----------------

 

Carti in site

 

--------------------

Tâlcuiri la Noul Testament

Comentarii la Evanghelia după Luca

de Sfântul Ambrozie al Milanului (LXXVI)

 

Episodul anterior

 

41. Dar de vreme ce suntem preschimbaţi la Judecată, haideţi să nu plecăm de pe acoperiş, ca nu cumva să fim luaţi în timp ce căutăm să mutăm bunurile care sunt în casă (potrivit Luca 17, 31). Fiindcă bunurile nu sunt argint şi aur în fiecare casă, ci în multe ele sunt de lemn (potrivit II Timotei 2, 20), nici nu este fiecare casă plină, deoarece există şi case goale, lucru pe care îl cunoaşte proorocul care a spus: ,,Ce îţi este ţie, că acum v-aţi suit toţi în poduri în deşert ? Este plină cetatea de cei ce strigă” (Isaia 22, 1-2 – în citatul folosit de Sfântul Ambrozie este, în loc de ‘poduri în deşert’, ‘case goale’). Şi el a adăugat: ,,Toţi boierii tăi au fugit” (Isaia 22, 3), oricine din tine a fost rănit şi a căzut din credinţă la necredinţă: Savelie este rănit, Valentin este rănit, Arie este rănit, căci ei au fost găsiţi în case goale.

42. Ai vrea să vezi o casă plină ? Urmează-l pe Petru când a flămânzit, pe când urca în părţile de sus ale casei. Acolo el a cunoscut taina adunării Bisericii, astfel că el nu a socotit necurat neamul păgân, a cărui credinţă putea fi curăţită de orice pată (potrivit Faptele Apostolilor 10, 9-16). Dar vasele sunt de lut, astfel că trupul este un vas. Şi de aceea, ia aminte ca nu cumva din dorinţa trupului să lepezi preocupările nobile ale minţii. Dacă Petru nu a primit taina când se afla jos, cum o vei primi tu ? El a primit-o, pentru că s-a suit să vestească Evanghelia Domnului şi nu s-a temut de pătimirea trupului.

43. Aşadar, ,,cela ce va fi deasupra casei şi vasele lui în casă, să nu se pogoare să le ia pre ele, şi cel ce va fi în câmp, asemenea să nu se întoarcă înapoi” (Luca 17, 31). Cum pot să înţeleg ce este câmpul dacă nu mă învaţă Iisus Însuşi, spunând: ,,Nimeni punându-şi mâna sa pre plug, şi căutând înapoi, este îndreptat întru împărăţia lui Dumnezeu” (Luca 9, 62). Cel mai leneş stă în casă, cel harnic seamănă în câmp; cel slab la vatră, cel puternic la plug. Mirosul unui câmp este bun: fiindcă mirosul lui Iacov este mirosul unei ţarini pline (potrivit Facerea 27, 27). Un câmp este plin de flori, este plin de roade felurite. Deci ară-ţi câmpul dacă ai vrea să fii trimis în Împărăţia lui Dumnezeu.

Fie ca câmpul tău să înflorească, să fie roditor în răsplăţi bune. Fie ca acolo să fie ,,o vie rodită în laturile casei tale” şi ,,tinere odrasle de măslin împrejurul mesei tale” (Psalmi 127, 3-4). Fie ca sufletul tău, care deja cunoaşte rodnicia lui, semănată cu Cuvântul lui Dumnezeu, şi arată de chibzuinţa duhovnicească, să spună lui Hristos: ,,Vino frăţiorul meu să ieşim la ţarină” (Cântarea cântărilor 7, 11) şi fie ca El să răspundă: ,,Intrat-am în grădina mea, sora mea mireasă cules-am smirna mea” (Cântarea cântărilor 5, 2). Căci ce este mai bun decât recolta credinţei, prin care este adunat rodul Învierii, prin care este udată primăvara bucuriei veşnice ?

