----------------

 

Carti in site

 

--------------------

Cine e online?

Avem 84 vizitatori și nici un membru online

Minunata lume nouă a cipurilor şi biometriei (XV)

Cipuri implantate de bunăvoie

 

- Oameni de ştiinţă îşi implantează cipuri pentru a experimenta
- Unele companii cer clienţilor sau angajaţilor să-şi pună cip
- Implantarea de cipuri pentru categorii de populaţie
- Propaganda pentru acceptarea implantării de microcipuri

 

Să dăm câteva exemple de persoane care şi-au implantat cip, pentru a le vedea motivaţiile, sau mai bine zis gradul de îndoctrinare.

 

I. Pentru propagandă, presa prezintă cu multă satisfacţie diferite persoane particulare, în general indivizi împătimiţi de tehnologie, care îşi implantează cip pentru a se simţi superiori celor din jur, a se ‘upgrada’ precum se procedează cu computerele şi, după cum afirmă ei înşişi, a contribui la progresul ştiinţei.

 

» În august 2014, Ben Slater, director de publicitate din Brisbane, Australia, şi-a inserat un cip sub pielea mâinii stângi pentru a putea controla dispozitive electronice doar cu o fluturare de mână. Implantul a fost introdus cu o seringă la un salon de tatuaj din Melbourne. El a afirmat că procedura de implantare a fost dureroasă, dar că s-a terminat repede: ,,A trebuit doar să fiu grijuliu în următoarele două săptămâni după implantare, aşa că nu l-am mişcat – altfel ar fi putut să-mi călătorească în mână”.

Cu ajutorul implantului, Ben Slater poate să descuie uşa de la intrare, să aprindă luminile în casă şi să stocheze informaţie personală ,,doar cu un gest al mâinii”, după cum titra presa. De asemenea, el intenţionează să programeze cipul pentru a putea porni motorul maşinii fără a folosi o cheie. El şi-a implantat cipul în aşteptarea lansării telefonului iPhone 6, sperând că acesta va putea citi cipul din mâna sa.

Slater a declarat pentru Daily Mail Australia că a luat decizia de a-şi implanta cipul pentru că întotdeauna a fost fascinat de viitorul tehnologiei: ,,Am vrut să-mi implantez cipul pentru a stârni discuţii. Mă fascinează că trăim într-o epocă în care acest tip de activitate este chiar posibil, mai ales că un tip oarecare din Australia ca mine poate stabili ca acest lucru să se facă”. Jurnaliştii satisfăcuţi au notat că australianul ,,trăieşte viaţa viitorului”.

 

» După numai 3 luni apărea în presă alt caz de implantare, cel al olandezului Martijn Wismeijer. În noiembrie 2014, cotidianul britanic The Telegraph a relatat că Wismeijer şi-a implantat câte un cip în fiecare mână în principal pentru a-i permite să stocheze valută digitală (bitcoin)[1] în trup. Wismeijer este fondatorul companiei Mr. Bitcoin, care instalează şi administrează automate de cripto-valute în şi în jurul Amsterdamului şi în Europa.

Cipurile pe care şi le-a implantat, de tip NFC (near-field communication, comunicare în apropiere), pot fi citite de o serie de cititoare NFC inclusiv dispozitive ca telefoanele inteligente Samsung Galaxy S5 şi iPhone Apple 6. Unul dintre inconveniente este că cipurile au o memorie mică, numai 888 biţi, pe care îi pot transfera la distanţă mică prin intermediul cititorului NFC. În prezent sunt proiectate modele noi, cu memorie mai mare, dar care deocamdată sunt mari şi dureros de implantat.

Cipurile existente pot fi adaptate pentru o gamă întreagă de utilizări. Directorul olandez a experimentat stocarea cripto-valutelor, dar declară că este ,,vital” să fie codificate pentru a împiedica furtul. În cele din urmă a descoperit că ,,nu este suficient de sigur pentru el să le folosească permanent”, dar a afirmat că ,,experimentul a fost o reuşită”.

Pe lângă stocarea valutei bitcoin, el îşi foloseşte cipurile pentru a programa un ceas cu alarmă să-l trezească dimineaţa – ceasul se opreşte din sunat doar când el îşi trece mâna cu cipul pe lângă un senzor, fiind silit să se scoale. În plus, el speră să găsească de cumpărat un zăvor de uşă cu dispozitiv NFC pentru casă, ca ,,să-şi poată arunca cheile” şi să deschidă uşa doar atingând-o cu palma.

În articol se notează că procedura de implantare este ,,dureroasă”, iar olandezul spune că ,,durerea de la injecţie durează în jur de o zi” şi apoi poţi să începi să te ,,joci” cu cipul. ,,Nu faceţi ca mine: am vrut să-l încerc chiar înainte ca sângele să se oprească, dar el este asemenea unui telefon mobil nou care are nevoie să fie încărcat complet înainte de a-l folosi pentru prima oară. Într-adevăr, ar trebui să nu-i daţi atenţie până când locul nu mai este inflamat şi s-a vindecat, sau riscaţi o infecţie şi apoi trupul ar putea respinge implantul”, declară el.

