----------------

 

Carti in site

 

--------------------

Culisele Revoluţiei la Vatican

Păcate peste fire, bani, putere, politică şi mai mult decât oricând luptă împotriva creştinismului

 

O trecere în revistă analitică a evenimentelor din lumea catolică care au uluit lumea în ultimele luni: demisia Papei Benedict al XVI-lea şi alegerea unui nou pontif, Francisc I – Demisia papei: o lovitură de o însemnătate aparte la temelia instituţiei papale – Punctele extrem de pozitive din biografia cardinalului argentinian Jorge Mario Bergoglio care l-au condus către tronul pontifical, sub numele de Francisc I – Implicarea cardinalului Jorge Mario Bergoglio în Războiul Murdar din Argentina
 
Mai 2009
‘Ciuma’ pedofiliei
 
» Lumea catolică: – ce se întâmplă astăzi – voci care încearcă să atragă atenţia asupra pericolului – parohii catolice cu organizaţii de susţinere a homosexualilor – răspândirea organizaţiilor catolice de susţinere a homosexualilor – poziţii ale enoriaşilor – colegiile sunt în acord cu parohiile – manifestaţii şi sărbători – bătălia pentru şcolile catolice – ce se întâmplă dincolo de ocean ? – declaraţii publice ale prelaţilor catolici – preoţi disidenţi, grupuri de susţinere şi activism în sânul comunităţii catolice – ierarhi care-i susţin pe preoţii disidenţi – ierarhi care promovează agenda homosexuală în cadrul comunităţii catolice – limba de lemn a Vaticanului se face simţită în orice colţ de lume în care au ajuns reprezentanţii lui – pelerinaje şi liturghii pentru catolicii LGBT – din ce în ce mai pe faţă … – catedrala catolică - ultimul loc de cucerit –
 
Evadarea unui bărbat din homosexualitate
 
Slăbită de apariţia reformei şi nereuşind să facă faţă acesteia, Biserica Catolică înfiinţează în 1540 ordinul monahal ,,Compania lui Iisus”, numit şi ordinul iezuiţilor. Strategi neîntrecuţi ai vicleniei şi lipsei de scrupule în atingerea scopurilor, iezuiţii vor constitui vârful de lance al expansionismului catolic în Europa. În războiul pornit împotriva Ortodoxiei, ei ating excelenţa în ipocrizie prin inventarea uniatismului. În Transilvania, aflată la răspântie de drumuri, încercarea de supunere a românilor Bisericii Catolice îşi are rădăcinile în secolul al XIII-lea, când regele Bela al Ungariei depune în 1234 jurământ în faţa legatului papal că ,,îi va stârpi pe ereticii şi creştinii mincinoşi, silindu-i să asculte de Biserica romană”

 

* * *

 

Theodore McCarrick a fost Arhiepiscop de Washington (2000-2006) şi cardinal al Bisericii Catolice (începând din 2001), în timpul pontificatului Papei Ioan Paul al II-lea (papă între anii 1978-2005), o perioadă lungă de timp fiind unul dintre cei mai influenţi prelaţi americani la cele mai înalte niveluri de la Vatican.

În iunie 2018, pe când avea 88 ani şi era arhiepiscop emerit (retras) de Washington, a fost suspendat de către arhiepiscopie în urma acuzaţiei că a asaltat sexual un băiat de altar de 16 ani în 1971 când era preot. În Dioceza de Metuchen, New Jersey, unde a fost episcop între anii 1981-1986, se ştia că a avut relaţii sexuale cu mai mulţi preoţi şi seminarişti. În două din cazuri, dioceza a încheiat acorduri, victimele fiind plătite şi în acelaşi timp silite să păstreze tăcerea; cei doi au primit 100.000 şi052. Culisele revolutiei la Vatican 1 respectiv 80.000 dolari. În urma izbucnirii scandalului, cardinalul (foto) declara senin: ,,Cred în inocenţa mea”.

O lună mai târziu, în iulie 2018, James Grein a acordat un interviu ziarului The New York Times, unde îşi dă doar numele mic, ‘James’, şi relatează cum a fost abuzat sexual de prelat începând de la vârsta de 11 ani timp de 18 ani. Pe 28 iulie 2018, Papa Francisc a acceptat demisia lui McCarrick din Colegiul Cardinalilor şi i-a impus o viaţă de ,,rugăciune şi pocăinţă”.

Cele două dezvăluiri i-au făcut pe mulţi clerici şi laici catolici să vorbească despre comportamentul lui abuzator faţă de seminarişti şi preoţi. Relatările aparţin celor care au suferit din cauza lui, ca şi unor persoane care au fost martore sau au auzit despre comportamentul lui.

De asemenea, toţi cei care au depus mărturie şi au făcut dezvăluiri publice s-au plâns neîncetat de tratamentul pe care l-au primit din partea autorităţilor bisericeşti: episcopi, nunţi papali sau înalţi prelaţi inclusiv de la Vatican, când au îndrăznit să vorbească despre el. Unii din cei abuzaţi au afirmat chiar că au ajuns la rândul lor să-i abuzeze pe alţii.

