----------------

 

Carti in site

 

--------------------

Cine e online?

Avem 23 vizitatori și nici un membru online

Iată noua societate plăsmuită ! (IV)

Duşmanii creştinismului îşi văd, în sfârşit, ‘idealurile’ împlinite

 
Adevărul sună ca şi cum ar fi ură
în urechile celor care urăsc adevărul
 
 

 

 

Firma Google dată în judecată pentru discriminarea bărbaţilor albi ‘conservatori’

Un inginer concediat de compania Google pentru că a scris o notă despre diferenţele dintre bărbaţii şi femeile care lucrează în domeniul tehnologiei dă în judecată firma, citând discriminarea sa ,,sistematică” împotriva bărbaţilor albi conservatori.

James Damore şi alt fost angajat al Google, David Gudeman, sunt reprezentaţi de Harmeet Dhillon. Dosarul lor a fost depus la Tribunalul Superior din Santa Clara pe 8 ianuarie. Dosarul de 161 pagini afirmă că în timp ce reclamanţii lucrau pentru companie, Google i-a discriminat din cauza ,,poziţiilor lor conservatoare sesizate”, a ,,sexului lor masculin” şi/sau a ,,rasei lor caucaziene”.

Se afirmă că Google foloseşte ,,cote de angajare ilegale pentru a completa procentele dorite de femei şi candidaţi din minorităţile favorizate, şi îi ocărăşte făţiş pe managerii unităţilor de afaceri care nu reuşesc să respecte procentele – în timp, denigrând pe faţă angajaţii bărbaţi şi de rasă albă ca fiind mai puţin favorizaţi decât alţii”.

De asemenea, procesul susţine că ,,prezenţa numerică a femeilor ridicată în slăvi la Google” a fost întemeiată ,,exclusiv pe sexul lor”, în timp ce ,,prezenţa celor de rasă albă şi a bărbaţilor a fost batjocorită cu ‘huiduieli’ în timpul întrunirilor săptămânale ale companiei”. Se afirmă că Damore, Gudeman şi alţi angajaţi ai companiei Google au fost ,,ostracizaţi, defăimaţi şi pedepsiţi pentru vederile lor politice neconforme cu linia şi pentru păcatul lor suplimentar al circumstanţelor naşterii lor de a fi de rasă albă şi/sau bărbaţi”.

Damore a devenit celebru când un document despre diversitate, pe care l-a scris în iulie 2017 pentru o dezbatere internă a conducerii companiei Google, a fost publicat pe site-ul de ştiri din domeniul tehnologiei Gizmodo. Documentul lui Damore critica lipsa de diversitate în domeniul ideilor politice permise la Google şi oferea explicaţii pentru faptul că în domeniul tehnologiei nu există ,,egalitate de gen”. De exemplu, el sugera că mai puţine femei decât bărbaţi sunt interesate de acest domeniu, şi scria că este împotriva ,,aranjării sociale arbitrare a domeniului tehnologic doar pentru a lăuda procentele egale de bărbaţi şi femei”.

În august, după ce a fost criticat considerabil de personalul de la Google şi de presă, Damore a fost concediat. El lucra pentru Google din decembrie 2013.

Gudeman a fost angajatul companiei Google vreme de 3 ani înainte de a fi concediat în decembrie 2016 pentru remarci pe care le-a făcut unui coleg musulman. Potrivit procesului, colegul se plânsese că a fost urmărit de FBI pentru că era musulman. În timp ce analiza plângerile colegului, Gudeman a sugerat că ,,FBI-ul ar fi putut găsi ceva interesant” în călătoria recentă a colegului său în Pakistan. Un al treilea coleg a raportat conversaţia care a avut loc online la departamentul de personal al companiei. Google i-a spus lui Gudeman că l-a acuzat pe colegul său musulman de terorism şi l-a concediat.

Dosarul cuprinde aproape 100 de pagini de înregistrări ale comunicaţiilor interne de la Google, în care angajaţii discutau chestiuni controversate. Cel puţin un manager păstra, după cum se crede, o ,,listă neagră” a angajaţilor cu care nu ar lucra din cauza poziţiilor lor conservatoare.

