modă pentru a exclude subiectele de interes pentru conservatori.

,,Era în mod categoric părtinire ... Depinde doar de cine este curatorul şi ce moment al zilei este”, a spus un fost curator de ştiri.

Cazurile recente de conţinut conservator şi creştin restricţionat în mod nepotrivit de Facebook includ (printre altele): bloggerii Diamond şi Silk, un documentar pro-viaţă despre cazul Roe vs. Wade[7], o reclamă pentru Săptămâna Patimilor a Universităţii franciscane Steubenville care prezenta crucea San Damiano, o reclamă a organizaţiei Dreptul la Viaţă Wexford/Missaukee din Michigan, şi o reclamă a candidatului republican pentru Senatul Statului Michigan, Aric Nesbitt.

Facebook spune că se bazează pe ,,verificatori” pentru a decide ce conţinut să suprime, dar criticii afirmă că există încă o parte a părtinirii, prin aceea că se bazează pe publicaţii cu tendinţe de stânga precum Snopes şi PolitiFact ca arbitri imparţiali pe faţă. Gigantul reţelelor de socializare primeşte de asemenea sfat privind ,,politicile discursului de ură” de la Centrul Legal pentru Sărăcia din Sud (Southern Poverty Law Center, SPLC), grup care a fost silit recent să plătească o despăgubire de 3,4 milioane dolari pentru o acuzaţie falsă de ,,extremism anti-musulman”.

,,Se pare că Facebook vrea să împace şi capra şi varza”, a replicat Darcy faţă de răspunsul Facebook. ,,Afirmând că retrogradează efectiv pagini în uitare [...] îmi sună ca un fel de interdicţie fără a o numi interdicţie. Prin urmare, ce s-a întâmplat cu libera exprimare ?”

 

 

Facebook ameninţă presa: lucraţi cu noi sau muriţi !

În ultimele luni, Facebook a fost tot mai disperat să dreagă prejudiciile provocate de câteva scandaluri foarte publice. Cu toate acestea, încercările de a-şi îmbunătăţi relaţia cu mass-media au avut mai degrabă efectul contrar, deoarece un reprezentant al Facebook a lansat unele ameninţări lipsite de tact Cugetari 115 2la o întrunire a companiilor de presă australiene.

Când Campbell Brown (foto), conducătorul global al Facebook pentru Parteneriate pentru Ştiri, s-a adresat unui grup de peste 20 editori şi jurnalişti de televiziune din Australia şi Noua Zeelandă, ea a spus că Facebook vrea să ajute companiile mass-media să creeze modele durabile de afaceri. Ar fi putut fi un mesaj prietenos dacă ea nu ar fi spus implicit că afacerile lor vor muri fără ajutorul Facebook.

Potrivit ziarului The Australian, la un moment dat al întâlnirii cu uşile închise, care a durat 4 ore, ea a spus: ,,Vă vom ajuta să reînvioraţi jurnalismul ... în câţiva ani contrariul arată ca şi cum eu v-aş susţine afacerea, care este asemenea unui muribund într-un azil”.

Campbell Brown, care a fost anterior corespondent pentru NBC News şi gazdă la oră de maximă audienţă la CNN, a fost angajată de Facebook anul trecut pentru a îmbunătăţi relaţiile companiei cu organizaţiile de ştiri după izbucnirea scandalului privind rolul jocat în răspândirea de informaţii false în perioada pre-electorală din SUA din 2016.

Înrăutăţind lucrurile, ea a continuat spunând că lui Mark Zuckerberg nu îi pasă de editori. ,,Nu mai suntem interesaţi să discutăm cu voi despre traficul vostru şi despre recomandările voastre[8]. Aceasta este lumea veche şi nu există cale de întoarcere înapoi, Mark nu ar fi de acord cu aceasta”.

Facebook a afirmat că citatele au fost scoase din context şi nu sunt corecte, dar nu a reuşit să dea publicităţii transcrierea discuţiilor pentru a susţine această afirmaţie. Cel puţin 5 surse care au participat la întrunire au confirmat pentru presă comentariile lui Brown.

