----------------

 

Carti in site

 

--------------------

Simţământul religios înnăscut în firea omului

de arhimandrit Galaction Cordun

 

Partea I

 

Bucureşti

Imprimeria Căilor Ferate Române

1923

 

Partea a II-a

Sentimentul religios este prima condiţiune de viaţă

Filozoful Scherer zice: ,,Necredinţa tinde să pustiască cerul şi să depopuleze pământul”, adevăr de netăgăduit.

De altfel şi istoria ne dovedeşte rolul mare ce l-a avut şi îl are sentimentul religios în viaţa popoarelor. Câtă vreme un popor a observat cu sfinţenie principiile religiunii sale, s-a dezvoltat din ce în ce mai mult, a dus o viaţă sănătoasă, a fost un popor tare, de ordine, şi un factor de progres al omenirii. Şi dimpotrivă, când necredinţa a pătruns într-un popor, atunci s-a strecurat în el şi germenul putreziciunii şi al patimilor animalice de tot felul; acestea l-au ros şi i-au secat măduva de viaţă până ce l-au făcut să dispară din cartea vieţii.

Citește mai departe...

Mărturii inedite despre Sfântul Ioan de Kronstadt (IX)

Sfântul Ioan şi societatea rusă

 

Episodul anterior

 

Dacă privim ultimii ani de viaţă ai Sfântului Ioan de Kronstadt dintr-o perspectivă exterioară, se poate spune că au fost ani buni şi de succes. Făcând abstracţie de ioaniţi şi de atacurile unei părţi a societăţii ruse, părintele a continuat să se bucure de respectul unei importante părţi a societăţii şi să se afle în atenţia multor personalităţi din elita statului. Deşi cea mai mare parte a donaţiilor în bani mergea către aşezămintele de binefacere, nu a dus niciodată lipsă de nimic, iar grija publicării scrierilor sale a încredinţat-o unei persoane de încredere, nepotului său, Fidelin. Pentru a nu răni unele persoane evlavioase, care-l copleşeau cu cadouri luxuriante, părintele purta reverendele şi dulamele scumpe, de mătase, primite în dar de la acestea. La ocazii solemne purta şi decoraţiile ce-i fuseseră conferite. Le avea pe toate, îi mai lipseau doar două, cele mai înalte existente atunci în statul rus. Fusese ales membru de onoare în diverse societăţi şi organizaţii, iar în 1907 fusese numit membru al Sinodului, fără să fi uzat vreodată de dreptul de a participa la lucrările acestuia[1].

Citește mai departe...

Către un al VIII-lea Sinod Ecumenic (VI)
 
Regimul sovietic a pregătit minuţios ani în şir organizarea unui Sinod Ecumenic
la Moscova urmărind să proclame că Biserica Rusă este noua Patriarhie Ecumenică,
cea de-a Treia Romă, dar în final ceea ce a reieşit nu s-a putut numi decât
Conferinţa pan-ortodoxă de la Moscova din 1948
 

Arhiepiscopul Alexandru (Nemolovski) de Bruxelles (1876/1880-1960) a fost hirotonit în 1909 ca primul episcop vicar al Arhiepiscopiei Americii de Nord a Bisericii Ortodoxe Ruse, purtând titlul de episcop de Sitka, Alaska. În anii 1914-1915, el a fost administratorul temporar al arhiepiscopiei, iar apoi în 1917 a fost numit arhiepiscop, în perioada 1917-1922 confruntându-se cu probleme financiare cumplite pe care nu le-a putut ţine în frâu. În 1921 ia parte la Primul Sobor a toată diaspora rusă la Sremski-Karlovtsy. În 1922, el va părăsi definitiv America, lăsându-l pe mitropolitul Platon Rojdestvenski să conducă comunitatea de acolo.

Citește mai departe...

Meşteşugul rugăciunii (XII)

de arhimandrit Serafim Alexiev

 

Episodul anterior

 

Condiţii ca rugăciunea noastră să fie ascultată [continuare]

Dacă Sfântul Ioan Gură de Aur afirmă că nu este cu putinţă să nu primim virtuţile atunci când ne rugăm pentru ele, nu vrea să spună prin aceasta că Dumnezeu ni le va da de-a gata, fără ca noi să ne străduim să le dobândim, fără să dezrădăcinăm din noi patimile care se opun lor. El arată limpede în cuvintele sale că dumnezeiescul ajutor nu aduce folos fără propria stăruinţă a omului. Potrivit învăţăturii sale, două lucruri sunt necesare pentru dobândirea virtuţilor: să te osteneşti tu însuţi şi să te rogi lui Dumnezeu pentru ajutor.

Citește mai departe...

Ecumenismul – calea către pierzare (XI)

de Ludmilla Perepiolkina

 

Episodul anterior

 

„Ei vroiau cu toţii să fie rozicrucieni ...”

,,O predică eficace în Rusia înseamnă o predică înaintea lumii”, spunea V.A. Ternavţev în 1901, în lucrarea sa prezentată la întrunirea filozofico-religioasă din Sankt Petersburg.