Procesul afirmă de asemenea că firma Google are o listă neagră a conservatorilor cărora li se interzice să viziteze sediul său principal. Bloggerul conservator Craig Yarvin a fost dat afară din campusul Google, după ce a declanşat o ,,alarmă silenţioasă” în timp ce lua masa acolo. Printre alţi conservatori evident nedoriţi la Google se numără scriitorul Theodore Beale şi Alex Jones, autorul site-ului InfoWars.

Google a fost acuzat de părtinire de stânga în modul în care prezintă informaţia motorul său de căutare. După ce Damore a fost concediat, jurnalistul Tucker Carlson, de la Fox News, a susţinut că Google şi alţi uriaşi din domeniul tehnologiei ar trebui să fie reglementaţi ca şi cum ar fi companii de utilitate publică.

,,Google este cea mai puternică firmă din istoria lumii”, a spus Carlson. ,,Este portalul prin care curge majoritatea informaţiei noastre. Aceasta înseamnă că dacă Google nu este integră, nici înţelegerea noastră despre lume nu este corectă. Google controlează realitatea la un nivel fără precedent. Google a arătat deja o dorinţă tulburătoare de a altera realitatea în scopuri ideologice”.

,,Până când au fost daţi în judecată în 2008, conducătorii companiei Google au refuzat să permită rularea pe platformele sale a reclamelor anti-avort, cu toate că permitea în mod liber rularea reclamelor pro-avort. Dimpotrivă, Google trece adeseori pe liste negre anumite site-uri pentru că găzduiesc reclame care le refuză lor surse de câştig. Recent, YouTube deţinut de Google a introdus proceduri de a tăia venitul pentru ‘conţinut ofensator’. Ce este ofensator ? Cine decide ?”, a continuat Carlson.

 

 

Un profesor dezvăluie ‘bălegarul’ instituţional, corectitudinea politică din universităţile americane

,,Licenţa în ştiinţe academică” promovată de universităţile din America ameninţă ,,însăşi viabilitatea şi caracterul civilizaţiei decente”, a avertizat un profesor de la Universitatea Notre Dame într-un articol usturător din Cronica Învăţământului Superior (Chronicle of Higher Education).

,,Licenţa în ştiinţe este ‘cultura ofensei’ în ascensiune care blochează schimbul liber de idei şi responsabilitatea reciprocă faţă de raţiune şi argument”, scria profesorul de sociologie Christian Smith. ,,Este capitularea liderilor universitari confuzi şi temători în faţa politicii seculare neo-fundamentaliste privind discursul”.

Smith a criticat ,,jargonul infiltrat ideologic lansat în diferite domenii pentru a exprima importanţa de sine a clicilor”. Această flecăreală birocratică ,,izolează [clicile] de responsabilitate în faţa celor care nu se descurcă bine în astfel de jocuri de limbaj solipsist”.

Există ,,autocenzură invizibilă” în campusuri şi ,,instruire corectivă subtilă care îi ţinteşte pe cei care uneori nu se autocenzurează”. ,,Neliniştea ... îi bântuie pe unii profesori din universităţile publice ale statelor foarte conservatoare cu privire la exprimarea convingerilor lor bine gândite dar neortodoxe, de teama de a fi alungaţi de studenţii şi părinţii obtuzi sau ţintiţi de politicienii care încearcă să impresioneze”, a avertizat Smith. ,,Nenumărate milioane de studenţi primesc în colegii o educaţie compromisă şi uneori lipsită de valoare” din cauza multiplelor disfuncţii ale mediului universitar, care includ ,,risipă” şi ,,idioţenie” agresive.

,,Bălegarul s-a adunat atât de profund pe coridoarele, sălile de clasă şi clădirile administraţiei educaţiei superioare americane, încât nu sunt sigur cât de mult timp mă mai pot bălăci în el şi să-mi păstrez judecata sănătoasă şi integritatea”, scria Smith. ,,Mare parte din educaţia superioară americană cuprinde în sine acum problemele pe care intenţiona să le depăşească şi să le transforme: absurditate, duplicitate, neasumarea responsabilităţii, incapacităţi de a pătrunde complexitatea şi de a vedea imaginea de ansamblu, şi recurge la forme semi-mascate de constrângere”. ,,Cele mai tulburătoare consecinţe ale acestei corupţii pe termen lung se fac simţite astăzi în cultura şi instituţiile noastre politice naţionale”.

