----------------

 

Carti in site

 

--------------------

Cine e online?

Avem 138 vizitatori și nici un membru online

Încercările de peste un veac de convocare a unui Sinod Ecumenic,

menit a aduce reforma în Biserica Ortodoxă (IX)

 

Ştiind că lumea heterodoxă nu va renunţa niciodată la ereziile şi învăţăturile sale greşite,
la începutul secolului XX, conducătorii ortodocşi au pornit o campanie vehementă de reformare
a Bisericii Ortodoxe, pentru a putea săvârşi mult-dorita unitate a creştinilor – ideal de sorginte masonică.
Ei aveau nevoie ca un Sinod Ecumenic să valideze toate modificările dogmatice şi canonice necesare
protestantizării Ortodoxiei. Astfel, strădaniile lor pentru convocarea acestui Sinod s-au succedat neobosite,
zădărnicite însă de circumstanţe politice, sociale, de orgolii ierarhice, ciocniri între ‘puternicii’ Ortodoxiei
oficiale, dar susţinute de heterodocşii care îşi urmăreau propriile interese. Va reuşi oare mult-trâmbiţatul
Sinod din zilele noastre să le împlinească visul, care echivalează cu prăbuşirea Ortodoxiei oficiale ?
 
 

Reluăm acest articol, care a rulat pe site în anul 2016, având în vedere că aducem la zi în permanenţă informaţia legată de acest subiect. Se dezvăluie înaintea ochilor noştri noi şi inedite pagini de istorie, care completează imaginea de ansamblu şi aduc lumină asupra unor evenimente bisericeşti contemporane

 

Patriarhul Bartolomeu relansează procesul de convocare a Marelui Sinod al Ortodoxiei

În 1991, după trecerea la cele veşnice a Patriarhului Dimitrie I al Constantinopolului (1972-1991), a urcat pe scaunul ecumenic actualul Patriarh Bartolomeu I (născut în 1940 în Insula Imvros, Turcia), demn succesor al pleiadei patriarhilor ecumenici din secolul XX.

Citește mai departe...

ISTORIA BISERICEASCĂ UNIVERSALĂ

şi

STATISTICA BISERICEASCĂ

 

de

Euseviu Popovici

Profesor la Facultatea de Teologie din Cernăuţi

 

Capitolul VI
Biserica sârbilor din Bosnia şi Herţegovina (Hercegovina), din Serbia şi din Ţrnagora (Crnagora) sau Montenegro
 
Capitolul VI
Biserica sârbilor din Bosnia şi Herţegovina (Hercegovina), din Serbia şi din Ţrnagora (Crnagora) sau Montenegro
§. 219. Biserica din Crnagora (Ţrnagora) sau din Montenegro

Actualul regat Crnagora sau Montenegro, până la 1910 principat, în partea lui mai mare este principatul de odinioară Zeta, care a stat în multe relaţii cu Veneţia; el a primit numele actual de la muntele său cel mai înalt, ce pare a fi negru de departe, şi unde se întemeie atunci Cetinje (Ţetinie) ca capitala ţării. De la 1367, stingându-se casa ţarilor Nemanjic (Nemanici) cu Uroş IV, a domnit în Zeta casa princiară Balsic (Balşici, 1367-1427), ce sta cu veneţienii în relaţii când amicale, când inamice. Când s-a stins această casă, veni la tron, după multe lupte pentru a-l lua în posesiune, Ştefan Crnagorac (Ţrnogoraţ) nobil de seamă ca vasal al Veneţiei, mai ales de la 1455, el muri în 1460.

Citește mai departe...

Mâine, 15/28 noiembrie, începe postul

Naşterii Domnului pentru ortodocşii de stil vechi

 

Potrivit rânduielilor bisericeşti, în postul Naşterii Domnului, zilele de luni, miercuri şi vineri se postesc fără vin şi untdelemn, iar zilele de marţi şi joi cu vin şi untdelemn.

Citește mai departe...

SFINŢII PĂRINŢI ŞI EREZIILE

Sfântul Marcu al Efesului şi falsa unire de la Florenţa (V)

 

Episodul anterior

 

Niciodată, o bărbate, ceea ce priveşte Biserica nu se duce la bun sfârşit prin compromisuri: nu există nici o cale de mijloc între Adevăr şi minciună. Dar exact aşa cum ceea ce este în afara luminii va fi în mod necesar în întuneric, tot aşa cel care se îndepărtează puţin de Adevăr este lăsat rob minciunii.
 
