----------------

 

Carti in site

 

--------------------

Cine e online?

Avem 50 vizitatori și nici un membru online

ADEVĂRUL DESPRE MINUNILE DIN ŢARA SFÂNTĂ

- Minunea întoarcerii Iordanului la Botezul Domnului -

 

I. Locul Botezului Domnului în Iordan

Tot aşa cum Sfânta Lumină vine la praznicul Învierii Domnului, temelia mântuirii oamenilor, celelalte două minuni din Ţara Sfântă – întoarcerea Iordanului şi venirea norului luminos pe Muntele Tabor – se petrec la alte două evenimente cu totul speciale din viaţa pământească a Mântuitorului, cele două Teofanii sau Arătări ale lui Dumnezeu: Botezul Său şi Schimbarea la Faţă. La ambele, Tatăl ceresc Îl mărturiseşte pe Fiul Său: ,,Acesta este Fiul Meul cel iubit întru care am binevoit” (Matei 3, 17).

Minunile înfricoşate ce au loc la cele două praznice împărăteşti se petrec în fiecare an, tot aşa cum Sfânta Lumină vine an de an la Mormântul Domnului.

 

Râul Iordanului

Datorită evenimentelor legate de istoria mântuirii ce au avut loc în preajma lui, Iordanul (Al Urdunn în arabă, Yarden în ebraică) este considerat de către creştini un râu sfânt.

Afluenţii săi, Hasbani şi Ayoun care izvorăsc din Liban, şi Banias şi Dan care izvorăsc de la poalele Muntelui Hermon, se unesc în nordul Israelului, aproape de chibuţul (ferma colectivă) Sede Nehemya şi formează Iordanul. Acesta coboară imediat printr-un curs de 75 km în Lacul Hula, mlăştinos, aflat puţin sub nivelul mării. După ce iese din lac, coboară şi mai mult, încă 25 km, şi intră în Marea Galileei.

După ce iese din mare, ultima porţiune a râului, numită Valea sau Ţinutul Iordanului, nu mai este atât de înclinată şi el începe să şerpuiască înainte de a se vărsa în Marea Moartă, care se află la 400 m sub nivelul mării şi nu are scurgere. Curgerea sa este atât de sinuoasă, încât întregul său curs are 130 de mile, în loc de 60 de mile cât ar avea dacă ar curge drept. În această regiune, primeşte încă doi afluenţi din est: Yarmouk şi Jabbok (sau Iavoc, locul unde s-a luptat Iacov cu îngerul şi i-a schimbat numele în Israil).

 

Adevarul despre minuni 21

Iordanul şerpuind şi vegetaţia de pe malurile lui. În
depărtare, noua Biserică a Sfântului Ioan Botezătorul,
construită în ultimii ani

 

Înainte de a intra în Marea Galileei, râul se află în graniţele Israelului (zonă disputată cu Siria) şi alcătuieşte hotarul vestic al Înălţimilor Golan. La ieşirea din mare, el formează graniţa naturală dintre Regatul Haşemit al Iordaniei la est şi Cisiordania la vest, care se află astăzi în Israel.

Din nefericire, începând din 1964, ţările riverane au început să construiască diguri şi canale care au abătut apele sale sau ale afluenţilor săi, fapt ce a afectat puternic ecosistemul Iordanului. Acesta şi-a redus mult dimensiunile, transformându-se într-un curent noroios, primeşte apă reziduală din Israel, Siria şi Iordania, iar vegetaţiei care creştea odinioară pe malurile sale i-a luat locul o vegetaţie salină.

 

Adevarul despre minuni 22

Iordanul şi vegetaţia înconjurătoare

 

 

Locul Botezului Mântuitorului Hristos

De-a lungul secolelor, Iordanul a fost martorul multor evenimente minunate, dintre care cel mai important este Botezul Mântuitorului Hristos. Potrivit Evangheliei, Domnul a fost botezat de către Sfântul Ioan Botezătorul ,,în Vitavara de ceea parte de Iordan, unde era Ioan botezând” (Ioan 1, 28). Acel loc a fost cunoscut sub mai multe nume: Betabara (Vitavara), Betania dincolo de Iordan, Enom (Ainon) aproape de Salim (Ioan 3, 23). Betania dincolo de Iordan nu trebuie confundată cu Betania aflată ca la 15 stadii depărtare de Ierusalim, satul unde locuiau Sfântul şi Dreptul Lazăr şi surorile sale.