Aceste remarci sunt o dovadă în plus a aroganţei şi puterii monopoliste aprige a giganţilor din lumea tehnologiei, şi ele ar trebui să taie serios oamenilor avântul când iau în considerare influenţa pe care firme precum Facebook sau Google o au asupra societăţii moderne. Atitudinea lor ,,eu deţin acest oraş” este neplăcută chiar dacă există un element de adevăr în ea. Aceste companii cred că ele conduc lumea, şi într-un fel o fac – dar doar fiindcă oamenii le permit. Masele au devenit atât de dependente de comodităţile oferite de tehnologie precum telefoanele inteligente, încât nu se opresc să mediteze la cum plătesc de fapt pentru serviciile ,,gratis” ca Facebook, YouTube şi Google Maps. În majoritatea cazurilor, oamenii cedează mult mai multe date personale decât realizează, în timp ce lasă aceste companii să dobândească o putere incredibil de mare asupra fluxului informaţiei în societate, ca şi asupra permisivităţii şi vizibilităţii opiniilor în mediul virtual.

Samidh Chakrabarti de la Facebook a spus de asemenea că ei ,,nu vor să fie arbitri ai adevărului”, dar ei sunt rapizi în a afirma că orice este împotriva idealurilor lor este ,,ştire falsă”.

 

 

YouTube anunţă un plan de finanţare a organizaţiilor de ştiri pe care le consideră ‘demne de încredere’

Cea mai mare platformă video din lume a anunţat la începutul lunii iulie că se înscrie printre giganţii din lumea tehnologiei care încearcă să definească ceea ce constituie ,,jurnalism de încredere” pentru utilizatorii săi, în acest caz cheltuind bani pentru a promova sursele de ştiri ,,demne de încredere”.

Motorul de căutare Google, care deţine YouTube, a anunţat luni, 9 iulie 2018, că intenţionează să cheltuiască 25 milioane dolari pentru o iniţiativă largă de a susţine editorii de ştiri din toată lumea în diferite aspecte tehnice ale editării, de a ajuta organizaţiile de ştiri să construiască ,,operaţii video durabile” în 20 de pieţe globale, şi de a alcătui un grup de lucru cu diferite organizaţii de ştiri şi specialişti.

Obiectivul declarat al grupului de lucru va fi de a ajuta ,,la dezvoltarea de noi caracteristici ale produsului, îmbunătăţirea experienţei de ştiri pe YouTube şi abordarea problemelor care apar”. Numărul membrilor săi va creşte în săptămânile următoare, dar printre membrii timpurii se numără Jovem Pan News din Brazilia, India Today şi Vox Media cu orientare de stânga.

De asemenea, compania a detaliat o serie de alte caracteristici pentru a prezenta favorabil ştirile de ultimă oră şi locale, investiţia sa în educarea prin ,,cultura digitală”, şi caracteristicile pentru a oferi ,,context” reportajelor video, precum ataşarea de linkuri către filme pe aceeaşi temă ,,de la terţe părţi, inclusiv Wikipedia şi Encyclopædia Britannica”.

Acestea au menirea atât de a ajuta utilizatorii ,,să aleagă şi să facă propriile judecăţi despre informaţia pe care o consumă (!) împreună cu contextul necesar informării judecăţilor lor”, spune YouTube, cât şi pentru a aborda ,,subiecte istorice şi ştiinţifice bine stabilite care au fost adeseori pasibile de informare greşită, precum aselenizarea şi atacul cu bombă din oraşul Oklahoma”.

Dar detaliul care s-a bucurat de cea mai mare atenţie este anunţul YouTube că investeşte în caracteristici noi care vor ,,aduce în prim plan sursele demne de încredere”, citând importanţa ,,credibilităţii” în timpul ,,evenimentelor noi, rapide, de ultimă oră”. Nu a oferit exemple de surse pe care le consideră demne de încredere, nici nu a explicat care sunt criteriile sale pentru a le alege.

Apple şi Facebook au anunţat anterior planuri similare de a defini pentru utilizatorii lor ceea ce constituie ştiri demne de încredere.

,,Rămânem devotaţi ideii de a lucra cu comunitatea jurnalistică pentru a construi un ecosistem video mai durabil pentru organizaţiile de ştiri”, au spus directorul şef pentru produs Neal Mohan şi directorul şef de afaceri Robert Kyncl. ,,Ştim că este multă treabă de făcut, dar suntem dornici să oferim o experienţă mai bună utilizatorilor care vin zilnic pe YouTube pentru a afla mai multe despre ce se întâmplă în lume dintr-o diversitate de surse”.