Alături de ei stă o mână de jurnalişti care afirmă că ani în şir, de câte ori a vrut să dea publicităţii cazul, s-a lovit de un zid. În iunie 2018, după ce cardinalul a declarat că este nevinovat, Rod Dreher[1] scria în The American Conservative: ,,Cred că McCarrick minte şi el ştie că minte. Aştept din 2002 ca această istorie să iasă la iveală”. Jurnalistul, convertit la Ortodoxie, vorbeşte despre experienţa sa în ce priveşte cazul cardinalului: diferiţi preoţi şi mireni catolici i-au povestit istorii de abuz, dar nici unul nu a vrut să vorbească public; la un moment dat, el era pe punctul de a publica un articol, dar în ultima clipă ziarul respectiv a retras articolul.

Tot el relatează – informaţie confirmată ulterior din surse catolice – că în 2001, înainte de a fi făcut cardinal, mai mulţi laici importanţi din SUA au mers la Roma pentru a avertiza Congregaţia pentru Episcopi a Vaticanului în ce-l priveşte pe McCarrick. Dar cuvintele lor au fost trecute cu vederea de Papa Ioan Paul al II-lea şi prelaţii vaticanezi.

În 2008, Richard Sipe, fost călugăr benedictin, i-a trimis o scrisoare deschisă Papei Benedict al XVI-lea (papă între anii 2005-2013) privind acuzaţiile de hărţuire şi abuz sexual despre care se ştia atunci: ,,În timp ce eram profesor adjunct la Seminarul Pontifical Sfânta Maria din Baltimore, un număr de seminarişti a venit la mine, îngrijoraţi din cauza comportamentului lui Theodore McCarrick, pe atunci episcop de Metuchen, New Jersey. ... Mulţi ştiau de decenii că episcopul/arhiepiscopul, acum cardinalul McCarrick lua seminariştii şi preoţii tineri la o casă pe plajă din New Jersey, şi în alte locuri, şi dormea cu unii din ei. El a stabilit o gaşcă de tineri seminarişti şi preoţi pe care îi încuraja să-l numească ‘unchiul Ted’. Deţin corespondenţa lui în care se referea la aceşti tineri ca fiind ‘veri’ între ei”.

În urma scrisorii şi a altor informaţii, Papa Benedict i-a impus cardinalului nişte sancţiuni, dar acestea nu au fost făcute publice. Mai mult, ele nu au fost aplicate prea serios.

După dezvăluirile din iunie şi iulie 2018, mai mulţi prelaţi americani au declarat ori că nu au ştiut, ori că ceea ce s-a spus despre cardinalul McCarrick sunt minciuni. De exemplu, Cardinalul Donald Wuerl de Washington a continuat să susţină timp de mai multe luni că Theodore McCarrick este nevinovat, după care, în urma evidenţelor şi a cererilor credincioşilor catolici îngroziţi de declaraţiile lui, Wuerl a fost nevoit să-şi dea demisia.

 

052. Culisele revolutiei la Vatican 2

Papa Benedict al XVI-lea (papă între anii 2005-2013), flancat de Cardinalul Donald Wuerl de Washington, stânga, şi Cardinalul Theodore McCarrick, arhiepiscop retras de Washington, în timpul unei întruniri cu episcopii americani, 19 ianuarie 2012

 

La rândul său, cardinalul Kevin Farrell – care a locuit în aceeaşi reşedinţă cu cardinalul McCarrick timp de 6 ani şi îi datorează pălăria de cardinal – a declarat că nu a ştiut nimic.

Pe 25 august 2018, fostul nunţiu al Vaticanului la Washington între anii 2011-2016, Arhiepiscopul Carlo Maria Vigano a dat publicităţii o scrisoare în care dezvăluie o uriaşă reţea de la Vatican şi din Statele Unite ale Americii care îi acoperă pe ierarhii şi preoţii homosexuali şi pedofili. Arhiepiscopul Vigano declară că Papa Francisc (papă din 2013 încoace) a aflat despre năravurile cardinalului McCarrick pe 23 iunie 2013 şi de atunci l-a acoperit încontinuu. Francisc a fost cel care a anulat sancţiunile date de înaintaşul său, Papa Benedict al XVI-lea, şi, mai mult de atât, l-a numit ,,consilier de încredere” mai ales în ce priveşte numirea episcopilor. Drept urmare, el a contribuit la ridicarea în rang a mai multor ierarhi favorabili faţă de homosexualitate.

Papa Francisc a refuzat să facă orice comentariu pe marginea scrisorii şi dezvăluirilor lui Vigano.

 

Scandalul provocat de cazul cardinalului McCarrick îi face pe credincioşii catolici de rând să reflecteze tot mai mult la implicaţiile sale tulburătoare. Este limpede acum că reputaţia lui McCarrick ca prădător sexual era bine cunoscută de ierarhia catolică de decenii şi nimeni nu a făcut nimic pentru a-l opri sau a-i frâna cariera, în timp ce el urca scara puterii ecleziastice.

,,Trădarea cardinalului Theodore McCarrick este o monstruozitate groaznică, dar în timp ce păcatele lui sunt şocante, ele sunt doar păcatele unui singur om. ... Mai gravă este corupţia sistemică a preoţilor şi episcopilor care nu cred în învăţătura Bisericii, dar continuă să o propovăduiască”, declara un preot.

De ce atât de mulţi episcopi şi alţi prelaţi, dar şi atât de mulţi jurnalişti au refuzat să publice cazul ? De ce au refuzat jurnaliştii să investigheze zvonurile despre cardinalul McCarrick în urmă cu 15 ani ? Cum a putut să urce scara ierarhiei ecleziastice până la cele mai înalte niveluri chiar după ce au fost primite plângeri despre el ? Se pare că nici o fărădelege nu a fost suficientă pentru a ameninţa cariera lui McCarrick.