44. Aşadar de vreme ce îţi este interzis a căuta înapoi (potrivit Luca 9, 62), cu atât mai mult îţi este oprit a te întoarce să-ţi iei haina; fiindcă tu ai aflat că trebuie să îi dai şi cămaşa celui ce ţi-a cerut haina (potrivit Matei 5, 40). Prin urmare, îndreptându-te către Împărăţia Cerurilor, nu poţi să cauţi bogăţie şi avere. De asemenea, eu cunosc altă haină, cu privire la care apostolul ne îndeamnă, ca ,,dezbrăcându-vă de omul cel vechi dimpreună cu faptele lui; şi îmbrăcându-vă întru cel nou” (Coloseni 3, 9-10), să nu căutăm haina greşelii noastre dinainte. De aceea, şi Mireasa spune: ,,Dezbrăcatu-m-am de haina mea, cum mă voiu îmbrăca cu ea ?” (Cântarea cântărilor 5, 4). Pentru că tu trebuie nu numai să părăseşti păcatele tale, ci şi să nimiceşti orice amintire a fostului tău caracter. În sfârşit, Pavel, ,,cele dinapoi uitându-le” (potrivit Filippeni 3, 13), a şters vina şi nu a neglijat pocăinţa.

45. Din această pricină, Domnul spune: ,,Aduceţi-vă aminte de muierea lui Lot” (Luca 17, 32), care, fiindcă a căutat înapoi, a pierdut slujirea propriei ei firi (potrivit Facerea 19, 26; Înţelepciunea lui Solomon 10, 7); căci înapoi este satana (potrivit I Timotei 5, 15), înapoi este Sodoma. Deci fugi de lipsă de cumpătare, fereşte-te de risipă. Şi ca tu să poţi cunoaşte că nu toţi pot fugi la munte, aminteşte-ţi că cel care nu s-a întors la vechile lui preocupări – căci a ales Sodoma înainte (potrivit Facerea 13, 10-14) – a scăpat, pentru că a venit la munte (potrivit Facerea 19, 30); dar cea care a fost mai slabă fiindcă a căutat înapoi, nu a putut veni la munte, deşi susţinută de soţul ei, ci a rămas.

 

Femeia lui Lot privind înapoi. Mozaic din Catedrala din Monreale, Sicilia, secolul XII

 

46. ,,Într-această noapte vor fi doi într-un pat; unul se va lua şi altul se va lăsa” (Luca 17, 34). El a spus în mod potrivit ,,noapte”, deoarece antihrist este ceasul întunericului, de vreme ce el răspândeşte întuneric în inimile oamenilor când spune că el este Hristosul; din când în când apar prooroci mincinoşi, care spun că acum Iisus este în pustie, ca să-şi bată joc de greşeala bănuielii vagi din locurile lăuntrice (potrivit Matei 24, 24, 26; Luca 17, 21, 23), astfel că cei care au auzit sunt siliţi de numele puterii slăvite. Dar Hristos, ca fulgerul care fulgeră (potrivit Matei 24, 27; Luca 17, 24), împrăştie razele Luminii Sale în toată lumea; aşadar, El nici nu rătăceşte prin pustie, nici nu este închis în alte locuri, pentru că ,,umplu eu cerul şi pământul, zice Domnul” (Ieremia 23, 24); însă El străluceşte cu lumina măreţiei Sale astfel ca noi să putem vedea slava Lui în acea noapte a Învierii. Prin urmare de ce spune El,

47. ,,doi într-un pat, (...) două vor măcina împreună (...) doi vor fi în câmp, unul se va lua şi altul se va lăsa” (Luca 17, 34-36) ? Neîndoios, Dumnezeu nu este atât de nedrept încât să-i despartă pe cei egali în râvnă şi tovărăşia vieţii, deopotrivă în particularitatea faptelor şi răsplata vredniciilor. Nu aşa; ci felul răsplăţii lor concordă cu faptele oamenilor.

Aşadar, dreptul la o legătură nu face egale vredniciile oamenilor; căci în râvna pentru religie, un tată se ridică împotriva unui fiu şi un fiu împotriva unui tată (potrivit Luca 12, 53), pentru că nu toţi termină ceea ce încep, ci ,,cela ce va răbda până în sfârşit, acela se va mântui” (Matei 10, 22). În plus, Domnul cercetează amănunţit nu supunerea publică, ci dispoziţia personală; căci dacă tu oferi corect şi nu împarţi drept, jertfa nu poate fi primită de Dumnezeu (potrivit Facerea 4, 7).

