----------------

 

Carti in site

 

--------------------

Cine e online?

Avem 48 vizitatori și nici un membru online

ADEVĂRUL DESPRE MINUNILE DIN ŢARA SFÂNTĂ

- Minunea întoarcerii Iordanului la Botezul Domnului -

 

II. Întoarcerea Iordanului la Botezul Domnului

După cum aduc mărturie pelerinii, regiunea Betaniei dincolo de Iordan a făcut parte din rutele de pelerinaj creştin timpuriu dintre Ierusalim, Iordan şi Muntele Nebo, de unde Proorocul Moisi a privit Ţara Făgăduinţei. De asemenea, existenţa atâtor biserici, mânăstiri şi chilii sihăstreşti în Valea Iordanului, ca şi a adăposturilor pentru pelerini şi bazinelor pentru botez vorbesc despre faptul că, încă din primele secole, creştinii au cinstit aceste sfinte locuri.

Însă sfinţenia acestei regiuni datează dinainte de vremea în care Mântuitorul Hristos a petrecut pe pământ, iar acest loc a fost însemnat încă din Vechiul Testament şi cele petrecute odinioară le-au prevestit pe cele care, astăzi, aparţin istoriei mântuirii.

 

Evenimente minunate din Vechiul Testament, care preînchipuie întoarcerea Iordanului la Botezul Domnului

Regiunea Betaniei dincolo de Iordan era însemnată pentru poporul lui Israil. Pe aici, evreii conduşi de Isus Navi au trecut Iordanul către Pământul Făgăduinţei, prin minune dumnezeiască: ,,Au intrat preoţii, cei ce purtau sicriul legii Domnului, în Iordan, şi a început a se uda picioarele lor într-o parte de apa Iordanului; iar Iordanul s-a umplut întru toată matca sa, ca în zilele secerişului de grâu. Apele cele ce curgeau din sus, au stătut închegate de departe foarte, de la Cetatea Adamin până la partea Kariatiarimului; iar cele ce curgeau din jos, au curs în Marea Araviei, Marea Sărată, până ce a scăzut de tot. Şi poporul sta în preajma Ierihonului, iar preoţii cei ce purtau sicriul legii Domnului, au stătut pe uscat în mijlocul Iordanului, şi toţi fiii lui Israil treceau pe uscat, până ce a sfârşit tot poporul a trece Iordanul” (Isus Navi 3, 15-17).

Tot aici, Sfântul Prooroc Ilie a despărţit cu cojocul apele Iordanului, traversând râul împreună cu Sfântul Prooroc Elisei: ,,Şi a luat Ilie cojocul său, şi l-a învârtit, şi a lovit cu dânsul apa, şi s-a împărţit apa încoace şi încolo, şi au trecut amândoi în pustie” (IV Împăraţi 2, 8). După aceasta, de pe dealul din apropiere, Ilie a luat la cer în căruţă de foc. Apoi, însuşi Elisei a despărţit apele cu cojocul lui Ilie.

Acestea sunt preînchipuiri ale întoarcerii Iordanului la Botezul Domnului, eveniment pe care Împăratul David l-a văzut cu ochii prooroceşti: ,,Întru ieşirea lui Israil din Eghipet, a casei lui Iacov din norod varvar. Făcutu-s-a Iudeea sfinţirea lui, Israil stăpânirea lui. Marea a văzut şi a fugit, Iordanul s-a întors înapoi. Munţii au săltat ca berbecii, şi dealurile ca mieii oilor. Ce-ţi este ţie mare, că ai fugit ? Şi tu Iordane, că te-ai întors înapoi ? Munţi că aţi săltat ca berbecii, şi dealurile ca mieii oilor ? De faţa Domnului s-a clătit pământul, de faţa Dumnezeului lui Iacov. A celui ce au întors piatra în iezere de apă, şi cea vârtoasă în izvoare de ape” (Psalmi 113, 1-8).

Iar proorocul grăieşte acestea, fiindcă în Valea Iordanului se află multe dealuri şi munţi mici, care, văzându-L pe Domnul că vine să Se boteze, au săltat de bucurie.

Tot aşa, potrivit Tradiţiei Bisericii, înscrisă în cărţile de slujbă, văzând pe Mântuitorul Hristos că vine să primească botezul din mâna robului Său, apele Iordanului s-au ruşinat, s-au înfricoşat şi s-au tras înapoi, curgând invers. La ceasul întâi din Slujba ceasurilor Sfintei şi Dumnezeieştii Arătări a Domnului, noi cântăm: ,,Astăzi firea apelor se sfinţeşte şi Iordanul se desparte şi îşi opreşte curgerea apelor sale, văzând pe Stăpânul botezându-Se”.

