----------------

 

Carti in site

 

--------------------

Cine e online?

Avem 133 vizitatori și nici un membru online

Renaşterea harismatică ca un semn al vremurilor (VIII)

de ieromonah Serafim Rose († 1982)

 

Episodul anterior

 

,,Noul creştinism”

Poate că vor fi unii care se vor îndoi că ,,renaşterea harismatică” este o formă de mediumnism; aceasta este doar o chestiune secundată privind mijloacele sau tehnica prin care este transmis ,,duhul” ,,renaşterii harismatice”. Dar că acest ,,duh” nu are nimic de-a face cu creştinismul ortodox este cât se poate de limpede. Şi în realitate acest ,,duh” urmează aproape cuvânt cu cuvânt ,,proorociile” lui Nicolae Berdiaev cu privire la un ,,nou creştinism”.

El uită cu totul de ,,duhul ascetic monahal al Ortodoxiei istorice”, care îi expune cel mai eficient falsitatea. Nu este mulţumit de ,,creştinismul conservator care îndrumă forţele duhovniceşti ale omului doar către pocăinţă şi mântuire”, ci mai degrabă, crezând în mod evident asemenea lui Berdiaev că un astfel de creştinism este încă ,,incomplet”, îi adaugă un al doilea nivel al fenomenelor ,,spirituale”, dintre care nici unul nu este în mod specific creştin în caracter (deşi cineva este liber să le interpreteze ca fiind ,,creştine”), care sunt accesibile credincioşilor din toate confesiunile, cu sau fără pocăinţă, şi care nu au nici un fel de legătură cu mântuirea. Priveşte către ,,o nouă eră în creştinism, o spiritualitate nouă şi profundă, ceea ce înseamnă o nouă revărsare a Sfântului Duh” – în totală contradicţie cu tradiţia şi proorocia ortodoxe.

Acesta este cu adevărat un ,,nou creştinism”, dar ingredientul ,,nou” specific acestui ,,creştinism” nu este original sau ,,avansat”, ci este doar o formă modernă a epocii diavolului – vechea religie a păgânismului şamanic. Periodicul ortodox ,,harismatic” The Logos îl recomandă pe Nicolae Berdiaev ca pe un ,,profet”, tocmai pentru că el a fost ,,cel mai mare teolog al creativităţii duhovniceşti”[1].

Şi, într-adevăr, tocmai şamanii oricărui trib primitiv sunt cei care ştiu cum să intre în contact cu puterile ,,creatoare” primordiale ale universului şi să le utilizeze – acele ,,duhuri ale pământului şi văzduhului şi mării” pe care Biserica lui Hristos le recunoaşte ca diavoli, şi cărora, dacă le slujeşti, este într-adevăr posibil să ajungi la un extaz şi bucurie ,,creatoare” (,,entuziasmul şi extazul nietzschean” de care Berdiaev se simţea atât de aproape), care sunt necunoscute ,,creştinilor” plictisiţi şi şovăielnici care se lasă amăgiţi de înşelăciunea ,,harismatică”. Dar acolo nu este Hristos. Dumnezeu a interzis contactul cu acest tărâm ocult, ,,creator”, pe care ,,creştinii” l-au descoperit prin ignoranţă şi înşelare de sine.

,,Renaşterea harismatică” nici nu va avea nevoie să intre într-un ,,dialog cu religiile necreştine” deoarece, sub numele de ,,creştinism”, se adoptă deja religia necreştină şi devine ea însăşi noua religie pe care Berdiaev a prevestit-o, îmbinând în mod bizar ,,creştinismul” şi păgânismul.

Straniul duh ,,creştin” al ,,renaşterii harismatice” este identificat în mod limpede în Sfânta Scriptură şi tradiţia patristică ortodoxă. Potrivit acestor surse, istoria lumii va culmina cu o figură ,,creştină” aproape supraomenească, adică falsul mesia sau antihristul. El va fi ,,creştin” în sensul că întreaga sa funcţie şi însăşi fiinţa lui va fi centrată pe Hristos, pe care Îl va imita în toate privinţele posibile. Şi el va fi nu numai cel mai mare duşman al lui Hristos, ci pentru a-i înşela pe creştini va părea să fie Hristos venit pe pământ a doua oară şi domnind în Templul reconstruit din Ierusalim.