Cu toate acestea, persistă îngrijorarea că rezultatul va fi orice altceva decât ,,mai bun” şi ,,divers”.

,,Finanţând direct conţinutul de ştiri care va fi apoi favorizat în mod deliberat pe platforma sa, YouTube, ca alte companii din Silicon Valley, se îndepărtează de fostul său statut de platformă neutră”, scrie Allum Bokhari de la Breitbart. El notează că ştirea vine după angajamentul anterior al Google de a da 300 milioane dolari pentru a finanţa ,,jurnalismul de calitate”, afirmaţie la fel de vagă în ce priveşte modul în care este stabilită ,,calitatea”.

Neîncrederea vine şi din numeroasele acuzaţii că YouTube, ca alte platforme sociale şi companii tehnologice de frunte, cenzurează conţinutul conservator şi polarizează procesele sale de revizuire a conţinutului pentru a-i avantaja pe liberali.

Potrivit unui raport din aprilie realizat de Centrul de Cercetare Media conservator, YouTube fie a şters, fie a retrogradat filme ale jurnalistei conservatoare Michelle Malkin, ale bloggerilor Diamond şi Silk şi ale câtorva canale pro-arme, şi a blocat complet conturile blogului conservator Legal Insurrection şi comentatoarei de politică externă Pamela Geller[9].

Luna trecută, YouTube şi-a cerut iertare de la canalul video pro-life Inversarea Pilulei de Avort[10] pentru că l-a şters temporar pe motiv că distribuie ,,conţinut vătămător sau periculos”. Activiştii pro-avort pretind că inversarea pilulei de avort este ,,ştiinţă de gunoi” în ciuda faptului că are o rată de succes de 68% potrivit unui studiu recent, ridicându-se întrebări dacă nu cumva contra-măsurile avute în vedere de YouTube privind ,,informarea greşită”[11] ar putea ţinti în mod nepotrivit filme ce conţin informaţie corectă sau dezbateri ştiinţifice valide.

De atunci încoace YouTube şi-a anulat deciziile în majoritatea cazurilor de mai sus (cu excepţia lui PragerU şi Diamond şi Silk), dar conservatorii critică de asemenea YouTube pentru că permite organizaţiilor de stânga Liga Anti-Defăimare (Anti-Defamation League, ADL) şi Centrul Legal pentru Sărăcia din Sud (Southern Poverty Law Center, SPLC), care ambele au etichetat în mod fals organizaţii conservatoare importante ca ,,grupuri de ură”, să semnalizeze ,,conţinut de ură” pentru restricţionare.

Demn de notat este că mai multe personalităţi de vază din mass-media convenţională au atras atenţia asupra tendinţei actuale a platformelor neutre de faţadă de a evalua care este conţinutul acceptabil şi demn de încredere pentru utilizatorii lor. În mai, o coaliţie de publicaţii de presă printre care New York Times, USA Today, Washington Post, Wall Street Journal şi altele au condamnat noua practică a Facebook de a trata reclamele pentru ştiri şi analize politice în acelaşi mod ca reclamele pentru propagandă politică.

,,Democraţia depinde în parte de competiţia fără restricţii între diferite perspective jurnalistice şi ciocnirea dintre judecăţi şi opinii variate”, a spus Mark Thompson, directorul cotidianului New York Times într-un discurs din luna iunie despre jurnalism şi exprimare liberă. ,,Istoria sugerează că principalele organizaţii de ştiri o receptează corect adeseori, dar de asemenea că, nu arareori, jurnaliştii puţin importanţi trebuie ascultaţi”, deoarece presupunerile publice despre cine este de încredere nu sunt întotdeauna corecte.

 

Surse
www.lifesitenews.com, 2 mai 2018, Facebook to promote or suppress news organizations based on trustworthiness: Zuckerberg
www.lifesitenews.com, 14 iunie 2018, New York Times chief: ‘Dangerous’ for Facebook to become ‘editor in chief’ of news world
www.lifesitenews.com, 16 iulie 2018, Facebook admits it shadow-bans posts, pages it deems ‘false’
www.naturalnews.com, 22 august 2018, Evil Facebook now threatening the media: Work with us or DIE !
www.lifesitenews.com, 11 iulie 2018, YouTube announces plan to fund news orgs it deems ‘authoritative’

 

Episod apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 115/noiembrie-decembrie 2018

 


[1] Adică, în Belgia.