Locul Botezului Domnului în Iordan este foarte aproape de Ierihon, Marea Moartă şi chiar de Ierusalim, aflându-se în apropierea dealului de unde Sfântul Prooroc Ilie a fost luat la cer în căruţă de foc.

Ca în alte părţi din Ţara Sfântă, şi în preajma Iordanului, creştinii au ridicat lăcaşuri de închinăciune în amintirea evenimentelor mântuitoare. Astfel, pe malul Iordanului au fost construite bazine pentru botezarea celor dornici de aceasta; în plus, fiind o regiune deşertică, monahii au socotit-o un loc potrivit pentru ridicarea de mânăstiri şi chilii retrase, pentru viaţa pustnicească. Aşa se face că, în perioada bizantină, înflorit-a pustiul Iordanului ca şi crinul (potrivit Isaia 35, 1-2) de monahii şi pustnicii care se sălăşluiseră la locul Botezului Domnului şi în împrejurimi, slăvindu-L pe Mântuitorul Hristos şi pe Înaintemergătorul şi Botezătorul Lui, Proorocul Ioan.

 

Mărturii istorice din primul mileniu creştin

Majoritatea informaţiilor despre sfintele locuri de la Iordan şi localizarea lor precisă se găsesc în relatările pelerinilor în Ţara Sfântă, în cărţile scriitorilor bisericeşti, în Tradiţia ortodoxă. Încă din secolul al III-lea, Origen a venit în Palestina pentru a călca pe urmele lui Hristos şi ale proorocilor. El este primul care a încercat să identifice locul Botezului Domnului şi a vorbit de Betania dincolo de Iordan.

La sfârşitul secolului al III-lea sau începutul secolului al IV-lea, Sfânta Împărăteasă Elena a traversat Iordanul şi a vizitat peştera unde a trăit Sfântul Ioan Botezătorul şi dealul de unde Proorocul Ilie a fost luat la cer. Scriitorii bizantini numesc acest ultim loc Dealul Ermon, precum spune şi Împăratul David: ,,Pentru aceasta îmi voi aduce aminte de tine din pământul Iordanului şi al Ermonului, din munte mic” (Psalmi 41, 8). În preajma acestor locuri, Sfânta Elena a construit o biserică în cinstea Sfântului Ioan Botezătorul.

 

Adevarul despre minuni 23

Fragment din harta mozaic a Ţării Sfinte de la Madaba.
Pe hartă se vede însemnat Saphsaphas, adică mânăstirea
de lângă peştera Sfântului Ioan Botezătorul de la Iordan

 

Istoricul bisericesc Eusebiu de Cezareea scria în dicţionarul său geografic, Onomasticon (circa 295 d.Hr.): ,,Ainon (Aenon) – lângă Saleim (Salim), unde boteza Ioan potrivit Evangheliei după Ioan. Locul este indicat până astăzi la a opta piatră de hotar (adică, 8 mile) de la Scythopolis către sud, lângă Salim şi Iordan”. Fericitul Ieronim vorbeşte şi el de Betabara.

În cronica sa Itinerarium Burdigalense sau Itinerarium Hierosolymitanum, pelerinul anonim din Bordeaux, care a călătorit în Ţara Sfântă în anii 333-334, notează: ,,La cinci mile (cinci mile romane, adică 7400 m) de Marea Moartă, lângă Iordan, este locul unde Domnul a fost botezat de Ioan şi deasupra malului îndepărtat al aceluiaşi loc este dealul de unde Ilie a fost ridicat la cer”.

De asemenea, monahia Egeria, despre care am amintit la minunea Sfintei Lumini, în pelerinajul ei de 3 ani în Ţara Sfântă între anii 381-384, a ajuns şi la Iordan şi scria despre ,,oraşul regelui Melchisedec, Salem”: ,,Apoi mi-am amintit că, potrivit Scripturii, lângă Salem boteza Ioan la Aenon (Ioan 3, 23). Astfel că am întrebat dacă este departe locul. ‘Aici este’, a spus preotul, ‘la 200 de yarzi de aici. Dacă vrei, putem merge acolo. De la acel izvor, satul are apa minunată pe care o vezi’. Am mers. Ne-a condus, de-a lungul unei văi, la un izvor de apă. Era un fel de bazin în faţa izvorului, unde se pare că Sfântul Ioan boteza. ‘Această grădină’, a spus preotul, ‘este cunoscută în greacă ca Cepos tou Agiou Ioanni, sau Grădina Sfântului Ioan. Mulţi fraţi, monahi din diferite părţi călătoresc aici pentru a se îmbăia în acest loc’ ”.