Această epidemie de absurditate şi totalitarism se manifestă ea însăşi prin ,,polarizare politică puternică, ştiri false, paralizie legislativă, potop de minciuni ostentative spuse fără teama pedepsei, radicali violenţi pe străzile oraşelor noastre, şi ignoranţa scandaloasă a unor mulţimi mari de americani faţă de faptele fundamentale ale celor mai presante probleme naţionale”.

Plângerile lui Smith privind învăţământul universitar nu sunt un lucru nou pentru conservatori, care au remarcat de ani de zile intoleranţa larg răspândită faţă de convingerile pro-viaţă şi pro-familie din campusurile universitare, o creştere a predării pseudo-ştiinţei propagandistice privind sexul şi sexualitatea, şi incapacitatea studenţilor de a trata în mod politicos ideile cu care nu sunt de acord.

 

 

Infirmierele belgiene renunţă la slujbele lor pentru a evita să eutanasieze pacienţi

O nouă carte uluitoare despre impactul eutanasiei în Belgia dezvăluie că infirmierele aleg mai degrabă să-şi părăsească slujbele decât să omoare oameni.

În cartea Eutanasia şi sinuciderea asistată: Lecţii din Belgia, profesorul Benoit Beuselink, medic oncolog, relatează că personalul părăseşte departamentele de îngrijire paliativă, spunând că secţiile sunt în pericol de 041. Iata noua societate plasmuita III2 1a deveni ,,case de eutanasie”. ,,Unele unităţi de îngrijire paliativă belgiene care şi-au deschis porţile pentru pacienţi care solicită eutanasie au văzut infirmiere şi lucrători sociali părăsind unitatea, deoarece sunt dezamăgiţi că nu mai pot oferi îngrijire paliativă pacienţilor lor într-un mod adecvat”. ,,Ei erau supăraţi că rolul lor a fost redus la pregătirea pacienţilor şi familiilor lor pentru injecţiile letale”, scrie Beuselink.

Beuselink, profesor de oncologie la Universitatea Catolică din Leuven, zugrăveşte o imagine întunecată în eseul său ,,2002-2016: 14 ani de eutanasie în Belgia”. Unităţile de îngrijire paliativă, concepute pentru a-i face pe pacienţii muribunzi să se simtă mai confortabil, sunt utilizate ca gropi în care sunt aruncaţi oamenii care vor să fie omorâţi. Medicii din spitale care nu se ‘împacă’ cu cererile lor îi trimit pur şi simplu la secţiile de îngrijire paliativă, unde eutanasia a devenit ,,un mod normal de a muri”.

Belgia a legalizat eutanasia în 2003 şi permite uciderea voluntară a oamenilor care se află în stadiu terminal al bolii, care suferă de boli psihiatrice, au demenţă sau cred că suferinţa lor mintală este insuportabilă. În 2014, legea a fost modificată pentru a permite eutanasia copiilor minori.

Numărul cazurilor de moarte asistată de medic s-a dublat în decurs de 5 ani, de la 954 în 2010 la 2.021 în 2015. Transformarea secţiilor de îngrijire paliativă în fabrici ale morţii i-a făcut pe unii medici să se opună.

,,Ca rezultat al acestei evoluţii, unele unităţi de îngrijire paliativă au hotărât să nu mai primească pacienţi dacă ei deţin o cerere de eutanasie activă, pentru a preîntâmpina să devină unităţi de execuţie a tuturor cererilor de eutanasie din spital”, scrie Beuselink.

 

 

Transformarea medicilor olandezi în călăi a condus la sinucidere la cerere

Pantele alunecoase ale regimului de eutanasie din Olanda încep să meargă ca pe roate pe măsură ce sunt unse cu sânge – şi acum, chiar unii dintre cei care au lucrat în industria morţii ani de zile încep să se simtă stânjeniţi fiindcă Moartea anexează tot mai multe teritorii, în timp ce cei însărcinaţi cu apărarea celor vulnerabili de-abia rostesc o şoaptă de protest.