[2]Aadhaar, care înseamnă ‘de bază’ în limba hindi, este sistemul digital de identificare biometrică din India. El este cel mai mare sistem de identificare biometrică din lume. Datele din Aadhaar cuprind amprente digitale, scanări ale retinei, nume, adrese, numere de telefon. Prin Aadhaar oamenii au acces la servicii guvernamentale importante şi conturi în bancă; au acces la pensii, ajutor de şomaj, raţii alimentare etc. Autoritatea de Identificare Unică din India (UIDAI), care controlează Aadhaar, spune că peste 1,19 miliarde de persoane s-au înscris în sistem de când a fost iniţiat în 2009.

Criticii afirmă de ani de zile că are defecte. Temerile lor s-au dovedit a fi reale pe măsură ce lista cu fisurile în sistemul său de securitate continuă să crească.

În ianuarie 2018, s-a dezvăluit că accesul la datele personale a peste 1 miliard de persoane este de vânzare pentru mai puţin de 10 dolari pe WhatsApp. Ziarul indian The Tribune a putut să cumpere informaţii şi de asemenea a afirmat că ar putea să cumpere programe informatice care le-ar permite să tipărească pentru încă 5 dolari carduri Aadhaar false. Potrivit mai multor relatări, datele biometrice nu au fost expuse pe WhatsApp, dar nume, adrese, adrese de mail, poze şi numere de telefon au fost accesibile.

Chiar dinainte să apară relatarea despre WhatsApp, problemele de securitate ale sistemului erau grave. În iulie 2017, 210 agenţii guvernamentale au publicat pe internet informaţii sensibile din Aadhaar. Acest lucru s-a aflat după ce informaţiile a peste 600.000 de copii au fost făcute publice de alt site guvernamental. În aceeaşi zi în care s-au dezvăluit informaţiile despre WhatsApp, altă relatare de presă a expus o breşă majoră în securitatea Aadhaar, prin care practic oricine poate deveni administrator pentru întregul sistem. De asemenea, diferite firme indiene de telecomunicaţii se folosesc de informaţiile din Aadhaar pentru a deschide conturi fără a-i întreba pe oameni, conturi în care se scurg sume mai mari sau mai mici de bani.

Deocamdată sistemul este facultativ, însă guvernul intenţionează să-l transforme într-unul obligatoriu. Cu toate acestea, tot mai mulţi oameni se înscriu în sistem de teama de a-şi pierde conturile din bancă sau accesul la pensii şi alte servicii.

Impedimentele tehnice pe care criticii se străduiesc să le expună – cu riscul de a fi daţi în judecată sau persecutaţi – i-au împiedicat pe mulţi indieni să obţină asistenţa socială de care au nevoie. Se crede chiar că mai multe persoane au murit pentru că li s-a refuzat accesul la raţiile alimentare, pensii sau tratamente spitaliceşti din cauza problemelor de funcţionalitate a sistemului. De asemenea, problemele de conectare la internet au făcut ca identificarea oamenilor prin amprentă să nu funcţioneze la punctele de oferire a raţiilor alimentare în satele din India. Probleme similare au avut persoane care s-au rănit la degete, iar altele au avut parte de erori de identificare din cauza problemelor sistemului.

[3] Visul unei economii cu mai puţini bani gheaţă nu este limitat la India. Bancherii şi guvernele din marile ţări dezvoltate din Europa şi America se străduiesc din răsputeri în ultimii ani să limiteze tot mai mult plăţile cu bani gheaţă şi să impună populaţiei să folosească doar carduri sau alte metode virtuale pentru a-şi cheltui banii. În acelaşi sens este şi virarea salariului în cont sau pe card. Suedia este pionieră la acest capitol din impunerea noii ordini mondiale.

[4] Cu alte cuvinte, dacă nu te identifici biometric, nu-ţi poţi primi pensia, raţia alimentară etc. Nu eşti identificat biometric, nu exişti !