Este de remarcat că el a fost suspendat abia în urma apariţiei ştirilor în presă şi a cutremurului stârnit de acestea în lumea catolică. Altfel el şi-ar fi păstrat poziţia onorifică pe care o avea, ar fi continuat să primească premii, să fie onorat de universităţi şi organizaţii de caritate şi ar fi ajuns să fie înmormântat cu mari onoruri.

Această conspiraţie a tăcerii dintre elita politică, jurnalişti şi prelaţii catolici este explicată de faptul că el se învârtea în cele mai înalte cercuri politice de la Washington şi a strâns milioane de dolari pentru Vatican. Era prieten cu oameni dintre cei mai importanţi, întreţinea relaţii abile cu oameni cheie din ierarhia Partidului Democrat. De exemplu, el a slujit la înmormântările senatorului Ted Kennedy şi fiului vicepreşedintelui Biden. De asemenea, el a fost implicat puternic în negocierile administraţiei Obama pentru normalizarea relaţiilor dintre SUA şi Cuba comunistă. La un moment dat, cardinalul McCarrick era mediator neoficial în Cuba atât pentru Papa Francisc, cât şi pentru preşedintele american Barack Obama.

 

052. Culisele revolutiei la Vatican 3

Preşedintele George Bush şi soţia sa, Laura Bush, îi întâmpină pe fostul arhiepiscop de Washington, Theodore McCarrick, stângă, pe proaspătul arhiepiscop de Washington, Donald Wuerl, dreapta departe şi nunţiul papal la Casa Albă, Pietro Sambi

 

Un alt răspuns la întrebările de mai sus îl oferă Rod Dreher. El afirmă că întreaga teorie a ‘mafiei levănţică’ (reţeaua prelaţilor favorabili faţă de homosexualitate) din ierarhia catolică este că homosexualii activi sunt în poziţii de autoritate în Biserică – cardinali, arhiepiscopi, episcopi, conducători de ordine religioase, rectori de seminarii – şi controlează cine avansează în rang în organizaţii şi cine sunt cei lăsaţi deoparte. Prelaţii homosexuali se promovează între ei, îşi păstrează reciproc secretele şi marginalizează ameninţările faţă de puterea lor.

Ilustrativ pentru ceea ce afirmă Rod Dreher este faptul că Theodore McCarrick a fost ales de Papa Ioan Paul al II-lea pentru a se ocupa de abordarea crizei abuzurilor sexuale izbucnită în 2002 în SUA. El a contribuit major la alcătuirea Cartei pentru Protecţia Copiilor şi Tinerilor, carta din Dallas, de care foarte mulţi catolici s-au plâns că nu este bună şi nu rezolvă problemele. De exemplu, ea nu cuprinde măsuri de pedepsire a episcopilor care au făcut abuzuri sau au muşamalizat cazuri de abuz. Dar cine era cel care se ocupa de abordarea acestei crize ?

 

James Grein a devenit o figură pivotală în cazul McCarrick când, după ce a împărtăşit istoria sa de abuz pentru The New York Times în iulie 2018, acesta a fost silit să demisioneze din Colegiul Cardinalilor şi i s-a poruncit să rămână închis până la procesul său canonic.

Grein a ieşit în public abia în noiembrie 2018, la raliul ,,Tăcerea încetează acum”, şi a promis că se va strădui până la sfârşitul vieţii să expună răul din Biserica Catolică. Raliul a avut loc în faţa hotelului unde avea loc întrunirea de toamnă a Conferinţei Episcopilor Catolici din SUA. Exact înainte de a începe întrunirea, Vaticanul a trimis o scrisoare Conferinţei instruind-o să nu voteze două măsuri de reformă privind abuzurile sexuale.

În ianuarie 2019, Vaticanul a afirmat că acuzaţiile băiatului de 16 ani care a pornit scandalul cu McCarrick ,,nu sunt credibile”, încercând să spele imaginea cardinalului. Ca urmare, James Grein a depus o mărturie oficială alături de avocatul său înaintea autorităţilor Arhiepiscopiei de New York, care au fost însărcinate de Vatican să se ocupe de caz – el fiind ultima speranţă că Vaticanul va porni o acţiune canonică împotriva cardinalului.

În cele din urmă, pe 16 februarie 2019, Vaticanul l-a caterisit pe cardinalul Theodore McCarrick. Este prima oară în istoria contemporană a Bisericii Catolice că un cardinal este caterisit, însă jurnaliştii şi analiştii au afirmat că acesta a fost un simplu gest politic. McCarrick este bătrân şi nu mai este de folos regimului; mai mult, prin scandalul stârnit a devenit de-a dreptul stânjenitor pentru pontiful latin care domneşte ca un despot, în ciuda zâmbetelor şi umilinţei sforăitoare. De asemenea, caterisirea a avut loc în ajunul Summit-ului general al Bisericii Catolice privind abuzurile sexuale la nivel mondial; având în vedere că summit-ul nu a reuşit să ia măsuri categorice şi serioase împotriva abuzurilor sexuale, caterisirea cardinalului american s-a dovedit a fi doar un gest de amăgire al tuturor că i-ar păsa cuiva de ce se petrece în sânul Bisericii Catolice ...