Berna von Baarsen, specialist în etică medicală în Olanda de Nord care a făcut parte dintr-o comisie olandeză regională de evaluare a eutanasiei care stabilea dacă uciderile au fost săvârşite legal, a demisionat în ziua de Anul Nou ca răspuns la o lege olandeză care permite ca pacienţii cu demenţă ,,care nu-şi dau acordul” să fie ucişi de medici.

Pentru ca atât de mulţi oameni să fie ucişi în mod legal, mai întâi trebuie să fie ucis limbajul însuşi. Persoane ,,care nu-şi dau acordul” înseamnă, bineînţeles, pur şi simplu a ucide pe cineva împotriva voinţei sale. Dar persoane ,,care nu-şi dau acordul” sună mult mai plăcut, ca şi cum ar fi încălcată vreo curtoazie frivolă, nu sfinţenia vieţii umane. Sau, în limbajul alunecos al articolului 2.2 din legea olandeză de eutanasie:

,,Dacă un pacient de 16 ani sau mai mult care nu mai este apt să-şi exprime voinţa, dar care înainte de a ajunge în această stare a fost socotit capabil să facă o evaluare rezonabilă a propriilor sale interese, a făcut o declaraţie scrisă în care solicită ca viaţa lui să fie încheiată, medicul se poate conforma cu această cerere cu excepţia situaţiei în care are motive bine întemeiate să refuze să facă aceasta”.

Berna van Baarsen, care a petrecut un deceniu contrasemnând ucideri de toate felurile, a tras în cele din urmă linia şi a părăsit comisia când a venit vremea ca ea să parafeze uciderile persoanelor vârstnice cu demenţă.

,,Nu cred că o declaraţie scrisă de intenţie poate înlocui o solicitare orală pentru pacienţii incapabili cu demenţă avansată”, a spus ea unui periodic. Notaţi că ea nu se opune uciderii tuturor pacienţilor incapabili; dacă ei au cancer şi şi-au exprimat anterior o dorinţă pentru eutanasie, dar apoi intră în comă, ea este de acord cu eutanasierea lor. Ea spune că este aproape imposibil ca, în cazul unei persoane cu demenţă, aprobarea eutanasiei să se facă potrivit legii.

,,Această boală este mai schimbătoare şi pacienţii adeseori trăiesc mai mult. Se pot întâmpla multe lucruri în cursul acestei perioade. De exemplu, un pacient ar putea spune că ar vrea să fie eutanasiat dacă nu îşi mai recunoaşte rudele. Acest lucru s-ar putea întâmpla. Dar la o vizită următoare, pacientul poate încă să-şi recunoască partenerul sau copiii. Care este momentul potrivit pentru a permite eutanasia ?”

Adevărul urât este că adeseori cea care hotărăşte este familia pacientului vârstnic. Într-un caz înspăimântător petrecut recent, o femeie vârstnică cu demenţă – care ducea o viaţă plăcută într-un azil – a fost executată de un medic care a decis că starea ei se înrăutăţise suficient de mult pentru a o ucide. I-au fost strecurate somnifere în cafea, dar ea s-a trezit şi a încercat să se opună procedurii. Medicul a poruncit rudelor să o imobilizeze în timp ce el i-a făcut injecţia letală şi femeia a murit. O comisie olandeză l-a dezvinovăţit de orice infracţiune anul trecut.

Poate că Berna van Baarsen a avut acel exemplu în minte când a explicat că după un deceniu de saci pentru morţi, ea s-a trezit în cele din urmă că are prea multe cadavre la activ: ,,În acest stadiu, este fundamental imposibil să stabileşti că pacientul suferă într-un mod insuportabil pentru că el nu mai poate să explice [cum stau lucrurile]”, spune ea.

Uneori pacienţii se comportă agresiv după ce au fost primiţi într-un azil, chiar strigă că vor să plece. ,,Este într-adevăr posibil ca pacientul să sufere în mod insuportabil”, recunoaşte ea. ,,Dar se aplică acelaşi lucru unui vieţuitor dintr-un azil care şade tăcut într-un colţ ? Dacă nu sunteţi pe deplin siguri, nu puteţi presupune că suferă insuportabil”.041. Iata noua societate plasmuita III2 2

Berna van Baarsen nu este singurul membru dintr-o comisie de verificare a cazurilor de eutanasie care a demisionat în urma unor controverse privind interpretarea legii. În urmă cu 3 ani, medicul etician Theo Boer de asemenea a demisionat şi a devenit un critic aspru al sistemului olandez de eutanasie.

