----------------

 

Carti in site

 

--------------------

Cine e online?

Avem 66 vizitatori și nici un membru online

Tâlcuiri la Noul Testament

Comentarii la Evanghelia după Luca

de Sfântul Ambrozie al Milanului (LVII)

 

Episoadele anterioare

 

41. Astfel, nu este oprit a îngropa un tată (potrivit Luca 9, 60), dar evlavia datoriei faţă de Dumnezeu are întâietate în faţa îndatoririlor familiale; una este lăsată (în seama) rudelor, cealaltă este poruncită celor aleşi. Sau deoarece gâtlejul celor fără de lege este groapă deschisă (potrivit Psalmi 5, 9; Romani 3, 13), pomenirea celor a căror vrednicie moare odată cu trupul este poruncit a fi ştearsă (potrivit Psalmi 9, 5), nici fiul nu este rechemat de datoria sa faţă de tatăl său, ci credinciosul este despărţit de tovărăşia necredincioşilor.

42. Fiindcă există îngroparea cuvenită a dreptului, precum cea despre care este scris: ,,Că vărsând aceasta mirul acesta pre trupul meu, spre îngroparea mea a făcut” (Matei 26, 12) şi, prin urmare, oricine cu bună credinţă Îl îngroapă pe Hristos în sine astfel ca să învie împreună cu El (potrivit Romani 6, 8) nu trebuie să îngroape în sine înşelarea diavolului.

43. De asemenea, este acel cuvânt proorocesc, care spune că noi ar trebui să punem unele lucruri pe mormintele strămoşilor noştri (potrivit Tovit 4, 23), pe care tu cititorule îl cunoşti, dar un necredincios nu-l va înţelege; nu este poruncită mâncare sau băutură, ci este dezvăluit că trebuie cinstită comuniunea sfintelor jertfe. Astfel, nu este o interdicţie a darului, ci taina credinţei este aceea că nu va exista comuniune între noi şi păgânul mort. Pentru că, de vreme ce sfintele taine sunt ale celor vii, cei care au viaţă nu sunt socotiţi morţi.

44. ,,Iată eu vă trimit pre voi ca mieii în mijlocul lupilor” (Luca 10, 3). El spune aceste cuvinte celor 70 de ucenici pe care i-a ales şi i-a trimis câte doi înaintea feţei Sale (potrivit Luca 10, 1). De ce i-a trimis doi câte doi ? Deoarece în corabia lui Noe au fost trimise perechi de animale, adică parte femeiască cu parte bărbătească, după număr, necurate (potrivit Facerea 7, 2), dar curăţite prin sfânta taină a Bisericii. Acest lucru este împlinit prin profeţia pe care a primit-o Sfântul Petru când Sfântul Duh i-a spus: ,,Cele ce Dumnezeu au curăţit, tu nu le spurca” (Faptele Apostolilor 10, 15). Şi el a priceput că acest lucru a fost spus despre neamuri, care au urmat mai degrabă succesiunea generaţiei trupeşti decât harul duhovnicesc. Domnul le-a curăţit şi le-a făcut moştenitoare ale patimii Lui.

45. Astfel, când i-a trimis pe ucenici la secerişul Său, care deşi semănat de Cuvântul lui Dumnezeu, avea nevoie de truda cultivării şi slujbă migăloasă pentru a creşte, ca nu cumva păsările cerului să distrugă seminţele răspândite (Luca 8, 5). El spune: ,,Iată eu vă trimit pre voi ca mieii în mijlocul lupilor” (Luca 10, 3).

46. Aceste animale sunt adversare, astfel că unul este devorat de celălalt. Dar un păstor bun nu ştie să se teamă de lupi pentru turma sa, şi astfel acei ucenici sunt trimişi nu împotriva unei prăzi, ci către har. Deoarece prevederea Bunului Păstor îi împiedică pe lupi să vatăme mieii (potrivit Ioan 10, 12-13). Astfel, El îi trimite pe miei în mijlocul lupilor pentru a se împlini cuvântul: ,,Atunci lupii şi mieii se vor paşte împreună” (Isaia 65, 25).