Prin urmare, dintr-un pat, căci este patul neputinţei omeneşti, pentru că este scris: ,,Tot aşternutul lui l-ai întors când zăcea el” (Psalmi 40, 3) – unul este lăsat, celălalt luat. Acela care este luat este răpit pentru a-L întâlni pe Hristos în văzduh (potrivit I Thesalonicheni 4, 17), dar cel care este lăsat este condamnat.

48. ,,Două vor măcina împreună” (Luca 17, 35). Într-adevăr, aceasta pare să îi închipuie pe cei care caută hrană din locuri ascunse şi o aduc dinăuntru la arătare. Cu toate acestea, trebuie întrebat de ce femeile macină, decât dacă, poate, precum citim în Isaia: ,,De veţi aduce mie făină de grâu ... urâciune este mie” (Isaia 1, 13), astfel că făina este adusă de cei care macină. Deci, haideţi să discutăm cine macină, şi ce macină, şi ce este moara.

Probabil, lumea este moara – mai potrivit, cred, deoarece este reprezentată forma trupului omenesc – în care sufletul nostru este îngrădit într-o închisoare trupească deja, dacă poartă grijă de cele bune, face pâine cerească (potrivit Ioan 6, 51; I Corinteni 10, 17). Prin urmare, în această moară, sau sinagogă, sau suflet vinovat de păcate, grâul, zdrobit prin măcinare şi înmuiat de umezeală nesănătoasă, nu poate despărţi pe cele lăuntrice de cele dinafară şi va fi lăsat fiindcă făina sa nu a fost primită. Dar, cu adevărat, Sfânta Biserică, sau un suflet nepătat de pângăririle fărădelegilor, care macină un grâu care este uscat de căldura Soarelui veşnic, pe care Dumnezeu aşa l-a înveşmântat precum voieşte (potrivit Matei 6, 30; Luca 12, 28), şi îngerii l-au curăţit de toată pata ticăloşiei, aduce lui Dumnezeu făină fină bună din locurile tainice ale oamenilor şi (Îi) încredinţează pârga jertfei sale (potrivit Psalmi 77, 28).

49. Vor fi nu numai două femei măcinând, ci şi doi bărbaţi lucrând în acelaşi câmp (potrivit Luca 17, 35-36), dintre care unul va fi luat, semănătorul bun, care nu a semănat pe cale, ci pe pământul arat şi cultivat (potrivit Luca 8, 5, 8), astfel încât pământul îşi înmulţeşte rodul apăsat de umilinţă, nu risipit cu ostentaţie; dar semănătorul de zizanii, din care este făcută o făină vrednică de dispreţ (potrivit Matei 13, 25-30), va fi lăsat.

Aşadar putem descoperi cine sunt feluriţii ţărani, dacă observăm pentru ce pricină a spus apostolul că există în noi două νους, adică două minţi (potrivit Romani 7, 23); poate pentru că există una a omului dinafară, care este stricăcios, şi alta a celui dinlăuntru, care este înnoit prin sfintele taine (potrivit II Corinteni 4, 16). Şi probabil, ceea ce este înălţat este inferior, ,,în deşert umflându-se din mintea trupului său, şi neţinând capul” (Coloseni 2, 18-19), pentru că se abate de la respectarea învăţăturilor mântuitoare ale Domnului nostru Iisus Hristos; căci El este Capul tuturor, Cel care este Ziditorul tuturor (potrivit Coloseni 2, 10). Celălalt care este mai distins, care iubeşte smerenia, caută înţelepciunea, nu trece cu vederea mila, este într-adevăr un semănător bun, căci ,,risipit-au, dat-au săracilor; dreptatea lui rămâne în veacul veacului” (Psalmi 111, 8).

Deci unul este trupesc, celălalt duhovnicesc. Căci aşa cum înţelegem din cuvintele apostolului că ademenitorul care se înalţă pe sine cu duh semeţ este umflat din mintea trupului, tot aşa am arătat că omul sfânt este înnoit în duhul minţii lui, precum spune acelaşi autor: ,,Să vă înnoiţi iarăşi cu duhul minţii voastre” (Efeseni 4, 23).

Astfel, el a arătat că există două minţi, una care – cucerită de păcat – este făcută o minte a trupului, cealaltă care – unită cu Duhul – se leapădă de ispitirile trupului.

 

Traducere: Catacombele Ortodoxiei

 

Episodul urmator