Să nu vă amăgească cineva pre voi nici într-un chip că va veni, de nu va veni mai întâi depărtarea, şi de nu se va arăta omul păcatului, fiul pieirii; potrivnicul şi care se va înălţa mai presus de tot cel ce se zice Dumnezeu, sau închinăciune; aşa cât să şază el în Biserica lui Dumnezeu, ca un Dumnezeu, arătându-se pre sine cum că ar fi el Dumnezeu... (II Tesaloniceni 2, 3-4) a cărui venire este după lucrarea satanei întru toată puterea şi semne şi minuni ale minciunii, şi întru toată amăgirea nedreptăţii întru cei pieritori; pentru că dragostea adevărului nu au primit ei ca să se mântuiască. Şi pentru aceea va trimite lor Dum­nezeu lucrarea înşelăciunii, ca să crează ei min­ciunii; ca să se judece toţi care nu au crezut adevărului, ci au binevoit întru nedreptate (II Tesaloniceni 2, 9-12).

Învăţătura ortodoxă cu privire la antihrist este un subiect amplu în sine şi nu poate fi prezentată aici. Dar dacă, aşa cum cred adepţii ,,renaşterii harismatice”, zilele cele de pe urmă sunt cu adevărat aproape, este de importanţă cru­cială pentru creştinul ortodox să fie informat despre această învăţătură referitoare la cel care, după cum ne-a spus Mântuitorul Însuşi, va arăta împreună cu ,,proorocii mincinoşi” ai acelei vremi semne mari şi minuni, cât să amăgească de va fi cu putinţă, şi pre cei aleşi (Matei 24, 24).

Şi aleşii nu sunt cu siguranţă acele mulţimi de oameni care ajung să primească înşelarea grosolană şi neconformă cu Scriptura, potrivit căreia ,,lumea este în pragul unei mari deşteptări spirituale”, ci turma mică, căreia singură Mântuitorul nostru i-a făgăduit: Nu te teme turmă mică; că bine au voit Tatăl vostru să vă dea vouă împărăţia (Luca 12, 32).

Până şi adevăraţii aleşi vor fi ispitiţi grozav de marile semne şi minuni ale lui antihrist; dar majoritatea ,,creştinilor” îl va accepta fără nici o întrebare, deoarece ,,noul său creştinism” este exact ceea ce caută ei.

 

,,Iisus vine curând”

Doar în ultimii câţiva ani, în mod semnificativ, chipul lui ,,Iisus” a primit o importanţă ciudată în America. Au fost anulate interdicţiile vechi de a prezenta persoana lui Hristos pe scenă şi în filme. Musicaluri extraordinar de populare prezintă parodii blasfematoare ale vieţii Sale. ,,Mişcarea lui Iisus”, care era de orientare predominant ,,harismatică”, s-a întins în mod spectaculos în rândurile adolescenţilor şi tinerilor. Cea mai vulgară formă a muzicii populare americane este ,,creştinată” la ,,Festivaluri rock Iisus” de masă, şi pentru prima oară în acest secol, melodii ,,creştine” au devenit cele mai populare în ţară. Şi la baza acestui întreg conglomerat bizar de blasfemie şi deşertăciune lumească absolut ignorantă se află expresia repetată constant a aşteptării şi nădejdii pe cât se pare a tuturor: Iisus vine curând.

Observatorul atent al scenei religioase contemporane – mai ales în America, unde s-au născut majoritatea curentelor religioase populare timp de mai bine de un secol – nu poate să nu remarce o atmosferă foarte categorică de aşteptare chiliastă. Şi acest lucru nu este adevărat doar pentru cercurile ,,harismatice”, ci până şi pentru cercurile tradiţionaliste sau fundamentaliste, care au resp­ins ,,renaşterea harismatică”.

Astfel, mulţi romano-catolici tradiţionalişti cred în venirea unei ,,epoci a Mariei” chiliaste mai înainte de sfârşitul lumii, şi aceasta este doar o variantă a greşelii latine mult mai larg răspândite de a încerca să ,,sfinţească lumea”, sau, precum a exprimat Arhiepiscopul Thomas Connolly de Seattle, ,,să trans­forme lumea modernă în Împărăţia lui Dumnezeu, ca pregătire pentru întoarcerea Sa”.

Evangheliştii protestanţi, ca Billy Graham, în interpretarea lor particulară greşită a Apocalipsei, aşteaptă ,,mileniul” în care ,,Hristos” va domni pe pământ. Alţi evanghelişti din Israel găsesc că interpretarea lor milenaristă despre ,,Mesia” este exact ceea ce este necesar pentru a-i ,,pregăti” pe evrei pentru venirea Sa[2].Şi arhifundamentalistul Carl McIntire se pregăteşte să construiască o reproducere în mărime naturală a Templului din Ierusalim în Florida (în apropiere de parcul de distracţii Disneyworld !), având convingerea că soseşte vremea în care evreii vor construi însuşi ,,Templul în care Domnul Însuşi se va întoarce precum a făgăduit”[3].