Dezvăluirile făcute de James Grein sunt cutremurătoare; ele depăşesc cu mult orice rău ne-am putea imagina că există în rândul clerului catolic. Şi ele vădesc nu numai nepăsarea ierarhiei faţă de o seamă întreagă de păcate peste fire, ca şi faţă de atâtea victime ale abuzurilor sexuale şi tot ceea ce implică aceste abuzuri, ci mai ales faptul că dincolo de orice aspect prozaic – bani, putere, politică etc – există o luptă împotriva creştinismului, împotriva a orice este sfânt, curat ...

 

* * *

 

James Grein vorbeşte despre aspecte şocante ale domniei lui McCarrick

Abuz. Conspiraţie. Bani tăinuiţi. Mită. Jucători de putere. Politică. Agende globale. Ameninţarea cu violenţa. Acestea sunt câteva din temele pe care James Grein, victima abuzului pe termen lung a fostului cardinal Theodore McCarrick, le-a discutat cu dr. Taylor Marshall într-un nou interviu. Grein, care afirmă că a fost abuzat de McCarrick vreme de 18 ani, începând de la vârsta de 11 ani, a explicat legătura strânsă de familie pe care a avut-o cu McCarrick – o legătură care a început chiar 052. Culisele revolutiei la Vatican 4înainte ca el să se nască.

,,El a făcut parte din familie – spune Grein (foto) – din 1950. Probabil din 1948, când s-a întâlnit cu unchiul meu – fratele mai tânăr al mamei mele – la Universitatea Fordham. Ei au făcut totul împreună. Şi bunicul meu l-a adoptat, în esenţă, pentru că el nu avea tată. Şi astfel el a devenit parte a familiei”.

Grein spune că bunicul său a avut o slăbiciune pentru McCarrick de îndată ce l-a cunoscut şi s-a oferit să-l ajute să-şi plătească şcolarizarea. Apoi, el a dezvăluit un lucru interesant: ,,Bunicul meu era din Sankt Gallen, Elveţia”. James Grein spune că McCarrick a călătorit la început la Sankt Gallen pentru a-i cunoaşte pe prietenii bunicului său: ,,Sankt Gallen nu este un oraş foarte mare. Bunicul meu îi cunoştea pe toţi. Astfel, el l-a prezentat pe McCarrick tuturor. De fapt, el a mers acolo în mod regulat – în fiecare an – probabil timp de 20 ani”.

În 1951, McCarrick a mers să viziteze o şcoală de limbă în Sankt Gallen şi s-a întors alt om: un om care nu mai vroia să fie preot de parohie, ci un jucător de putere în cadrul ierarhiei Bisericii. Când McCarrick s-a întors, bunicul său – un om bogat şi influent – l-a prezentat membrilor puternici ai episcopatului american precum cardinalii Spellman şi Cooke.

Taylor Marshall a deschis subiectul ,,mafiei” din Sankt Gallen[2] – grupul care a conspirat împotriva Papei Benedict al XVI-lea şi a căutat să-l înlocuiască cu Jorge Bergoglio, actualul Papă Francisc. ,,Aceasta este cu adevărat cheia ... care începe în Sankt Gallen – spune Marshall. Această [conspiraţie] începe într-adevăr în anii ’1990. Dar înainte de aceasta, există această legătură între McCarrick şi Sankt Gallen. Credeţi că există o legătură organică între lucrarea lui McCarrick din anii ’1950 şi conspiraţia de mai târziu de a-l înlocui pe Papa Benedict al XVI-lea ?”

,,Da – răspunde Grein. Am ştiut aceasta şi am simţit aceasta de multă vreme. Acolo încep toate”. Deşi nu aduce dovezi, nici nu intră în amănunte, James Grein afirmă că el crede că Papa Benedict a fost silit să se retragă.

,,Acum, eu cred că el [McCarrick] a fost un prădător întreaga sa viaţă”. El spune că McCarrick a avut un ,,ego mare” şi ,,a avut nevoie să fie la putere ... a avut nevoie să fie persoana numărul 1 din încăpere” în orice moment. Iar modul lui de a dobândi puterea nu a constat numai în uşurinţa pe care o avea de a construi relaţii prin carismă şi strategie, ci şi în concentrarea pe strângerea de fonduri.

,,Totul este înconjurat de acel mic cuvânt minunat numit bani”, spune James Grein. El vorbeşte despre uşurinţa lui McCarrick de a obţine donaţii mari de la familii bogate precum magnaţii hotelieri Hilton. Strângerea de fonduri era adesea făcută sub un pretext [sublinierile din text îi aparţin]:

,,El (McCarrick) se mişca sub pretextul că ‘strâng bani pentru săraci’. Şi el avea nevoie de bani pentru săraci. Deşi ... nu aş spune asta. Nu cred că ei dădeau mulţi bani pentru săraci. Cred că dădeau mulţi bani pentru ei înşişi. Şi foloseau pretextul cu săracii întotdeauna. Este întotdeauna despre cum mergem în America de Sud, mergem în Africa, şi despre cum aceste mici comunităţi au nevoie de bani fiindcă nu au nimic ... este un joc uluitor pe care el îl juca. Astfel el îi juca pe toţi din încăpere să-i dea bani, şi el îşi juca superiorii dându-le bani astfel că ei îl lăsau în pace, şi el era acolo la mijloc şi reuşea să facă tot ceea ce vroia să facă, şi ce vroia să facă era să vâneze tineri astfel încât să se poată bucura, să aibă propriile idei şi propria lume mică unde el era regele lumii şi putea să prade şi să ia pe oricine vroia. Şi în care nimeni nu ar fi putut nicicând să sporească mai mult decât el. Şi pe măsură ce progresa, el a fost prezentat unora dintre cei mai puternici oameni din lume, şi unii din cei mai puternici oameni din lume l-au crezut. Ei nu ştiu ce este în spatele măştii. Şi aceia dintre noi care ştiam ce era în spatele măştii – cei ca Vigano, James Grein şi alţi oameni din lume – eram prea înspăimântaţi să vorbim public pentru că el ne-ar fi ucis. La propriu”.

Ameninţarea implicită de violenţă, repetată de Grein – care spune în interviu că el are acum o echipă de oameni care-i asigură securitatea – întăreşte motivul pentru care Arhiepiscopul Carlo Maria Vigano s-a ascuns temându-se pentru viaţa lui după propriile dezvăluiri ale muşamalizării bisericeşti extinse a abuzului lui McCarrick, mergând până la papă.

Grein vorbeşte şi despre faptul că McCarrick folosea şantajul, ameninţările şi constrângerea pentru a-l sili să stea cu el şi să tacă în ce priveşte abuzul. De asemenea, el îi spunea lui Grein că ar trebui să se mărturisească ,,numai la el”. ,,În esenţă, mi-am pierdut credinţa în Biserică – spune James Grein – şi am dobândit credinţă numai în el”.

El relatează o întâmplare în care l-a ameninţat la rândul lui pe McCarrick: ,,În 2012, l-am văzut pentru ultima oară, la înmormântarea mamei mele ... I-am spus că dacă nu vine şi nu săvârşeşte slujba de înmormântare a mamei mele, voi vorbi. Ei bine, era sub sancţiune, acum ştiu asta. Dar a venit, şi mi-a spus la sfârşitul mesei: ‘Nu ştii cât de puternic sunt ? Sunt cel mai puternic om din SUA. Nimeni nu mă poate atinge, şi dacă spui ceva despre mine, tu vei cădea. Tu vei fi personajul negativ. Este imposibil ca eu să cad’”.

Din cauza ameninţărilor de acest gen, James Grein a fost foarte uşurat când, în vara anului 2018, în New York, a fost publicat alt caz de abuz al lui McCarrick. Alt băiat, care fusese de asemenea minor în perioada în care avusese loc abuzul, cu decenii în urmă, îl acuza pe McCarrick. ,,Am căzut imediat în genunchi şi I-am mulţumit lui Dumnezeu. Mi-au trebuit două zile să mă ridic şi să merg să vorbesc cu cineva. În cele din urmă, am putut să spun fraţilor şi surorilor mele, cărora am mai încercat să le spun odinioară, şi ei nu au vrut să mă creadă. Nu au vrut să audă. Nu-i condamn. În cele din urmă, aveam să fiu liber. Era rândul meu”.

El nu era singurul despre care ştia că este abuzat de McCarrick. ,,Eram patru” care mergeau întotdeauna în tabăra de pescuit cu McCarrick, spune el.

,,Aţi avut impresia că erau alţi preoţi, episcopi, oricine din ierarhie, care ştia că el avea această viaţă dublă ?” a întrebat Taylor Marshall. ,,Toţi secretarii lui trebuie să fi ştiut – spune Grein. În Metuchen, în Newark, chiar atunci când era cu Cooke în New York. Trebuie să fi ştiut. Ştiu că sunt unii politicieni importanţi care de asemenea ştiu. Pentru că le-am fost prezentat ca o persoană de interes. Ştiu că cardinalul Wuerl ştie ...”.

 

Banii, experienţa şi Vigano

Învârtindu-se în jurul acuzaţiilor Arhiepiscopului Carlo Maria Vigano, Marshall l-a întrebat pe James Grein: ,,Vigano spune că [Papa] Francisc ştia. [Papa] Benedict ştia. Nunţii apostolici ştiau. Acel Meyers din Newark ştia. Metuchen ştia. El dă o mulţime de nume. Aţi fost surprins de ele sau ştiaţi că ei toţi ştiau ?” ,,Ştiam că ei toţi ştiau – răspunde Grein. Ştiam că [Papa] Ioan Paul al II-lea ştia”.

,,Ce simţiţi faţă de Ioan Paul al II-lea şi Benedict ? Că ei ştiau ?” întreabă Marshall. ,,Voi vorbi întâi despre Ioan Paul al II-lea. [Papa] Ioan Paul al II-lea şi-a schimbat priorităţile. El avea nevoie de bani. El avea nevoie ca pontificatul său să fie promovat. El avea o mulţime de proiecte pe care vroia să le înfăptuiască. Şi singura cale pe care putea obţine orice fel de bani donaţi Bisericii era prin McCarrick. Şi nu a vrut să oprească acest lucru. Şi astfel el ..., deşi ştia, avea nevoie de McCarrick ca unealtă a sa pentru a obţine cât de mulţi bani era cu putinţă pentru pontificatul său ...”.

