----------------

 

Carti in site

 

--------------------

Cine e online?

Avem 64 vizitatori și nici un membru online

ADEVĂRUL DESPRE MINUNILE DIN ŢARA SFÂNTĂ

- Minunea Sfintei Lumini de la Mormântul Domnului -


I. Biserica Învierii Domnului din Ierusalim, locul unde are loc minunea Sfintei Lumini

Ierusalimul este străvechiul oraş ridicat de Sfântul Împărat şi Prooroc David, în care fiul său, Împăratul Solomon, a ridicat acel templu măreţ întru slava Dumnezeului celui viu, locul mult iubit de Dumnezeu, precum scrie psalmistul: ,,Iubeşte Domnul porţile Sionului, mai mult decât toate sălaşele lui Iacov” (Psalmi 86, 1).

Ierusalimul este oraşul în care a păşit Mântuitorul în vremea petrecerii Sale pe pământ, unde a învăţat dumnezeiasca-I învăţătură, a tămăduit bolnavi şi şi-a arătat nemăsurata-I dragoste faţă de zidirea Sa. Ierusalimul poartă cu sine peste secole urmele lucrării Sale mântuitoare, ale patimii, morţii şi învierii Sale. Este locul cel mai sfânt al creştinătăţii, unde Domnul nostru Iisus Hristos şi-a vărsat sângele pentru mântuirea oamenilor, a fost îngropat ca un mort, şi a înviat biruitor ca un Dumnezeu.

Aşa cum sunt toate marile şi vechile citadele ale lumii, Ierusalimul de astăzi se împarte în oraşul vechi şi oraşul nou. Oraşul vechi este împrejmuit cu un zid înalt de piatră, de apărare; în acest zid există porţi de intrare în cetate, precum Poarta Damascului, Poarta lui David, Poarta Jaffa, Poarta Nouă, Poarta de Aur. Pe această din urmă poartă a intrat Mântuitorul în oraş la începutul Săptămânii Patimilor şi a fost primit ca Împărat al lui Israil şi tot pe această poartă, care este zidită de peste un mileniu şi jumătate, va veni Mântuitorul Hristos la judecata obştească de la sfârşitul lumii.

 

Adevarul despre minuni 06

Ierusalimul de astăzi
Imagine de perspectivă din oraşul vechi

 

Adevarul despre minuni 07

Oraşul vechi al Ierusalimului văzut de pe acoperişul
Bisericii Învierii Domnului. Cupola care se vede
este a Bisericii Patriarhiei Ierusalimului

 


Adevarul despre minuni 08

Poarta de Aur a Ierusalimului, pe care a intrat Domnul
în oraş la începutul Săptămânii Patimilor şi pe care va
intra din nou la judecata cea obştească


Biserica Învierii, în care se află Mormântul Domnului, este plasată cam în mijlocul cetăţii oraşului vechi, spre latura vestică, în cartierul creştin. Clădirea, din care unele părţi sunt mai vechi de 1.600 de ani, este cea mai specială biserică a creştinătăţii. Aşa cum a numit-o la început Sfântul Împărat Constantin – Martyrion, adică mărturie, ea este un martor peste timp al evenimentelor cruciale din istoria mântuirii.

Acest lăcaş unic adăposteşte trei locuri importante pentru istoria mântuirii: 1. Locul răstignirii Mântuitorului – Muntele Golgotha, 2. Locul pregătirii Sale pentru îngropare – Piatra Ungerii, şi 3. Locul îngropării în mormântul dăruit de Sfântul Iosif din Arimateea, din care Mântuitorul a înviat a treia zi din morţi. În biserică se mai află o sumedenie de paraclise, altare şi locuri deosebite, minunat împodobite, ce amintesc de diferite evenimente din vremea Patimii. Ele sunt împărţite riguros între ortodocşi, armeni, copţi şi catolici.