Într-o cronică din prima jumătate a secolului al VI-lea (circa 530), descoperită în 1864, De situ Terrae Sanctae, arhidiaconul Teodosie menţiona acelaşi loc al botezului: ,,Unde Domnul a fost botezat, dincolo de Iordan, este un mic munte numit Ermon. Acolo a fost Sfântul Ilie ajuns din urmă. Sunt cinci mile de la locul unde a fost botezat Domnul până la vărsarea Iordanului în Marea Moartă”.

Teodosie este primul care vorbeşte despre o biserică de formă pătrată la Râul Iordan, construită la sfârşitul secolului al V-lea de împăratul bizantin Anastasie (491-518), întru pomenirea Sfântului Ioan Botezătorul: ,,La locul unde Domnul meu a fost botezat este o coloană de marmură, în vârful căreia a fost aşezată o cruce de fier. De asemenea, este Biserica Sfântului Ioan Botezătorul, care a fost construită de împăratul Anastasie. Ea stă pe piloni mari, care sunt suficient de înalţi pentru perioadele când Iordanul se revarsă. Aici vieţuiesc monahi”. Şi alţi pelerini menţionează coloana de marmură cu crucea de fier, amplasată chiar în albia râului, pentru a marca locul Botezului Domnului.

În anul 570, Antoninus din Piacenza călătorea spre Ţara Sfântă. El descrie în Itinerarul său împrejurimile Iordanului şi crucea care exista în râu: ,,Am prăznuit Epifania (adică, Botezul Domnului) la Iordan. La locul unde Domnul a fost botezat, există un obelisc înconjurat de un gard, şi în apă, unde râul s-a întors înapoi în albia sa, este o cruce de lemn. Pe ambele maluri sunt trepte de marmură care conduc la râu”.

Astfel, el arată că, în secolul al VI-lea, avea loc o mare sărbătoare la Iordan, de Botezul Domnului. De altfel, Antoninus este primul care notează că locul botezului era în apropierea Mânăstirii Sfântului Ioan: ,,Nu foarte departe de Iordan unde a fost botezat Domnul, există Mânăstirea Sfântului Ioan, foarte mare; în ea există două hanuri pentru pelerini”.

Tot el vorbeşte despre alte minuni petrecute în acele locuri sfinte: ,,Apoi am ajuns la locul unde Domnul a hrănit cinci mii de oameni cu cinci pâini (potrivit Matei 14, 15 şi următoarele). Este o câmpie largă cu crânguri de măslini şi palmieri, şi de acolo am sosit la locul unde a fost botezat Domnul. Acesta este locul unde fiii lui Israil au trecut râul (potrivit Isus Navi, 3) şi, de asemenea, locul în care proorocii şi-au pierdut securea (potrivit IV Împăraţi 6, 5) şi de unde Ilie a fost luat la cer (potrivit IV Împăraţi, 2). În acel loc este ‘micul deal Ermon’ pomenit în psalm. La 7 dimineaţa, la poalele muntelui se formează un nor, deasupra râului, care soseşte la Ierusalim la răsărit deasupra Bisericii de pe Sion şi Bisericii Învierii, Bisericii Sfintei Maria şi Sfintei Sofia (odinioară pretoriul unde a fost judecat Hristos).

Peste aceste locuri, roua cade asemenea unei ploi, iar cei bolnavi o adună. În bolniţe, toată mâncarea este gătită în ea şi pretutindeni unde cade această rouă multe boli se tămăduiesc. Căci aceasta este roua despre care cântă psalmistul: ,,Ca roua Ermonului, ce se pogoară pe Munţii Sionului” (Psalmi 132, 3). În acea parte a Iordanului este izvorul unde Sfântul Ioan obişnuia să boteze, care este la două mile de Iordan, iar Ilie a fost în acea vale unde corbii îi aduceau lui pâine şi carne. Întreaga vale este plină de pustnici”.