 

052. Culisele revolutiei la Vatican 5

Papa Ioan Paul al II-lea îl face cardinal pe arhiepiscopul McCarrick

 

,,Despre câţi bani vorbim aici ?” ,,500 milioane, poate ? 210 milioane ştim cu certitudine, dar eu ştiu că veneau mult mai mulţi bani de la familia Hilton, de la ... şi de la elita de stânga din SUA. Astfel că era un robinet. Şi Ioan Paul al II-lea nu vroia să închidă acel robinet. Fiindcă avea nevoie de bani pentru ... În toată acea aură că hrăneşte săracii, nu mai era vorba în realitate de hrănirea săracilor, era pentru a-l face pe el, moştenirea sa mai puternică, şi unde poate fi el, se poate extinde în mai multe ţări”.

,,Lui Benedict nu i-a plăcut asta. A vrut să lege toate capetele dezlegate. Fiindcă el a văzut ce făcea Ioan Paul al II-lea şi a trebuit să spună: ‘Ei bine, acest lucru trebuie să înceteze. Noi facem parte dintr-o Biserică. Nu facem parte dintr-o reţea de făcut bani ... nu căutăm aici putere prin bani’. Deci Benedict a vrut să lege lucrurile. Şi a avut cel mai bun om să facă aceasta. Vigano. El a legat toţi acei bani dezlegaţi care erau în SUA, în toată lumea, el i-a adunat”.

,,Banca Vaticanului ?” întreabă Marshall. ,,Banca Vaticanului, aţi înţeles. El i-a pus pe toţi laolaltă. Şi o mulţime din cei 45 sau 55 milioane dolari care au fost scoşi din SUA şi aduşi în Banca Vaticanului ... Există întotdeauna, am vorbit cu procurorii generali despre acest lucru; am vrut să vorbesc cu unii oameni mai puternici din SUA despre o investigaţie RICO[3] întrucât este vorba categoric de spălare de bani. Dar aceasta este altă poveste”.

James Grein spune mai târziu că, în timp ce Papa Ioan Paul al II-lea făcea parte din planul grupului Sankt Gallen, el nu a schimbat lucrurile suficient de repede pentru ei.

 

Impactul mai larg al lui McCarrick asupra Bisericii

Potrivit lui Grein, Cardinalul Cupich de Chicago devine acum ,,noul McCarrick” în ce priveşte legăturile sale cu Roma şi influenţa în rândul clerului american. ,,Nu există nici o îndoială, pentru că Francisc are nevoie de un aliat în America şi McCarrick este prea pătat”.

James Grein recunoaşte că el continuă să se simtă frustrat din cauza faptului că există încă atât de multă corupţie în sânul Bisericii Catolice. ,,În fiecare dimineaţă cobor scările, citesc OnePeterFive sau Complicit Clergy[4] – spune el –, şi citesc toate aceste lucruri şi uneori trebuie să ies pentru o alergare lungă deoarece sunt extrem de furios. De ce fac aceşti oameni aceste lucruri, de ce continuă să le facă ? Dar în cele din urmă sunt dezvăluiţi”.

,,Dacă ne întoarcem în timp şi examinăm influenţa grupului Sankt Gallen ca fiind epicentrul antihristului. Şi cum ei au silit în cele din urmă oameni să facă lucruri pe care ei nu vroiau cu adevărat să le facă. Lucrurile se petrec astăzi mai repede pentru că grupul devine nerăbdător. Ei au aşteptat 100 ani să le vină rândul să iasă în faţă. Şi [lucrurile] nu se petrec pe cât de repede vor ei. Deci Benedict făcea curăţenie şi ei au spus: ‘Nu, nu, nu putem curăţa, fiindcă dacă cureţi, am încurcat-o. Ne pare rău. Suntem terminaţi. Aşadar trebuie să avem pe cineva care poate intra şi ne poate ajuta, astfel încât să putem realiza tot ce trebuie să facem’. Şi dacă vă întoarceţi şi ascultaţi ce a spus McCarrick, el a fost abordat de o persoană extrem de importantă pe care o cunoştea şi care avea nevoie de el ca să-l ajute pe Francisc să urce în ierarhie şi să politizeze acest lucru”.

Aici, Grein se referă la un discurs ţinut de Cardinalul McCarrick la Universitatea Villanova în 2013, la scurt timp după ce Jorge Bergoglio a fost ales papă. McCarrick spune că, înaintea conclavului, ,,nimeni nu credea că Bergoglio avea vreo şansă”. Apoi el a relatat cum a fost vizitat de un ,,domn italian foarte interesant şi influent” nu cu mult timp înainte de întrunirea conclavului. Acest om i-a făcut o propunere: el vroia ca McCarrick să-şi folosească influenţa pentru a-i face propagandă lui Bergoglio. ,,Dacă am avea 5 ani – se spune că i-ar fi speculat omul misterios lui McCarrick – Domnul, lucrând prin Bergoglio timp de 5 ani, ar putea transforma din nou Biserica”.

McCarrick susţine că exact asta a făcut, spunând colegilor săi cardinali că ar trebui ,,să aleagă pe cineva din America Latină care ar putea să se identifice cu săracii”.

Cât despre acel ,,domn italian important”, James Grein nu spune că ar şti ceva limpede, dar are o teorie: ,,Nu cred că era italian. Cred că era elveţian. El a acoperit astfel lucrurile ca să nu se poată face legătura. Sau, dacă era un domn italian, atunci categoric era un politician. Dar el spune un om influent. Îl cunoştea ? Se poate ca el să-i fi strecurat: ‘Dacă nu faci asta, eşti terminat’. Aceşti oameni sunt foarte, foarte puternici”.