Adevărul simplu este că aceste legi ale eutanasiei vor ajunge în mod inevitabil la concluzia lor logică: sinucidere la cerere pentru oricine vrea. Olanda ia deja în calcul legislaţie care va permite persoanelor vârstnice care depăşesc o anumită vârstă să se sinucidă cu ajutorul statului când ei hotărăsc că ,,au terminat de trăit”, şi probabil că lucrurile nu se vor opri aici. Aşa cum am scris anul trecut, împreună cu colegul meu Blaise Alleyne, într-o broşură apologetică, Ghid de dezbatere a sinuciderii asistate, societăţile vor căuta fie să asigure prevenirea sinuciderii, fie sprijin pentru sinucidere. De îndată ce noi am legiferat premisele pentru vătămarea de sine ultimă şi am dat medicilor dreptul de a ucide, noi am pornit în jos pe panta unui drum foarte periculos.

Şi aşa cum am văzut în cazul Olandei, drumul poate sfârşi cu rudele imobilizând o femeie în vârstă ce se lupta pentru viaţa ei, care băuse fără să ştie o ceaşcă de cafea în care i s-au pus somnifere, dată ei de prieteni cu zâmbetul pe faţă, şi s-a trezit ca să afle că medicul ei încerca s-o omoare. Ea s-a luptat pentru viaţa ei, dar în van. Acul a înţepat braţul, otrava a pătruns în trupul ei bătrân, şi gata. Cuvântul ,,eutanasie” înseamnă în limba greacă ,,moarte bună”. Ce glumă extrem de crudă !

 

 

Pacienţii ,,mor pe holurile” sistemului de sănătate britanic socialist

,,Pacienţii mor pe holurile spitalului” – acesta a fost titlul articolului principal apărut pe site-ul BBC săptămâna trecută (mijlocul lunii ianuarie 2018), care oferea amănunte despre cele mai recente orori care au ieşit la iveală din sistemul britanic de îngrijire a sănătăţii copleşit de crize. Această dezvăluire a avut loc ca urmare a unei scrisori deschise trimise prim-ministrului britanic de 68 medici specialişti, care oferea amănunte despre condiţiile inumane care au devenit cotidiene în spitalele Serviciului Naţional de Sănătate (National Health Service, NHS).

Scrisoarea, care a adunat statistici din spitalele din Anglia şi Ţara Galilor, a descoperit că numai în luna decembrie peste 300.000 pacienţi au fost făcuţi să aştepte în camerele de gardă mai bine de 4 ore înainte de a fi consultaţi, alte mii de pacienţi având parte de lungi aşteptări în ambulanţe înainte chiar de a fi primiţi la camera de gardă. În scrisoare se nota că a devenit o ,,rutină” ca pacienţii să fie lăsaţi pe holuri, pe tărgi cu rotiţe pentru transport, până şi 12 ore înainte să li se ofere paturi potrivite, mulţi dintre ei fiind în cele din urmă aşezaţi în saloane improvizate construite în grabă în încăperi destinate altor scopuri. Pe lângă aceasta, s-a dezvăluit că circa 120 pacienţi pe zi sunt îngrijiţi pe holuri şi camere de aşteptare, mulţi fiind supuşi unor tratamente umilitoare în zone publice ale spitalelor, unii chiar murind prematur ca o consecinţă. O pacientă a relatat că, mergând la camera de gardă cu o problemă ginecologică care o făcuse să sufere o durere puternică şi sângerare, lipsa camerelor de tratament a făcut ca personalul spitalului să o consulte într-un hol aglomerat, în văzul celorlalţi pacienţi. ,,Nu a existat demnitate. A fost degradant”, a spus ea. ,,Nu aş putea să dau vina pe personal, ei nu puteau face nimic. Era haos”.

Deşi eşti tentat să crezi că aceste cazuri extreme trebuie să fie rare, realitatea este că asemenea istorii cumplite au devenit tot mai mult norma pentru un sistem de sănătate socialist care pare să fie într-o stare permanentă de criză. Într-adevăr, în prima săptămână a anului 2018, peste 97% din instituţiile sale din Anglia raportau niveluri de supra-aglomerare atât de grave, încât erau considerate ,,nesigure”.

