----------------

 

Carti in site

 

--------------------

Ecumenismul – calea către pierzare (II)

de Ludmilla Perepiolkina

 

Episodul anterior

 

Ecumenismul – erezia ereziilor

Anatema împotriva ecumenismului

Pentru oricine este deprins cu istoria Bisericii, în special cu istoria luptei ei cu ereziile, este limpede că ecumenismul este erezia ereziilor. Consiliul Mondial al Bisericilor (CMB) a ,,acumulat în sânul său, ca într-un centru anume, toate blasfemiile, înşelăciunile şi împotrivirile faţă de Adevăr care au existat de-a lungul întregii istorii spirituale a omenirii, de la Cain, Ham la Iuda trădătorul, Karl Marx, ademenitorul Freud şi toţi hulitorii contemporani”[1].

Citește mai departe...

Ortodoxie şi Apus – o relaţie veşnic tensionată (II)

O schiţă concisă a acestei relaţii după 1453

 

Partea I

Biserica Ortodoxă după 1453

Cucerirea Constantinopolului în 1453 a distrus Biserica Ortodoxă ca instituţie a imperiului creştin instituită de împăratul Constantin. Biserica nu mai conferea legitimitate prin ungere şi încoronare stăpânitorului sabiei vremelnice; nu mai sfinţea prin călăuzirea sa duhovnicească rânduiala pământească a lucrurilor. Ea încerca acum să se adapteze la o rânduială islamică acceptând suveranitatea Casei lui Osman şi supunându-se cu credinţă puterilor necreştine dominatoare. În schimb, conducătorii Bisericii, patriarhii şi preoţii deopotrivă, erau recunoscuţi de statul islamic; nu însă ca o instituţie a populaţiei creştine supuse, ci în capacitatea lor personală, ca agenţi administrativi ai statului otoman însărcinaţi cu misiunea de a supraveghea ,,obiceiurile religioase eronate ale necredincioşilor”[1]. În această calitate, conducerea religioasă ortodoxă trebuia să-şi îndeplinească îndatoririle sale, care, în măsura în care privea statul, includea asigurarea supunerii loiale a supuşilor creştini ai sultanului şi strângerea regulată şi livrarea taxelor lor.

Citește mai departe...

Tâlcuiri la Noul Testament

Comentarii la Evanghelia după Luca

de Sfântul Ambrozie al Milanului (LXVII)

 

Episodul anterior

 

,,Cu ce voiu asemăna împărăţia lui Dumnezeu ? Asemenea este aluatului, pre care luându-l muierea, l-a ascuns în trei măsuri de făină, până s-a dospit toată” (Luca 13, 20-21).

Citește mai departe...

Meşteşugul rugăciunii (XII)

de arhimandrit Serafim Alexiev

 

Episodul anterior

 

Cum să ne rugăm atunci când simţim răceală sufletească ? (continuare)

Astfel, omul poate să-şi alcătuiască pravila de rugăciune ţinând seama şi de oboseala sa, însă nu trebuie să o înlăture, ci în toate împrejurările să se străduiască să extragă maxim folos din ea.

Citește mai departe...

Rusia de dinainte de Revoluţia din 1917

‘Argonauţi’, renovaţionişti, atei, amăgitori şi … Sfântul Ioan de Kronstadt

 

Mărturii inedite despre Sf Ioan de Kronstadt

 

Reazemul tradiţional al Rusiei ţariste a fost dintotdeauna ţărănimea şi Biserica. Şi Biserica, la rândul ei, a avut mult de câştigat din sprijinul acordat de stat. Cu toate acestea, la mijlocul secolului XIX, se admitea tot mai mult că în timp ce Biserica ar trebui să fie susţinută de stat, ea nu ar trebui să depindă de el, nici financiar, nici administrativ, în gradul impus ei de Regulamentul Duhovnicesc al lui Petru cel Mare, care desfiinţase Patriarhia şi transformase Biserica aproape într-un departament al statului. Această concepţie devenise un articol de credinţă în rândul intelectualilor din sânul Bisericii sau apropiaţi de Biserică; ei susţineau că relaţiile dintre Biserică şi stat aveau nevoie de o revizuire minuţioasă pentru a le aduce mai aproape de idealul ,,simfonic” moştenit de la Bizanţ.

Citește mai departe...

Despre căderea lui Adam

de Arhiepiscopul Inochentie al Odessei († 1857)

 

Episodul anterior

 

XIII. Pregătirea izgonirii din rai

Şi au făcut Domnul Dumnezeu lui Adam şi femeii lui îmbrăcăminte de piele şi i-au îmbrăcat pre ei (Facerea 3, 21).

Adam şi Eva iarăşi sunt împreună. Dar cum, când Adam este osândit la moarte, iar de femeie nu s-a spus nimica ? Nu cumva ea a fost cruţată, din pricina slăbiciunii firii, de această grozavă pedeapsă ? Nu, căci cine a gustat din fructul oprit, acela nu putea să rămână nemuritor. Eva cea dintâi îşi întinsese mâna la el şi tot ea cea dintâi va vedea pe îngerul morţii. Căci pe temeiul aceleiaşi istorisiri a lui Moisi credem că ea, apucând înaintea lui Adam întru călcarea poruncii, şi cu moartea a apucat înaintea lui. Dacă însă în hotărârea dumnezeiască ea a fost trecută sub tăcere, apoi negreşit de aceea că Adam reprezenta în clipa aceea tot neamul omenesc. Ceea ce s-a hotărât în această calitate pentru el, aceeaşi a căzut şi asupra femeii care era luată din coasta lui. Numai o singură trăsătură din pedeapsa lui Adam nu se poate, se pare, să se refere şi la femeie: să muncească pământul în sudoarea feţei. Dar şi în această latură, câte femei nu împart cu bărbatul munca pământului ?