 

Mărturii istorice din primul mileniu creştin

În secolul al VII-lea, locul botezului a fost descoperit prin vedenie dumnezeiască. În Limonariu sau Livada duhovnicească, Ioan Moshu istoriseşte despre un monah din mânăstirea avvei Evstorghie care voia să meargă în pelerinaj la Muntele Sinai. După ce a trecut Iordanul, ca la o milă depărtare, monahul a început să tremure şi să aibă fierbinţeli. Ucenicul său l-a dus într-o peşteră să se adăpostească. După ce a bolit 3 zile în acea peşteră, a avut o vedenie, iar cel care s-a arătat i-a spus să nu mai plece din peşteră, făgăduind că îl va tămădui. Bătrânul a vrut să ştie cine este, iar acesta i-a răspuns: ,,Eu sunt Ioan Botezătorul. Peştera aceasta mică este mai mare decât Muntele Sinai, căci de multe ori a intrat în ea Domnul nostru Iisus Hristos ca să mă viziteze”.

,,Monahul a rămas în peşteră, pe care a prefăcut-o în biserică şi a adunat în jurul lui mulţi fraţi. Locul acela se numeşte Sapsa. În partea stângă a acestui loc se află pârâul Horat, unde a fost trimis Ilie Tesviteanul în timpul secetei. Pârâul Horat se găseşte în faţa Iordanului”. Istoria de mai sus s-a petrecut în vremea Patriarhului Ilie al Ierusalimului (493-513). Tot aici, Ioan Moshu vorbeşte de existenţa mai multor mânăstiri şi chilii în preajma locului Botezului Domnului la Iordan. Mânăstirea întemeiată de acel monah se numea Lavra de la Sapsas sau Saphsaphas (locul sălciilor). Aceeaşi denumire, Saphsaphas, a fost găsită pe harta mozaic a Ţării Sfinte din secolul al VI-lea, aflată în Biserica Sfântul Gheorghe de la Madaba şi descoperită în 1897. Pe aceasta se poate citi: ,,Ainon, unde astăzi este Saphsaphas”.

 

Adevarul despre minuni 24

Ruinele Bisericii Sfântului Ioan Botezătorul din secolul
al VII-lea (în depărtare) şi izvorul Sfântului Ioan, unde
Înaintemergătorul boteza, acoperite pentru a fi protejate

 

De asemenea, în Viaţa Preacuvioasei Maicii noastre Maria Egipteanca, scrisă de Sfântul Patriarh Sofronie al Ierusalimului († 683), se menţionează existenţa unei biserici a Sfântului Ioan Botezătorul pe malul Iordanului. Maica Domnului a sfătuit-o pe Sfânta Maria să traverseze Iordanul pentru a afla odihnă. Ea povesteşte părintelui Zosima: ,,Când soarele era la asfinţit, am văzut Biserica Sfântului Ioan Botezătorul care este în apropierea Iordanului; şi intrând să mă rog am mers la râu şi cu apa sfântă mi-am spălat faţa şi mâinile. Apoi m-am împărtăşit în Biserica Sfântului Ioan. Am mâncat jumătate de pâine, am băut apă din Iordan şi am dormit pe pământ. În zorii zilei următoare, am trecut Iordanul”.

Tot în secolul al VII-lea ajungea în Valea Iordanului episcopul francez Arculf. Apoi, el a naufragiat pe coasta vestică a Britaniei şi a istorisit stareţului Adamnan călătoria sa, care a transpus-o în scris în De locis sanctis libri tres. Iată cum arăta locul Botezului Mântuitorului în anul 670: ,,Sfântul, preacinstitul loc unde Domnul a fost botezat de Ioan este acoperit permanent de apa Iordanului. Arculf care a ajuns în acel loc şi a traversat râul înot spune că pe locul sfânt este pusă o cruce înaltă de lemn. Poziţia acestei cruci, aşa cum am spus, acolo unde Domnul a fost botezat, este pe partea stângă a albiei râului. Un om puternic, cu o praştie, poate arunca o piatră de acolo către malul arab. De la această cruce pleacă spre mal o punte de piatră susţinută de piloni, iar oamenii care se apropie de cruce merg pe o rampă şi se întorc pe ea pentru a ajunge la mal.