Deşi poate părea neverosimil ca Biserica Învierii Domnului să se afle în mijlocul oraşului vechi, pe câtă vreme ştim din Evanghelii că locul răstignirii, Muntele Golgotha, era în afara oraşului, să nu uităm că în anii 41-44 d.Hr., Irod Antipa a extins zidurile Ierusalimului, iar Golgotha şi Sfântul Mormânt au ajuns înlăuntrul cetăţii.


1. Locul răstignirii Mântuitorului – Muntele Golgotha

Intrarea în Biserica Învierii Domnului se face pe o poartă mare din partea de sud a lăcaşului. După cum se vede în imagine, există două porţi una lângă alta, însă în decursul timpului, una dintre ele a fost zidită. La răsărit, în unghiul de sud-est al lăcaşului, se află o stâncă uriaşă de gresie albă – Muntele Golgotha. Numele de Golgotha, adică locul căpăţânii, vine de la cuvintele gulgulta în aramaică şi gulgolet în ebraică, care înseamnă căpăţână, craniu. El îşi are obârşia în tradiţia care spune că în acest loc a fost îngropat strămoşul Adam. De asemenea, colina avea un aspect bizar, ce aducea cu o căpăţână de om.

În creştetul acestei stânci a fost înfiptă crucea pe care a fost răstignit Domnul nostru Iisus Hristos. Pelerinii urcă trepte groase de piatră până sus pe Golgotha, unde se află o încăpere împărţită în două paraclise.

Cel de sud, Altarul Cuielor Sfintei Cruci, aparţine catolicilor şi este plasat pe locul unde a fost dezbrăcat Domnul de hainele Sale şi pironit pe cruce. Paraclisul de nord, Sfânta Golgotha, aparţine ortodocşilor şi este înălţat pe locul unde a fost înfiptă Crucea. Cele două paraclise sunt separate de două coloane foarte groase şi de un mic altar, numit ,,Fecioara durerilor”.

Paraclisul Sfânta Golgotha este împodobit cu icoane ferecate, în mărime naturală, înfăţişând pe Mântuitorul Hristos pe cruce, şi Maica Domnului cu Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan de o parte şi de alta. Sub sfânta masă se poate vedea o cavitate rotundă în piatră, înconjurată de o rozetă de argint în formă de stea: aici este locul unde a fost înfiptă sfânta cruce.

 

Adevarul despre minuni 09

Paraclisul Sfânta Golgotha. Sub sfânta masă se poate vedea o cavitate rotundă
în piatră: aici este locul unde a fost înfiptă sfânta cruce


2. Locul pregătirii pentru îngropare – Piatra Ungerii

Venind înapoi către intrarea în biserică, înaintea porţilor bisericii, între Golgotha şi Sfântul Mormânt, se află o lespede de piatră roşiatică, de calcar roz, de forma unei pietre funerare – Piatra Ungerii, înconjurată de sfeşnice şi având atârnate deasupra 8 candele. Ea se află pe locul vechiului Paraclis al Ungerii, care a fost desfiinţat în cursul transformărilor arhitectonice ale clădirii.

Piatra Ungerii este locul unde Iosif din Arimateea şi Nicodim cel cu bun chip au aşezat trupul Domnului nostru Iisus Hristos, după ce L-au coborât de pe cruce. Aici L-au uns cu amestec de smirnă şi aloe, apoi ,,L-au înfăşurat în giulgiuri cu miresme, precum este obiceiul iudeilor a îngropa” (Ioan 19, 34), pentru a-L pune în mormânt.

Pelerinii îngenunchează înaintea Pietrei Ungerii şi se roagă cu mare evlavie; ei aştern aromate şi miruri pe lespede, mai ales în Vinerea Patimilor, în amintirea evenimentelor de atunci.