Sau: ,,Pentru ce-ţi opreşti apele tale, Iordane ? Pentru ce-ţi tragi înapoi repejunea şi nu-ţi arăţi mergerea cea după fire ? Nu pot suferi, zice el, Focul cel mistuitor; mă spăimântez şi mă înfricoşez de atât de multă smerenie. Că nu m-am obişnuit a spăla pe Cel curat; nu m-am deprins a curăţi pe Cel fără de păcat, ci numai vasele cele întinate a le curăţi” (stihiră la ceasul al şaselea).

 

Slujba de sfinţire a apelor Iordanului – ceremonia la care are loc minunea

Această minune înfricoşată, a întoarcerii râului înaintea Făcătorului, continuă să aibă loc la data la care Biserica Ortodoxă prăznuieşte Botezul Domnului pe stil vechi. Şi aşa cum Sfânta Lumină se pogoară la Mormântul Domnului în cadrul unei ceremonii speciale, tot aşa, Iordanul se întoarce înapoi în cadrul unei slujbe aparte, aceea a sfinţirii apelor sale.

În fiecare an, la praznicul Bobotezei, patriarhul Ierusalimului sau alt ierarh ortodox din sinodul său merge la Iordan, la locul Botezului Domnului, şi săvârşeşte slujba de sfinţire a apelor, alcătuită de Sfântul Patriarh Sofronie al Ierusalimului în secolul al VII-lea.

Într-una din rugăciunile de sfinţire, sfântul patriarh scria: ,,Văzutu-te-au apele, Dumnezeule, văzutu-te-au apele şi s-au temut. Iordanul s-a întors înapoi, văzând Focul Dumnezeirii pogorându-Se trupeşte şi intrând într-însul. Iordanul s-a întors înapoi, văzând pe Sfântul Duh în chip de porumb pogorându-Se şi zburând împrejurul Tău. Iordanul s-a întors înapoi, văzând pe Cel nevăzut, văzut, pe Făcătorul întrupat, pe Stăpânul în chip de rob. Iordanul s-a întors înapoi şi munţii au săltat văzând pe Dumnezeu întrupat”.

Lecţionarul Georgian al Bisericii din Ierusalim vorbeşte de trei ceremonii liturgice la malul Iordanului, cu ocazia Botezului Domnului: pe 4 ianuarie, ajunul praznicului – credincioşii traversau râul şi se adunau pe malul opus al Iordanului; pe 5 ianuarie, privegherea Epifaniei – se slujea pe malurile râului; pe 6 ianuarie, ziua praznicului – credincioşii se adunau la Iordan în Biserica Sfântului Ioan construită în mânăstire, pentru a sărbători Botezul Domnului.

Slujba de sfinţire a apelor este descrisă de mulţi din cei ce au călătorit în Tara Sfântă, încă din vechime. Ei relatează că după sfinţirea apelor şi aruncarea crucii în apă, pelerinii obişnuiau să intre în apa râului ca semn de închinare, rugăciune şi întărire a credinţei.

Onomasticonul lui Eusebiu de Cezareea conţine prima mărturie despre aceasta: ,,Mulţi fraţi credincioşi, dorind să renască, sunt botezaţi acolo în şuvoiul râului”. Şi Egeria o menţionează, dar o plasează la izvorul Aenonului în Samaria: ,,Mulţi fraţi, monahi din diferite regiuni vin aici să se scalde”. După cum notează Antoninus din Piacenza, în secolul al VI-lea, obiceiul de a se cufunda în apele Iordanului devenise o mărturisire a evlaviei creştinilor, care luau parte la liturghia binecuvântării apei în ziua Epifaniei. Fiind şi el prezent la praznicul Botezului Domnului săvârşit la Iordan, scrie: ,,Toţi se cufundă în râu pentru binecuvântare, îmbrăcaţi în giulgiu şi cu multe alte obiecte pe care le păstrează pentru înmormântarea lor”.

În Limonariu, Ioan Moshu menţionează şi el acest obicei, când istoriseşte despre un pustnic Gheorghe, care a sosit în Tara Sfântă din munţii din nordul Seleuciei cu ucenicul său Talaleu, un fost marinar: ,,Închinându-se sfintelor locuri, ei au mers la Iordan şi s-au scăldat. După trei zile, Talaleu a adormit întru Domnul şi pustnicul l-a îngropat în Lavra Copratha. După o vreme, a murit şi pustnicul Gheorghe şi călugării din Lavra Copratha l-au înmormântat în biserica lor”.