Astfel, chiar antiecumeniştii socotesc că este posibil să se pregătească să se alăture evreilor nepocăiţi în întâmpinarea falsului mesia – antihrist – spre deosebire de rămăşita credincioasă a evreilor care Îl va primi pe Hristos aşa cum Îl propovăduieşte Biserica Ortodoxă, atunci când se va întoarce pe pământ Proorocul Ilie.

Prin urmare, nu este o mare mângâiere pentru un creştin ortodox sobru, care cunoaşte proorociile scripturistice referitoare la zilele de pe urmă, când un pastor protestant ,,haris­matic” îi spune: ,,Este extraordinar ce poate face Iisus când ne deschidem către El. Nu este de mirare că oameni de toate credinţele potacum să se roage împreună”[4]; [sau când îi va spune] un penticostal catolic că în prezent membrii tuturor confesiunilor ,,încep să privească peste acele ziduri de separare doar pentru a recunoaşte unii în alţii chipul lui Iisus Hris­tos”[5].

Care este ,,Hristosul” pentru care se alcătuieşte acum în întreaga lume un program intensiv de pregătire psihologică şi chiar fizică ? Este acesta oare adevăratul nostru Dumnezeu şi Mântuitor Iisus Hristos, care a întemeiat Biserica în care oamenii pot găsi mântuirea ? Sau este falsul Hristos care va veni întru numele său (potrivit Ioan 5, 43) şi-i va uni pe toţi cei care resping sau denaturează învăţătura Uneia Biserici a lui Hristos, Biserica Ortodoxă ?

Însuşi Mântuitorul nostru ne-a avertizat: Atunci de va zice vouă cineva: iată aici este Hristos, sau acolo, să nu credeţi. Că se vor scula hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi, şi vor da semne mari şi minuni, cât să amăgească de va fi cuputinţă, şi pre cei aleşi. Iată mai înainte am spus vouă. Deci de vor zice vouă: iată în pustie este, să nu ieşiţi; iată în cămări, să nu credeţi. Că precum iese fulgerul de la răsărit şi se arată până la apus, aşa va fi şi venirea Fiului Omului (Matei 24, 23-27).

Cea de-a Doua Venire a lui Hristos va fi cu neputinţă de confundat: va avea loc pe neaşteptate, din cer (Faptele Apostolilor 1, 11) şi va marca sfârşitul acestei lumi.Nu poate exista nici o ,,pregătire” pentru ea – decât numai pregătirea creştină ortodoxă de pocăinţă, viaţă duhovnicească şi luare-aminte. Cei care se ,,pregătesc” pentru aceasta în orice alt mod, care spun că el este oriunde ,,aici” – mai ales ,,aici” în Templul din Ierusalim – sau care propovăduiesc că ,,Iisus vine curând”, fără să avertizeze cu privire la marea înşelare care trebuie să preceadă Venirea Sa, aceia sunt în mod limpede profeţii lui antihrist, falsul Hristos care trebuie să vină mai întâi şi să ispitească lumea, inclusiv pe toţi ,,creştinii” care nu sunt sau care nu devin cu adevărat ortodocşi.

Nu există nici un ,,mileniu” viitor. Pentru ceicare-l pot primi, ,,mileniul” Apocalipsei (Apocalipsis 20, 6) este acum; este viaţa de har în Biserica Or­todoxă pentru toate ,,miile de ani”, dintre Prima Venire a lui Hristos şi vremea lui antihrist[6].

Faptul că protestanţii ar aştepta ,,mileniul” în viitor este doar mărturisirea lor că ei nu trăiesc în el în prezent, adică, ei sunt în afara Bisericii lui Hristos, şi nu au gustat din harul dumnezeiesc.

 

Trebuie ca Ortodoxia să se alăture apostaziei ?

Este destul de adevărat, fără îndoială, că ar fi foarte mult de dorit o deşteptare ortodoxă în zilele noastre, când mulţi creştini ortodocşi au pierdut sarea adevăratului creştinism, şi viaţa creştină ortodoxă adevărată şi râvnitoare este într-adevăr greu de văzut. Viaţa modernă a devenit prea confortabilă; viaţa lumească a devenit prea atrăgătoare; pentru prea mulţi, Ortodoxia a devenit pur şi simplu o chestiune de apartenenţă la o organizaţie bisericească sau de îndeplinire ,,corectă” a riturilor şi practicilor ex­terioare.