Chiar la malul râului este o biserică mică dreptunghiulară, care a fost construită pe locul unde au fost ţinute hainele Domnului când El S-a botezat. Faptul că este susţinută pe 4 stâlpi de piatră o face utilizabilă căci apa, care vine de pe toate laturile, curge pe dedesubtul ei. Această biserică deosebită se află în partea de jos a Văii Iordanului. Însă în partea de sus este o mânăstire mare de călugări, care a fost construită pe marginea unui mic deal din apropiere, dominând biserica. Acolo mai există o biserică în cinstea Sfântului Ioan Botezătorul care, împreună cu lavra, este cuprinsă într-un singur zid înconjurător”. Faptul că nu toţi pelerinii vorbesc despre crucea din albia râului se poate explica prin aceea că ea dispărea sub apă în timpul inundaţiilor de peste an.

Episcopul Willibald de Eichstatt, care în tinereţe a petrecut 3 ani (723-726) în Ţara Sfântă, pomeneşte şi el de biserica construită pe piloni. Iar la sfârşitul secolului al VIII-lea, în Descriptio Terrae Sanctae, monahul Epifanie menţionează peştera unde trăia şi boteza Sfântul Ioan: ,,Dincolo de Iordan la o distanţă de aproape trei mile este o peşteră, unde obişnuia să locuiască Înaintemergătorul. Este un sălaş unde el se odihnea, o treaptă naturală formată în aceeaşi stâncă, săpată în peşteră şi o mică cameră boltită. Şi apa clocoteşte şi iese din peşteră; şi înăuntrul bolţii este o fântână, unde Sfântul Ioan Înaintemergătorul boteza”.

 

Adevarul despre minuni 25

Mozaic schiţă a Bisericii Sfântului Ioan Botezătorul
din secolul al VII-lea, care înfăţişează cum trecea
Iordanul în preajma bisericii

 

 

Mărturii din al doilea mileniu creştin. Descoperiri arheologice din ultimul secol

În 1106, stareţul rus Daniil a călătorit la Locurile Sfinte, având drept ghid un monah din Mânăstirea Sfântului Sava. El scria: ,,Nu departe de râu, la o distanţă de două aruncături de săgeată este locul de unde Proorocul Ilie a fost luat la cer în căruţă de foc. Tot acolo este peştera Sfântului Ioan Botezătorul. Un pârâu minunat plin de apă curge peste pietre către Iordan; apa este foarte rece şi are un gust foarte bun, este apa pe care o bea Ioan când locuia în peşteră”.

Citim o descriere similară la Ioan Phocas (1177): ,,Pe celălalt mal al râului Iordan, în faţa Bisericii Sfântului Ioan, sunt numeroase tufişuri, printre care, la o distanţă de un stadiu, se poate vedea peştera Sfântului Ioan. Este foarte mică şi o persoană înaltă nu poate sta în picioare în ea: în faţa ei, departe în pustie, este o altă peşteră, de unde proorocul Ilie a fost luat la cer în căruţă de foc, la sfârşitul vieţii sale”.

Începând cu secolul al XII-lea, locul este părăsit din pricina năvălirii şi prigonirii musulmanilor. Bisericile şi mânăstirile cad în paragină, însă amintirea locului nu se pierde; Itinerarul lui Grethenios din anul 1400 consemnează: ,,Dincolo de Iordan se poate vedea peştera Sfântului Ioan, locul unde boteza oamenii. Nu am mers acolo de frica arabilor”.

Prin urmare, încă din secolele IV-XII, creştinii cunoşteau într-amănunt aceste locuri şi însemnătatea lor, ridicaseră lăcaşuri de închinăciune şi aveau obiceiul de a merge în pelerinaj la locul Botezului Domnului în Iordan, peştera Sfântului Ioan Botezătorul şi cea a Proorocului Ilie.

Acestor mărturii istorice li se alătură descoperirile arheologice, care au început, în aceste locuri, la sfârşitul secolului al XIX-lea, când au fost găsite temeliile unui mic paraclis, însă au fost iniţiate în mod sistematic abia după reconcilierea dintre Israel şi Iordania din 1994. După 2 ani de deminare a zonei, folosind studiile de dinainte de 1948 şi relatările pelerinilor, arheologii au descoperit într-un timp extrem de scurt un număr impresionant de situri antice. Printre acestea se numără mai multe bazine pentru botez din perioadele romană şi bizantină, o mânăstire bizantină, 11 biserici bizantine, peşteri de monahi şi pustnici şi adăposturi pentru pelerini.