În 1106, stareţul rus Daniil a găsit Mânăstirea Sfântului Ioan în ruină şi, pe o mică colină, un paraclis cu un altar în amintirea Botezului Domnului. La traversarea râului, călăuza sa îi arată locul unde creştinii se scăldau şi beau apă din râu: ,,La Iordan este un loc pentru cufundare, unde creştinii care merg acolo se scaldă. De asemenea, este un vad de traversare a Iordanului către Arabia. Apa este foarte întunecată şi dulce şi cine bea din această apă sfântă îşi potoleşte setea; nu provoacă nici o boală şi nu vatămă intestinele omului”.

Pelerinul Teodoricus este martor al manifestării evlaviei credincioşilor în 1172: ,,Dorind să ne curăţim împreună cu alţii în apele Iordanului, am coborât după asfinţit şi privind în jos de pe acea înălţime, am văzut că în acea câmpie, potrivit estimării noastre, erau peste 60.000 de persoane, aproape toate purtând lumânări în mâini, pe care păgânii care trăiesc în Transiordania le pot vedea cu siguranţă din munţii Arabiei”.

Scăldarea în apa Iordanului este precedată de o ceremonie pe care martorii o numesc ,,botezul crucii”. Ea constă în afundarea sfintei cruci în apa râului. În 1320, Odoricus din Udine nota: ,,Pelerinii şi localnicii au obiceiul de a-şi spăla trupurile şi hainele în apele Iordanului cu mare evlavie, deoarece Hristos, care a fost botezat în el, l-a sfinţit”. Iar în 1335, Ludolfus din Sudheim scria: ,,În acelaşi loc, în ziua Epifaniei, toţi creştinii ca şi locuitorii din regiune se întâlnesc. Crucea este botezată (afundată în apă) de arhiepiscop şi toţi creştinii sunt botezaţi pentru a fi vindecaţi de neputinţe”.

 

Mărturii ale minunii

La această slujbă de sfinţire a apei, la care este aruncată sfânta cruce în râu şi pelerinii se scaldă în apele sfinţite, are loc minunea întoarcerii Iordanului. În 570, Antoninus din  Piacenza a fost martorul ei: ,,Am sărbătorit Epifania la Iordan şi noaptea se petrec minuni nemaipomenite la locul unde a fost botezat Domnul. Acolo este un obelisc înconjurat de un gard şi, în apă, unde râul s-a întors înapoi în albia sa, este o cruce de lemn. Pe ambele maluri sunt trepte de marmură care conduc către râu.

Ajunul Epifaniei este prăznuit printr-o priveghere solemnă cu o mulţime foarte mare de credincioşi. Ei încep utrenia la al patrulea sau al cincilea cântat al cocoşilor şi, în zori, când utrenia se termină, preotul vine afară şi, însoţit de diaconi, intră în râu. În clipa în care el începe să binecuvânteze apa, Iordanul se întoarce înapoi asupra lui însuşi cu un vuiet şi apa nu curge până se termină botezul. Toţi proprietarii de corăbii din Alexandria au oameni acolo în acea zi, cu vase mari cu uleiuri şi aromate, şi, de îndată ce râul a fost binecuvântat, înainte să înceapă botezul (înainte ca oamenii să intre în râu), ei le toarnă în apă şi scot corăbiile când sunt pe cale să navigheze. După botezul apelor, fiecare intră în râu pentru a primi binecuvântare. Unii poartă pânză, alţii alte materiale pe care le vor folosi ca giulgiu pentru înmormântare. Şi după botezul credincioşilor, apa se întoarce la locul ei”.

Despre minunea întoarcerii Iordanului se scrie şi în Omilia a XVI-a din Cartea Vercelli. Aceasta este una din cele mai vechi dintre cele 4 antologii poetice engleze, care datează de la sfârşitul secolului al X-lea. Textul este păstrat în catedrala oraşului Vercelli, nordul Italiei, de unde vine numele său. Ea este considerată ,,una dintre cele mai importante cărţi locale care a supravieţuit din perioada de dinainte de cucerirea Angliei de către normanzi (1066)”.

În 1106, stareţul rus Daniil a luat parte la praznicul Bobotezei la Iordan şi scria în amintirile sale de pelerinaj: ,,Dumnezeu mi-a dăruit prilejul să ajung de trei ori la sfântul Iordan şi am fost acolo chiar de praznicul Epifaniei, am văzut harul lui Dumnezeu, care a coborât asupra apelor Iordanului şi o mulţime nenumărată de oameni sosind la apă; cât a fost noaptea de lungă, au răsunat cântări şi au fost aprinse multe lumânări. La miezul nopţii, a fost botezul în apă; astfel Sfântul Duh S-a pogorât deasupra apelor Iordanului şi oamenii buni care sunt vrednici Îl văd, în timp ce mulţimea oamenilor nu văd nimic, însă este numai bucurie şi fericire în inima fiecărui creştin când se spune: ,,În Iordan botezându-Te Tu Doamne”, moment în care toţi oamenii sar în apă şi sunt botezaţi la miezul nopţii în Iordan, precum Hristos a fost botezat la miezul nopţii”.

