----------------

 

Carti in site

 

--------------------

ISTORIA BISERICEASCĂ UNIVERSALĂ
şi
STATISTICA BISERICEASCĂ
 
de
Euseviu Popovici
Profesor la Facultatea de Teologie din Cernăuţi
 
Partea a II-a
Biserica de Apus de la Revoluţia franceză până în prezent (1789-1910)
 
Capitolul I
Anticreştinismul de la Revoluţia franceză
 
§. 189. Starea nouă a culturii şi influenţa ei asupra dezvoltării Bisericii de Apus de la Revoluţia franceză încoace

Luptele din Apus între creştinism şi anticreştinism în secolul XIX şi în cel prezent devin încă mai evidente, dacă vom arunca o privire asupra filozofiei, ştiinţelor naturale, literaturii şi artei, precum şi asupra fenomenelor politice, sociale şi anticreştine religioase din secolul XIX şi din cel prezent.

Citește mai departe...

Mâine, 15/28 noiembrie, începe postul

Naşterii Domnului pentru ortodocşii de stil vechi

 

Potrivit rânduielilor bisericeşti, în postul Naşterii Domnului, zilele de luni, miercuri şi vineri se postesc fără vin şi untdelemn, iar zilele de marţi şi joi cu vin şi untdelemn.

Citește mai departe...

NIHILISMUL

Rădăcina revoluţiei epocii moderne (I)

de ieromonah Serafim Rose

 

Prefaţa editorului[1]

La începutul anilor ’1960, într-un apartament de la subsol, în apropiere de centrul oraşului San Francisco, Eugene Rose, viitorul părinte Serafim, stătea la biroul său acoperit cu vrafuri de cărţi şi teancuri de dosare. Încăperea era tot timpul întunecoasă fiindcă puţină lumină ar fi putut intra pe fereastră. Cu câţiva ani înainte ca Eugene să se fi mutat, aici avusese loc o crimă, şi unii spuneau că un duh necurat sălăşluia încă acolo. Dar Eugene, ca şi cum ar fi sfidat acest duh şi duhul veşnic întunecat al oraşului, avea un perete acoperit cu icoane, în faţa cărora licărea întotdeauna o candelă roşie.

Citește mai departe...

Unitatea Bisericii şi Conferinţa Mondială a Comunităţilor Creştine (VI)

- Scrisoare către dl. Robert Gardiner, secretar al Comisiei

pentru organizarea unei Conferinţe Mondiale a Comunităţilor Creştine -

a Arhiepiscopului Ilarion Troiţki († 1929), scrisă în 1916, pe când era arhimandrit

 

Episodul anterior

 

[Aceasta este partea dogmatică a canonului Sfântului Vasilie, în care el transmite opinia înaintaşului său Firmilian şi a Sfântului Chiprian.] Nici măcar cu un cuvânt Sfântul Vasilie nu combate, nici nu pune la îndoială aceste argumente dogmatice despre unitatea vieţii de har în Biserică. Dar aceasta este ceea ce el trebuia să facă în mod necesar, deoarece imediat după cuvintele citate, el începe să vorbească despre posibilitatea practicii aparent în dezacord cu această teorie dogmatică. ,,Dar fiindcă cu totul s-a părut oarecărora din cei de la Asia, pentru iconomia multora (οικονομιας ενεκα των πολλων), să se primească botezul lor. Fie primit (εστω δεκτον)”[1].

Citește mai departe...

Meşteşugul rugăciunii (XIII)

de arhimandrit Serafim Alexiev

 

Episodul anterior

 

Cum să ne rugăm atunci când simţim răceală sufletească ? (continuare)

Cea mai de preţ şi cea mai înduioşătoare în credinţa noastră este descoperirea dumnezeieştii iubiri căreia îi este milă fără de margini de păcătoşii care se pocăiesc. Această iubire atotiertătoare ne cheamă şi astăzi. Ea se dă doar cu o singură condiţie: să ne pocăim din inimă. Această pocăinţă trebuie să fie adâncă, sinceră, simţitoare. Aceasta cere să nu ne ascundem păcatele precum Cain şi să nu rămânem cu otrava întru noi, ci să ne mărturisim precum David, ca să fim iertaţi.

Citește mai departe...

Din scrierile mitropolitului Galaction Cordun

Învăţătură despre ce este Biserica Domnului

 

Cu cât drag privesc la voi, fraţilor, când vă văd pe toţi grămadă zorind înspre Biserica Domnului pentru rugăciune ! Cât de plăcut îmi este a ceti în feţele voastre atâta osârdie. Dar pentru ca voi să intraţi şi să ieşiţi din acest sfânt locaş cu folos sufletesc, cred de nevoie să vă dau câteva îndrumări de cum aveţi să vă rugaţi când veniţi acolea. Şi asta o veţi putea afla uşor, când veţi şti ce este Biserica lui Dumnezeu.

Citește mai departe...

Ecumenismul – calea către pierzare (III)

de Ludmilla Perepiolkina

 

Episodul anterior

 

Limba Babilonului

Fata Vavilonului ticăloasă; fericit este cel ce va răsplăti ţie răsplătirea ta, care ai răsplătit nouă (Psalmi 136, 11).