Aceste descoperiri i-au determinat pe oamenii de ştiinţă să conchidă că zona Ainon – Betania dincolo de Iordan se află pe malul estic al râului şi poartă astăzi numele de Wadi al-Kharrar. Pe Dealul lui Ilie sunt 3 bazine, din perioada romană târzie, secolele III-IV. Bazinul sudic, dreptunghiular, avea o scară interioară pe care coborau pelerinii în bazin pentru a se boteza. În zona bazinelor se află un sistem complex de conducte şi canale de apă, un puţ şi un mare rezervor, construit în secolele V-VI, care aduceau apă de la câţiva km pentru botezuri. A mai fost descoperit un bazin de dimensiuni mari, în zona joasă a Betaniei, foarte aproape de Iordan, folosit în perioada bizantină.

Printre ruinele mânăstirilor descoperite se numără cea construită în jurul peşterii Sfântului Ioan, Lavra Saphsaphas. Biserica şi locul de unde apa izvora din peşteră au fost recent scoase la lumină şi pot fi vizitate. A fost descoperită şi o mânăstire bizantină mare, fortificată, ridicată în secolele V-VI, descrisă de Antoninus din Piacenza, care avea mai multe biserici, alte clădiri, adăposturi pentru pelerini, un sistem de apă complex. Pe mozaicul de pe podeaua bisericii din nord scria: ,,Cu darul lui Hristos Dumnezeul nostru întreaga mânăstire a fost construită în vremea lui Rhotorius, bineplăcutul lui Dumnezeu preot şi stareţ. Dumnezeu Mântuitorul să-i dăruiască milă”.

Arheologii au scos la iveală numeroase chilii de pustnici din perioada bizantină, cu altare şi paraclise ridicate în peşteri, iar la 500 m vest de Dealul lui Ilie au fost descoperite ruinele unui complex de chilii sihăstreşti. A mai fost descoperită o sală de rugăciune, cu o podea lucrată în mozaic alb, considerată cel mai vechi loc de închinare descoperit în zonă, datând probabil de dinainte de secolul al IV-lea.

Tot aici s-au găsit rămăşiţele unei biserici mari, cu pavaj de piatră colorată şi mozaic, din perioada bizantină, despre care se presupune că ar fi lăcaşul amintit în Viaţa Preacuvioasei Maicii noastre Maria Egipteanca. În plus, aproape de Iordan, se află ruinele altor 4 biserici bizantine cu bazine mari, din secolele V-VI. Săpăturile arheologice recente au scos la iveală şi ruinele bisericii dreptunghiulare, construită pe vremea împăratului bizantin Anastasie.

Astăzi, împrejurimile locului botezului fac parte dintr-un district militar israelian închis pentru public. Autorităţile israeliene permit accesul oamenilor doar la praznice creştine şi alte ocazii pentru pelerinaj şi botezuri în apa Iordanului. Ortodocşii au dreptul să meargă pe data de 5 ianuarie stil vechi, când patriarhul Ierusalimului săvârşeşte slujba de sfinţire a apelor pe malul râului, şi în marţea din Săptămâna Patimilor, iar catolicii într-o zi din luna octombrie.

În ultimii ani, pe malul israelian al Iordanului, a fost construită o nouă biserică ortodoxă închinată Sfântului Ioan Botezătorul, cu cupole aurite şi pictată în stil bizantin. De asemenea, autorităţile iordaniene au propus îmbunătăţirea amenajării locului pentru pelerini şi chiar amplasarea în albia Iordanului a unei cruci pentru a marca locul Botezului Domnului, asemănătoare celei care exista în perioada bizantină şi a Omeyyazilor.

 

Adevarul despre minuni 26

O altă mânăstire a Sfântului Ioan Botezătorul, care se află pe un
deal din apropierea locului botezului Mântuitorului, a fost construită
în secolul al IV-lea, dar ea nu a rezistat intemperiilor vremurilor. În
perioada cruciată, mânăstirea a fost reconstruită (1128). A fost
puternic afectată de cutremurul din 1927 şi reparată ulterior

 

Adevarul despre minuni 27

Intrarea din spate a mânăstirii care arată ca o fortăreaţă

Adevarul despre minuni 28