47. Şi întrucât discuţia de mai sus referitoare la vulpe s-a dovedit a nu fi neplăcută pentru voi, dacă eu am perceput judecata voastră ca favorabilă privind reprezentarea unei creaturi mai degrabă mici, conchid că, având consimţământul bunăvoinţei voastre, pot dezvălui taine adânci care sunt ascunse sub înfăţişarea lupilor. Noi am spus mai sus că ereticii au fost reprezentaţi în chipul vulpilor, cei care mărturisesc cu numele că Îl urmează pe Hristos, dar se leapădă de El în râvna pentru înşelare. Domnul nu îi primeşte, ci îi împiedică să se apropie de Casa Lui. Trebuie să cercetăm ce par să semnifice lupii.

48. Cu siguranţă, ei sunt fiare care stau la pândă la stâne, dau târcoale în jurul colibelor păstorilor, nu îndrăznesc să intre în sălaşele gospodăriilor, spionează somnul câinilor, absenţa sau trândăvia păstorului, atacă oile la beregată pentru a le sufoca. Mai mult, ei sunt sălbatici şi rapaci, puternici prin natura trupului, astfel că ei nu se pot schimba cu uşurinţă; ei sunt purtaţi de propriul imbold şi prin urmare adesea înşelaţi. În plus, dacă zăresc un om, se spune despre ei că îl fac să amuţească cu forţa naturii; dar dacă omul îi vede mai întâi, se spune că îi pune pe fugă. Deci trebuie să mă păzesc ca nu cumva, dacă harul tainelor duhovniceşti nu va putea străluci în discuţia de astăzi, să se creadă că lupii m-au văzut întâi şi au strâmbat judecata solemnă a cuvintelor mele.

49. Nu sunt de comparat ereticii cu aceşti lupi (potrivit Luca 10, 3) ? Cei care stau la pândă la stâna lui Hristos, urlă în jurul padocurilor mai degrabă noaptea decât ziua ? Fiindcă este întotdeauna noapte pentru necredincioşii care se străduiesc, în măsura în care stă (în puterea) lor, să acopere şi să întunece lumina lui Hristos cu norii tâlcuirii corupte. Ei dau târcoale în jurul stânei, dar nu îndrăznesc să intre în staulele lui Hristos şi astfel ei nu sunt tămăduiţi, deoarece Hristos nu doreşte să-i conducă în casa Lui de oaspeţi, în care a fost îngrijit cel care căzuse între tâlhari, Cuv duh 31când cobora de la Ierusalim. Legând rănile omului şi turnând pe ele untdelemn şi vin, acel Samarinean l-a pus pe dobitocul Lui, l-a adus la o casă de oaspeţi, şi l-a lăsat să fie îngrijit de gazdă (potrivit Luca 10, 30-35). Astfel, cei care nu cer un medic, nu primesc leac; dacă l-ar fi cerut, nu l-ar fi defăimat.

50. Ei urmăresc lipsa păstorului; de aceea păstorii Bisericilor se străduiesc fie să-i nimicească, fie să-i trimită în exil, pentru că ei nu pot ataca oile lui Hristos în prezenţa păstorilor lor. Astfel, prădătorii sălbatici, tenaci cu înclinaţia trupească a minţii, care nu sunt deloc obişnuiţi să se abată de la greşeala lor, încearcă să prade Turma Domnului. Şi, din acest motiv, apostolul spune: ,,De omul eretic după una şi a doua sfătuire, te fereşte” (Tit 3, 10), cunoscând că oricine este din acest aluat este distrus. Hristos, adevăratul Tâlcuitor al Scripturii, îi batjocoreşte, astfel ca ei să-şi semene atacurile ticăloase în zadar şi să nu poată pricinui nici o vătămare.