Scrisoare către Gheorghe Scholarios
 
Odinioară noi am grăit întru totul asemenea, şi nu a existat nici o schismă între noi, şi apoi noi, ambele părţi (ortodocşi şi latini), eram în acord cu Părinţii; dar acum, când noi nu grăim asemenea, cum putem fi împreună ? Acum noi (ortodocşii) vorbim exact la fel ca atunci, şi noi suntem în acord atât cu noi înşine, cât şi cu Părinţii – atât ai noştri, cât şi ai voştri – dacă voi doriţi să recunoaşteţi ceea ce este adevărat. Dar voi, introducând inovaţia, prin aceasta inevitabil vă dovediţi că sunteţi în dezacord în primul rând cu voi înşivă, şi apoi cu Părinţii pe care noi îi avem în comun, şi în cele din urmă cu noi.
Mesaj către Papa Eugenie al IV-lea

Citește mai departe...

Înmormântarea şi cremaţiunea

în lumina cuvântului lui Dumnezeu şi a istoriei (IV)

 

de dr. Samuil Taubes

Prim-rabin în Caransebeş

 

Articol apărut în serial, începând din 24 iunie 1928, în Foaia Diecezană,

publicaţie a Eparhiei Ortodoxe Române a Caransebeşului

 

Partea a III-a

Postăm acest articol, scris de un rabin, fiindcă el constituie o mărturie extraordinar de veridică pentru rânduielile de înmormântare pe care le avem noi, creştinii, şi pe care le-am moştenit de la poporul mesianic. El este extrem de actual, deşi este scris cu aproape 90 ani în urmă, şi pledează pentru înmormântare, monogamie, ca şi împotriva oricărei forme de sinucidere.

 

Venim acum şi la pasajele în care este vorba de arderea de cadavre. Prima pildă ne-o dă istoria furtului lui Ahar. Domnul porunceşte prin Isus Navi: ,,Cel ce s-ar nimeri în anatemă, acela să fie ars cu foc” (Isus Navi 7, 15). Din versetul 25 reiese că cel culpabil să nu fie ars de viu; Ahar şi familia sa au fost ucis cu pietre; după aceasta s-au ars cadavrele. Aceasta a fost o înăsprire înspăimântătoare a pedepsei de moarte, o urgie şi o judecată teribilă dumnezeiască.

Citește mai departe...

Renaşterea harismatică ca un semn al vremurilor (VIII)

de ieromonah Serafim Rose († 1982)

 

Episodul anterior

 

,,Noul creştinism”

Poate că vor fi unii care se vor îndoi că ,,renaşterea harismatică” este o formă de mediumnism; aceasta este doar o chestiune secundată privind mijloacele sau tehnica prin care este transmis ,,duhul” ,,renaşterii harismatice”. Dar că acest ,,duh” nu are nimic de-a face cu creştinismul ortodox este cât se poate de limpede. Şi în realitate acest ,,duh” urmează aproape cuvânt cu cuvânt ,,proorociile” lui Nicolae Berdiaev cu privire la un ,,nou creştinism”.

Citește mai departe...

Normalizarea petrecerilor de sinucidere

de Wesley Smith, 17 septembrie 2017

 

 
Alte articole de Wesley Smith
 

La începutul anilor ’1990, regretata mea prietenă Frances m-a invitat pe mine şi pe alţi prieteni ai ei să participe la petrecerea ei de sinucidere. Noi toţi am spus nu cu semn de exclamare ! Un asemenea lucru era de neconceput. Noi am ajuta-o pe Frances în dificultăţile din viaţa ei, dar nu am valida auto-distrugerea ei. Văzându-i pe cei mai apropiaţi ai ei unanimi în obiecţiile lor, Frances s-a răzgândit.

Citește mai departe...

Meşteşugul rugăciunii (II)

de arhimandrit Serafim Alexiev

 

Partea I

Ce este rugăciunea ? (continuare)

În cartea Lucrarea minţii. Despre rugăciunea lui Iisus, alcătuită de egumenul Hariton de la Valaam, citim: ,,Rugăciunea este întoarcerea minţii şi a gândurilor noastre către Dumnezeu. A te ruga înseamnă a sta cu mintea ta înaintea lui Dumnezeu şi cu gândul neabătut să priveşti către El cu teamă plină de evlavie şi cu nădejde”.

Citește mai departe...

ORTODOXIA ŞI ECUMENISMUL* (XXIX)

De ce un creştin ortodox nu poate fi ecumenist

de arhimandriţii Serafim Alexiev şi Serghie Jazadjiev

 

Ediţia I, publicată acum fără nici o schimbare

 

Episodul anterior

B) Contribuţia ‘ortodoxă’ la nivelarea religiilor

În 1969, Vissert-Houft, fost secretar general al C.E.B., scria că ecumenismul nu este o mişcare nivelatoare. Această afirmaţie pare absolut neîntemeiată, dacă luăm în consideraţie faptele expuse mai sus. Din păcate, în ultima vreme tendinţa nivelatoare, de neconceput pentru conştiinţa ortodoxă, pune tot mai mult stăpânire şi pe teologii ecumenişti ‘ortodocşi’. Un exemplu grăitor în acest sens este prelegerea pe tema Sfintei Taine a Botezului, rostită de prot. Liberie Voronov, profesor de teologie dogmatică, la colocviul cu teologii evanghelişti-luterani din Leningrad (septembrie 1969) şi publicată în Jurnal Moskovskoi Patriarhii (1970, nr. 5, p. 72-77).