La fel de predictibil ca apariţia regulată de noi relatări de acest gen este refuzul ferm al comentatorilor britanici de a lua în calcul faptul că structura de monopol condus de stat a sistemului însuşi ar putea fi de vină. Mulţi, inclusiv prim-ministrul însuşi, au mers în vârfurile picioarelor în această perioadă a anului în privinţa bolilor de sezon precum gripa, pentru a distrage atenţia de la defectele mai grave ale sistemului. Însă recent, oficiali ai Departamentului de Sănătate Publică din Anglia au mers atât de departe, încât au respins făţiş că aceasta este o cauză majoră a actualei crize din domeniul sănătăţii, lămurind că nivelurile actuale de intrări în spital datorate gripei ,,nu sunt cu siguranţă fără precedent”. Îmbătrânirea populaţiei şi eşecul consiliilor locale de a asigura mai multă îngrijire în afara spitalului au fost de asemenea socotite factori [ai crizei]. De departe, soluţia cea mai des sugerată este pur şi simplu a băga mai mulţi bani ai contribuabililor în acest sistem pe cale să eşueze.

 

 

Alarmismul privind schimbarea climatică duce la nebunie anti-copii. Iată de ce !

Cotidianul New York Times, acest furnizor de ,,ştiri false”, a avansat încă un motiv pentru care toţi ar trebui să înceteze a mai face copii: încălzirea globală. Într-un articol din 5 februarie, intitulat ,,Fără copii din cauza încălzirii globale ?”, jurnalista Maggie Astor de la Times ia interviuri unei duzini de femei care au decis să nu nască copii într-o lume despre care cred în mod greşit că este la un pas de prăbuşire ecologică.

Femei ca Allison Guy, care a explicat: ,,Nu vreau să nasc un copil întrebându-mă dacă va trăi în vreun fel de distopie ‘Mad Max’”. ‘Mad Max’ este filmul clasic al lui Mel Gibson despre o lume care se clatină pe marginea anarhiei sociale.

În primul rând, neliniştea lui Allison din cauza încălzirii globale a făcut-o să folosească metode contraceptive. ,,Dacă nu ar fi vorba de schimbarea climatică – explică Times – ea ar renunţa la contraceptive mâine. ‘Dar estimările oamenilor de ştiinţă’, dacă nu sunt luate măsuri rapide, nu sunt ‘în concordanţă cu o societate stabilă’, a spus Allison Guy, de 32 ani, care lucrează la o organizaţie nonprofit de conservare a vietăţilor marine din Washington”.

Acum eu pot alcătui o listă de ţări unde femeile cumpătate ar putea dori să amâne a avea copii. Cei care trăiesc în ‘paradisurile’ socialiste ca Venezuela şi Zimbabwe, de exemplu, unde oamenii mor de foame din cauza administrării proaste a economiei de către guvern, ar putea în mod rezonabil să facă o pauză în naşterea de copii. Ţările musulmane ca Afghanistan sau Siria, care sunt în ghearele unor războaie civile brutale, partizane, probabil că nu par în mod special prietenoase faţă de familie pentru moment. Apoi este China unde, din cauza lipsei controalelor ecologice de către oficialii corupţi, aerul din oraşele principale este adeseori aproape irespirabil.

Articolul din Times relatează cum altă femeie, Cate Mumford, a fost atât de îngrozită de poluarea din China, încât a amărât-o în ce priveşte a avea propriii ei copii. ,,Sunt atât de bucuroasă că nu voi naşte un alt copil în această lume pentru a suferi cum suferă aceşti copii”, a spus ea pentru Times. Bineînţeles, în afară de cazul în care, dintr-un motiv bizar, ea hotărăşte brusc să emigreze în China, ea nu va fi nevoită să-şi privească copiii sufocându-se din cauza smogului.