La sfârşitul discuţiei despre Sankt Gallen, Grein vorbeşte despre deschiderea graniţelor şi socializarea a tot şi speculează: ,,Ideea este că SUA este cea mai puternică ţară din lume, şi dacă ei pot obţine ca SUA să facă acest lucru, atunci pot ieşi în faţă şi pot prelua întreaga lume cu agenda comunistă şi să fie la putere. Asta cred că au avut ei în minte pentru ei înşişi, şi de aceea vor să meargă înainte. Dar ei052. Culisele revolutiei la Vatican 6 nu au putut face aceasta – precum spunea Bella Dodd[5] – din cauza patriotismului şi a credinţei în Iisus Hristos. Astăzi noi trebuie să ne ridicăm şi să credem noi înşine în Iisus Hristos mai mult decât am făcut-o oricând în vieţile noastre. Şi trebuie să ne ridicăm chiar acum”.

 

Bella Dodd: ,,În anii ’1930, am plasat 1.100 de bărbaţi în preoţie pentru a distruge Biserica dinăuntru”

 

 

McCarrick a plecat, dar mccarrick-ismul trăieşte

Cardinalul McCarrick a reprezentat un anumit stil: carierist, adaptabil, şi în largul lui printre cei bogaţi şi puternici. Caterisirea sa ar putea părea că trage o linie la sfârşitul întregii istorii nefericite. Dar povestea McCarrick nu a fost niciodată doar despre persoana McCarrick, ci mai degrabă despre ce ar putea fi numit mccarrick-ism: promovarea unui anumit tip de prelat şi predominanţa acestui tip în ierarhie.

Mai înainte de toate, aceşti prelaţi mânuiesc bine banii; strâng fonduri cu uşurinţă; ştiu toţi oamenii potriviţi, toţi politicienii puternici, toţi milionarii şi toţi oamenii cu influenţă; ei nu ameninţă liniştea, nu înfruntă spiritul vremii; mai curând, ei se înţeleg foarte bine cu domnii acestei lumi.

Ei nu împărtăşesc întotdeauna înclinaţiile ‘unchiului’ Ted, nici viaţa uşoară nu este norma absolută. Dar ceea ce înseamnă întotdeauna mccarrick-ismul este un spirit de adaptare la lume şi la spiritul vremii, o înţelepciune lumească, abilitatea de a se înţelege la fel de bine atât cu familia Bush, cât şi cu familia Clinton. Mai presus de orice, înseamnă să nu fii într-o tabără, chiar atunci când una din tabere pare să fie cea a Bisericii Catolice; sau dacă trebuie luate poziţii, acestea trebuie să fie asupra celor mai la modă cauze – aşadar, mccarrick-ismul este de partea săracilor, migranţilor şi mediului.

Ticăloşia lui McCarrick nu s-a văzut doar în casa de pe plajă din Seagirt, New Jersey, ci şi în călătoriile în China: modul în care el a conversat prieteneşte cu persecutorii Bisericii, dictatorii comunişti care au oprimat milioane de oameni. S-a văzut în modul în care el a aplanat neînţelegerile şi greutăţile, mai ales când acele dificultăţi şi neînţelegeri ar putea fi cauzate de aderarea la adevărul catolic.

Regula centrală a mccarrick-ismului, similară insistenţei mafiei în ce priveşte omerta[6], este de a fi atent la prietenii tăi, căci lor le datorezi poziţia. Mccarrick-ismul depinde de o reţea de favoritisme, înşelăciune şi tăcere, iar în mrejele acestei reţele, adevărul catolic este prima victimă. Arhiepiscopul, ulterior cardinalul McCarrick a avut mulţi aliaţi, şi ei toţi ştiau cum era el. Ei ştiau cu toţii, şi au luat măsuri doar atunci când secretul s-a aflat şi ei nu au mai avut de ales. Dacă secretul ar fi fost păstrat, McCarrick nu ar fi fost caterisit niciodată, ci în cele din urmă ar fi murit şi ar fi fost îngropat cu onoruri.

Doi observatori din medii extrem de diferite ne-au spus la fel de multe. Potrivit Arhiepiscopului Vigano, McCarrick a fost protejat în ciuda faptului că mulţi ştiau de păcatele lui. Potrivit lui Frederic Martel[7], anturajul papei l-a apărat pe McCarrick deoarece se credea că relaţiile lui erau ,,doar” cu bărbaţi adulţi – preoţi tineri şi seminarişti. Această afirmaţie ignoră complet faptul că McCarrick a fost un episcop/arhiepiscop/cardinal, un om cu autoritate asupra lor; ei au pus păcatul lui pe socoteala lor. Acesta a fost un abuz de putere. Hărţuirea sexuală a seminariştilor nu este acelaşi lucru cu abuzarea copiilor, dar există similitudini. Ambele sunt profund imorale. Dar ceea ce este şocant aici este că un prelat poate hărţui seminarişti şi alţi prelaţi se vor face că nu văd. Cu alte cuvinte, ei nu vor privi păcatul ca pe o chestiune serioasă. Este simplu, păcatul este imoral. Dar pentru unii prelaţi, când a fost vorba să pună în balanţă interesele prietenului lor Ted, Ted a biruit în mod categoric.