[5] Experimentul India continuă: experienţele cu organisme modificate genetic, îngrăşăminte şi pesticide via marile corporaţii internaţionale, ca şi controlul populaţiei prin sterilizare sau alte metode contracepţionale au adus nenumărate ‘subvenţii’ Indiei. Aceste ‘subvenţii’ vin astăzi să impună sistemul biometric în orice colţ al ţării.

[6] Să spunem şi mai limpede: Facebook ştie pentru că utilizatorii săi îi spun, mai ceva ca la duhovnic, toate amănuntele din vieţile lor, fără să se gândească la consecinţe.

[7] Roe vs. Wade este cazul care a dus la legalizarea avortului în SUA.

[8] Este destul de limpede că nu îi interesează traficul lor, deoarece ei fac traficul după cum hotărăsc algoritmii şi verificatorii care selectează ştirile în funcţie de conţinut; dacă conţinutul se potriveşte cu linia ideologică este promovat puternic, dacă nu, este marginalizat. De exemplu, la o căutare pe Google sau alt motor de căutare, acel conţinut nu va fi listat pe prima pagină, în primele 20 linkuri.

[9] Nu contează foarte mult cine sunt cei cenzuraţi, ci că există cenzură.

[10] Inversarea Pilulei de Avort (Abortion Pill Reversal, APR) se referă la procedura de avort cu medicamente. Medicul prescrie femeii însărcinate, care vrea să renunţe la sarcină, o schemă cu mai multe pastile, pe care aceasta le ia în general acasă pe parcurs de mai multe zile. Sunt femei care după ce iau primele pastile se răzgândesc şi doresc să renunţe la avort. Există astăzi medici care au pus la punct o metodă de inversare a procedurii. Ei le administrează femeilor alte medicamente cu ajutorul cărora ele reuşesc să păstreze copilul şi să ducă sarcina până la capăt. Respectivul canal informează tocmai asupra acestei proceduri, fapt care îi deranjează pe reprezentanţii şi membrii taberei pro-alegere, de fapt anti-viaţă, ca şi pe toţi conducătorii reţelelor de socializare. Aceştia luptă în primul rând împotriva informării femeilor despre existenţa acestei proceduri.

 

Cugetari 115 3

 

[11] În martie, YouTube a anunţat că va pune linkuri către Wikipedia la filmele care îndeamnă la teoria conspiraţiei pentru a-i informa pe cei care le urmăresc; platforma video anunţă acum că va pune linkuri la orice film care pune la îndoială încălzirea globală, dintre care unele sunt realizate de oameni de ştiinţă respectabili care vin cu argumente solide.

BuzzFeed News a confirmat că acest lucru face parte din ,,efortul continuu al companiei de a combate informarea greşită agresivă şi nutreţul conspiraţionist pe platforma sa”. Ca urmare, acum, sub filmele care pun la îndoială încălzirea globală apare o mică prezentare de pe Wikipedia sau Encyclopædia Britannica, care informează că ,,încălzirea globală, numită şi schimbare climatică este fenomenul de ridicare a temperaturii medii a sistemului climatic al pământului, observat în decurs de un secol, şi a consecinţelor sale. Direcţii multiple de dovezi ştiinţifice arată că sistemul climatic se încălzeşte”.

,,Aş crede că va avea o oarecare influenţă cel puţin asupra acelor persoane care nu ştiu prea multe despre subiect”, a afirmat Anthony Leiserowitz, director al Programului Yale pentru Comunicarea privind Schimbarea Climatică.

Deşi lista completă a subiectelor pe care le va urmări YouTube nu a fost încă dezvăluită, pe 11 iulie Wikipedia a enumerat mai multe subiecte la care compania lucrează împreună cu Youtube pentru a le lămuri. Printre acestea se numără: încălzirea globală, acţiunile FEMA (Agenţia Federală pentru Administrarea Situaţiilor de Urgenţă), diferite incidente cu OZN-uri, vaccinul MMR şi legătura sa cu autismul.

Au fost persoane care şi-au exprimat surpriza că aceste mici prezentări apar la filme care sunt despre ştiinţă, nu despre conspiraţii. YouTube afirmă că şi mai multe filme vor fi etichetate în lunile care urmează şi că foloseşte un algoritm pentru a stabili ce filme vor fi însoţite de prezentări.