Diplomaţia, adică arta profesională a compromisului, este cu totul străină de morala creştină prin natura sa: Ci fie cuvântul vostru: aşa, aşa; nu, nu; iar ce este mai mult decât acestea, de la cel rău este (Matei 5, 37). Cu toate că acceptabilă în politica lumească, nu este adecvată în Biserica lui Hristos care nu este din această lume. Chiar îşi poate închipui cineva cu adevărat mucenici diplomaţi sau mărturisitori abili ?!

Citește mai departe...

SFINŢII PĂRINŢI ŞI EREZIILE

Sfântul Marcu al Efesului şi falsa unire de la Florenţa (XI)

 

Episodul anterior

 

Învăţătura ortodoxă a Sfântului Marcu al Efesului

privind starea sufletelor după moarte

 

Omilia I a Sfântului Marcu al Efesului

Combaterea capitolelor latine privind focul purgatoriului

 

2. Şi astfel, noi Îl rugăm fierbinte pe Dumnezeu şi credem că izbăvim pe cei plecaţi de (chinul veşnic), şi nu de orice alt chin sau foc aparte de acele chinuri şi acel foc care au fost vestite a fi pentru totdeauna. Şi, mai mult, faptul că sufletele celor plecaţi sunt izbăvite prin rugăciune de întemniţarea în iad, ca dintr-o temniţă anume, este mărturisit, printre mulţi alţii, de Teofan Mărturisitorul, numit Scrisul (pentru cuvintele mărturiei sale pentru icoana lui Hristos, cuvinte scrise pe fruntea sa, pe care el le-a pecetluit cu sânge). Într-unul din canoanele pentru cei răposaţi, el se roagă astfel pentru ei: ,,De lacrimile şi de suspinurile cele din iad slobozeşte pre robii tăi Mântuitorule” (Octoihul, canonul de sâmbătă pentru cei răposaţi, glasul 8, cântarea a 6-a, la Slavă).

Citește mai departe...

ISTORIA BISERICII (X)
PERIOADA CELOR ŞAPTE SINOADE ECUMENICE
 
 
de la naşterea Domnului nostru Iisus Hristos
până în zilele noastre
 
alcătuită
după documente originale şi autentice
 
de
Vladimir Guettee
doctor în teologia Bisericii Ortodoxe Ruse
 
 
Volumul III
Cartea a VIII-a
 
Anii 347–381
 
4
 

Iovian împărat – Scrisoarea sa către Atanasie şi răspunsul sfântului episcop – Ipocrizia arienilor – Sinodul lor prezidat de Meletie de Antiohia – Declaraţia lor ortodoxă - Moartea lui Iovian – Valentinian împărat – El l-a ales asociat la domnie pe fratele său Valens şi i-a încredinţat Răsăritul – Valentinian la Milano – Episcopul arian Avxentie – Ilarie de Poitiers şi Eusebiu de Verceil îl combat – Valentinian îl crede ortodox şi se declară de partea lui – Valens se declară de partea arienilor – Semi-arienii se reunesc la Lampsac – Reprezentanţii Sinodului intră în comuniune cu apusenii – Scrisorile de comuniune pe care le dau Liberie, episcopul Romei, şi ceilalţi episcopi din Apus – Moartea lui Liberie – Damas îi urmează – Scaunul îi este disputat de Ursin – Starea scaunului Romei în această perioadă – Reprezentanţii răsăriteni la Sinodul de la Thyana – Moartea lui Eudoxie, episcop arian de Constantinopol – Demofil este ales de arieni – Ortodocşii îl aleg pe Evagrie – Persecuţiile lui Valens împotriva ortodocşilor şi semi-arienilor – Starea tristă a Bisericii Răsăritene sub Valens – Apusul se declară în mod solemn împotriva arianismului – Sinodul de la Roma – Scrisoarea către episcopii Egiptului şi Răsăritului – Sfântul Atanasie şi Sfântul Vasilie în relaţie cu apusenii – Moartea Sfântului Atanasie – Elogiul Sfântului Grigorie Teologul în cinstea Sfântului Atanasie

Citește mai departe...

Prigonirea monahilor din Muntele Athos

de către Patriarhia Constantinopolului (X)

de părintele Patric Ranson

 

Episodul anterior

Capitolul III

Justificarea imposibilă a persecuţiei

A) Există dreptul de persecuţie ?

2. În afara Adevărului, nu există nici Biserică, nici succesiune apostolică

b) cazul despărţirii legitime din motive de credinţă (continuare)

Paradoxul unei asemenea ecleziologii, transplantată de la Augustin şi apoi de la scolastici până în epoca noastră, este prin urmare simplu: separând dogma de taină, crezul de Biserică, succesiunea apostolică de dreapta credinţă, justeţea ritului de justeţea credinţei, este posibil a recunoaşte, mai ales în cadrul mişcării ecumeniste, o mulţime de Biserici şi de secte ca fiind în mod valid creştine.

Citește mai departe...