3. Locul îngropării – Sfântul Mormânt

În partea de vest a Bisericii Învierii, în mijlocul unei rotonde uriaşe, susţinute de 18 coloane de piatră, se află Sfântul şi de viaţă purtătorul Mormânt al Domnului nostru Iisus Hristos. Sub bolta înaltă a rotondei se ridică un baldachin de piatră – kuvuklion sau edicul –, îmbrăcat în marmură şi podoabe scumpe, care acoperă Sfântul Mormânt.

 

Adevarul despre minuni 10

Sfântul Mormânt al Domnului. Sub bolta înaltă a rotondei
se ridică un baldachin de piatră, numit kuvuklion


Pe faţada kuvuklionului şi în interiorul mormântului se află icoane ale Învierii Domnului, sfeşnice, candele, inscripţii şi îndemnuri duhovniceşti. De jur-împrejurul kuvuklionului este săpat în piatră troparul: ,,Să laude neamurile şi popoarele pe Hristos, Dumnezeul nostru, care de bunăvoie pentru noi Cruce a răbdat şi în iad până a treia zi a fost; şi să se închine Învierii Lui celei din morţi, prin care s-au luminat toate marginile lumii”.

Înăuntru, Sfântul Mormânt este alcătuit din două încăperi: Capela îngerului şi Mormântul propriu-zis. Capela Îngerului, numită şi Piatra Sfântă, este mai mare ca suprafaţă ca cea de-a doua încăpere, iar în centrul ei se află un bloc pe care stă un fragment din piatra pe care a răsturnat-o îngerul de pe mormântul Domnului.

Aşadar, acesta este locul unde a stat îngerul şi a vestit femeilor mironosiţe Învierea lui Hristos: ,,Şi iată, cutremur mare s-a făcut; că îngerul Domnului, pogorându-se din cer şi venind, a prăvălit piatra de pe uşă, şi şedea deasupra ei” (Matei 28, 2); ,,Şi intrând în mormânt, au văzut pe un tânăr şezând de-a dreapta îmbrăcat în veşmânt alb, şi s-au spăimântat” (Marcu 16, 5).

Din Capela Îngerului se intră în Sfântul Mormânt printr-o uşă mică, care sileşte pelerinul să se plece înaintea mormântului pentru a intra. Mormântul propriu-zis este o încăpere mică, săpată în piatră, în care se află preasfânta criptă, Mormântul cel de viaţă dătător, acoperit cu o lespede de marmură.

În ambele încăperi se află numeroase candele de argint, aparţinând celor patru confesiuni creştine: ortodoxă, armeană, coptă şi catolică. Deasupra pietrei mormântului, trei reprezentări iconografice înfăţişează Învierea după versiunile greacă, latină şi armeană.


Catedrala Patriarhiei ortodoxe a Ierusalimului

Faţă în faţă cu Sfântul Mormânt al Domnului se află biserica mare a Sfintei Învieri – nucleul acestui ansamblu de locuri sfinte, care aparţine Patriarhiei ortodoxe a Ierusalimului. Prin urmare, înlăuntrul acestui ansamblu de locuri sfinte, Biserica Ortodoxă are 3 altare de slujbă: 1. Mormântul Domnului propriu-zis, care are caracter de altar interconfesional, unde slujesc, în ordine ierarhică şi istorică, ortodocşii, armenii, copţii şi catolicii, 2. Paraclisul Sfânta Golgotha, şi 3. Biserica Sfintei Învieri, care este catedrala Patriarhiei Ţării Sfinte, unde slujesc numai ortodocşii. În această biserică se săvârşesc slujbele ortodoxe zilnice.


Alte paraclise şi altare din Biserica Învierii

În jurul Sfântului Mormânt al Domnului se află 4 altare creştine, aşezate după punctele cardinale, în ordinea lor istorică. La est se află catedrala Patriarhiei ortodoxe a Ierusalimului, la sud altarul armenilor, la vest cel al copţilor, iar la nord cel al catolicilor.