De asemenea, îi sfătuieşte pe cei doritori: ,,Majoritatea medicilor nu vor vrea să instaleze implantul, astfel că cea mai bună alegere este un artist de modificare a trupului[2] (de preferat nu doar o persoană care face tatuaje şi piercing-uri), dar asiguraţi-vă că lucrează după cele mai stricte coduri de igienă şi ştie ce face”.

Adevărate coduri de procedură pentru oamenii înclinaţi spre a se simţi superiori şi a ,,trăi viaţa viitorului” … Dar să nu pierdem din vedere faptul că ei sunt caracterizaţi de un fel de fanatism pentru tehnologie, care îi face să treacă peste durere şi să nu le pese de inconveniente pentru a-şi atinge ţelul, manifestându-se exact ca nişte oameni împătimiţi.

Martijn Wismeijer îşi expune crezul: ,,Am observat că majoritatea oamenilor mai în vârstă tind să răspundă cu un ‘de ce ?’ când le vorbesc despre implanturile mele”. ,,Motivul pentru care am făcut implanturile este că astăzi le utilizez practic, telefoanele şi tabletele mele sunt toate compatibile. Simt personal că susţinând aceste evoluţii bio-hacking[3] putem învăţa ce funcţionează şi ce nu şi că, într-o zi, în viitorul nu prea îndepărtat, vom putea implanta şi alt fel de dispozitive ca senzori dermici de glucoză sau care monitorizează tensiunea şi alte dispozitive de monitorizare a altor semne vitale. Imaginaţi-vă un tatuaj invizibil în mod normal pe braţ care străluceşte roşu când faci un infarct, transmite un semnal telefonului tău, iar telefonul îl anunţă pe medic. Susţinând aceste iniţiative bio-hacking cred că pregătim calea pentru acceptarea socială, iar în acelaşi timp susţinem tehnologia bio-hacking care o conduce”.

 

» Un alt exemplu expus de presă în iunie 2015 este cel al tânărului elveţian Sandro Portner, care are implantate în mâini 2 cipuri RFID. Tânărul, prezentat de presă ca făcând parte ,,dintr-o generaţie nouă, pe care unii au numit-o ‘fiinţe umane îmbunătăţite’”, îşi foloseşte cipurile pentru a descuia uşa de la intrare.

,,Nu spun că cipurile sunt indispensabile. Dar eu sunt un fan al tehnologiei de vârf şi este o invenţie de care am fost interesat să o încerc şi este uşor de îndepărtat. Oamenii cred că este ciudat să-şi pună un implant. Apoi, văd rezultatul şi gândesc: aş putea încerca şi eu acest lucru, poate într-o zi cipul îmi va permite să fac chiar mai multe lucruri”, spune Sandro Portner.

Într-adevăr, puterea exemplului şi a propagandei joacă un rol extrem de important în ‘acceptarea socială’ de care vorbea Wismeijer. Deady Leeman, artist de tatuaje, explică: ,,Am avut între 70-80 de persoane care au venit şi şi-au făcut implant. Ei vin în valuri: o persoană îşi va face implant şi apoi alţii vor vedea rezultatul şi vor vrea şi ei un implant”.

 

» În iunie 2015, cotidianul Daily Mail a relatat că adolescentul Bryon Wake, de 15 ani, din Martock, Somerset, are un cip implantat în mână. El îşi foloseşte cipul pentru a-şi descuia telefonul, a pune muzică şi a descuia uşi doar cu o fluturare din mână. El a mai folosit cipul pentru a împărtăşi datele sale de contact atingând cu mâna un telefon inteligent cu sistem de operare android al altei persoane. ,,Încerc să-l fac să-mi deschidă computerul, un lucru puţin mai greu pentru că trebuie să cunoşti un pic de programare”, spunea Wake.

Adolescentul britanic este considerat cea mai tânără persoană care are cip implantat. În plus, Wake a realizat procedura de implantare singur, folosind seringa din kitul cumpărat de pe un site american cu 99 dolari, fără cunoştinţa părinţilor săi. În ciuda instrucţiunilor de pe kit, care recomandă ajutorul unei asistente medicale sau al unui medic, adolescentul a realizat singur operaţiunea şi insistă că ,,a fost sigur şi uşor”.

,,Doar cât înţepi pielea şi apoi te simţi bine. În zilele următoare, nu m-a durut, ci doar a fost o durere surdă ca o durere de dinte. Părinţii mei erau jos când am făcut-o. A fost doar o mică tăietură cu 2-3 picături de sânge. Nu le-am spus părinţilor mei decât după 3 zile. Au reacţionat mai bine decât mă aşteptam pentru că ei deja îmi spuseseră să nu o fac. După aceea am fost controlat de un medic care mi-a spus că era bine şi ei au fost fericiţi. Bunicul meu este chirurg şi el a spus că este mândru”.

