----------------

 

Carti in site

 

--------------------

Din scrierile mitropolitului Galaction Cordun

Învăţătură de cum trebuie să ne petrecem zilele de duminici şi sărbători

 

Episodul anterior

Fraţilor,

Pe pământ suntem străini şi călători. Şi de aceea grija noastră cea mai de căpetenie, trebuie să ne fie a place lui Dumnezeu şi a ne pregăti pentru viaţa cerească. Dar, în viaţă – veţi zice – nici n-ai când te gândi la sufletu-ţi păcătos. Dintr-o zi în alta, te copleşeşte truda şi munca. Grija pâinii de toate zilele pentru familie îţi ia tot timpul vieţii, de dimineaţă până în noapte ... astfel că uiţi cu desăvârşire să trăieşti şi pentru Cer !

Şi cine vorbeşte aşa, judecă drept, pentru că dacă ne cugetăm fiecare dintre noi puţin, constatăm că toată vremea vieţii noastre ne-o trecem alergând după pâine şi după bani. Nimeni nu poate spune ca să nu te îngrijeşti de hrana trupească, pentru că golătatea mai înconjură, dar foamea dă de-a dreptul, zice românul. Nu ţi-este iertat însă, ţie creştin, ca să spui că n-ai timp să te gândeşti şi la suflet.

Bunul Dumnezeu a rânduit ca omul să-şi câştige pâinea întru sudoarea feţei sale, şi apoi El vede osteneala şi grija noastră pentru viaţa aceasta pământească. În grija Sa cea părintească pentru noi, ne-a hotărât însă din vreme şi zile de lucru şi zile în care omul trebuie să-şi lase ostenelile şi munca sa pământească spre a se îngriji şi de mântuirea sufletului său.

Adu-ţi aminte – zice El în legea Sa – de ziua Domnului, ca să o sfinţeşti pre ea. Şase zile lucrează şi-ţi fă toate lucrurile tale, iar ziua a şaptea (duminica sau sărbătoarea) să o sfinţeşti Domnului Dumnezeului tău (potrivit Ieşirea 20, 8-10). Aceasta-i porunca Domnului, fraţilor. Şi din ea se poate vedea că pentru lucrul vieţii îi sunt hotărâte omului şase zile. În cursul lor, cu hărnicie, omul poate să-şi dobândească tot ce-i trebuieşte pentru viaţă. Se cere numai ca el să lucreze cu tragere de inimă şi cinstit. Iar câştigul să nu-l întrebuinţeze sau să-l dea pe lucruri de prisos, ci numai pentru pâinea şi îmbrăcămintea cuviincioasă de toate zilele.

Deprindeţi-vă dar nu numai a lucra, dar a şi întrebuinţa banii bine şi cu folos. Nu-i filozofie mare a primi plată bună şi a te folosi de ce-ai primit. Ci dacă vei şti întrebuinţa cu folos plata lucrului de şase zile, nu vei avea nevoie să lucrezi şi în a şaptea, sau în zi de sărbătoare, pentru că ceea ce ai câştigat în cursul unei săptămâni, întrebuinţat cu înţelepciune, îţi va ajunge din destul şi pentru hrana duminicii sau a oricărei sărbători. Aşa că nu vei fi silit în nici un chip să schimbi slujirea lui Dumnezeu cu aceea a lui mamona.

Şase zile lucrează, iar ziua a şaptea sfinţeşte-o slujbei lui Dumnezeu.

Aşadar, iubite creştin, în zile de sărbătoare, nu lucrul de toată săptămâna trebuie să fie preocuparea, ci rugăciunea. Ferească Dumnezeu să crezi că aceasta-i lene. Este tot lucru, însă un altfel de lucru, duhovnicesc, o zi de trudă în rugăciune. Slujiţi Domnului – ne spune Proorocul şi Împăratul David – cu frică şi vă bucuraţi Lui cu cutremur (Psalmi 2, 9). Truda, osteneala duhovnicească constă în aceea ca duminica şi sărbătoarea să lepădăm toată grija vieţii, să ne adunăm în biserică şi să vorbim cu Dumnezeu prin Sfânta Sa Evanghelie şi slujitorii Lui, pentru mântuirea sufletelor noastre.

În biserică, lepădând toată grija lumească, ne rugăm Domnului pentru uşurarea vieţii şi pentru mântuirea sufletelor noastre. Aici, în chip neîndoielnic ne amintim de cer – adevărata noastră patrie –, unde mai curând sau mai târziu avem să ne ducem unul după altul, şi pomenim de împărăţia veşnică de dincolo, cea fără întristare, fără durere, şi fără de grijă pentru mâncare şi îmbrăcăminte şi pe care a gătit-o Domnul celor ce-L iubesc pe El aici pe pământ şi fac voia Lui.

Sărbătoarea şi duminica, zice Sfântul Grigorie Teologul, trebuie să o consacrăm slujbei Domnului şi cugetării la patria noastră, împărăţia cea cerească.

Cu iubirea însă către Dumnezeu, se cere neapărat să unim şi iubirea către aproapele, către fratele nostru întru Hristos. Şi asta o putem face numai în zile de sărbători. Atunci avem ocaziunea binevenită de a ajuta pe semenii noştri, în lipsă de orice şi cu ce putem.