Izvoarele a multe învăţături şi erezii false care au învăluit din zilele noastre cercurile bisericeşti din întreaga lume ar trebui căutate în atmosfera spiritual-intelectuală a secolului XX. Desigur, genealogia conştiinţei eretice este probabil tot atât de veche ca păcatul însuşi, dar noi nu o vom analiza.

Citește mai departe...

CHESTIUNEA CALENDARULUI

Pascalia Bisericii Creştine Ortodoxe de Răsărit,

în conformitate cu calendarul îndreptat (I)

de dr. Constantin Chiricescu

 

Referat către Sfântul Sinod al Sfintei Biserici Autocefale Ortodoxe Române

1925

 

A se vedea şi

Aşezarea Pascaliei în calendarul îndreptat

 

Înalt Prea Sfinţite Preşedinte,

Cu cel mai adânc respect prezint şi Pascalia pe care Sfântul Sinod m-a împuternicit s-o întocmesc în conformitate cu hotărârea pe care aţi avut înalta bunăvoinţă să mi-o comunicaţi prin adresa cu nr. 258 din 2 iulie 1924, de a transpune vechea noastră Pascalie în cadrele de curând îndreptatului calendar iulian, fără a schimba vechea rânduială stabilită de Sfântul Întâiul Sinod Ecumenic de la Niceea, din anul 325.

Citește mai departe...

Unitatea Bisericii şi Conferinţa Mondială a Comunităţilor Creştine (IX)

 

- Scrisoare către dl. Robert Gardiner, secretar al Comisiei

pentru organizarea unei Conferinţe Mondiale a Comunităţilor Creştine -

a Arhiepiscopului Ilarion Troiţki († 1929), scrisă în 1916, pe când era arhimandrit

 

Episodul anterior

 

La începutul secolului al XVII-lea, la sfârşitul Epocii Tulburărilor[1], chestiunea rebotezării latinilor a devenit o problemă de importanţă politică la Moscova, deoarece, în 1613, Rusia a dobândit o dinastie rusă în loc de una poloneză, şi de asemenea pentru că poporul rus şi ierarhia rusă erau cât se poate de convinşi de necesitatea rebotezării latinilor. Când ei au oferit tronul împărăţiei Moscovei prinţului polonez Vladislav, ei au cerut ca înainte el să fie botezat în credinţa ortodoxă.

Citește mai departe...

Tâlcuiri la Vechiul Testament

Omiliile Sfântului Grigorie cel Mare la cartea Proorocului Iezechiil (LXXI)

 

Episodul anterior

 

Omilia a VII-a (Iezechiil 40, 20-26)

1. Mare trebuie să fie discernământul cititorilor astfel încât ori de câte ori este grăit un cuvânt din Sfânta Scriptură, să nu se creadă că are întotdeauna acelaşi înţeles; aşa cum soarele este uneori tâlcuit într-un sens bun, dar alteori într-un sens rău. Căci uneori Însuşi Mântuitorul nostru este înţeles prin numele soarelui, dar alteori persecuţia. Precum mărturiseşte Cartea Înţelepciunii, nelegiuiţii în iad vor spune: ,,Rătăcit-am dar de la calea adevărului, şi lumina dreptăţii nu ne-a strălucit nouă” (Înţelepciunea lui Solomon 5, 6).

Citește mai departe...

ISTORIA BISERICII (VI)
PERIOADA CELOR ŞAPTE SINOADE ECUMENICE
 
 
de la naşterea Domnului nostru Iisus Hristos
până în zilele noastre
 
alcătuită
după documente originale şi autentice
 
de
Vladimir Guettee
doctor în teologia Bisericii Ortodoxe Ruse
 
 
Volumul IV[1]
Cartea a IX-a
 
Anii 382–406
 
1
 

Episcopii care au participat la cel de-al II-lea Sinod Ecumenic – Episcopii sciţilor – Biserica din Sciţia sau Goţia – Organizarea exterioară a Bisericii în Imperiul Răsăritean – Părinţii celui de-al II-lea Sinod reuniţi din nou la Constantinopol în 382 – Relaţiile dintre ei şi Apus – Sinodul din Achileea – Scrisoarea episcopilor italieni către Teodosie – Aprecierile lor false – Părinţii din Constantinopol invitaţi la Sinodul din Roma – Refuzul lor – Sinodul din Roma – Damas şi Ursin – Probleme răsăritene – Observaţiile episcopilor răsăriteni reuniţi din nou la Constantinopol în 383 – Starea morală a Bisericii Romei – Ieronim, începuturile sale; criticile sale faţă de clerul roman – Încercări de reformă sub influenţa sa – Scrierile şi criticile sale i-au atras ura clerului roman – El părăseşte Roma – Starea morală a clerului răsăritean – Criticile Sfântului Grigorie Teologul – Ultimii ani ai Sfântului Grigorie – Moartea Sfântului Grigorie Teologul – Geniul său

 

Anii 382-387

Citește mai departe...