51. Dacă aceştia stăpânesc pe cineva în înşelarea abilă a controverselor lor, îl tâmpesc, căci oricine nu mărturiseşte că Cuvântul este în acelaşi timp slava lui Dumnezeu este tâmp. Păzeşte-te ca nu cumva să te amuţească vreun eretic, dacă nu îl zăreşti tu primul. Deoarece el se furişează în timp ce trădarea lui trece neobservată, dar dacă tu îi vei recunoaşte minciunile păgânătăţii sale, ai putea să nu te temi de pierderea vocii tale evlavioase. Aşa că fereşte-te de otrava vorbitorilor abili implicaţi în dispute; ei caută sufletul, ei atacă beregata, ei pricinuiesc răni în părţile vitale. Dureroase sunt muşcăturile ereticilor care, mai chinuitori şi sălbatici decât fiarele sălbatice însele, nu cunosc limite pentru egoismul şi lipsa lor de evlavie.

52. Nici să nu te tulbure că ei sunt văzuţi a lua înfăţişare omenească; chiar dacă în afară este zărit a fi om, înlăuntru mârâie o fiară (potrivit Sofonie 3, 3). Şi, astfel, nu există nici o îndoială că ei sunt lupi, potrivit cuvintelor dumnezeieşti ale Domnului Iisus Hristos care a spus: ,,Păziţi-vă de proorocii cei mincinoşi, care vin la voi în haine de oi, iar înlăuntru sunt lupi răpitori. Din roadele lor îi veţi cunoaşte pre ei” (Matei 7, 15-16). Oricine este tulburat de înfăţişare, să analizeze rodul. Tu auzi că cineva este numit preot; tu ştii tâlhăriile sale: el are haina unei oi, faptele unui tâlhar; o oaie în afară, un lup înlăuntru care nu cunoaşte limite jafurilor sale, care, ca să spunem aşa, cu mădularele călite de frigul scitic, dă târcoale noaptea cu gura sângerândă, căutând pe cine să înghită (potrivit I Petru 5, 8). Nu ţi se pare că este un lup care, nesătul după masacrul uman, dorea să-şi isprăvească nebunia cu moartea popoarelor credincioase ?

53. El urlă, el nu discută, cel care-L neagă pe Ziditorul glasului său, şi cu un grai păgân mârâie ca o fiară, cel care nu mărturiseşte că Domnul Iisus Hristos este Stăpânul vieţii veşnice. Noi am auzit urletul lui când sabia a fost trimisă în lume (potrivit Matei 10, 34). El avea dinţi ascuţiţi şi fălci umflate, şi credea că a luat de la toţi glasul pe care doar el l-a pierdut. Şi, prin urmare, ca să ne putem izbăvi de aceşti lupi, Domnul ne învaţă cum să urmăm, spunând:

54. ,,Să nu purtaţi pungă, nici traistă nici încălţăminte” (Luca 10, 4). El a explicat limpede în altă parte de ce nu trebuie purtată pungă, deoarece Sfântul Matei a scris că Domnul a spus ucenicilor: ,,Să nu aveţi aur, nici argint” (Matei 10, 9). Dacă ni se interzice să avem aur, de ce să-l luăm, de ce să-l purtăm ? Dacă ţi se porunceşte să dai ceea ce ai, de ce aduni ceea ce nu ai avut ? ,,Cela ce propovăduieşti să nu fure, furi ? Cela ce zici să nu preacurvească, preacurveşti ? Cela ce urăşti idolii; furi cele sfinte ? Cela ce te lauzi în lege prin călcarea legii, necinsteşti pre Dumnezeu ? Că numele lui Dumnezeu pentru voi se huleşte întru neamuri” (Romani 2, 21-24; potrivit Isaia 52, 5).