Ar fi nevoie destul de mult de o adevărată deşteptare spirituală ortodoxă, dar aceasta nu este ceea ce vedem la or­todocşii ,,harismatici”. Întocmai precum activiştii ,,haris­matici” din rândurile protestanţilor şi romano-catolicilor, ei sunt pe deplin în armonie cu duhul vremurilor; ei nu sunt într-un contact viu cu izvoarele tradiţiei duhovniceşti or­todoxe, preferând tehnicile protestante la modă astăzi ale renaşterii. Ei sunt una cu curentul principal al ,,creştinismului” apostat de astăzi: mişcarea ecumenistă.

În trecut au existat deşteptări ortodoxe adevărate: ne gândim imediat la Sfântul Cosma din Etolia, care mergea din sat în sat în Grecia secolului al XVIII-lea şi îi îndemna pe oameni să se întoarcă la adevăratul creştinism al înaintaşilor lor; sau la Sfântul Ioan de Kronstadt din propriul nostru secol, care aducea mesajul vechi de secole al vieţii duhovniceşti ortodoxe mulţimilor de orăşeni din Sankt Petersburg. Apoi există povăţuitorii ortodocşi din lumea monahală care erau cu adevărat plini de Duh şi au lăsat învăţătura lor monahilor, ca şi mirenilor din vremurile de pe urmă.

Ne gândim la Sfântul Simeon Noul Teolog din secolul al X-lea, grec, şi la Sfântul Serafim de Sarov din secolul al XIX-lea, rus. Sfântul Simeon este răstălmăcit foarte mult de ortodocşii ,,harismatici” (el vorbea de un Duh diferit de al lor !); şi Sfântul Serafim este citat invariabil în afara contextului pentru a minimaliza accentul pe care el îl punea pe necesitatea apartenenţei la Biserica Ortodoxă pentru a avea o viaţă dubovnicească adevărată.

În ,,Convorbirea” Sfântului Serafim cu mireanul Motovilov despre ,,dobândirea Sfântului Duh” (pe care ortodocşii ,,harismatici” o citează fără părţile scrise aici cu italic), acest mare sfânt ne spune: ,,Harul Sfântului Duh care ne-a fost dat nouă tuturor, credincioşilor lui Hristos, în taina sfântului botez, este pecetluit prin taina mirungerii pe părţile principale ale trupului, aşa cum este rânduit de Sfânta Biserică, păstrătoarea din veac a acestui har”. Şi iarăşi: ,,Domnul îi ascultă deopotrivă pe monah şi pe simplul mirean creştin, cu condiţia ca amândoi să fie ortodocşi.

Ca mişcare opusă vieţii duhovniceşti or­todoxe adevărate, ,,renaşterea harismatică” nu este decât partea experimentală a modei ,,ecumeniste” dominante – un creştinism contrafăcut care Îl trădează pe Hristos şi Biserica Sa. Nici un ortodox ,,harismatic” nu ar putea obiecta faţă de apropiata ,,Unire” cu acei protestanţi şi romano-catolici cu care, aşa cum spune cântecul ,,harismatic” interconfesional, ei sunt deja ,,una în Duhul, una în Domnul” şi care le-au condus şi le-au inspirat experienţa ,,harismatică”.

,,Duhul” care a inspirat ,,renaşterea harismatică” este duhul lui antihrist sau, mai precis, acele ,,duhuri demonice” ale vremurilor din urmă ale căror ,,minuni” pregătesc lumea pentru falsul mesia.

 

Traducere: Catacombele Ortodoxiei

 


[1] Logos, martie 1972, p. 8.

[2] A se vedea de exemplu Gordon Lindsay, Destinul Israelului şi Izbăvitorul care vine (Israel's Destiny and the Coming Deliverer), Christ forthe Nations Pub. Co., Dallas, Texas, p. 28-30.

[3] Christian Beacon, 11 noiembrie 1971; 6 ianuarie 1972.

[4] Harold Bredesen, Logos, ianuarie-februarie 1972, p. 24.

[5] Kevin Ranaghan, Logos, noiembrie-decembrie 1971, p. 21.

[6] Precum este învăţătura ortodoxă a Sfinţilor Vasilie cel Mare, Grigorie Teologul, Andrei al Cezareei şi a multor altor Părinţi. A se vedea Arhiepiscopul Averchie, Călăuză pentru studiul Noului Testament (Guide to the Study of the New Testament), partea a II-a (în limba rusă), Jordanville, New York, 1956, p. 434-438. Potrivit Apocalipsa în învăţătura creştinismului străvechi (The Apocalypse: In the Teaching of Ancient Christianity), St. Herman of Alaska Brotherhood, Platina, California, 1995, p. 253-254.

 

Episodul urmator