Poate că îl vom uita pe McCarrick, dar nu trebuie să uităm mccarrick-ismul: carierismul, favoritismele faţă de prieteni, cultivarea celor aflaţi în poziţii înalte, iubirea de arginţi, dorinţa de adaptare la lume cu preţul adevărului catolic, care va conduce în cele din urmă la distrugerea Bisericii Catolice.

 

SURSE
- 20 iunie 2018, US Cardinal removed after ‘credible’ allegation he abused a minor
- 21 iunie 2018, Reporters: Cardinal McCarrick’s abuse was widely-known ‘secret’ for years
- 21 iunie 2018, Why did journalists refuse to investigate Cardinal McCarrick abuse rumors 15 years ago ?
- 25 august 2018, Pope Francis covered up McCarrick abuse, former US nuncio testifies (official text)
- 27 august 2018, Vigano issues new statement, documents to clear his name of false charges
- 28 august 2018, Pro-gay prelates Cupich, Tobin, McElroy attack Archbishop Vigano’s credibility
- 7 septembrie 2018, Letter confirms Vigano claim: Vatican knew of McCarrick abuse in 2000
- 4 ianuarie 2019, Is the Vatican trying to recast McCarrick abuse of teen as ‘consensual’ ?
2. https://rorate-caeli.blogspot.com, 29 august 2018, Pope Francis’ silence on Vigano is graver scandal than what Vigano exposed
- 15 august 2018, No matter how bad you think the corruption is, it’s worse
- 11 decembrie 2018, Fear, power & money: Alleged McCarrick abuse victim shares shocking insights into abuser’s reign
4. https://catholicherald.co.uk, 19 februarie 2019, McCarrick has gone. But McCarrickism lives on

 


[1] A se vedea opiniile lui Rod Dreher în Dreapta răsăriteană: minţile conservatoare se convertesc la Ortodoxie. Îl întâlnim pe Rod Dreher comentând şi caii troieni din Biserica Ortodoxă (Rod Dreher, The Orthodox Trojan Horse, The American Conservative, 5 noiembrie 2014), a se vedea Trei cai troieni. Încercările unor membri ai Bisericii Ortodoxe de a-i dezorienta pe credincioşi, de arhipreot Alexander Webster, alt convertit la ortodoxie.

[2] Grupul de la Sankt Gallen este un grup de clerici de rang înalt reformişti din Biserica Romano-Catolică, care se întâlnesc anual în Sankt Gallen sau în apropiere de Sankt Gallen, Elveţia, în luna ianuarie, pentru a schimba idei privind diverse subiecte din Biserică - aceasta este varianta oficială, dincolo de care se ştiu prea puţine în realitate despre cine sunt cei care formează sau se află în spatele grupului de la Sankt Gallen.

[3] RICO (Racketeer Influenced and Corrupt Organizations Act), adică legea combaterii crimei organizate.

[4] OnePeterFive este un site catolic tradiţionalist, care luptă pentru restaurarea culturii şi tradiţiei catolice, şi al cărui nume derivă de la versetele I Petru 5, 8-9: Fiţi treji, privegheaţi; pentru că potrivnicul vostru diavolul, ca un leu răcnind, umblă căutând pe cine să înghită; căruia staţi împotrivă întăriţi fiind în credinţă.

Complicit Clergy este un site care s-a născut în iulie 2018, când un grup de laici catolici s-au adunat să discute scandalul McCarrick. Acesta a fost primul caz pe care l-au luat în considerare în dorinţa lor de a curăţa Biserica de corupţie. Subtitlul acestui site este: Episcopii complici cu răul prin faptele sau tăcerea lor trebuie să răspundă pentru acestea.

[5] Bella Dodd (1904-1969) a fost profesoară, avocată şi activistă pentru sindicat, membră a Partidului Comunist din America şi a Uniunii Profesorilor din oraşul New York, în anii ’1930-’40. Ea a devenit membră a comitetului naţional al Partidului Comunist, unde a observat ipocrizia, ura şi răutatea ideologiei comuniste. După expulzarea ei din partid în 1949, a devenit o puternică anti-comunistă, dezvăluind înaintea comitetelor de investigaţii ale Senatului şi Congresului american infiltrarea profundă realizată de comunişti în structurile diferitelor instituţii şi organizaţii americane. În 1952 a revenit în Biserica Catolică. Referitor la Biserică, ea a declarat: ,,În anii ’1930, am plasat 1.100 de bărbaţi în preoţie pentru a distruge Biserica dinăuntru”.

[6] Codul tăcerii al mafiei: codul cere ca membrii mafiei să păstreze tăcerea cu privire la orice crime de care ei au cunoştinţă.

[7] Frederic Martel (născut în 1967) este scriitor, cercetător şi jurnalist francez. De asemenea a deţinut unele funcţii politice în guvernele franceze. A scris mai multe cărţi, dintre care cea mai cunoscută este Rozul şi negrul, homosexualii din Franţa din 1968, apărută în 1996. Cea mai recentă carte a sa, intitulată În dulapul Vaticanului: putere, homosexualitate, ipocrizie a apărut în 2019 şi vorbeşte despre homosexualitate la cele mai înalte niveluri de la Vatican. În ciuda dezvăluirilor şi a expunerii adevărului, unii jurnalişti îl acuză că a încercat să susţină cauza homosexualităţii în cartea sa.