55. Apostolul Petru, care a fost primul care a înfăptuit cuvântul Domnului, pentru a arăta că poruncile Domnului nu au fost răspândite pretutindeni în zadar, când săracul i-a cerut milostenie, nu i-a spus astfel: ,,Argint şi aur nu este la mine” (Faptele Apostolilor 3, 6) ? El se laudă că nu are aur, nici argint şi tu te ruşinezi încă să ai mai puţin decât doreşti ? Astfel, sărăcia este slăvită, pentru că sărăcia este de asemenea binecuvântată, precum este scris: ,,Fericiţi cei săraci cu duhul” (Matei 5, 3).

Încă, Sfântul Petru nu se laudă atât de mult că nu are nici argint, nici aur, cât se laudă că se supune Domnului care a poruncit: ,,Să nu aveţi aur” (Matei 10, 9); adică, ,,Tu vezi că eu sunt ucenicul lui Hristos şi ceri de la mine aur ? El ne-a dat alt dar cu mult mai preţios decât aurul, acela de a săvârşi fapte bune în numele Lui. Aşadar, eu nu am ceea ce El nu a dat, ci am ceea ce El a dat: ‘Întru numele lui Iisus Hristos Nazarineanul, scoală şi umblă’” (Faptele Apostolilor 3, 6)”.

56. Aşadar, precum cel care va construi jitniţe pentru a strânge grânele sale este mustrat de autoritatea cuvântului Domnului (potrivit Luca 12, 16-21), tot aşa cel care îşi va pregăti o pungă pentru ascunderea aurului atrage asupra sa pata mustrării.

57. ,,Nici traistă, nici încălţăminte” (Luca 10, 4). Ambele sunt făcute de obicei din pielea unui animal mort, dar Iisus Hristos vrea ca nimic din ce este muritor să nu fie asupra noastră. Deci, El îi spune lui Moisi: ,,Dezleagă încălţămintele de la picioarele tale, că locul pre care stai tu, pământ sfânt este” (Ieşirea 3, 5). Astfel lui i se porunceşte să-şi dezlege sandaua muritoare şi pământească când este trimis să slobozească poporul, deoarece slujitorul acestei îndatoriri nu trebuie să se teamă de nimic, nici să fie întârziat de pericolul morţii de la îndatorirea pe care a luat-o asupră-şi.

Într-adevăr, când el a luat de bunăvoie asupra sa apărarea fraţilor săi, adică evreii (potrivit Ieşirea 2, 11-14), el a fost întors de la sarcina sa de teroarea prigoanei rele şi a fugit din Egipt. Aşadar, când Domnul a încuviinţat bunăvoinţa lui, dar a văzut starea lui neputincioasă, El a considerat că urma duhului şi minţii sale trebuia dezlegată din lanţurile muritoare.

58. Dar dacă cineva este tulburat de motivul pentru care (evreilor) li s-a poruncit în Egipt să mănânce mielul cu sandale în picioarele lor (potrivit Ieşirea 12, 11), şi (în schimb) apostolii sunt trimişi fără încălţăminte să propovăduiască Evanghelia (potrivit Luca 10, 4), ar trebui să se gândească la faptul că fiind în Egipt trebuie încă să se teamă de muşcătura şarpelui – căci sunt multe otrăvuri în Egipt –, şi oricine prăznuieşte în sens figurat Paştele poate fi expus la o rană; dar oricine este slujitor al adevărului curmă otrăvurile şi nu tremură din cauza lor.

Astfel când o viperă din Insula Malta l-a muşcat pe Sfântul Pavel, locuitorii acelui loc, văzând fiara atârnând de mâna lui, au socotit că el va muri; dar când l-au văzut stând nevătămat au spus că el era un zeu pe care otrava nu-l putea vătăma (potrivit Faptele Apostolilor 28, 1-8). Şi ca tu să poţi cunoaşte că acest lucru este adevărat, Domnul Însuşi a spus: ,,Iată dau vouă stăpânire să călcaţi preste şerpi şi preste scorpii şi preste toată puterea vrăjmaşului şi nimic pre voi nu vă va vătăma” (Luca 10, 19).

 

Traducere: Catacombele Ortodoxiei

 

Episodul urmator