Dar pentru tinerele americance ca Allison Guy şi Cate Mumford, care trăiesc în democraţia cea mai stabilă, prosperă şi conştientă de problemele mediului pe care lumea a văzut-o vreodată, a hotărî că ,,încălzirea globală” înseamnă a deveni sterp este un lucru bizar. Cu toate acestea, efectul coroziv al propagandei schimbării climatice asupra minţii persoanelor altminteri sensibile îşi spune cuvântul.041. Iata noua societate plasmuita III2 3

Aşa o găsim pe Elizabeth Bogard, studentă în anul I, care afirmă pentru Times că, în timp ce ei i-ar place să fie părinte, ,,mi-este greu să-mi justific dorinţele mai presus de ceea ce contează şi ce este important pentru toţi”. Ea îmi aminteşte de absolventa de la Universitatea Mills din 1969 care a declarat: ,,Zilele noastre ca rasă pe această planetă sunt numărate ... Sunt extrem de întristată de faptul că cel mai uman lucru pe care îl am de făcut este să nu am copii”.

Această tânără, care a fost puternic influenţată de cartea lui Paul Ehrlich, Bomba populaţiei, şi-a intitulat discursul: ,,Viitorul este o farsă crudă”. Dar singura farsă în chestiune a fost mitul lui Ehrlich al suprapopulării, el însuşi fiind precursorul actualului mit al încălzirii globale cauzate de om.

Este aproape o certitudine faptul că Elizabeth Bogard a petrecut multă vreme în şcoală suferind cumplit când privea pozele cu pui drăgălaşi de urs polar care se confruntă cu dispariţia, deşerturile care avansează în Africa de Nord şi minunaţii atoli care se scufundă în apele oceanului în creştere. Nici unul din aceste fenomene nu are loc în realitate. În lumea reală – spre deosebire de lumea imaginară a apocalipsei mediului – populaţiile de urşi polari sunt viguroase, orice încălzire care are loc va aduce mai multă ploaie în Sahel (zonă uscată care se întinde din Sudan în est până în Senegal în vest, şi care desparte Sahara de regiunile tropicale ale vestului şi centrului Africii) şi lanţurile de insule joase ca Maldivele o duc bine.

Desigur, temerile de o viitoare apocalipsă nu sunt limitate la progresiştii americani. Articolul din Times citează de asemenea o femeie care trăieşte în Cairo, care spune că probabil ea va hotărî să nu aibă niciodată copii. ,,Ştiu că oamenii au un instinct puternic de procreere”, spune Maram Kaff, care vorbeşte ca şi cum propria ei specie a fost un fel de invazie străină, ,,dar acum instinctul meu este de a-mi proteja copiii de ororile viitorului neaducându-i pe lume”.

Citiţi din nou ultima frază. Această femeie îşi propune să-şi protejeze ,,copiii” de ,,ororile viitorului” prevenind naşterea lor. Cum, întreabă cineva ? Avortându-i ? Eliminându-i din existenţă cu totul ? Ea ar fi putut spune la fel de bine că i-a041. Iata noua societate plasmuita III2 4r sugruma în leagăn.

Acesta este un soi de nebunie anti-oameni, anti-copii care este produs de alarmismul schimbării climatice. Se ştie chiar că radicalii ecologişti din SUA, Europa şi de la ONU se referă la copii ca ,,emiţători de carbon”. Cu siguranţă, acesta este unul dintre cele mai puţin plăcute moduri de a te referi la nou-născuţi, inventate vreodată. Este profund dezumanizant. Şi ceea ce mişcarea ecologistă radicală, cu mentalitate pro-avort vrea să distrugă, mai întâi dezumanizează.

Autorul acestui articol, Steven Mosher, este preşedintele Institutului pentru Cercetarea Populaţiei şi autorul cărţii Intimidarea Asiei.

 

Surse
1. www.lifesitenews.com, 10 ianuarie 2018, Google sued for discrimination against ‘conservative’ white males
2. www.lifesitenews.com, 17 ianuarie 2018, Professor rips institutional ‘manure’, political correctness in U.S. universities
3. www.lifesitenews.com, 19 ianuarie 2018, Belgian nurses give up their jobs to avoid having to euthanize patients
4. www.lifesitenews.com, 29 ianuarie 2018, Turning Dutch doctors into executioners has led to suicide on demand
5. https://mises.org, 23 ianuarie 2018, Patients are ,,dying in corridors” of Britain’s socialised health system
6. www.lifesitenews.com, 12 februarie 2018,‘Climate change’ alarmism results in anti-baby madness. Here’s why