Citește mai departe...

Pe urmele Sfântului Ioan de Kronstadt (V)

 

Episodul anterior

 

Credinţă şi tămăduire

Sfântul Ioan de Kronstadt se ruga pentru tămăduirea tuturor celor care apelau la el, inclusiv musulmani, evrei, străini din Franţa, Italia, Elveţia, Scandinavia, America şi alte ţări şi există propria relatare a Sfântului Ioan a primei sale minuni, făcută fraţilor săi preoţi. Într-o zi, după ce a primit o cerere de a se ruga pentru o persoană bolnavă, Sfântul Ioan a început să se roage; şi, ca de obicei, ,,l-am încredinţat pe cel bolnav lui Dumnezeu, cerând Domnului să împlinească sfânta Sa voie cu privire la persoana bolnavă”. Pe neaşteptate, o femeie în vârstă pe nume Parascheva, pe care Sfântul Ioan o cinstea pentru virtutea ei, şi-a făcut drum către el, cerându-i să se roage pentru tămăduirea deplină a persoanei bolnave. ,,Îmi amintesc că aproape m-am speriat atunci”, a spus Sfântul Ioan. ,,Mi-am zis în sine: cum aş putea avea o asemenea îndrăzneală ? Cu toate acestea, femeia a stăruit şi a crezut în puterea rugăciunii mele. Atunci mi-am mărturisit micimea şi păcătoşenia înaintea Domnului, am văzut voia lui Dumnezeu în această chestiune, şi am început să stărui pentru ca persoana bolnavă să fie vindecată. S-a făcut bine … Altădată, tămăduirea s-a petrecut din nou după rugăciunile mele. Atunci am văzut în aceste două cazuri voia nemijlocită a lui Dumnezeu, o nouă ascultare pentru mine de la Dumnezeu – să mă rog pentru toţi cei care mi-ar cere aceasta …”.

Citește mai departe...

Despre căderea lui Adam (X)

de Arhiepiscopul Inochentie al Odessei († 1857)

 

Episodul anterior

 

X. Pedepsirea femeii

Muierii au zis: înmulţind voiu înmulti necazurile tale şi suspinul tău, în dureri vei naşte fii şi spre bărbatul tău va fi întoarcerea ta; şi el te va stăpâni (Facerea 3, 16).

Citește mai departe...

Ce se întâmplă astăzi în lume (IV)

Ştiaţi că datele voastre medicale sunt vândute ?

de Thomas Gadisseux, 5 octombrie 2017

 
 

Când sunteţi spitalizat, spitalul stochează o cantitate de informaţii: medicamentele care v-au fost administrate, bolile de care suferiţi, medicii şi specialiştii care v-au consultat. Ceea ce probabil nu ştiţi este că, la externare, spitalul vinde aceste informaţii unor societăţi comerciale.

Citește mai departe...

Prigonirea monahilor din Muntele Athos

de către Patriarhia Constantinopolului (IV)

de părintele Patric Ranson

 

Partea a III-a

C. Persecuţiile neo-athoniţilor (continuare)

La scurt timp după acest incident, Ecclesiasticos Agon, revista Bisericii oficiale, afirma public că se temea de ,,preluarea Muntelui Athos”. Iată ce declara această revistă bisericească grecească importantă, făcând aluzie la diverse evenimente petrecute în Sfântul Munte, mai ales la preluarea controlului mânăstirii ivirilor de către egumenul reformist de la Mânăstirea Stavronikita, părintele neo-athonit Vasilie Gontikakis.

Citește mai departe...

Tâlcuiri la Noul Testament

Comentarii la Evanghelia după Luca

de Sfântul Ambrozie al Milanului (LXI)

 

Episodul anterior

 

100. ,,Acum voi fariseii, partea cea dinafară a paharului şi a blidului curăţiţi” (Luca 11, 39). Tu vezi că trupurile noastre sunt indicate prin menţionarea lucrurilor pământeşti, fragile, care atunci când sunt aruncate într-o cădere scurtă se zdrobesc. Şi lucrurile pe care cugetul lăuntric le-a dorit să fie bune prin percepţiile şi faptele trupului, precum conţinutul unui pahar, uşor strălucesc în afară. Aşadar, în ceea ce urmează nu există nici o îndoială că pătimirea trupului este arătată prin numele paharului (potrivit Luca 22, 42), când Domnul spune: ,,Paharul care mi-au dat mie Tatăl, au nu-l voiu bea pre el ?” (Ioan 18, 11). Fiindcă cel care înghite slăbiciunea trupească în dragostea duhovnicească şi, ca să spunem aşa, o toarnă în minte şi duh astfel încât slăbiciunea exterioară să fie drenată de lăuntric, bea propriul său trup.