Mântuitorul nostru Hristos ne învaţă că cine nu iubeşte pe fratele său şi nu-l ajută, acela nu-L iubeşte nici pe El, Domnul nostru, care se închipuieşte în fiinţa celui nevoiaş.

Aşadar, şi din cuvântul lui Dumnezeu, şi din aşezămintele părinţilor sfinţi, tragem învăţătura instructivă că sărbătorile şi duminicile fiecare creştin este dator ca, odată cu rugăciunea ce-o înalţă către Domnul Dumnezeu, să-I aducă înainte şi prinos de acte caritabile, de milă faţă de semenii săi, fraţi întru Hristos.

Dar va zice cineva: cum să ajut eu pe vecinul meu, când singur de-abia pot agonisi atât cât îmi trebuie pentru ai mei ? Nu pot, cu toată dorinţa şi tragerea de inimă care aş avea-o. Pentru că, în acest caz, ar însemna să rup de la gura alor mei şi să-i fac să sufere ... Îmi este cu neputinţă să fac acest lucru !

Frate, nu te supăra de sărăcie, pentru că Dumnezeu nu cere de la tine care n-ai, ca să împărţeşti. Tu ai o comoară pe care cei bogaţi chiar cu mare trudă nu ştiu sigur dacă ar putea-o dobândi. Tu eşti fratele Domnului Iisus Hristos. În tine, în fiinţa ta săracă, s-a sălăşluit Hristos singur şi zice: Cine nu ajută pe unul din aceştia săraci, nu mă ajută nici pe Mine (potrivit Matei 25, 45).

Nu te mâhni cu duhul, pentru că tu şi dacă ai nevoie de ajutor, nu ceri în numele tău, ci în acel al lui Hristos, care în îndurarea milei Sale, a binevoit să-Şi ia asupră-Şi sărăcia şi lipsa ta. Te întristezi căci nu poţi ajuta în zi de sărbătoare pe vecinul sau aproapele tău cu lucrul, cu fapta, ajută-l cu cuvântul. În ce chip, vei întreba. Foarte uşor ! De pildă: ai fost azi la biserică şi te-ai rugat pentru mântuirea şi ajutorul tău; ei bine, cum vii acasă, adună pe casnicii şi vecinii tăi şi le spune în mod evlavios tot ceea ce ai văzut şi ai auzit acolo. Caută după aceea a-i încredinţa că zilele de duminici şi sărbători sunt tot zile de lucru, dar nu de lucru obişnuit la câmp sau în atelier pentru dobândirea mâncării şi a hainelor trebuincioase vieţii şi trupului nostru, ci lucru sau trudă duhovnicească, necesară mântuirii sufletului nostru. Pentru asta şi mergem la biserică şi ne rugăm şi împărţim milostenie cât ne ajung puterile şi vorbim cele de folos vieţii noastre creştineşti, fiindcă toate acestea sunt hrana cea neapărat cerută de sufletul nostru.

Din această pricină cel ce lucrează duminica ca în zi de lucru, se îmbată, se sfădeşte cu aproapele său, sau săvârşeşte cine ştie ce lucru necuviincios, acela nu prăznuieşte după cum se cade ziua Domnului. Leneşul însă nu serbează aceste zile cum se cuvine, pentru că iubind trândăvia, nu-şi câştigă nici pâinea trebuincioasă trupului întru sudoarea feţei, după cum zice Sfânta Scriptură, nimicindu-şi trupul, şi pe lângă el pierzându-şi şi sufletul; din cauză că nu merge la biserică şi nemergând, n-are de unde-şi dobândi hrana cea mântuitoare de suflet.

Cât păcătuiesc şi cei ce cred că duminica sau sărbătoarea le este lăsată pentru îmbătare cu rachiu sau cu vin: ,,Bea cumetre că doar de ce-i duminică azi, să se mai cinstească omul oleacă şi să se veselească”, neştiind ce vorbesc. În loc să se grăbească la biserică, unii dintre ai voştri găsesc mai cu cale să se îmbete la cârciumă de dimineaţă. Găsesc mai de cuviinţă ca banul muncit cu sudoare în vreme de şase zile să-l arunce mai curând pe băutura ameţitoare şi nebună, decât dacă-i prisoseşte să-l dea la biserică sau la vreun semen mai nevoiaş, pentru mântuirea sufletului său.

Ziua de duminică o petrec unii mai curând în ocări, batjocuri, sudălmi, bătăi, izvorâte toate din beţie, decât în vorbiri cuviincioase, folositoare de suflet şi pentru sine şi pentru alţii mai neluminaţi decât noi.

Eu nu zic altceva decât să ne ferească Dumnezeu să ne petrecem duminicile şi sărbătorile necreştineşte ca cei de mai sus.

Căci pe unii ca aceştia îi aşteaptă mânia Domnului care zice: Şi voiu întoarce petrecerea voastră [de beţie sau altă ticăloşie] întru tristeşte şi toată cântarea întru plângere (potrivit Amos 8, 10). Amin.