Adolescentul, care urmează Academia Huish Episcopi de lângă Yeovil, vrea să lucreze în domeniul computerelor după ce va termina şcoala. El a primit sprijin în acţiunea întreprinsă de la profesorul Kevin Warwick, primul ‘cyborg’ din lume şi specialist de frunte în cibernetică, care a afirmat: ,,Doar puţini oameni au implant, dar se poate ca el să fie cel mai tânăr. Există toate felurile de posibilităţi pentru cipuri în viitor”.

 

» În ianuarie 2016, ziarul The Telegraph relata despre Andreas Sjostrom, un alt olandez care şi-a implantat un microcip. Sjostrom, vice-preşedintele companiei de consultanţă în domeniul tehnologiei digitale Sogeti, şi-a implantat cipul NFC în mână dorind să-l folosească pentru identificare pe aeroport şi îmbarcare în avion.

El şi-a implantat cipul cu seringa, apoi a încărcat pe cip informaţiile de pe biletul său de avion, respectiv cardul de membru al Liniilor Aeriene Scandinave şi detaliile despre zborul ales, şi l-a folosit pe Aeroportul Arlanda din Stockholm, Suedia, pentru a trece prin punctele de control şi a se îmbarca fără a mai avea nevoie de acte de identitate şi bilet de avion. El a ales acest aeroport, deoarece acolo se află cititoare NFC care pot citi informaţia de pe cip; aceste cititoare sunt folosite pe aeroport pentru a citi informaţia de pe carduri contactless şi telefoane inteligente.

Sjostrom a postat pe internet o mică filmare cu ‘performanţa’ sa. Cu toate acestea, el a temperat aşteptările ca această tehnologie să devină regulă: ,,Acesta este doar un experiment fără planuri de a fi introdus public … Când călătoreşti, întotdeauna eşti obligat să arăţi o carte de identitate validă când ţi se cere”.

La întrebarea unui pasager, care a spus că a călători cu un implant NFC ,,nu este un lucru pe care intenţionez să-l fac prea curând”, compania Lufthana a răspuns pe Tweeter: ,,Nici noi !”

Cu toate acestea, Sjostrom însuşi şi presa care a preluat ştirea au lăudat evenimentul arătând avantajele oferite de cip, unul dintre ele fiind descongestionarea aeroporturilor, făcând ca îmbarcarea în avion să fie mai rapidă şi uşoară. Un alt avantaj pentru aeroporturi este că cititoarele NFC sunt destul de larg răspândite, astfel că nu vor fi silite să achiziţioneze noi dispozitive speciale pentru scanarea mâinilor pasagerilor pentru a citi informaţia.

De asemenea, Sjostrom elogiază avantajele pe care cipul le poate oferi, avantaje care îi pot ‘fermeca’ pe cei mai slabi de minte: ,,Cea mai mare surpriză a fost sentimentul de a putea să mă identific fără nimic altceva decât trupul meu. Nu a trebuit să scot nimic. Mi-a dat o senzaţie nouă, un fel de pre-percepţie despre cum va fi în viitor, când nu va trebui să folosim obiecte fizice pentru a realiza lucruri. L-am încercat în transportul public, l-am conectat la sisteme de închidere de uşi cu NFC în birouri. Am reuşit cu unele şi nu am reuşit cu altele. Dar dacă nimeni nu experimentează, nimeni nu va descoperi”.

Cuvintele lui aduc aproape a vrăjitorie, a romane cu Harry Potter sau alţi pseudo-deţinători ai unor puteri supranaturale: ,,Nu va trebui să folosim obiecte fizice pentru a realiza lucruri” …

 

Iosif Mocanu

 


[1] Valuta digitală (bitcoin) este utilizată într-un sistem descentralizat de plată electronică care foloseşte o monedă digitală, numită cripto-monedă sau cripto-valută.

[2] Modificarea trupului este o modă nouă care bântuie tineretul şi nu numai, sătul de toate distracţiile care îl înconjoară. Astăzi nu mai este suficient un tatuaj sau un inel atârnat cine ştie unde, ci oamenii doresc să-şi implanteze tot felul de dispozitive/obiecte, parcă într-un concurs al hidoşeniei.

Un britanic şi-a făcut o serie de tatuaje colorate, şi-a tăiat urechile şi nasul şi şi-a introdus tot felul de dispozitive pentru a arăta cât mai asemănător cu papagalii lui. Alt bărbat şi-a mutilat trupul în toate felurile pentru a arăta ca un dragon. Unii îşi implantează în frunte coarne de silicon sau obiecte de alte forme; alţii îşi bagă cerneală în globii oculari pentru a-i colora în diferite culori, de la albastru deschis la negru.

[3] Bio-hacking este o metodă de modificare a trupului pentru a include în biologia umană dispozitive electronice, cu scopul de a extinde şi a îmbunătăţi capacităţile umane.

 

Episodul urmator