CE SE întâmpla în Biserică în urmă cu un veac

Deportarea Patriarhului Constantin al VI-lea al Constantinopolului (III)

 

Partea I

Partea a II-a

 

Izgonirea patriarhului ecumenic

[Cronică bisericească, iunie 1925]

 

În numărul din februarie a.c., al revistei noastre, am scris despre articolul ziaristului francez Auguste Gauvain, care a ridicat glasul său în favoarea patriarhului ecumenic, în Journal des Debats, din 2 februarie 1925. În cele ce urmează, ne apucăm să traducem articolul în chestiune, fiind un însemnat glas de apărare pentru Biserica Ortodoxă împotriva turcilor. Locul lui, şi este foarte potrivit aici, după cronica dată înaintea lui din revista italiană. Deci îl lăsăm să urmeze:

Citește mai departe...

Despre sărbătorile de peste an (VIII)

 

Episodul anterior

Praznicele împărăteşti cu dată fixă ale Domnului nostru Iisus Hristos

 

II. Tăierea împrejur a Domnului

[Η περιτομη του Κυριου. Circumcisio Domini]

 

Încă din vechime Dumnezeu a poruncit lui Avraam: Şi pruncul de opt zile se va tăia vouă împrejur toată partea bărbătească întru neamurile voastre (Facerea 17, 12). Aceeaşi poruncă s-a dat de Dumnezeu şi lui Moisi zicându-i: În ziua a opta se taie împrejur marginea trupului lui (Leviticul 12, 3). Cuvântul lui Dumnezeu către Avraam arată şi motivul mai profund al acestei porunci. Dumnezeu i-a spus: Şi va fi semn de legătură între mine şi între voi (Facerea 17, 11). Aşadar, este vorba despre un legământ al lui Dumnezeu cu oamenii, care a fost întărit prin sânge.

Citește mai departe...

Rusia şi Răsăritul ortodox la sfârşitul secolului XIX (V)

Bătălia pentru Constantinopol

 

Episodul anterior

 

O nouă eră: monarhismul naţionalist

În anii ‘1880-‘1890, istoria conştiinţei socio-politice ruse a intrat într-o nouă eră. Pan-slaviştilor le-au luat locul în cele din urmă monarhiştii orientaţi către naţionalism. Unul dintre principalii politicieni şi ideologi din timpul domniei ţarului Alexandru al III-lea (1845-1894, ţar între anii 1881-1894)a fost Mihail Katkov (1818-1887). După reformele din 1861, el a început să se opună extremismului de stânga. În timpul revoltei poloneze din 1863-1864, el s-a împotrivit făţiş revoluţionarilor şi a scris articole patriotice pentru cotidianul Moskovskie Vedomosti. În martie-aprilie 1881, după asasinarea ţarului Alexandru al II-lea, Mihail Katkov şi Constantin Pobedonosţev[1] au condus opoziţia anti-liberală. În opinia lui Katkov, Rusia putea fi salvată doar prin întărirea absolutismului fiindcă nu existau modele de monarhie constituţională care să fie potrivite pentru Rusia[2].

Citește mai departe...

DIN SCRIERILE MITROPOLITULUI GALACTION CORDUN

 

Cuvinte de viaţă pentru cei trudiţi [1923]
Cuvântare despre Sfânta Biblie
Creştinul trebuie să aibă şi să citească Sfânta Evanghelie
Învăţătură despre ce este Biserica Domnului
Învăţătură despre mergerea la Biserică
Învăţătură despre prima cerere a rugăciunii domneşti
Învăţătură despre cererea a cincea din rugăciunea domnească

Citește mai departe...

La un nou început de an

- Către cititorii noştri -

 

Intrăm într-un nou an calendaristic şi firesc ar fi – ca orice început – ca acesta să vină cu speranţe, cu vise, cu noi dorinţe spre mai bine. Vremurile pe care le trăim însă, încep să ne tulbure visele şi să ne umbrească speranţa de mai bine. Aceasta nu înseamnă că trebuie să deznădăjduim, ci mai degrabă să luăm aminte mai bine în jurul nostru şi să ne agonisim cele de folos. Orice om cu scaun la cap, când vede că vremurile sunt neprielnice, îşi agoniseşte cele de folos duhovniceşte mai abitir ca în vremuri de pace.

Citește mai departe...

Ecleziologia Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România

 

După întâlnirea din martie 2014 şi după mai multe dezbateri între cele trei sinoade – Sinodul Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România, Sinodul Bisericii Ortodoxe Adevărate din Grecia şi Sinodul rus din diaspora – asupra diverselor teme ecleziologice, pe 6 august 2014, de praznicul Schimbării la Faţă a Domnului nostru Iisus Hristos, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România a aprobat şi a semnat un nou document ecleziologic, intitulat Adevărata Biserică Ortodoxă în faţă ereziei ecumenismului. Teme dogmatice şi canonice, care poate fi citit aici.

 

Documentul abordează următoarele teme:

I. Principiile ecleziologice de bază
II. Ecumenismul: pan-erezie sincretistă
III. Serghianismul: denaturare a canonicităţii
IV. Aşa-numita Ortodoxie oficială
V. Adevărata Biserică Ortodoxă
VI. Reîntoarcere în Adevărata Biserică Ortodoxă
VII. Spre convocarea unui Mare Sinod al Adevăratei Biserici Ortodoxe