Citește mai departe...

ISTORIA BISERICII (IX)
PERIOADA CELOR ŞAPTE SINOADE ECUMENICE
 
 
de la naşterea Domnului nostru Iisus Hristos
până în zilele noastre
 
alcătuită
după documente originale şi autentice
 
de
Vladimir Guettee
doctor în teologia Bisericii Ortodoxe Ruse
 
 
Volumul III
Cartea a VIII-a
 
Anii 347–381
 
4
 

Jovianus împărat – Scrisoarea sa către Atanasie şi răspunsul sfântului episcop – Ipocrizia arienilor – Sinodul lor prezidat de Meletie de Antiohia – Declaraţia lor ortodoxă - Moartea lui Jovianus – Valentinian împărat – El l-a ales asociat la domnie pe fratele său Valens şi i-a încredinţat Răsăritul – Valentinian la Milano – Episcopul arian Avxentie – Ilarie de Poitiers şi Eusebiu de Verceil îl combat – Valentinian îl crede ortodox şi se declară de partea lui – Valens se declară de partea arienilor – Semi-arienii se reunesc la Lampsac – Reprezentanţii Sinodului intră în comuniune cu apusenii – Scrisorile de comuniune pe care le dau Liberie, episcopul Romei, şi ceilalţi episcopi din Apus – Moartea lui Liberie – Damas îi urmează – Scaunul îi este disputat de Ursin – Starea scaunului Romei în această perioadă – Reprezentanţii răsăriteni la Sinodul de la Thyana – Moartea lui Eudoxie, episcop arian de Constantinopol – Demofil este ales de arieni – Ortodocşii îl aleg pe Evagrie – Persecuţiile lui Valens împotriva ortodocşilor şi semi-arienilor – Starea tristă a Bisericii Răsăritene sub Valens – Apusul se declară în mod solemn împotriva arianismului – Sinodul de la Roma – Scrisoarea către episcopii Egiptului şi Răsăritului – Sfântul Atanasie şi Sfântul Vasilie în relaţie cu apusenii – Moartea Sfântului Atanasie – Elogiul Sfântului Grigorie Teologul în cinstea Sfântului Atanasie

Citește mai departe...

Ortodoxie şi Apus – o relaţie veşnic tensionată (I)

O schiţă concisă a acestei relaţii după 1453

 

Căderea Constantinopolului în 1453 a pus capăt contactelor teologice şi filozofice dintre creştinismul răsăritean şi cel apusean. Legăturile şi schimburile intelectuale din secolul al XIV-lea şi începutul secolului al XV-lea introduseseră filozofia scolastică în Bizanţ şi făcuseră să renască – într-un grad limitat, fără îndoială – cunoaşterea limbii latine în Răsărit. Regiunile vorbitoare de limbă greacă din cultura europeană cu punctele centrale în Constantinopol, Mistra şi Trebizond, împreună cu teritoriile deţinute de veneţieni din Creta şi Cipru – toate experimentau propria versiune a Renaşterii Quattrocento[1]. După 1453, supravieţuitorii acestei culturi s-au refugiat în Apus şi şi-au adus contribuţia distinctivă la Renaştere în Apus.

Citește mai departe...

La un nou început de an

- Către cititorii noştri -

 

Intrăm într-un nou an calendaristic şi firesc ar fi – ca orice început – ca acesta să vină cu speranţe, cu vise, cu noi dorinţe spre mai bine. Vremurile pe care le trăim însă, încep să ne tulbure visele şi să ne umbrească speranţa de mai bine. Aceasta nu înseamnă că trebuie să deznădăjduim, ci mai degrabă să luăm aminte mai bine în jurul nostru şi să ne agonisim cele de folos. Orice om cu scaun la cap, când vede că vremurile sunt neprielnice, îşi agoniseşte cele de folos duhovniceşte mai abitir ca în vremuri de pace.

Citește mai departe...

Ecleziologia Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România

 

După întâlnirea din martie 2014 şi după mai multe dezbateri între cele trei sinoade – Sinodul Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România, Sinodul Bisericii Ortodoxe Adevărate din Grecia şi Sinodul rus din diaspora – asupra diverselor teme ecleziologice, pe 6 august 2014, de praznicul Schimbării la Faţă a Domnului nostru Iisus Hristos, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România a aprobat şi a semnat un nou document ecleziologic, intitulat Adevărata Biserică Ortodoxă în faţă ereziei ecumenismului. Teme dogmatice şi canonice, care poate fi citit aici.

 

Documentul abordează următoarele teme:

I. Principiile ecleziologice de bază
II. Ecumenismul: pan-erezie sincretistă
III. Serghianismul: denaturare a canonicităţii
IV. Aşa-numita Ortodoxie oficială
V. Adevărata Biserică Ortodoxă
VI. Reîntoarcere în Adevărata Biserică Ortodoxă
VII. Spre convocarea unui Mare Sinod al Adevăratei Biserici Ortodoxe