Citește mai departe...

Încercările de peste un veac de convocare a unui Sinod Ecumenic,

menit a aduce reforma în Biserica Ortodoxă (VIII)

 

Ştiind că lumea heterodoxă nu va renunţa niciodată la ereziile şi învăţăturile sale greşite,
la începutul secolului XX, conducătorii ortodocşi au pornit o campanie vehementă de reformare
a Bisericii Ortodoxe, pentru a putea săvârşi mult-dorita unitate a creştinilor – ideal de sorginte masonică.
Ei aveau nevoie ca un Sinod Ecumenic să valideze toate modificările dogmatice şi canonice necesare
protestantizării Ortodoxiei. Astfel, strădaniile lor pentru convocarea acestui Sinod s-au succedat neobosite,
zădărnicite însă de circumstanţe politice, sociale, de orgolii ierarhice, ciocniri între ‘puternicii’ Ortodoxiei
oficiale, dar susţinute de heterodocşii care îşi urmăreau propriile interese. Va reuşi oare mult-trâmbiţatul
Sinod din zilele noastre să le împlinească visul, care echivalează cu prăbuşirea Ortodoxiei oficiale ?
 
 

Reluăm acest articol, care a rulat pe site în anul 2016, având în vedere că aducem la zi în permanenţă informaţia legată de acest subiect. Se dezvăluie înaintea ochilor noştri noi şi inedite pagini de istorie, care completează imaginea de ansamblu şi aduc lumină asupra unor evenimente bisericeşti contemporane

 

Congres pentru examinarea chestiunii sărbătoririi comune a Sfintelor Paşti

În urma hotărârii Conferinţei panortodoxe presinodale, Secretariatul pentru pregătirea Sinodului a organizat între 28 iunie - 3 iulie 1977, la Centrul Ortodox de la Chambesy, un congres pentru examinarea chestiunii unei prăznuiri comune a Sfintelor Paşti de către toţi creştinii în aceeaşi duminică. La întrunire au participat ierarhi ,,responsabili de activitate pastorală”, specialişti în drept canonic, astronomie, istorie şi sociologie.

Citește mai departe...

ISTORIA BISERICII
PERIOADA CELOR ŞAPTE SINOADE ECUMENICE (X)
 
 
de la naşterea Domnului nostru Iisus Hristos
până în zilele noastre
 
alcătuită
după documente originale şi autentice
 
de
Vladimir Guettee
doctor în teologia Bisericii Ortodoxe Ruse
 
 
Volumul III
Cartea a VIII-a
 
Anii 347–381
 
3
 

Starea intelectuală a Bisericii după moartea lui Constantin – Dogmă, constituţie, disciplină, liturghie, potrivit Părinţilor acestei epoci – Scriitori răsăriteni – Biserica Alexandriei – Sfântul Atanasie, opere istorice, dogmatice, exegetice

Biserica din Ierusalim – Sfântul Chiril; catehezele sale – Opuscule

Bisericile asiatice – Sfântul Vasilie de Cezareea – Operele sale exegetice, dogmatice şi ascetice – Liturghia sa – Sfântul Grigorie Teologul sau de Nazianz – Discursurile sale – Scrisorile sale – Poemele sale – Amfilohie al Iconiei – Alţi scriitori răsăriteni: Didim din Alexandria; Macarie din Alexandria, Macarie din Egipt şi mulţi alţi scriitori – Sfântul Efrem din Edesa

Bisericile apusene: Iuliu, episcop al Romei – Victorin, operele sale împotriva arienilor – Eusebiu de Verceil – Febadie de Agen – Sfântul Ilarie de Poitiers; lucrările sale exegetice, dogmatice, istorice – Zenon de Verona – Optatus de Mileve – Damas, episcop al Romei – Scrisorile sale – Poemele sale – Luchifer de Cagliari – Pacianus de Barcelona – Poeţii Juvencus, Sedulius, Severus, Ausonius – Sfântul Ambrozie de Milan – Operele sale exegetice, dogmatice, ascetice – Alţi scriitori apuseni

Ulfila, apostol al neamului goţilor; lucrările sale biblice

Mişcarea intelectuală în erezie: Acachie de Cezareea Palestinei, Avxentie de Milan şi alţi arieni – Apolinariştii – Priscilianiştii – Donatiştii

Citește mai departe...