Altarul de sud, al armenilor, este de fapt un mic paraclis, unde aceştia slujesc zilnic. Înaintea intrării se află o piatră circulară, îngrădită cu fier forjat, care, după tradiţie, marchează locul unde au stat sfintele femei, împreună cu Maica Domnului, şi au privit cum Iosif şi Nicodim îmbălsămau trupul lui Hristos.

Altarul de vest, al copţilor, este de asemenea folosit de copţi pentru slujbele zilnice. Aici se află mormântul Sfântului Iosif din Arimateea.

Altarul de nord, al catolicilor, se află în grija călugărilor franciscani. Altarul, care se numeşte Capela Sfintei Maria Magdalena, indică locul în care Domnul i S-a arătat Mariei Magdalena după Înviere.

Urcând câteva trepte de la această capelă, se ajunge la o altă încăpere mică, simplă, care formează Capela Arătării lui Hristos. Tradiţia mărturiseşte că aici S-a arătat Domnul înviat Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Pe un mic altar se vede un fragment dintr-o coloană veche de piatră, lungă de aproape un metru, de care a fost legat Domnul în curtea lui Pilat, când a fost bătut şi batjocorit de ostaşi.

În partea de răsărit, dincolo de catedrala patriarhală ortodoxă, se află 3 altare mici comemorative, care amintesc de patimile şi răstignirea Domnului. Primul se numeşte Altarul Temniţei lui Hristos, unde a stat Domnul, păzit de ostaşi, până a fost răstignit între cei doi tâlhari; al doilea este închinat Sfântului Longhin sutaşul, care, văzând pe Domnul răstignit, a mărturisit zicând: ,,Adevărat Fiu al lui Dumnezeu a fost acesta” (Matei 27, 54); al treilea este Altarul Împărţirii Veşmintelor.

În acest ultim loc, au tras sorţi ostaşii pentru cămaşa lui Hristos, după cum scrie Sfântul Evanghelist Ioan: ,,Iar ostaşii, dacă au răstignit pe Iisus, au luat hainele lui, şi le-au făcut patru părţi, fiecărui ostaş o parte; şi cămaşa; şi era cămaşa necusută, de sus ţesută peste tot. Şi au zis întru dânşii: să nu o sfâşiem, ci să aruncăm sorţi pentru dânsa, a căruia va fi; ca să se plinească scriptura ce zice: împărţit-au hainele mele loruşi, şi pentru cămaşa mea au aruncat sorţi. Deci ostaşii acestea au făcut” (Ioan 19, 23-24).

În partea de sud a Sfântului Mormânt, sub stânca Golgothei, mai există două altare mici: Altarul Încununării Domnului cu spini şi Paraclisul lui Adam. Primul altar este înălţat pe locul unde Domnul a fost încoronat din nou cu spini şi pregătit pentru răstignire.

Paraclisul lui Adam se află chiar sub Golgotha, în locul în care a fost îngropat Adam. Când Mântuitorul Şi-a dat duhul pe cruce, stânca Golgothei s-a despicat de sus până jos. Atunci s-a aflat în crăpătura stâncii capul lui Adam, peste care a picurat sânge din trupul lui Hristos, precum se pictează în icoana ortodoxă a răstignirii.

Toate aceste 5 altare sunt foarte mici şi nu se slujeşte în ele.

Între Altarul Împărţirii Veşmintelor şi Altarul Încununării Domnului cu spini se poate vedea o scară şi un tunel boltit, care coboară în peştera unde au fost descoperite cele 3 cruci de către Sfânta Împărăteasă Elena. De bolta tunelului prin care se coboară în adâncul peşterii sunt atârnate candele mari de argint.

În afara Bisericii Învierii Domnului, dar lipite de aceasta, mai există 5 biserici sau paraclise ortodoxe: Biserica Sfântul Apostol Iacov, Biserica Sfinţii 40 de Mucenici, Biserica Sfântul Ioan Evanghelistul, Paraclisul patriarhal Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena şi Mânăstirea Sfântul Avraam.