Nici în prezent mărturiile despre întoarcerea Iordanului nu sunt mai numeroase, un monah român regretând aceasta: ,,Spune psalmistul: ‘Marea a văzut şi a fugit, Iordanul s-a întors înapoi’ (Psalmi 113, 3). Că nu este o metaforă m-a încredinţat primul meu duhovnic care, cu câţiva ani în urmă, a văzut la Iordan minunea aceasta cu ochii lui. Din păcate, s-a scris prea puţin despre asta”.

În 2006, minunea a fost consemnată de agenţia rusă de ştiri Interfax, sub titlul ,,În fiecare an se repetă de Bobotează o minune scripturistică: Iordanul curge înapoi”: ,,Mii de pelerini au fost martorii minunii, care s-a petrecut la Râul Iordanului de praznicul Botezului Domnului pe 19 ianuarie 2006. Potrivit mărturiilor martorilor oculari, în timpul slujbei când crucile de argint au fost aruncate de pe ambele maluri în apele Iordanului, apele până atunci liniştite, s-au învolburat, au apărut vârtejuri şi curgerea s-a făcut invers câteva minute. Sfinţirea apelor s-a săvârşit de Patriarhul Teofil al III-lea şi Mitropolitul Benedict al Filadelfiei. După rugăciunile de sfinţire, ierarhii aflaţi pe cele două maluri au aruncat deodată în râu cruci de argint prinse pe funii lungi, cu panglici atârnate de ele. Când patriarhul a aruncat crucea a treia oară, apa a început să clocotească, apoi s-a oprit şi a început să curgă invers. Oamenii au strigat de bucurie, căci le era greu să-şi creadă ochilor: precum în urmă cu 2000 de ani când Iisus Hristos a intrat în apă, Iordanul s-a întors înapoi”.

Un monah român, vieţuitor într-o mânăstire ortodoxă din Tara Sfântă, relata la rându-i minunea la care a fost martor: ,,Cu o zi înaintea Botezului Domnului (conform vechiului calendar), Iordanul se întoarce înapoi când arhiereul ortodox vine să sfinţească apele. Şi avem mărturie din secolul al VI-lea că lucrul acesta se petrecea aidoma şi atunci. Spune un autor din acea vreme că Iordanul curge înapoi câtă vreme sunt catehumeni care se botează. Iar astăzi, pentru că azi nu sunt prea mulţi, curgerea sa înapoi este doar de 10-15 minute. Lucrul e vizibil cu ochiul liber şi am văzut anul acesta (2007) câteva sute de evrei care au venit să vadă cu ochii lor minunea. Deci, pe 5 ianuarie (18 după calendarul gregorian sau civil). De altfel, aşa şi ştim că acela este locul original al Botezului Domnului – locul unde se întoarce Iordanul înapoi, an de an”.

Tot în ianuarie 2007, revista ortodoxă Lumea credinţei relata: ,,La slujba de Bobotează pe stil vechi … După slujbă şi după azvârlirea crucii în unda râului, acesta a luat-o invers. Râul se tulbura sub ochii noştri uluiţi. În amonte, între locul unde fusese sfinţită apa şi aruncată crucea de flori şi locul în aval în care ne aflam noi, şi în care se şi termina mulţimea de pelerini veniţi la slujbă. Aşadar, exact pe o porţiune de 20-30 m apa bolborosea, încreţindu-şi faţa, fără nici un motiv, fără ca nimeni să o agite, fără nici o explicaţie. Apa fusese perfect calmă cu câteva clipe înainte”.

Cotidianul laic Gardianul nota, de asemenea: ,,De Bobotează, după calendarul vechi, patriarhul Ierusalimului vine în acest loc şi sfinţeşte apa Iordanului care, în mod miraculos, începe să curgă în sens invers”.

La toate acestea, nouă nu ne rămâne decât să spunem, precum la litia praznicului: ,,Veniţi să urmăm fecioarelor celor înţelepte; veniţi să întâmpinăm pe Stăpânul, Cel ce S-a arătat. Că vine ca un mire la Iordan; Iordanul văzându-Te s-a temut şi aşteaptă; Ioan a strigat: nu cutez a mă atinge de creştetul cel fără de moarte. Duhul S-a pogorât în chip de porumb să sfinţească apele; şi glas din cer s-a auzit: Acesta este Fiul Meu, Cel ce a venit în lume să mântuiască neamul omenesc; Doamne, slavă Ţie !”

 

Adevarul despre minuni 29

Locul de botez al catehumenilor, amenajat
pe malul israelian al Iordanului

 

Adevarul despre minuni 30

Oameni veniţi să se boteze în apa Iordanului